Urmaşii coloniştilor: Copii fără mamă (1)

Da, sunt contra plevei migratoare
Care se crede un dar minunat.

Grigore Vieru ("Sunt Naţionalist")



Îi privesc pe aceşti tineri alolingvi cu milă. Nu-şi iubesc Patria, dar nici Patria-mamă nu se rupe în griji pentru ei. (De fapt, nici pentru semenii lor românofoni). Vorbesc cu entuziasm despre Putin, uită, nu vor să creadă că acesta este liderul unei alte ţări. S-au născut din coloniştii trimişi de sovietici să civilizeze, dar de fapt să rusifice, Moldova socialistă, ruptă din România.

Se simt frustraţi în propria ţară, tânjind după un măreţ imperiu rus în care Basarabia nu era decât gubernie. Ar dori mult să fie şi acum aşa, şi... speră. Culmea! Marchează 7 noiembrie ca zi a unităţii naţionale, numai ca să fie ca în Rusia, or, aici la Chişinău numai unitate naţională nu au în gând.

Se simt incomod în limba română. Insistă că este "moldovenească", dar nici pe aceasta nu o cunosc cu desăvârşire.

Îi urăsc pe români. Le strigă moldovenilor care se declară români se plece în România. Ei, care nu au trăit niciodată măcar în URSS. Se aprind când sunt apostrofaţi că nu cunosc limba ţării în care trăiesc. Dar, când n-au încotro, se impun să vorbească aşa cum pot. Ce doresc aceşti fii şi fiice de colonişti?

Vorbesc cu dispreţ despre liderii politici moldoveni, dar şi despre ţăranii de la sate. Pe intelectualii românofoni îi privesc cu teamă, scepticism şi ură. Se solidarizează cu naţiunile care spun bancuri în care moldovenii apar ca ciukcea. Probabil aşa li se spune acasă sau în cercurile lor de prieteni. Au rezerve faţă de "integrarea europeană", dar nu se sinchisesc să candideze pentru a pleca la studii în România şi depun cereri de "re-dobândire a cetăţeniei române". Ce doresc de la viaţă aceşti copii ai celor pentru care Rusia nu a fost destul de bună?

Mândria îi împiedică, psihologic, să înceapă a iubi limba română, pe care o consideră inferioară, pentru că altfel, ei o ştiu bine, şi-ar pierde identitatea. Pentru că altfel ar rămâne doar cu pelmenii şi vodka, în rest nu se vor deosebi cu nimic de ceilalţi cetăţeni moldoveni. Au nu provenim toţi din indo-europeni, adică din sudul Rusiei şi estul Ucrainei actuale? Cer drepturi că sunt minoritari, dar cine le ia drepturile?

Ce-i mai ţine aici? Ce ştiu ei despre istoria noastră. Nici măcar nu o consideră a lor. Istoria lor este istoria lui Petru cel Mare şi a lui Stalin. Au, crezi că-i poate înduioşa un viers de cronic? Sau o strofă din Eminescu? Îl citesc pe Eminescu, dar se gândesc că Puşkin "al nostru" e mai mare. Mă irită când insistă că Ştefan cel Mare a fost moldovan, nu român. Voi, chiar consideraţi că marele domnitor se gândea la voi ca la urmaşii săi?! Nu cereţei istoria Moldovei, că aceasta abia de are 20 de ani, pe când noi ne ştim pe acest pământ de 2000 de ani! Nu-i citiţi pe Eminescu şi Vieru! Ei nu au scris nimic de bine de cei la care voi ţineţi. Ai voştri strămoşi le-au sfâşiat ţara. Nu au scris de bine cei doi mari moldoveni-români despre străbunii voştri, ba din contra.

Cer oficializarea limbii ruse, alături de cea "de stat". Nu, până aici, băieţi, că noi tot nu suntem chiar aşa de boi cum ne e stema! Ca şi orice minoritate, (ca şi famenii cu probleme de orientare sexuală), minorităţile etnice sunt foarte gălăgioase. Sunt iritanţi când cer de la noi ceva, de parcă noi le-am fi luat. Avem o republica şi o limbă de stat, naţionalitatea nu contează din punct de vedere juridic, la fel ca şi confesiunea religioasă. Punctum!

De prin 1985 a început să se ridice în R. Moldova o generaţie de băştinaşi care nu au complexul de inferioritate faţă de alolingvi, nu ţin minte "bunătăţile" din URSS şi vorbesc ruseşte cu accent şi greşeli, sau deloc. Pentru aceştia 1940 nu-i eliberare, dar rapt. Pentru ei R. Moldova este mama lor, mica lor Patrie, pentru că nu au o alta şi nu sunt de acord să plece în România ca să vă facă vouă pe plac. Chiar dacă au sau vor avea în curând cetăţenie românească. Mai bine nu-i provocaţi!