Meşterul Manole

Cei noua zidari,
Noua mesteri mari
Ei se socotea,
Ca ei sa mi-s faca
Zid de manastire
Sa nu fie-n lume.
Zâua zâduia,
Noaptea se surpa.
Ei se socotea,
Juramânt punea
Ca ei sa nu spuie
La neveste-acasa
Si care va merge
Mesterul Manole
Luni de dimineata
Cu prânzu-nainte...
În zâd s-o zâduiasca.
Opt necredinciosi...
Credint-o calcatu,
Credinta n-avea
Si ei le spunea,
Ele nu venea.
Manole, Manole,
Mesteru Manole,
El credinta-si tine
Ca el ca nu-i spune
La nevast-acasa.
Luni de dimineata
Ea mi se scula,
Pruncu si-l scalda,
Prânzu si-l facea,
La barbat pleca.
El când o vedea,
Din gura graia:
De-ar da Dumnezeu
Rugu sa-i rasaie,
Pe ea sa mi-o-ncurce,
Mâncarea s-o verse,
Doar vremea va trece.
Rugu-i rasarea,
Ea mi-l d-ocolea,
Mai tare venea.
El când mi-o vedea,
Cu mâna-i facea
'Ndarapt sa se-ntoarca.
Ea, când îl vedea
Mai tare venea,
La el ajungea,
Mâncarea punea.
Zâdarii mi-o lua
Si-n zâd mi-o punea.
Nimic nu-i vorghea,
Num-o zâduia,
Zâd pân-la genunchi.
Ea din grai graia:
- Voi noua zidari,
Noua mesteri mari,
Doar voi nu glumiti
De ma zâduiti
Zâd pân-la genunchi?
Nimic nu-i zicea,
Num-o zâduia,
Zâd pâna la brâu,
Ea iar din grai graia:
— Manole, Manole,
Mestere Manole,
Dar voi nu glumiti
De ma zâduiti
Zâd pâna la brâu,
Ca zâdu ma strânge,
T;âtisoara-m' curge
Si copilu-m' plânge.
Nimic nu-i zicea,
Num-o zâduia
Zâd pâna la tâte.
Ea iar din grai graia:
- Manole, Manole,
Mestere Manole,
T;ie nu ti-i mila
De a ta sotie?
Ca zâdu ma strânge,
T;âtisoara-m' curge
Si copilu-m' plânge.
Nimic nu-i zicea
Num-o zâduia
Zâd pâna la gâtu.
Ea iar din grai graia:
- Manole, Manole,
Mestere Manole,
T;ie nu ti-i mila
De a ta sotie?
Vad ca nu glumiti
De ma zâduiti.
Zâd pâna la gâtu,
Ca zâdu ma strânge,
 Tâtisoara-m' curge
Si pruncusoru-m' plânge.
Da'voi sa-mi lasati
Loc leaganului
La capu zâdului,
Vântu când o bate
Ni l-o legana
Si când îmi va ninge
Pruncu mi l-o unge
Si când o ploua
Pruncu-l va scalda.
Lui cu mama lui,
Lui cu mama lui!