Printu-i mort

Îi las pe psihologi şi antropologi să explice avididatea umană pentru informaţii. Cert este că aceasta este imanentă naturii omului modern. Sfinţii părinţi ne sfătuie însă să nu ne intereseze evimentele mondene şi cotidiene. Cine dacă nu ei să nu ştie că presiunea informaţiilor îl îndepărtează pe om de la contemplarea Divinului. Bârfele răvăşesc mintea la fel ca orice patimă sau păcat. Ia uitaţi-vă la talk-show-urile moldoveneşti, dar şi cele din lume, ce sunt acestea altceva decât bârfire televizată?! Oricum, presa ca instituţie în stat nicicând nu va dispărea şi oricând omul va da bani pentru a afla ultimele noutăţi, apoi comentarii la acestea, apoi talk-show-uri despre problemele actuale.

De mult nu mi-am mai cumpărat gazete. Dar, astă vară, fiind în concediu, îmi zic: ia să vedem cum se mai prezintă presa scrisă din Moldova şi mi-am luat cunoscutele "Timpul", "Jurnalul" şi mai noul "Adevărul". Degeaba am mai dat banii. ŞTIRILE ERAU VECHI DE O ZI, IAR COMENTARIILE LE CITISEM DEJA PE INTERNET. Aşa că DEJA nu mai are rost să dai bani pe ziarele de hârtie, dacă oricum plăteşti pe conexiunea la internet. Internetul a ucis presa scrisă, dovadă sunt şi rezultatele ultimului "Barometru". Deja am ajuns la etapa când informaţia -- bună sau proastă -- este atât de multă şi accesul la ea este atât de simplu, încât nu mai are rost să dai bani pe publicaţiile de hârtie. Copacii din lumea întreagă trebuie să răsufle oricum uşuraţi după mulţi ani de aşteptare obsedantă că vor trebui să devină hârtie de ziar.

Cam aceeaşi soartă o au şi cărţile. Cel care nu şi-a făcut un obicei din a le cumpăra pentru a le citi aşa va face şi în continuare, însă cel care apreciază cartea se bucură mult când găseşte una -- râvnită de mult -- pe internet. Cred că nu sunt unicul care şi-a scos la tipar cărţi de pe internet şi are în calculator o mapă "e-carti" sau "carti electronice". Totuşi cartea va rămâne în cerere deoarece mai conotează prestigiu şi vanitate. "Ia ce cărţi am în bibliotecă mea!" Mai pe şleau: cu e-cărţile din calculator nu prea poţi să te lauzi!

Nu mai ştiu cine mai cumpără ziare la Chişinău în ziua de azi şi de ce o mai face. Câteodată -- foarte rar ce-i drept -- mai văd prin troleibuz câte o persoană trecdută de 50 de ani cu câte un ziar în mână. "Nu are acces la internet, sau nu poate mânui calculatorul, sau nici nu are unul acasă sau la lucru!" îmi vine imediat în gând. Să te informezi din ziare este deja arhaic, ţine de secolele 19 şi 20, de "Războiul Rece".


Dar, poate, încă nu e totul pierdut?

... Partidele mai plătesc pentru materiale în ziarele de prestigiu, unele partide chiar continuă să-şi editeze consecvent propriile ziare de propagandă. În Moldova, ştiu că doar Partidul Comunist are câteva ziare (eu am numărat vreo patru) pe care le distribuie gratis sau prin abonamente doritorilor. Celelalte partide, în special în campanii electorale, distribuie ziare de prestigiu în care sunt publicate articolele lor la întâlniri cu alegătorii. Unele partide decid să-şi reînvie publicaţiile, sau să facă unele noi "ad hoc" în preajma campaniilor electorale. Eu nu ştiu cine mai crede în aceste publicaţii şi dacă le mai şi citeşte cineva. Argumentele de mai sus le-am adus doar pentru a afirma că presa scrisă, dacă şi se va încăpăţina să nu se conformeze spiritului epocii şi sorţii pentru a-şi da obştescul sfârşit, trebuie să renunţe să ceară bani de la consumatorii de informaţii. Un abonament anual la "Timpul" costă în jur de 450 de lei, iar plata lunară a conexiunii de internet este cel puţin 120 de lei. Aşa-i? Mai face?


Publicaţiile neruşinate

Culmea indecenţei o atinge în acest şir de idei publicaţia chişinăuiană "Makler", care, după ce ia bani de la furnizorii de publicitate, mai ia bani şi de la consumatori. Oricum, nu-i mare problemă, pentru că de "Makler" nu ai nevoie decât atunci când ai nevoie de ceva. Şi apoi, gratuitatea site-urilor de mică publicitate pe internet taie şi în acesta ca în carne vie.

Mai puţin, dar tot neruşinate sunt şi magazinele, revistele de vanitate, care, după ce iau bani de la furnizorii de publicitate -- dar la noi la Chişinău aceştia sunt politicienii dornici de celebritate --, se mai fandosesc să ceară şi 30 de lei de la consumatori. Personal nu am cumpărat niciodată o revistă glamuroasă din cele care le editează colegii din Moldova, dar am răsfoit. Înclin să opinez că acestea sunt cumpărate de ceilalţi împătimiţi de celebritate. Clientul lor este elita. Dar aceasta este puţin numeroasă raportată la numărul populaţiei. Am spus-o ca investigator, nu ca judecător. Magazinele de vanitate sunt ca un fel de literatură de specialitate pentru vedete.

Au (încă?) un bazin lărgit de şanse revistele de specialitate şi pentru copii. La fel ca şi cărţile ele comportă prestigiu şi uşurinţă în folosire: e mai uşor să răsfoieşti o carte/revistă cu mâna decât cu mouse-ul.

... Mă gândesc, totuşi, că publicaţiile de hârtie au servit ca platforme de afirmare pentru cunoscuţi ziarişti moldoveni (Tănase, Bogatu, Negru, V. Mihail, Ciubaşenco). Aceştia au trecut pe web, nu-i problemă, dar pe internet le fac înghesuială tot felul de bloggeri, analişti şi politicieni. WEB-ul EGALEAZĂ ŞANSELE TUTUROR, AŞA CĂ -- SĂ ÎNVINGĂ CEL MAI BUN! E ştiut doar că după aceasta > publicitatea > $.

”Nemuritorii daci” din centrul Turciei

O altă istorie a Moldovei antice

Moto:
Ce fain sună: "Moldova antică"!
o impresie a autorului

Turma de moldoveni în Era Primitivă

La un moment dat, gruparea de Hominidae, pe care o vom numi convenţional "turmă de moldoveni", se pomeni fără masculul dominant. Fostul fie că a picat în intoxicaţie prelungintă cu zeamă de banane fermentate, fie în opoziţie, în orice caz, nu mai putea -- constituţional vorbind -- să-şi îndeplinească funcţiile de mascul-alfa, or, aceste funcţii ne sunt bine cunoscute şi se reduc la una: împerecherea cu toate femelele din turmă.

De vreo doi ani gruparea de Homo Moldoveniense nu avea un mascul conducător, astfel încât ceilalţi masculi mai barosani din turmă se împerecheau cu femelele din clanurile lor -- aceasta era destul de periculos, dar, principalul, nu rezulta în acel maximum de satisfacţie pe care ţi-o dă faptul că toate femelele din turmă îţi aparţin doar ţie, unuia singur.

Masculii barosani înţelegeau că era stringent necesar să se aleagă dintre ei un mascul-alfa, dar nu se puteau împăca cu ideea că acela ar putea fi chiar unul dintre ei. Pe de altă parte, şi femelele duceau lipsa unei vieţi sexuale împlinite. Una din ele, cred că de prin Ştefan-Vodă chiar aşa a şi declarat la o emisiune de la tembeleziunea turmei ce-l avea ca protagonist pe masculul însărcinat cu treburile de prim-ministru: "Când o să alegeţi odată masculul dominant, zice ea folosind noţiunea vulgară de "preşedinte", pentru ca să avem şi noi cui ne jălui şi de la cine cere să ne mărească salariile şi să ne micşoreze preţurile?" Masculul barosan poreclit de vulg "premier" a rămas vădit mirat de motivele pentru care femelele îşi doresc un mascul-alfa, dar, la fel ca şi scribii turmei, a înţeles că probabil femela ceea avea dorinţe mai mari de satisfăcut în comparaţie cu ceea ce putea să-i ofere propriul mascul sau şamanul din sat.

În orice caz, toată turma înţelegea că fără un mascul-alfa organizator al treburilor gospodăreşti şi jelitor al treburilor muiereşti, toţi aveau de suferit. E drept, în cadrul turmei, avuseră loc şi câteva runde de încăieiri -- numite în limbajul lor primitiv "alegeri" --, dar femelele îşi doreau atât de mult să se împerecheze cu mai mulţi masculi, încât un mascul-alfa nicidecum nu putea fi ales.


Moldovenii pe timpul piramidelor

Când egiptenii construiau, în draci, piramide, moldovenii nu se lăsau mai prejos şi constuiau şi ei zidiri de grandoare faraonică. De exemplu, Memorialul de la Şerpeni, sau Memorialul "Eternitate". Miliarde de scoici (valuta epocii) băgate în monumente pentru a comemora războinicii unui război pe care moldovenii nici măcar nu îl începuseră şi, tot ei, nici nu-l terminaseră. Dar, având un faraon împătimit după tot ce era sovietic şi comunist, moldovenii se întreceau cu egiptenii la edificări de batimanuri falnice, deşi inutile. Până la urmă corvezile acestea i-au zăhăit atât de grav pe moldoveni încât în anul 2009, Înaintea Erii Noastre, s-au răzvrătit şi le-au făcut harcea-parcea palatelor faraonului. Aşa-ţi trebă, Vorone-Faraone!



Moldovenii, contemporani cu dacii

De ce dacii şi-au pierdut patria? E simplu. Din cauza akediei de iarnă (straşnică plictiseală şi lenevire, după părinţii pustiului egiptean). Doi lideri politici au încercat să le taie dacilor şi moldovenilor viile. Primilor -- Regele Burebista, ultimilor -- Gorbaciov, mister president of the USSR. În van, ambele tentative. Moţiunea în cauză nu i-a împiedicat pe moldoveni să ia primul loc la beţie în lume.

În ceea ce-i priveşte pe daci, aceştia după ce strângeau roada şi făceau vin toamnele, în timpul iernii se dedau consumării acestor produse din care motiv aveau adesea mahmureli. La aşa momente de stres le venea ideea să facă raiduri peste Dunărea îngheţată, unde tăiau în onorabili cetăţeni romani şi violau cetăţence romane nu mai puţin respectabile. Până la urmă, aceste excese i-au plictisit până-ntr-atâta pe împăraţii Romei, încât aceştia au decis să le ia ţara nemernicilor, cu atât mai mult, cu cât nici aurul Daciei nu-i lăsa să doarmă.

Obiceiul de a face raiduri nu s-a pierdut la moldoveni chiar şi după 2000 de ani. Vasile Alecsandri scrie că aceştia făceau raiduri în aşezările tătarilor din Bugeac, unde se dedau la aceleaşi ocupaţii de agrement, după care primeau la rându-le raiduri de amabilitate mutuală.

În prezent, moldovenii nu mai pot face raiduri asupra popoarelor învecinate, în schimb oligarhii lor au păstrat cu sfinţenie tradiţia, rezumându-se la lansarea de raiduri asupra companiilor moldoveneşti. Adevăraţi patricieni!


Moldova ca Mesopotamia

Moldova antică, la fel ca Mesopotamia, era situată între două râuri măreţe. Chişinăul era asemănător cu Babilonul, dacă e să ne luăm după numărul de proxeneţi descoperiţi de poliţie şi raportaţi, imediat, la cap de locuitor. Prin centrul Chişinăului trece un râu cu un nume oribil, dar care nu se remarcă prin nimic altceva decât prin stuf şi bălării. Iată de ce am făcut concluzia că mesopotamienii au inventat irigaţia, dar moldovenii au distrus-o.


Chişinăul -- oraş-stat

Rar de găseşti un chişinăuian care să nu fi venit din vreo colonie moldovenească. Cel mai nordic aşezământ moldovenesc este Briceniul, iar cel mai sudic -- Giurgiuleştiul. Pe timpurile sovietice, numărul populaţiei moldave care locuia în capitală era inferior numărului celorlalte etnii. Dar, după căderea ursului, celalte etnii fie că au murit, fie că s-au retras în bârlogurile materne, permiţând astfel moldovenilor să-şi aplice instinctul de colonişti şi asupra propriei capitale. Acest instinct moldovenii l-au moştenit de la cartaginezi. Urmaşii direcţi ai cartaginezilor locuiesc acum în satul Cârnăţei din colonia Căuşeni, deşi unii lingvişti pretind că denumirea acelui aşezământ ar proveni de la vise flămânde.


De ce moldovenii SUNT urmaşii Romei


Principala asemănare a moldovenilor cu romanii rezidă în oligarhi. Cine erau senatorii romani dacă nu oligarhi? Ia găseşte vreun sărăntoc printre parlamentarii moldoveni! În Roma antică, după ce era ales/desemnat un rege din vreo familie equestră, în bunătatea sa, acesta imediat compila o listă de patricieni, care urmau să fie exilaţi, în cel mai bun caz. Au nu tot aşa s-a comportat şi familia lui Corbis-Corbes după ce a venit la putere din prostia, dar şi dezamăgirea plebei? Mi-amintesc cum senatorul Diakovus declara că vrea să i se intenteze şi lui un dosar penal pentru a fi arătat la televizor, după care dictAtorul i-a şi satisfăcut desideratum-ul.

Şi o deosebire: ca să-şi sporească ponderea politică şi să scape de creditori, Caesar a cucerit Galia, lăsând să moară de foame femeile, copiii şi bătrânii din oraşul Alesia. Ai noştri oligarhi fac exact la fel, doar că NU în privinţa unor barbari...

(... Aici muza autorului bea la botul galului. Gheişa!)