Ideologia de stat
Tot mai mulţi vorbitori în arena publică creată de mass-media au început să concluzioneze în ultimul timp despre necesitatea unei ideologii pentru ţara noastră şi societatea ei. E lesne observabil că cel mai mult tam-tam la capitolul ideologie îl fac în ultimul timp partidele de stânga şi în special PCRM-ul. Este şi firesc, partidele de opoziţie se află permanent în proces de elaborare a produselor (iluziilor?) pe care să le vândă consumatorilor electori, în speranţa că ultimii le vor da puterea în stat. La fel ca partidele aflate la guvernare în prezent, PCRM era mai puţin preocupat de ideologii în perioada cât se afla la guvernare.
Chiar dacă şi Constituţia interzice stabilirea unei ideologii oficiale -- şi s-a consacrat acest principiu anume pentru a preveni etatizarea ideologiei partidului de guvernământ --, iaraşi este banal de uşor să observăm că Republica Moldova şi societatea ei contemporană dispune de ideologiile necesare pentru supravieţuire şi chiar propăşire. Este altceva că acestea s-au impregnat atât de firesc în aparatul psihic al societăţii în genere, şi al majorităţii indivizilor în particular, încât tind să devină neobservate şi trezesc în unii porniri nefireşti de a inventa alte religii, cu alte dogme, deşi Solomon ne spune în Ecclesiast (1:9) că tot ce este a fost, este şi o să mai fie.
Şi iarăşi, deşi Constituţia interzice ideologiile, oare nu chiar ea statuează: " Republica Moldova este un stat de drept, democratic, în care demnitatea omului, drepturile şi libertăţile lui, libera dezvoltare a personalităţii umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintă valori supreme şi sînt garantate"? Fără ca profanii să se prindă, elita politică a stabilit în 1994 că ideologia de stat în R. Moldova nu tinde spre realizarea unui regim totalitar sau a unei dictaturii, ci spre edificarea unui stat de drept, unde nimeni nu este mai presus de lege. DEMOCRAŢIA anume şi nu oligarhia sau monarhia este forma de guvernământ în REPUBLICĂ (şi nu monarhie). Împreună cu noţiunea de pluralism politic, acestea reprezintă valori. Oare nu este vorba de ideologie aici? (Art 1:3)
Din articolul 9 (3), aflăm că "Piaţa, libera iniţiativă economică, concurenţa loială sînt factorii de bază ai economiei". Dragi prieteni, poate doar chiorii nu vor discerne cum draga noastră Constituţie instaurează CAPITALISMUL ca ideologie în sfera economicului. E just: o face foarte eufemistic, de o manieră care îi împiedică până în prezent pe susţinătorii comuniştilor să recunoască franc că pornindu-se spre socialism-comunism la tinereţe au ajuns la mult-detestatul de ei capitalism.
Moldova a făcut alegerea pentru versiunea de Republică a formei de guvernământ, pentru Democraţie ca regim politic şi pentru capitalism nu în urma unor ciocniri corporale sau ideatice -- acestea au avut loc începând cu Revoluţia franceză din 1789 şi terminând cu ultima revoluţie prin care socialismul sau vreo subspecie a sa a fost instaurat în vreo ţară în secolul XX. Vietnamul îmi vine primul în minte. Moldova a ales democraţia şi capitalismul deoarece toate celelalte ideologii s-au dovedit a fi greşite şi au generat suferinţe incomensurabile celor care au avut nenorocul să se nască la momentul nepotrivit într-o ţară cu o altă formă de regim politic.
Ideologia morală şi religioasă
Valorile morale creştine şi ritualurile ortodoxe s-au impregnat atât de firesc în psihicul cetăţeanului moldav încât aparent nu se mai observă. Da, ştiu, tare ar dori prelaţii dintr-o organizaţie religioasă mai măricică, aşa, să i se acorde versiuni ortodoxe a Creştinismului rangul de religie de stat. Dar, alte societăţi, au mai mers pe această cale şi nu ajuns la fericirea râvnită. Iată, priviţi, Iranul, care a iubit atât de mult versiunea şiită a Islamului, încât au şi instaurat statul teocratic ca formă de guvernământ. Drept rezultat, elita religioasă îşi duce traiul în lux şi privilegii, exact ca elita comuniştilor sovietici, în timp ce masele gem în sărăcie şi lipsă de oportunităţi.
Constituţia moldovenească a separat religia (Biserica) de stat, anume pentru că au existat experienţe dureroase în trecut în ţări unde această separaţie nu era consacrată legal, dar nimeni nu poate să împiedice niciun cetăţean moldav să facă uz în viaţa cotidiană de valorile sumarizate de Moise în cele 10 Porunci şi de Iisus Hristos în predica de pe munte (9 Fericiri). Şi asta până în momentul în care acel cetăţean exemplar decide să ia piatra în mână pentru a lapida alţi cetăţeni, care, în opinia sa, nu ar demonstra suficientă râvnă în practicarea versiuni sale de venerare a Divinităţii.
Ideologia parcursului spre viitor
Şi dacă faţă de ideologiile ilustrate mai sus, în societatea moldovenească nu apar prea multe semne de întrebare, iată în jurul căii spre viitor a ţării discuţiile par interminabile pe arena publică. Lumea barbară de-a lungul timpului şi-a avut graniţa pe teritoriul Ţărilor Române. Pentru o scurtă perioadă, după cucerirea Daciei, lumea barbară începea la est de graniţele provinciei romane Dacia Felix, adică pe teritoriul pe care s-au format Muntenia şi Moldova în secolele 13-14. După înregimentarea acestora, fie şi formală, în imperiile otoman şi rus începând cu sec. 16, am locuit în extravilanul lumii creştine şi civilizate până la Mica Unire din 1859, iar Basarabia a aderat la clubul europenilor civilizaţi la 27 martie 1918. Ce a urmat o ştim cu toţii, mă grăbesc însă să înşir aceste banalităţi arhi-cunoscute pentru a spune că moldovenii au fost barbari pe întregul lor parcurs istoric, cu micile ieşiri la suprafaţă menţionate.
Şi iată că acum iarăşi suntem impuşi, de fapt ne impunem noi înşine, să facem alegerea: părăsim robia Egiptului pentru ţara în care curg râuri de lapte şi miere sau nu. Ieşim din barbaria Orientului pentru a obţine prosperitatea şi civilizaţia Occidentului sau nu? Nu sunt Partidul Comuniştilor şi alte formaţiuni stângiste de vină pentru aceasta ezitare frivolă a noastră! E ecoul fricii inconştiente de necunoscut, de renunţare la propriile lanţuri şi asumare a responsabilităţii personale pentru ceea ce vom face în viitor. E vorba de Vasile Porojanul din noi.
În 2009 societatea moldovenească a votat pentru partidele cu flamuri pro-europene şi şi-a reconfirmat opţiunea la parlamentarele din 2010. Ideologia apropierii de Occident şi nu de Orient a devenit victorioasă în urma a 20 de ani de luptă în care s-au folosit nu doar vorbe, ci şi arme şi au murit oameni. Rusia a pierdut bătălia pentru majoritatea minţilor şi sufletelor moldovenilor, deşi există încă suficiente spirite care o văd ca posedând atribuite mântuitoare. Alegerile parlamentare din 2014-15 vor arăta dacă moldovenii din sec. XXI se vor dovedi mai sceleraţi -- tari la cerbice -- decât triburile evreieşti de acum 3500 de ani şi se vor întoarce în robia Egiptului, "unde aveam măcar ceapă şi usturoi" (Num. 11:5). Cartea Guinness e cu ochi pe noi!
Aşadar, Moldova actuală este un stat creştin, cu necesităţi de mai multă loialitate religioasă, o republică democratică şi capitalistă, care pledează şi depune eforturi pentru edificarea unui stat de drept şi pentru apropierea de structurile euro-atlantice. Cine nu împărtăţeţte această doctrină urmează să fie declarat dacă nu eretic, atunci demagog precis, pentru că toate celelalte variante şi căi le-am experimentat deja şi s-au dovedit păguboase.
(Pun punct aici că prea am înmulţit banalităţile în textul acesta. Va urma...)
