Rusia ca rău necesar

Moto: „Alegerile din Găgăuzia 
nu au fost câştigate de Irina Vlah, 
ci de televiziunile ruseşti”, 
Vladimir Voronin

Oamenii au reuşit ca specie doar pentru că au trăit şi activat în grup, iar în grup nu te poţi comporta cum vrei tu, ci conform normelor inventate şi adoptate în cadrul grupului.

Există trei valori care fac individul, grupul, societatea, naţiunea să se scoale de pe pat şi să acţioneze: bogăţia (averea, banii), puterea politică şi prestigiul şi aceste valori sunt interşanjabile, adică pot trece din una în alta, iar creşterea uneia din ele duce şi la majorări în celelalte două.

Creându-şi potenţialul economic prin vânzări de hidrocarburi către europeni şi acordându-i-se diplomă de prestigiu – Rusia este membru al Consiliului de Securitate ONU şi (a fost) al G8 – Kremlinul a decis să-şi sporească şi puterea politică pe Planetă. Moscova nu doreşte să fie tratată ca o simplă furnizoare de materii prime, ea doreşte să i se închine pe uliţi şi să stea în capuri de mese ca o mare putere mondială. (Cu ale lor 1,3 miliarde de populaţie şi reputat potenţial economic, îi simt pe chinezi cum râd pe sub mustăţi la această pornire a ruşilor).

Ei bine, iată că Putin a decis că dacă va ocupa Crimeea şi Donbasul şi va crea Novorosia, prestigiul şi puterea sa politică pe plan mondial vor creşte peste măsură. Dar a obţinut tocmai contrariul. Încălcarea dreptului internaţional nu a făcut decât să-i anihileze credibilitatea personală, dar şi a ţării pe care o conduce. A fost expulzat din G8. Atât timp cât la Kremlin se va afla dictatorul paranoic, Occidentul îşi va rezuma colaborarea cu Rusia doar la nivel de comerţ cu hidrocarburi. Şi aceasta nu pentru mult timp, deoarece Europa este în căutare disperată de noi resurse energetice, pentru a nu depinde de Rusia. În maximum 20 de ani hidrocarburile ruseşti nu vor mai conta ca instrument politic şi de şantaj.   

Occidentul nu este interesat ca Rusia să se destrame dintr-un singur motiv: arsenalul nuclear. Eventuala apariţie a 10 ţări pe teritoriul actualei Federaţii Ruse – şi toate cu bombe atomice în dotare pe care ar putea să le vândă teroriştilor sau cu care şi-ar putea ataca vecinii – este frâna care împiedică SUA şi UE să dorească dezmembrarea Rusiei.

Dar nicidecum nu-i va acorda Occidentul (şi nici China, India, Brazilia şi Japonia) mult-jinduitele onoruri Rusiei ca superputere, iar, la concret, dreptul de a-şi molesta vecinii. Rusia a suferit eşec în pornirea sa de a-şi spori prestigiul şi va fi tratată ca furnizor de hidrocarburi pe durata întregului veac 21, dacă nu va decide să apese pe butonul nuclear.

Ucraina este cetatea noastră de la est. Dacă Ucraina pică, încorporarea Moldovei în „lumea rusă” nu va fi decât o chestiune de timp. Să nu uităm că şi gloriosul nostru 27 august 1991 a fost posibil nu graţie vreunui război de independenţă, dar modestului 24 august de la Kiev. Greu de crezut că Ucraina va pica, deja au fost postate pe internet poze cu echipament militar american livrat ucrainenilor. Nodul de la Donbas, în orice caz, nu se va dezlega prin apariţia Novorosiei, comunitatea internaţională nu-şi poate permite acest lux.

Aşa că moldovenii vor putea beneficia de câţiva ani de mai puţină dragoste din partea Moscovei şi ar putea folosi acest răgaz pentru a se disciplina.

Creşterea economică a fost de 3,4% în Moldova în 2014: un an în care ne-am bucurat din plin de embargourile ruseşti. Deci, piaţa rusă nu mai este paradigmatică pentru economia noastră. Fermierii noştri au înţeles şi au început să facă marfă de calitate pentru a o vinde occidentalilor, dar au fost şi ştiri că merele noastre au căzut pe placul musulmanilor din Bangladesh şi Egipt. Moldovenii sunt atât de nesemnificativi pe glob încât produsele noastre agricole pot fi înghiţite fără să se observe la nivel mondial, trebuie doar de adăugat calitate, marketing şi diversificare de pieţe, economiştii se pricep. Trebuie de gândit şi de canalizat eforturile planificat.

Ce va face Rusia, dacă interzicem televiziunile sale de propagandă? Va scoate armata din Transnistria şi va ocupa Chişinăul? Ne va închide robinetul la gaze? Greu de crezut în această conjunctură cu sancţiunile occidentale. Acum elita politică poate să acţioneze pentru a-şi proteja masele – care o votează şi o fac să fie elită – de influenţa nocivă a propagandei. Se poate de interzis emisiunile de ştiri şi dezbateri ca incitante la tulburări în masă şi ură interetnică şi nepluraliste şi de lăsat emisiunile distractive şi filmele. Codul Audiovizual are pârghiile necesare şi există CCA-ul care le poate aplica.

Săptămâna trecută am văzut-o pe Ştanski cu Osipov şi m-a impresionat doamna transnistreancă prin afabilitatea ei, prin deschidere spre dialog. Tăierea subvenţiilor ruseşti îi înmoaie pe politicienii tiraspoleni: puterea politică fără susţinere economică tinde spre zero. „Obrazul subţire cu chimir gros se ţine”.

Cu micul nostru teritoriu şi o populaţie de trei milioane, unicul interes pe care îl reprezentăm noi pentru Rusia este cel de a-i genera satisfacţia că ne va fi ocupat. O plăcere comparabilă cu cea a barbarului care distruge oraşul, ucide cetăţenii şi le ia aurul. Sălbatică gratificare, de altfel. Dar, anume din acest motiv, Rusia nu ne va lăsa în pace: aşa înţelege ea să se comporte ca „mare putere” – să-şi molesteze vecinii. Diagnoză de sadic.

Situaţia globală ne este favorabilă: o putem folosi pentru a cauteriza propaganda televizuală rusească şi ne putem înghesui mai strâns sub cloşca europeană. Sau ne putem lăsa în voia sorţii şi pe urmă ne vom ocupa de ceea ce ştim noi moldovenii cel mai bine să facem – să dăm vina pe soartă şi să bocim.