Ca o societate să devină civilizată, aceasta trebuie să
urmeze următorul algoritm: să inventeze scrisul şi să nască elita intelectuală.
Dacii, din această cauză, au şi rămas barbari, pentru că nu au scris şi nu au
lăsat urmaşilor „testamente”.
Elita intelectuală – compusă din teologi, filosofi şi savanţi – descoperă şi stabileşte „adevăruri”, care sunt preluate de jurişti şi transformate în legi şi de oamenii de artă care le transpun în literatură, muzică şi arhitectură, şi astfel transmit aceste adevăruri (valori) maselor. Atunci când masele le asimilează şi încep să se comporte ca atare se poate de vorbit de apariţia unei societăţi civilizate.
Civilizaţia este generată de ideologie şi este de
neconceput fără o ideologie şi această ideologie este generată cel mai des de
religie. Astfel, elinismul este de neconceput fără filosofia şi mitologia antică greacă,
fascismul german – fără „uebermensch”-ul lui Nietzsche şi mitologia germanică, iar Israelul antic,
Bizanţul medieval, lumea musulmană modernă şi India de totdeauna – fără
religie.
Legenda spune că la sfârşitul primului mileniu după
Hristos, când Rusia kieveană a decis că nu mai poate rămâne barbară şi trebuie
să-şi aleagă o „religie modernă”, cneazul Vladimir a considerat şi islamul şi
iudaismul ca opţiuni. A ales totuşi ortodoxia pentru că nu impune circumcizia
şi permite consumul de alcool. (Tot în acea perioadă hazarii, de exemplu, au
ales iudaismul).
Marele filosof, teolog şi savant musulman Avicena, care
îşi scria tratatele în versuri, mărturiseşte că s-a căznit ani buni să
înţeleagă „Metafizica” lui Aristotel şi a reuşit într-un sfârşit după
insistente rugăciuni către Allah, şi asta se întâmpla la 1300 de ani după ce
Aristotel îşi scrise opera.
Civilizaţia occidentală îşi are ca surse filosofia greacă
şi creştinismul, iar democraţia cu valorile sale a fost asimilată după două mii de ani de dezbateri, şi dacă e să stabilim o dată exactă de
„adoptare oficială” aş numi Revoluţia franceză de la finele veacului 18.
Aşadar, slavii ruşi, cu capitala la Kiev, şi-au avut
perioada lor de barbarie – ca alţi indo-europeni cum ar fi germanii, vikingii,
celţii sau dacii – după care au adoptat creştinismul şi au creat civilizaţia
rusă. Nu sunt dubii ca această civilizaţie există – aşa cum există românismul
ca civilizaţie, de exemplu –, dar că această civilizaţie s-ar deosebi esenţial
de civilizaţia occidentală este o pretenţie falsă. Pentru Osama bin Laden şi fundamentaliştii
musulmani „cruciaţi” sunt toţi
occidentalii, ruşii inclusiv. Fără creştinism, civilizaţia rusă actuală, dar şi
din totdeauna, este de neconceput şi această civilizaţie nu poate face opoziţie
civilizaţiei occidentale, aşa cum poate islamul, hinduismul sau
tao-confucianismul.
Instituţia democratică a alegerilor, după două secole de
la Revoluţiile franceză şi americană, a generat instituţii statale puternice: un
sistem judecătoresc robust care interpretează legile şi un sistem executiv
aşijderea care implementează deciziile judecătoreşti: celelalte valori şi
realizări au urmat.
Pornindu-se în veselie să edifice democraţia după
colapsul URSS, ruşii nu au dorit să suporte „pustiul” tranziţiei şi au renunţat
la libertăţile politice (drepturile omului) în favoarea dictaturii. Nu sunt ei primii: germanii au
făcut la fel după Primul Război Mondial şi l-au instalat pe Hitler în fotoliul
de cancelar. De ce să ne mirăm că dictatorul rus a atacat statul vecin? Acesta
este pattern-ul de comportament al dictaturilor.
Instituţiile puternice ale civilizaţiei ruse actuale sunt
cezarul dictator, armata cu arsenalul nuclear, KGB-ul cu televiziunile de
propagandă şi Gazprom-ul care îmbogăţeşte indecent elita şi ţine în subzistenţă
masele. Da, şi patriarhia pravoslavnică, dar ţinând cont că ruşii sunt pe
primul loc la avorturi în lume şi tare aproape de vârf la beţie, nu putem
afirma cu tărie că ruşii au asimilat axiologia ortodoxă, cum au făcut, de
exemplu, americanii cu cea protestantă.
Iată o astfel de „lume rusă” şi-au creat ruşii la ei
acasă şi vor să o exporte ţărilor din ceea ce ei numesc cu duioşie „vecinătatea
apropiată”. Iată o astfel de civilizaţie contrapun ruşii civilizaţiei
occidentale şi tuturor celorlalte.
Şi dacă intelighenţia chişinăuiană – edificată pe
canoanele românismului elaborate de cronicari, Cantemir, Eminescu şi Vieru –
strâmbă din nas la o asemenea ofertă, ea este totuşi periculoasă pentru că nu
tocmai displace plebei, care ar renunţa cu bucurie la libertatea de a gândi şi
acţiona, ştiindu-se asigurată cu un puţin care să-i permită să-şi realizeze
modestul scop animalic de transmitere a genelor. Este periculoasă pentru că
şambala moldovenească este dotată cu dreptul democratic de vot care într-o
minte manipulată televizual poate comite erori istorice grave.
Aşa că, la nivel ideatic, nimic nou în acest concept de
„lume rusă”. Componenta sa religioasă este ortodoxia, dar observând că Rusia a
atacat ţări ortodoxe ca Moldova, Georgia şi Ucraina, conchidem că este vorba de
o erezie pervertită a ortodoxiei, care exclude porunca „să nu ucizi”.
Componenta sa de filosofie politică rezidă în dictatură pe intern şi expansiune
imperialistă pe extern. Mai simplu: conceptul de „lume rusă” este blagoslovirea
acordată de şamani liderului militar pentru a ataca triburile vecine: o pornire
barbară până la urmă.
