juramântul comuniştilor

Comunicat de presă

Astăzi a avut loc şedinţa fracţiunii Partidului Comuniştilor din Repblica Moldova. În cadrul şedinţei a fost examinată situaţia politică curentă, precum şi chestiuni ce ţin de pregătirea pentru deschiderea noii sesiuni parlamentare. În cadrul descuţiilor a fost propus fiecărui deputat din partea Partidului Comuniştilor să semneze angajamentul politic faţă de alegătorii Republicii Moldova. Esenţa unui asemnea angajament a fost în primul rînd în demonstrarea deschisă a disponibilităţii fracţiunii Partidului Comuniştilor, în condiţiile critice create, să îndeplinească toate promisiunile luate faţă de alegători în timpul campaniei electorale. Toţi deputaţii fracţiunii Partidului Comuniştilor au susţinut unanim această propunere, au elaborat şi semnat Angajamentul politic, textul căruia este redat mai jos.
„Eu – deputat în Parlamentul Republicii Moldova, ales din partea Partidului Comuniştilor,
Conştientizînd nivelul înalt de încredere care mi-a fost acordat de către poporul Republicii Moldova pentru reprezentarea şi apărarea intereselor lui în oraganul suprem din ţară,
Apreciind propriul statut al deputatului drept cea mai înaltă obligaţiune politică, profesională şi morală faţă de alegători şi Partidul Comuniştilor din Republica Moldova, drept consimţămînt de a demonstra în orice condiţii prin cuvînt şi faptă devotamentul meu scopurilor şi sarcinilor programice ale partidului, fidelitate tovarăşilor de idei şi alegătorilor partidului,
Mă oblig.
Să-mi folosesc mandatul şi dreptul de legiuitor, exclusiv în interesele poporului Republicii Moldova şi în strictă conformitate cu deciziile colective ale Partidului Comuniştilor,
Să nu uit, că votul fracţiunii Partidului Comuniştilor şi votul meu personal întotdeauna trebuie să reprezinte o poziţie unică,
Să nu uit, că încălcarea angajamentului în cauză reprezintă cea mai gravă crimă morală împotriva intereselor Partidului Comuniştilor, împotriva a mii de susţinători, care mi-au încredinţat dreptul de a acţiona în numele lor.”
27 ianuarie 2011

Precizări la unele afirmaţii de presă ale Mitropolitului Vladimir privind Mitropolia Basarabiei

Mitropolia Basarabiei constată cu amărăciune că bucuria clerului şi a creştinilor noştri de Sărbătoarea Naşterii Domnului, a fost umbrită de unele declaraţii deplasate şi jignitoare ale Mitropolitului Vladimir îndreptate împotriva întâistătătorului Mitropoliei Basarabiei, Înaltpreasfinţitul Mitropolit şi Exarh Petru Păduraru, în emisiunea „Pietrele vorbesc”, din 09 ianuarie 2011, de la postul Jurnal TV.

În legătură cu aşa-numita „oprire” a Episcopului Petru, Mitropolia Basarabiei precizează punctual următoarele:

1. În anul 1992, Preasfinţitul episcop Petru de Bălţi, a fost silit să părăsească Patriarhia Rusă, după ce a fost umilit fără temei şi alungat în stradă de către arhiepiscopul Vladimir de atunci şi anturajul său politizat, amoral, românofob şi corupt, având conexiuni în fostele servicii secrete sovietice.
2. Izgonirea Preasfinţitului episcop Petru din reşedinţa sa din Bălţi s-a făcut într-un mod violent, ca urmare a unor atacuri succesive din august-septembrie 1992, de către un comandou de preoţi agresivi în frunte cu arhiepiscopul Vladimir, comandou care a primit „întărituri” din partea poluţiei, a armatei naţionale, precum şi a trupelor căzăceşti din regiunea secesionistă Transnistria, fapt nu doar documentat minuţios, dar şi adus în timp util la cunoştinţa Patriarhiei Moscovei şi a Preafericitului Patriarh Alexei al II-lea.
3. Preasfinţitul episcop Petru a cerut oficial şi repetat implicarea personală şi apărarea din partea Patriarhului Alexei al II-lea şi a Sinodului rus împotriva valului nesăbuit de prigoană dezlănţuit de arhiepiscopul Vladimir şi acoliţii săi din cler, din structurile statului şi din trupele paramilitare ale separatiştilor. Numai după ce Patriarhia Moscovei a lăsat fără nici un răspuns cererile oficiale ale Preasfinţitului episcop Petru, după ce a fost scos cu forţa din reşedinţa sa, după ce i-au fost distruse demonstrativ actele de identitate, fiind lăsat pe drumuri şi alungat în Patriarhia Română, Preasfinţitul Petru s-a văzut nevoit nevoit să ceară ajutorul şi protecţia Patriarhiei Române.
4. Dată fiind „cooperarea” arhiepiscopului Vladimir cu trupele de poliţie, ale armatei şi ale forţelor separatiste în luarea cu asalt a reşedinţei episcopale din Bălţi, Preasfinţitul episcop Petru a sesizat, prin scrisori oficiale, autorităţile statului, în speţă pe Preşedintele Republicii Mircea Snegur, pe primul ministru Andrei Sangheli şi pe ministrul Culturii şi Cultelor Ion Ungureanu, scrisori care au rămas fără examinare şi fără răspuns. Acest fapt a confirmat ulterior complicitatea dintre autorităţile statului şi arhiepiscopul Vladimir în persecutarea nedreaptă a Preasfinţitului episcop Petru.
5. Preasfinţitul episcop Petru a sesizat şi Patriarhia Română asupra persecuţiilor nedrepte la care era supus de către arhiepiscopul Vladimir şi anturajul său. Patriarhia Română l-a informat de fiecare dată pe Patriarhul Moscovei asupra situaţiei, cerându-i să se implice şi să-l determine pe arhiepiscopul Vladimir să înceteze atacurile violente şi prigoana împotriva Preasfinţitului Petru. Patriarhia Moscovei nu a dat curs demersurilor Române şi au încurajat persecutarea nedreaptă a Preasfinţitului episcop Petru de către arhiepiscopul Vladimir şi anturajul său politizat, violent şi corupt.
6. Prin scrisoarea din 20 decembrie 1992, a Prea Fericitului Teoctist, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române adresată Patriarhului Alexei al II-lea, Patriarhia Română aducea la cunoştinţa Patriarhiei Ruse că vechea Mitropolia Basarabiei a fost reactivată la 14 septembrie 1992, fiind primită sub oblăduirea canonică a Bisericii mame – Biserica Ortodoxă Română, iar Preasfinţitul Episcop Petru de Bălţi a devenit membru al Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române şi Locţiitor de Mitropolit al Mitropoliei Basarabiei (La 14 septembrie 1992 a avut loc Adunarea Eparhială de reactivare a Mitropoliei Basarabiei la care PS Petru de Bălţi a fost ales Locţiitor de Mitropolit).
7. Patriarhia Moscovei nu a avut niciodată vreun temei canonic real şi demn de luat în seamă pentru o aşa-numită „oprire” a Preasfinţitului episcop Petru de Bălţi. Totodată, Patriarhia Moscovei nu a adus niciodată la cunoştinţa Înaltpreasfinţitului Petru vreun document valabil, adoptat cu respectarea prescripţiilor canonice, privind aşa-numita „oprire”. Chiar dacă acum, la distanţă de aproape două decenii, un asemenea document ar putea fi alcătuit post-factum, el ar fi nul şi neavenit din punct al canoanelor ortodoxe şi al bunului-simţ.
8. De asemenea, „oprirea” nu este pomenită în corespondenţa din 06 octombrie 1992 şi 24 decembrie 1992 expediate de Patriarhul Alexei al II-lea Preafericitului Părinte Teoctist, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române.
9. După reactivarea canonică şi binecuvântarea sinodală a Mitropoliei istorice a Basarabiei, Înaltpreasfinţitul Petru a cerut, în corespondenţa sa cu Patriarhul Alexei al II-lea, din anii 1992, 1993 şi 1994, în numele său propriu şi în numele clerului şi a credincioşilor de sub omoforul Mitropoliei Basarabiei să fie eliberaţi cu pace şi să nu mai fie consideraţi, împotriva voinţei lor, membri ai Patriarhiei Moscovei.
10. După acceptarea de către Patriarhia Moscovei, în anul 1997, a dialogului cerut de Patriarhia Română încă din 1992, Înaltpreasfinţitul Mitropolit şi Exarh Petru a reînnoit cererile sale oficiale şi frăţeşti de a nu mai fi considerat, împotriva voinţei sale şi împotriva evidenţelor, membru al Sinodului rus. Astfel, prin scrisoarea sa din 10 septembrie 1997 Înaltpreasfinţitul Petru i-a cerut Patriarhului Alexei al II să i se „confirme eliberarea cu pace din Sfântul Sinod al Patriarhiei Ruse”.
11. Aceeaşi rugăminte a fost reiterată de către Înaltpreasfinţitul Petru în scrisoarea din 25 februarie 1999 adresată fostului Patriarh Alexei al II-lea, scrisoare în care a cerut ca „Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Ruse să aprobe trecerea mea canonică şi oficială în Sinodul Bisericii Ortodoxe Române”. Ambele scrisori au rămas fără răspuns.
12. Cu ocazia rundei de dialog dintre Patriarhia Română şi Patriarhia Moscovei din 15 ianuarie 1999, de la Chişinău, Înaltpreasfinţitul Petru, găsind deschidere şi înţelegere, a discutat personal, tête-à-tête, cu actualul Patriarh al Moscovei, Preafericitul Kirill, căruia i-a adus la cunoştinţă situaţia reală din 1992 şi responsabilitatea exclusivă a fostului arhiepiscop Vladimir pentru cele întâmplate, precum şi rolul său determinant în luarea deciziei de reactivare a Mitropoliei Basarabiei.
13. În această situaţie, exprimăm modesta părere că ar fi binevenită, fie şi cu o foarte mare întârziere, cel puţin o reacţie de regret din partea Mitropolitului Vladimir pentru comportamentul abuziv, politizat, agresiv, violent, românofob şi plin de ură al său şi al anturajului său corupt, manifestat la Sediul Episcopiei din Bălţi din vara şi toamna anului 1992 şi pentru tratamentul umilitor şi nedrept la care a fost supus vlădica Petru. Dacă o asemenea eventuală reacţie de regret va fi urmată şi de scuze frăţeşti, acestea vor fi acceptate cu bucurie şi iertare frăţească de către Înaltpreasfinţitul Petru.
14. Mitropolia Basarabiei consideră că Mitropolitul Vladimir va putea trece de la ură şi confruntare la înţelegere şi conlucrare cu Mitropolia Basarabiei şi cu întâistătătorul ei numai prin renunţarea la învinuiri gratuite, astfel încât pacea să se poată sălăşlui între fraţii ortodocşi ruşi şi români.

Biroul de presă al Mitropoliei Basarabiei

Rusia a devenit fascistă! Au nevoie moldovenii de o aşa Rusie?

la 7 feb, 2011 Los Langeles Taimes publică acest editorial:

http://www.latimes.com/news/opinion/commentary/la-oe-kingmenon-russia-muslims-20110206,0,6278842.story



MOTO: "Pământul, istoria şi limba sunt, în esenţă, cei trei stâlpi pe care se ţine neamul".
Ion Druţă


Potrivit Wikipedia.org, 100 de milioane din populaţia de peste 140 de milioane a Rusiei se consideră creştini-ortodocşi, ceea ce constituie 70% din populaţie, deşi Biserica Ortodoxă Rusă afirmă că ar avea 80 mln de enoriaşi. Potrivit unui sondaj de opinie efectuat de the Russian Public Opinion Research Center, 63% din respondenţi se consideră ortodocşi, iar 6% -- musulmani.

Când am fost la Moscova la o conferinţă la începutul lunii decembrie 2010, un spirit de ură interetnică plutea în aerul moscovit. După ce am plecat, a doua săptămână chiar, la Moscova au izbucnit cele mai mari tulburări în masă, ca proporţii de până acum, între fasciştii ruşi şi etnicii caucazieni, de cele mai multe ori musulmani.

Pentru nimeni în Rusia nu constituie un secret faptul că miliţia -- deci autorităţile -- încuviinţează (tot mai rar tacit) acţiunile naţionaliştilor îndreptate împotriva caucazienilor, negrilor, turcicilor şi musulmanilor. Chiar şi în ultimele filme (de comedie) apărute în ultimii doi ani în Rusia, mă refer în special la un film produs de Comedy Club în care un cântăreţ rapper, mai negricios aşa, este vânat de fasciştii ruşi, această problemă este abordată: poliţiştii nu doar că nu-i împiedică pe fasciştii ruşi să-l fugărească pentru a-l linşa pe negricios, dar chiar le şi arată direcţia în care a dispărut rapperul vânat.

Concluzia este că ţara care a învins fascismul s-a îndrăgostit de fascism la rându-i -- o cunoscută istorie cu "frumoasa şi bestia", numită de psihologi şi sindromul Stockholm.

Şi încă ceva din articolul "Religions in Russia" din Wikipedia: se estimează că în Rusia locuiesc 23 mln de persoane cu origini musulmane, inclusiv 1,5 mln doar în Moscova. Comparabil cu populaţia unei aşa ţări musulmane ca Irakul.

Rusia s-a pomenit cu aceste populaţii musulmane nu ca rezultat al migraţiei, ci în urma războaielor de contropire din secolele 18-20. Internetul este doldora de declaraţii ale liderilor de opinie şi jurnaliştilor ruşi referitoare la erupţia de fascism. Unii din ei sunt înclinaţi să creadă că regimul autoritar din Rusia ar încuraja entuziasmul nazist în speranţa că astfel ura cetăţenilor ruşi va fi redirecţionată de la regim spre neruşi. Alţii însă nu uită să reamintească că această ură nu e îndreptată doar împotriva imigranţilor din ţările din Asia Centrală (dar noi ştim că ruşii nu dau mai multe kopeici pe stroikarii moldoveni, decât pre cei tadjici), ci şi, sau în special, împotriva caucazienilor -- daghestani sau ceceni -- care sunt cetăţeni ruşi cu acte în regulă.

De fapt ce vor ruşii de origine slavă? Ca aborigenii ale căror teritorii au fost ocupate de imperiu să rămână calmi şi liniştiţi în acele teritorii, să nu vină în Moscova, St. Petersburg şi alte mari oraşe, să nu-şi taie cârlanii în curţile blocurilor cu ocazia sărbătorilor musulmane, să nu umble în straie naţionale, să nu gătească şaşlîk la balcoanele apartamentelor închiriate. Dar principalul: să nu vorbească în limbile lor naţionale, ci în rusă, pe stradă.


MITUL DESPRE MOLDVENII HARNICI, OSPITALIERI ŞI BUNI DANSATORI

Piesa "Bună dimineaţa" a ruşilor din Străşeni întruniţi în formaţia "Zdob şi Zdub" a plăcut atât de mult fostului preşedinte comunist al Moldovei, Vladimir Voronin, încît le-a dat medalii pentru aceasta. Nu-mi amintesc cuvintele din acel cântec, îmi amintesc însă clipul. În acesta se înscenează o dimineaţă mitologizată a Moldovei Sovietice. Ţăranii se urcă în maşină pentru a pleca la lucru pe deal.

Îmi aduc aminte că la şcoală ideologia sovietică ne învăţa că moldovenii sunt harnici, ospitalieri şi buni dansatori. Anume aşa ne doreau să fim ocupanţii sovietici. Să muncim pe deal pentru a-i hrăni, nu în zădar Moldova era supranumită şi "grădina de bucătărie" a Uniunii Sovietice. De ce trebuia să fim ospitalieri e clar de la sine: nu puteau sovieticii să se simtă totalmente stăpâni pe teritoriul răpit de la Regatul Român. Buni cântăreţi şi dansatori trebuie să fim deoarece sovieticii doreau să uităm ce ne-au făcut şi să ne bucurăm hojma. Sovieticii ne construiau o altă istorie mitologizată în care nu era loc pentru Decebal, Traian, Ştefan cel Mare şi clasicii români. În mare parte au reuşit să aduca la condiţia de vită (vezi Grigore Vieru)o bună parte dintr-un popor născut din împreunarea romanilor şi dacilor, două mari triburi indo-europene cu lupul drept totem.


O SCURTĂ COMPARAŢIE A UNUI ŞIR DE ŢĂRI CU PROBLEME DE MINORITĂŢI NAŢIONALE ŞI MIGRAŢIE


Statele Unite şi Canada sunt campioni la integrarea minorităţilor naţionale şi imigranţilor în societăţile lor. Au reuşit prin a declara religiile/bisericile separate de stat şi prin adoptarea de decizii cu privire la limba de stat. În Statele Unite, la sfârşitul secolului 19, limba engleză a fost declarată oficială de Congres cu doar câteva voturi mai mult decât voturile obţinute de limba germană. Chiar şi la recentele alegeri parlamentare din SUA din noiembrie 2010, în unele state s-a votat la referendumuri ca engleza (şi nu spaniola) să fie limba utilizată în justiţie şi administraţia de stat. Plus la aceasta autorităţile americane au agenţii de stat care se ocupă la modul cel mai serios de naturalizarea imigranţilor nou-sosiţi într-o ţară de imigranţi.

Canada are şi ea probleme, dar a declarat drept oficiale câteva limbi ale triburilor indiene în teritoriile locuite de acestea, pe lângă engleză şi franceză. India are vreo 24 de limbi de stat, după numărul statelor, dar religia hinduistă este liantul care ţine această ţară unită. Germania, Franţa şi Marea Britanieau au şi ele probleme cu imigranţii musulmani şi urmaşii lor, dar urmaşii vorbesc fără probleme limbile oficiale ale acestor ţări şi se consideră germani, francezi şi britanici, indiferent de origine şi religie.

Limba rusă este vorbită uşor de minorităţile naţionale şi imigranţii din Rusia, dar nicio ţară din cele menţionate mai sus nu are legi care să stăvilească libera circulaţie în interiorul lor. Rusia însă le are şi, după pogromurile din decembrie, acestea vor fi înăsprite. Orice vizitator care se reţine mai mult de trei zile în alt oraş rusesc decât cel în care are viză de reşedinţă va fi obligat să se înregistreze la miliţie. De aici rezultă câteva întrebări: cum să se simtă caucazienii musulmani sau kalmîcii buddhişti la ei acasă în Rusia, dacă le este oprită libera circulaţie la ei în ţară, le este interzis să-şi practice ritualurile în alte locuri decât cele de baştină şi, principalul, cetăţenii de origine slavă îi privesc ca pe străini. Sondaje de opinie arată că ruşii nicidecum nu-i consideră pe caucazieni "de-ai lor", dar nici nu agreează ideea de accepta renunţarea la republicuţile din Caucazul de Nord. Iată asta dilemă! Şi încă ceva: renumita "dedovşcină" din armata rusă -- relaţii neregulamentare între soldaţi -- se dovedeşte deosebit de feroce pentru reprezentanţii minorităţilor: fenomenul este fixat şi în filme (de comedie) de producţie rusească.

Politicienii ruşi (imitaţi adesea şi de politicieni pro-ruşi de la Chişinău) nu obosesc să declare că Rusia este un stat multinaţional, dar continuă să eşueze în găsirea unei idei de unitate naţională şi în acceptarea drept "ai noştri" pe cetăţenii neruşi. Ce să aibă în comun un rus pravoslavnic şi un cecen musulman decât răni nevindecate cauzate reciproc în cele două războaie din anii 90? Şi acesta este unul din pilonii lui moş Ion Druţă -- istoria -- care se vede că numai pilon nu este. Limba nu le este comună, iar pământul cecenilor este ocupat de ruşi.



RUSIA SE VA DEZINTEGRA PENTRU CĂ ASTA ESTE SOARTA IMPERIILOR

Cele scrise mai sus le doresc înţelese şi ca argumente în favoarea ideii că Rusia rămâne un imperiu şi în sec. 21. Iertaţi-mă, dar nu-mi vine în minte imediat un alt imperiu din zilele noastre. Poate Statele Unite, DAR această ţară îşi retrage trupele din teritoriile ocupate, vezi Irak şi Afganistan, pe când Rusia tot ocupă noi şi noi teritorii, vezi Abhazia şi Osetia de Sud.

Moldovenilor nu trebuie să le fie frică de arsenalul nuclear al Rusiei în caz de dezintegrare: vor avea grijă americanii de asta şi apoi armamentnul rusesc se învecheşte, inclusiv moral, ceea ce mă duce la gândul că le poate face rău eventual numai ruşilor.

Dar, acest arsenal ţine şi va ţine la distanţă marile puteri care jinduiesc bogaţiile Siberiei, de aceea în primul China, dar şi Statele Unite şi Japonia -- mai puţin UE -- vor cauta alte căi de a apropia colapsul ursului rusesc. Axiomatic este că entităţile statale croite cu creionul pe hartă şi nu pe cei trei piloni ai lui Druţă sunt sortite dezmembrării, iar minorităţie etnice şi religoase sunt catalizatorii şi apoi motoarele dezintegrării imperiilor. Să dăm şi nume: Imperiul Britanic a dispărut după ce India şi-a câştigat independenţa. La fel cel Otoman cu ţările balcanice şi din Orientul Mijlociu, la fel cel Austro-Ungar şi mai nou, cel Sovietic şi Iugoslavia. Secolul 21 a început sâmbătă şi acesta va fi unul sângeros pentru ruşi. Ei vor trebui să plătească poliţa datorată popoarelor subjugate şi considerate de ruşi "de mâna a doua" -- "ospitalieri, harnici şi buni dansatori".


PREGĂTIREA MOLDOVENILOR PENTRU COLAPSUL URSULUI RUS

Îmi dau seama că subtitlul sună cam "ce vor face moldovenii pentru anihilarea extratereştrilor", dar totuşi. Războaiele civile în istoria Rusiei sunt la fel de dese ca războaiele între triburile tracice sau între Moldova şi Muntenia medievale. Războiul civil în Rusia va fi început de republicile mândre şi musulmane din Caucazul de Nord. De ce migrează aceştia în marile oraşe ruseşti este o întrebare răspunsă de un jefuitor de bănci: pentru că acolo sunt banii. Ruşii slavi însă nu vor şi nu vor accepta ca concetăţenii lor ne-ruşi să se simtă ca la ei acasă în ţara lor. Ajutorul Chinei şi SUA nu va întârzia, ba va mai fi augmentat (şi nu neapărat coordonat cu primele) de ajutorul ţărilor musulmane (Arabia Saudită, Egipt, teroriştii musulmani), turcice (Azerbaidjanul şi Turcia). Japonia jinduieşte Kurilele, iar Iranului nu-i vine pe plac poziţia pro-SUA a Rusiei faţă de programul său nuclear. UE (citeşte Germania şi Franţa) dintotdeauna au dorit extinderea teritoriilor spre est (chiar dacă lui Napoleon şi Hitler nu le-a reuşit, nu fără contribuţia anglo-saxonilor). Pentru Londra căderea Rusiei e "good news any time", la fel ca şi pentru polonezi şi baltici.

Întreruperea livrărilor de gaze ne poate afecta în primul rând, de aceea guvernul de la Chişinău trebuie să găsească cât mai grabnic surse alternative şi să termine odată conectarea la sistemul de gazoducte al României. La fel e valabil şi pentru piaţa rusească a băuturilor alcoolice. Companiile moldoveneşti trebuie să găsească pieţe alternative, dacă nu sunt masochiste.

Bolovanii căzuţi dintr-o casă care se năruie îţi pot lovi şi propria casa, dar Moldova este protejată în acest caz de un amortizor de mărimea Ucrainei.

Regimul de la Tiraspol şi găgăuzii -- prietenii tradiţionali ai moldovenilor românofoni -- vor emite strigăte de disperare "ca ale celei care naşte", după cum se exprimau proorocii din Vechiul Testament: căderea Rusiei va însemna pentru ei ruinarea speranţelor şi scutului de apărare în relaţia lor cu moldovenii.

Îmi spune un jurnalist georgian despre ocuparea teritoriilor ţării sale de către Rusia: "Noi ne vom reîntoarce aceste teritorii, când Rusia va fi slabă", iar colegul nostru azer zice: "O uniune turcică de genul celei Europene, constituită de Turcia, Azerbaidjan şi ţările turcifone din Asia Centrală poate pune capăt hegemoniei moscalilor".

Chişinăul nu trebuie să contribuie făţiş la căderea imperiului rus, dar acest colaps îi poate oferi oportunitatea de a-şi consolida statalitatea şi suveranitatea în raioanele sale pro-ruse -- Găgăuzia şi Transnistria. Şi, ca bonus, le poate trece şi năzuinţele unor grupări din Komrat, Tiraspol, Bălţi şi Chişinău de a oficializa limba rusă în Republica Moldova. Potrivit speakerului găgăuz Anna Harlamenko, lozinca başkanului Formuzal în recenta electorală era "Votează pentru Formuzal, votează pentru Rusia".

La fel ca Imperiul Roman sau cel Bizantin, Imperiul Rus este înconjurat de barbari, pe unii chiar i-a încorporat cu de-a sila în componenţa sa, şi primelor două anume barbarii le-au adus pieirea. Germanii, arieni după religie, ai lui Allaric au ruinat Roma, iar turcii musulmani ai lui Suleiman al II-lea Magnificul le-au luat ortodocşilor bijuteria de Constantinopol. Mai deschis, mai pe ascuns, Moscova se consideră a treia Romă, dar aceasta înseamnă că trebuie să-şi asume şi soarta Romelor.

Pentru elita intelectuală românofonă de pe malurile falnicului Bâc, Moscova nu mai este "răsăritul de unde lucoarea vine". Noi am învăţat mai ales şi ne orientăm în special spre mOdele din Paris, Londra, Berlin şi Washington -- în cel mai rău caz spre Bucureşti --, deşi ştim că locuim împreună cu un număr semnificativ de populaţie care îşi vede mântuirea anume prin Rusia. Drept argument aduc aici faptul că moş Ion Druţă locuieşte la Moscova şi tradiţional susţine partidele pro-ruse şi aceste manifestări ale sale au răcit mult pornirile de la sfârşitul anilor 80, când Druţă mai că era să fie declarat scriitorul nostru naţional. În schimb acest titlul i l-am acordat lui Grigore Vieru -- românofil şi anti-oriental prin excelenţă. Pentru un pro-occidental chişinăuian Moscova este aidoma Romei din imaginaţia unui unui evreu din Tarsis pe nume Saul: un cuib al opulenţei şi desfrâului, un cuptor babilonean.

Revenind la titlul acestui material, iată, ofer şi răspunsul. "Rusia fascistă" va începe să fie folosită tot mai des în contextul discuţiilor politice despre balansarea Moldovei între est şi vest. Cetăţenilor moldoveni pro-Moscoviţi şi slavofili le vom spune: care e garanţia, uăi, că nu luaţi la bot pe străzile Moscovei, doar din simplul motiv că sunteţi din Moldova?

Unor calugari (luata din unul din paterice probabil cel Egiptean)

8) Zis-a un batran : precum murind in cetate si nu mai aude glasurile, nici galcevile, nici vorbele omenesti, ci odata a murit si la alt loc s-a mutat, unde nu sunt vorbele, lucrurile si galcevile omenesti; asa si calugarul, cand se imbraca cu sfantul chip si se leapada de aceasta lume, dator este a-si lasa parintii sai, rudele si toate neamurile sale si sa mearga la loc unde nu este galceava, nici tulburare, nici desertaciunile acestei lumi. Iar cel ce se calugareste si nu va iesi dintre rudele si neamurile sale, sau din oras, sat, ori casa sa, acela este asemenea cu mortul, care zace neingropat in casa, si se umple casa aceea si tot locul de putoarea lui, pe langa care casa toti cei ce trec se ingretosaza de mare putoare se feresc si-si intorc fetele dintr-acolo. Asa si Dumnezeu se ingretoseaza si isi intoarce fata Sa de la calugarul care petrece in lume, intre neamurile, rudele si prietenii sai.