 |
| Steven Hawking |
 |
| Justin Welby |
La aceste două citate voi adăuga aşa date sociologice (din sondaje de opinie): în jur de 80% din populaţia Globului declară că cred în existenţa unei puteri divine, adică atei sunt vreo 20% din toţi pământenii, iar în jur de 80% din moldoveni răspund în sondaje că Biserica este instituţia în care au cea mai mare încredere.
În acest articol nu voi voi să încep cearta cu ateiştii, am adus argumentele de mai sus pentru a arăta că religia este ceva imposibil de ignorat. Divinitatea se dezvăluie diferit diferitor indivizi, dar cert este că marile civilizaţii de pe Pământ s-au format în jurul religiilor.
Le vom lua aşadar de la est la vest pe cele mai importante:
1. În Japonia religia de bază este şintoismul: un amalgam de animism şi buddhism zen.
2. China a dat două mari religii: confucianismul şi daoismul, deşi şi buddhismul este practicat pe larg. Conficianismul se pretează şi ca filosofie şi ca învăţătură etică, ca esenţial din el vom remarca pietatea filială. Pentru a instaura ordinea în societate, (dar ce Sf. Pavel nu face la fel?) Confucius a stabilit relaţii de subordonare: fiul se subordonează tatălui, fratele mai mic -- fratelui mai mare, soţia -- soţului, poporul şi miniştrii -- împăratului. Cartea în care se găseşte filosofia lui Confucius se numeşte Lun Yu.
Daoismul a apărut cam în aceeaşi vreme cu Confucianismul -- cu vreo 500 de ani înainte de Hristos -- si propovăduieşte inacţiunea. Lasă lucrurile să se întâmple de la sine! Lucrarea de bază este Tao Te Ching şi în ea se găsesc o mulţime de lucruri înţelepte, nu e de neglijat.
2. India a dat naştere hinduismului şi buddhismului. Scriptura sacră a hinduisimului sunt Vedele, iar în epopeea Mahabharata se află Bhagavat Gita, discuţia lui Arjuna cu zeul Krişna, în care ultimul redă principiile hinduismului şi declară îndeplinirea datoriei ca scop suprem al omului virtuos.
Învăţătura lui Buddha se conţine pe scurt în scriptura Dharma, deşi cred că e de la sine înţeles că toate aceste religii au volume mari de texte canonice, ceea ce fac eu acum este să scot în evidenţă esenţialul.
4. Voi îndrăzni să înscriu Zoroastrismul perşilor la mitologii, deşi la o privire mai atentă vom observa că Creştinismul a luat multe de la ei, fie chiar aceeaşi noţiune de "înger păzitor" care îi este dat fiecărui credincios. Merită de citit.
5. Şi iată astfel am ajuns la evreii antici care au creat Vechiul Testament. Scriptura lor sacră este Tora, pe care noi, creştinii, o numim Pentateuh şi sunt de fapt primele 5 cărţi (ale lui Moise) din Biblie. Talmudul a fost scris de evrei ca interpretare a Torei, iată de ce poate fi calificat ca scriptură secundară.
6. Islamul are Coranul ca scriptură primară, este uşor de înţeles, dar conţine erori în corelaţie cu Biblia. Se vede că nu a înţeles Mohamed chiar bine toate istoriile biblice când acestea i se povesteau la ruguri nocturne pe vremea când mergea cu caravanele ca neguţător. Scriptura secundară a musulmanilor este Hadith-ul -- afirmaţii de-ale lui Mahomed auzite de coreligionarii săi şi adunate şi puse la un loc.
Despre scripturile creştinilor, în articolul următor.
