compromat pe dodon carare domenti

Ambasadorul Rusiei în Moldova: „Relațiile dintre Moldova şi Rusia se află în perioada aşteptărilor“

Doar un citat din Kuzmin: "Dacă în regiunea transnistreană istoria studiată în şcoală este una integrată, care este un standard recunoscut în UE, în Moldova o bună perioadă de timp s-a studiat „Istoria Românilor", deja abandonată chiar şi de România. Acest curs prezintă o imagine complet schimonosită a istoriei. Astfel, generaţia tânără de pe malul drept al Nistrului crede în lucruri care nu s-au intamplat niciodată şi care par a fi o nebunie pentru oamenii informaţi."

Da, există şi o explicaţie morală pentru căderea Constantinopolului

Moto: "O, romani nefericitţi, de ce aţi părăsit adevărul? De ce nu aveţi încredere în Dumnezeu, în loc de italieni? Pierzându-vă credinţa, vă veţi pierde oraşul!" (Patriarhul Ghenadie II al Constantinopolului)


Am pus la finele anului 2010 o întrebare pe facebook adresată mai mult prietenilor mei teologi ca să aflu o interpretare morală pentru căderea bijuteriei lumii ortodoxe care a fost Constantinopolul. Nu am primit prea multe răspunsuri, mai mult de sorginte ştiinţifică pe care le ştiam şi eu, de aceea am decis să analizez mai îndeaproape tema, axiomatică fiind ideea că există întotdeauna şi o explicaţie morală pentru căderea oricărei mari creaţii omeneşti, fie aceasta un stat, un oraş sau un organism omenesc.

Mi s-a înfiripat în suflet şi o vagă idee că clericii ortodocşi ar dori să ascundă, sau să nu vorbească deschis despre componenta morală în caderea capitalei ortodoxe şi am fost mirat să aflu că da, există şi o componentă morală. Mai jos voi veni cu argumente istorice pe care nu am făcut altceva decât să le traduc de pe wikipedia.org, din engleză. Dar, pentru început, concluziile, şi cine nu va fi de acord, poate vedea mai jos argumentele.

Înţepat din toate părţile de turcii otomani şi musulmani, împăratul Constantinopolului Ioan Paleologul a încercat o apropiere de catolici în speranţa unei eventuale cruciade de apărare a imperiului redus la o metropolă şi la câteva teritorii în Grecia de azi. Foarte important mi se pare şi faptul că alături de turci, în perioada asediului oraşului luptau şi sârbi ortodocşi şi la fel de important este că Ţaratul Bulgar ortodox şi-a avut şi el marea contribuţie la slăbirea militară şi economică a capitalei ortodocşilor.

Aşadar, la solicitarea de asistenţă militară împotriva osmanlâilor, catolicii le-au cerut bizantinilor să accepte Crezul cu filioque, adică, după cum se ştie, că Duhul Sfânt purcede şi de la Fiul. Până la urmă episcopii ortodocşi au fost de acord. Patriarhul Constantinopolului, Iosif, -- nu fără insistenţa împăratului -- a semnat acordul de la Florenţa ŞI A MURIT PESTE DOUĂ ZILE. După cum ne învaţă dogmaticii, erezia este hulă împotriva Duhului Sfânt, un păcat care nu se iartă, după cum ne spune însuşi Mântuitorul.

... A urmat căderea capitalei ortodocşilor şi convertirea la islam a unei mari părţi din creştinii din Asia Mică. De notat că aceştia erau foarte nemulţumuţi de impozitele mari imperiale la care erau supuşi -- împăratul avea nevoie de bani pentru apărare -- şi au preferat să treacă sub oblăduire tucească şi să se convertească la islam, doar pentru a-şi salva averile.

Şi acum iată traduceri de pe Wikipedia:

Despre Patriarhul Constantinopolului, Ghennadie

Gennadius Scholarius II (c. 1400 – c. 1473), Patriarh Ecumenic al Constantinopolului din 1454 până 1464, filosof şi teolog, unul din ultimii reprezentanţi ai învăţăturii bizantine. Numele său de mirean era Gheorghe şi preda filosofia până a intrat în slujba împăratului Ioan VIII Paleologul ca sfetnic în teologie. Gheorghe apare pentru prima dată în istorie în calitatea sa de judecător civil care l-a însoţit pe împăratrul Ioan VIII (1425–1448) la Conciliul din Basel, ce şi-a ţinut lucrările între 1438-1439 la Ferrara şi Florenţa. Scopul sinodului a fost de a reuniufica bisericile greacă şi latină, susţinut de Gheorghe la acea perioadă. El a ţinut patru discursuri la sinod - toate foarte conciliante şi a scris o lucrare de respingere ale capitolelor silogistice ale lui Marc din Efes împotriva latinilor .

În pofida suportului său pentru unire (se ştie că a certat mulţi episcopi ortodocşi pentru lipsa lor de cunoştinţe teologice ), la întoarcerea în Constantinopol, el şi-a schimbat opinia, aparent la insistenţa lui Marc din Efes, care l-a şi convertit total la ortodoxie anti-latină, şi din acest moment până la moarte el este cunoscut (împreună cu Marc din Efes) ca cel mai ireconciliant oponent al unirii.

După moartea lui Ioan VIII în 1448, Gheorghe a intrat în Mănăstirea Pantokrator din Constantinopol, se timpul domniei lui Constantin XI (1448–1453)şi şi-a luat un nou nume: Ghenadie. În 1447, Marc din Efes, pe patul de moarte, a lăudat atitudinea ireconcialiantă a lui Ghenadie faţă de latini şi unire. Gloata înfuriată s-a dus la Ghenadie după ce a văzut slujba religoasă schimbată după Unire în cadrul Marii Biserici Aghia Sophia. Se spune că Ghenadie ar fi lăsat o foaie pe uşa chiliei sale: "O, romani = [bizantini] nefericitţi, de ce aţi părăsit adevărul? De ce nu aveţi încredere în Dumnezeu, în loc de italieni? Pierzându-vă credinţa, vă veţi pierde oraşul".



Counciliul (Sinodul) de la Basel, Ferrara, Florenţa

... O nouă tentativă de unire a avut loc în sec. 15 (1438) la Conciliul de la Florenţa, la care au venit împăratul Ioan VIII Paleologul, Patriarhul iosif II al Constantinopolului,şi alţi episcopi din Răsărit cu speranţa că vor obţine ajutor militar occidental împotriva tot mai vigurosului Imperiu Otoman. În sesiunile care au durat de la 8 octombrie până la 13 decembrie asupra întrebării cu privire la Filioque nu s-a ajuns la vreo înţelegere. Grecii argumentau că orice adaos, chiar şi corect din punct de vedere doctrinar, la Crez fusese interzis prin Sinodul din Efes, în timp ce latinii pretindeau că acea interdicţie se referea la sens nu la cuvinte. (:))

Ajungerea la un consens era problematică până când majoritatea grecilor au venit cu argumentul că, deşii sfinţii greci şi latini şi-au exprimat credinţa lor diferit, ei erau în acord pe substabţă (în esenţă), de vreme ce sfinţii nu pot greşi în credinţă; şi la 8 iunie GRECII AU ACCEPTAT DECLARAŢIA LATINĂ A DOCTRINEI. LA 10 IUNIE Patriarhul Iosif II A DECEDAT. O declaraţie cu privire la chestiunea Filioque a fost inclusă în Decretul Laetentur Caeli al Unirii, care a fost semnat la 5 iulie 1439 şi promulgat a doua zi. Doar Marc din Efes a refuzat să-şi pună semnătura.

Biserica Ortodoxă a refuzat să consideră obligator acordul de la Florenţa, deoarece moartea lui Iosif II a lăsat-o fără Patriarhul din Constantinopol. În Răsărit există o puternică împotrivire la acord, iar când în 1453, la 14 ani după acord, ajutorul militar promis de Occident aşa şi nu a sosit, Constantinopolul a căzut în faţă turcilor, nici creştinii din Răsărit, nici noii lor conducători nu mai doreau o uniune cu Occidentul.



Marc din Efes

a devenit renumit prin apărarea Ortodoxiei la Conciliul de la Florenţa (1438-1445) în pofida insistenţelor împăratului bizantin Ioan VIII şi ale Papei Eugen IV. El afirma că Roma se confruntă cu schismă şi erezie din cauza acceptării clauzei Filioque adăugată la Crezul nicenean şi din cauză că papalitatea pretinde la jurisdicţie universală asupra Bisericii. El a fost unicul episcop ortodox care a refuzat să semneze documentele de la Sinodul din Florenţa. Învăţaţi din Orient şi Occident, din diferite perspective, îi atribuie principala responsabilitate pentru nerealizarea Unirii de la Florenţa, pe care Marc o privea cel puţin ca pe o unire falsă. A fost canonizat de Biserica Ortodoxă.

Declaraţii celebre de-ale lui Marc din Efes:

--- "Este imposibil să se ajungă la pace fără a rezolva cauza schismei — primatul Papei care se ridică până la egalitate cu Dumnezeu".

--- "Latinii nu sunt numai schismatici, dar şi eretici... nu ne separăm de ei din alt motiv decât acela că sunt eretici. Iată motivul exact de ce nu trebuie să ne unim cu ei, până ei nu vor respinge adaosul filioque la Crez şi vor mărturisi Crezul aşa cum îl mărturisim noi".

--- "Capul nostru, Hristos Dumnezeul nostru... nu tolerează ca legătura dragostei să ne fie luată întru totul".

--- "Doi dorim şi ne rugăm pentru a ne întoarce la timpurile când, fiind uniţi, vorbeam aceleaşi lucruri şi nu era schismă între noi".

PCRM îşi retrage proiectul desăre alegerea Preşedintelui

Cu privire la depăşirea crizei politice.
Poziţia Partidului Comuniştilor din Republica Moldova

Criza politică în Republica Moldova continuă din iunie 2009. Anume atunci forţele politice de dreapta care au trecut în Parlament, au refuzat să participe la alegerea şefului statului, fapt ce a dus la alegeri parlamentare anticipate.

Amintim că boicotarea alegerii şefului statului de către ei a fost însoţită de publicarea în mass media moldovenească a declaraţiei unei oarecare organizaţii „Ciclon”, care preîntîmpina în mod deschis deputaţii partidelor liberale că participarea la „votare împreună cu comuniştii este echivalentă cu trădarea, iar trădătorii trebuie să fie pedepsiţi cu moartea pentru o asemenea crimă gravă”. Asemenea forme de teroare şi presiune informaţională asupra corpului de deputaţi au fost o continuare directă a logicii de pogrom a organizatorilor evenimentelor din 7 aprilie, care tindeau pe această cale să destabilizeze situaţia politică în Moldova, să trezească neîncredere faţă de instituţiile democratice din ţară, supremaţia legii şi a statalităţii moldoveneşti.

Toate acţiunile politice ulterioare ale noii guvernări, instaurate după 29 iulie 2009, demonstrau în mod evident: alianţa creată nu intenţionează să găsească limbă comună cu majoritatea societăţii moldoveneşti, nu tinde spre consolidarea eforturilor în numele depăşirii crizei sociale şi a catastrofei economice evidente. Pe parcursul întregii perioade de guvernare nu a fost adoptată nici o iniţiativă legislativă în domeniul protecţiei sociale, nici o decizie îndreptată spre modernizarea economică a ţării, nici o lege în domeniul integrării europene.

Refuzul de a examina în Parlament toate iniţiativele şi proiectele pozivive, fără excepţie, inaintate de către PCRM, a scos în evidenţă şi mai mult autoizolarea regimului, incapacitatea lui de a înainta şi implementa o ordine de zi constructivă pentru Republica Moldova. Întreaga activitate a guvernării a fost consacrată în mod exclusiv luptei contra comuniştilor şi mijloacelor de informare în masă independente, precum şi lichidării consecvente a sistemului democratic previzibil în Republica Moldova. Refuzul laş de a organiza alegeri anticipate, tentativa de anulare a Constituţiei în vigoare, teroarea poliţienească, aventura cu referendumul constituţional, schimbarea completă a legislaţiei electorale, coruperea alegătorilor şi falsificarea obraznică a alegerilor parlamentare, formarea perfidă a noii Alianţe criminal-oligarhice construite pe demonstrarea deschisă a principiilor răspunderii colective şi în cele din urmă, capitularea deplină în administrarea practică a ţării. Şi iată rezultatul: saltul extraordinar al preţurilor la toate mărfurile, creşterea distrugătoare a tarifelor, securitatea alimentară subminată, sistemul bancar în agonie, precum şi delitantismul demonstrativ şi indiferenţă a guvernanţilor. Insdiscutabil, nou creata alianţă doar în cîteva luni îşi va finaliza programul neanunţat de distrugere totală a Republicii Moldova. Pentru aceasta Alianţa de guvernare are nevoie doar să obţină întreaga putere: să-şi aleagă propriul Preşedinte şi să instaleze în fotoliul de presedinte al Parlamentului pe Mihai Ghimpu.

În situaţia creată, Partidul Comuniştilor, care reprezintă interesele a jumătate din alegătorii Republicii Moldova, înaintează trei iniţiative menite să preîntîmpine scenariul de lichidare a statalităţii moldoveneşti, a democraţiei şi întregului sistem social-economic al ţării.

În primul rînd, Partidul Comuniştilor consideră că atît guvernarea, cît şi opoziţia trebuie să instituie un dialog privind principiile de bază ale modernizării Republicii Moldova, a modalităţilor concrete privind depăşirea crizei social-economice, elaborarea unei strategii de acţiuni clare în problematica integrării europene, precum şi redarea unui conţinut nou pricipiilor de parteneriat strategic cu Federaţia Rusă. Controlul preţurilor, micşorarea tarifelor, asigurarea securităţii alimentare şi energetice, propunerea unui program concret de investiţii sociale – răspunsuri la aceste probleme prioritare aşteaptă întreaga societate. Partidul Comuniştilor cere de la guvernare să renunţe la sectarism şi trufia exagerată, să-şi asume un nivel nou de responsabilitate, să demonstreze o cointeresare cel puţin în realizarea propriilor promisiuni electorale.

În al doilea rînd, Partidul Comuniştilor îşi retrage iniţiativa cu privire la modificarea articolului 78 al Constituţiei, care a apărut ca reacţie la tentativa Alianţei de guvernare de a renunţa la republica parlamentară şi alegeri parlamentare anticipate. Societatea moldovenească a apărat parlamentarismul printr-o altă metodă mult mai eficientă, acordînd vot de neîncredere guvernării şi experimentelor ei în cadrul aşa numitului referendum din 5 septembrie 2010. În condiţiile create, Partidul Comuniştilor consideră că principiile şi sarcinile consolidării naţionale trebuie să fie asigurate prin înaintarea şi alegerea în comun de către guvernare şi opoziţie la funcţia de şef al statului al unui reprezentant al societăţii civile cu autoritate, fără apartenenţă politică. Doar o asemenea abordare va trezi încrederea societăţii moldoveneşti, va oferi speranţă că timpul confruntărilor şi conflictelor primitive a rămas în trecut. Anume din aceste considerente, Partidul Comuniştilor insistă asupra necesităţii alegerii unui nou şef al statului prin votul majorităţii absolute a deputaţilor, fapt ce va simboliza o nouă etapă constructivă în dezvoltarea politică a ţării.

În al treilea rînd, Partidul Comuniştilor cere demisia imediată a întregului bloc social-economic din cadrul guvernului în exerciţiu, precum şi a Guvernatorului Băncii Naţionale. Incapacitatea tuturor persoanelor care sînt repsonsabili de activitatea acestei direcţii a puterii executive de a face faţă provocărilor actuale este evidentă pentru toată lumea. Aflarea lor în continuare la guvernare va duce la aprofundarea crizei şi degradarea irecuperabilă a economiei moldoveneşti, precum şi a sistemului protecţiei sociale. Partidul Comuniştilor consideră că a venit timpul pentru crearea unui guvern al unităţii populare, capabil nu doar să reprezinte interesele majorităţii absolute, dar şi să-şi asume întreaga responsabilitate pentru situaţia din Republica Moldova, capabil să soluţioneze în scrut timp criza şi să direcţioneze ţară pe calea modernizării eficiente.

Partidul Comuniştilor speră că reprezentanţii Alianţei de guvernare conştientizează că doar această cale reprezintă unica variantă de revenire pe făgaşul dezvoltării stabile, că doar o asemenea abordare va permite evitarea unui conflict fără compromis dintre societate şi guvernare.


Comitetul Central
al Partidului Comuniştilor din Republica Moldova

02 februarie 2011

Ce mă enervează pe mine în Chişinăul ista...

Moto: "Radio ”Echo Moscvî” a făcut haz de necaz 

din amendarea lui Chirtoacă, 

acest titlu a fost ticluit de 

prietenii de la Unimedia.md, 

care, dacă ar şti ce-i aia transliteraţie, 

ar scrie "Eho Moskvî", pe româneşte

1. Piaţa Centrală -- cu tomberoanele sale de gunoi, cu brânza de vaci vândută ilegal pe marginea drumului şi prăfuită copios de colb adus de microbuze din Orhei, Teleneşti şi în genere Basarabească, cu aglomeraţia sa sufocantă, la fel precum şi cu deficitul exasperant de locuri de parcare, ca să menţionez doar câteva mâncărimi --, trebuie explodată la marginea oraşului, sau în alte pieţe, ceea ce poate genera şi ieftinirea produselor la ultimele.

Piaţa Centrală este una din cărţile de vizită ale Chişinăului care îi răpeşte capitalei bosumflările şi hambâţu de oraş european. La fel ca orice târg provincial, Chişinău îşi are în centrul său o piaţa "gradoobrazuiuşceaia". Eram cu nişte "oaspeţi de peste hotare" care m-au rugat să le arăt în Chişinău ceva "pur moldovenesc", dar nu muzee şi biserici, şi imediat mi-am oprit alegerea asupra Pieţei Centrale. Mai exact asupra jegului intrinsec.

Nu, ceva totuşi trebuie să rămână, agro-alimentarele, dar nu industrialele şi nu hainele. Bunătate de pământ în centrul Chişinăului. Optim pentru (primii) zgîrie-nori moldovenşti şi/sau parcaje multietajate. Ca provincial închişinăunit îmi dau eu seama ca se vor împotrivi foarte multe "cercuri de afaceri", dar de aia şi vom alege un nou primar şi consiliu, ca să poată lua decizii politice de europenizare a târgului. La piaţa din Calea Basarabiei sunt buticuri libere. Nu dau numere de telefoane ca să nu fiu bănuit de legături cu casta comercianţilor.

2. Urecheanu, pe când era primar, se lăuda, planificând, că va readuce tramvaiul în Chişinău. După aceasta a fost luat în râs de iumoriştii marasmatici de la nit. Nu contează. Transportul din Chişinăul ista mă enervează, la fel ca şi lipsa locurilor de parcare. De acord, fiind unicul oraş care pretinde la supranumele de "city" din această ţară, aglomeraţia transportului şi ambuteiajele sine qua non sunt de neevitat. Dar tocmai de aceea o conducere înţeleaptă a capitalei pe care o vom alege la începutul verii va găsi soluţii pentru problema transportului. Şi numai imaginaţi-vă câtă relaxare va aduce reducerea ca proporţii a Pieţii Centrale!

A încercat primarul actual să testeze taxarea în transport pe bază de cartele şi turnichete, dar după ce ne-a stresat vreo 4 luni (pe mine personal în troleul 7), a renunţat. Prea repede renunţă băietu ista. Când am fost în Praga, CU 11 ANI ÎN URMĂ, am văzut că biletul în troleu îl puteai obţine de la un aparat aidoma unui compostor. Cu acesta puteai merge o anumită perioadă de timp -- să zicem 2 ore -- şi schimba oricâte troleibuze doreai sau chiar autobuze şi tramvaie: timpul conta. La noi de ce nu s-ar putea?

Microbuzele sunt bune ca o măsură temporară de soluţionare a problemei şi ca orice măsură temporară acestea sunt folosite de aproape 20 de ani. Habar n-am dacă ne permite solul şi clima sau zeii tracici să avem metrou sau tramvai în capitala de pe malul Bâcului, dar eliminarea microbuzelor provinciale va da un suflu europenesc acestui oraş.

3. Cum se enervează chişinăuianul la vreme de zăpuşeală văratecă, când copiii îl înghesuie cu refrenul: "Tată, haidem la iaz?!". Iată cum "La lacul X îi murdar, la lacul Y îi murdară apa, la Z -- nisipul, la W -- sunt vibrioni de holeră, la V -- n-ai unde parca maşina sau îţi cere un paznic bani fără să-ţi elibereze tichet de casă pentru parcare..." "Unde, $#@%^%$%#, să-ţi duci copiii la iaz?!" Noul primar şi consiliu vor avea grijă specială pentru organizarea locurilor de agrement ale cetăţenilor, ba mai mult -- vor amenaja zona Văii Morilor şi albia râului Bâc, pe care îl vor re-denumi -- râul Zimbru sau Bour, pentru a-i da un ecou naţional-patriotic. Ia auzi cum sună la ei: oraşul de pe malul Tigrului, oraşul de pe malul Nilului. La noi: capitala de pe malul Zimbrului!

4. Dacă mă trezeşte cineva din somn şi îmi strigă "şcoală!", sau "grădiniţă!", la sigur că răspunsul meu speriat va fi "cât trebuie să mai dau?" Bineînţeles că noul primar şi consiliu vor soluţiona problema mulsului ilegal al părinţilor de rasă şi fără rasă de către corifeii sistemului educaţional în oraşul de pe malul Zimbrului (parcă aşa ne-am înţeles să-i zicem).

5. Vă mai amintiţi cum se băteau liberalii cu comuniştii pentru desemnarea şefului direcţiei sănătate. Mai bine îşi foloseau zelul pentru a face accesibil acest sistem. Ce folos că eşti înscris la medic la ora X? Cine se uită la această oră? Oricum aştepţi încă două. Şi slavă Domnului că nu ştiu mai multe detalii despre funcţionarea acestui sistem. Doar despre ritualul de aducere a jertfei mitologice (de la mită nu de la mit) ştiu cum se îndeplineşte. Pe de rost.

6. Aş zice şi ceva de drumuri, dar pot să mă audă cei mici.

7. Mai bine zic de viitorul primar. Nu va putea noul primar să stea deoparte de politică -- nobilitatea funcţiei îl va obliga. Dar el o va aborda cu pasiunea pe care o ai pentru un hobby sau joc de cărţi, de biliard. Nu cu ardoarea pe care o ai (sau ar trebui să o ai) pentru locul de lucru. Pentru că viitorul primar general va sta zi şi noapte la serviciu pentru a îndreptăţi creditul de încredere acordat de chişinăuieni. Desigur că nu-l vor atrage sesiunile foto în revistele mondene, el doar nu va avea timp pentru "things glamorous". Şi bineînţeles că trebuie să fie însurat şi cu copii. "Familia mea este compusă din 42 de milioane", zicea preşedintele Mandela. Cum poate o persoană să conducă o metropolă, dacă nu a demonstrat că poate conduce o familie? (ce conservatorism cras!)Unii naivi cred că în 2007 chişinăuienii au votat pentru liberali. Nu. Au votat împotriva amatorului (dar poate deja profesionistului) de sex în grup propus de Partidul Comuniştilor. A da, şi Iordan era însurat şi cu copii. Dar nu i-au folosit.