Dragi prieteni, vă invit la o incursiune în mintea unui terorist musulman, de exemplu. De ce devine acesta terorist, omorând coreligionari de exemplu în Bagdad? Pentru că, crede el, va deveni martir deoarece va fi ucis trădători care colaborează cu americanii, care, crede el, sunt reprezentanţii "marelui şaitan", ai maleficului. De ce sare palestinianul cu cuţitul la gâtul evreilor? Pentru că, crede teroristul, astfel va deveni martir ucigând cât mai mulţi ocupanţi, care - "e firesc" - sunt reprezentanţii maleficului.
De ce se auto-explodează tânărul musulman la Paris, în Occidentul care l-a crescut şi i-a dat educaţie? Pentru a ucide cât mai mulţi "desfrânaţi", "necredincioşi", reprezentanţi ai unei societăţi în care tânărul algerian sau marocan nu a putut să se facă recunoscut ca valoros. E vorba şi de frustare, deci. Şi apoi, în raiul islamic este neapărat apă, vin dulce, răcoare şi hurii, renumitele 72 de frumoase voluptoase. Martirii precis că obţin acces la toate acestea printr-o simplă aruncare în aer care nu doare, gândeşte teroristul, iar dacă e vorba de luarea vieţilor unor oameni nevinovaţi, tocmai am arătat că pentru terorist acei oameni sunt vinovaţi. Koranul are tot felul de versete justificatoare, iar liderii religioşi au metodele lor de a convinge orice minte tânără şi frustrată în privinţa celei mai scurte căi către hurii.
Venim la chinurile facerii unui nou Cabinet la noi. O declaraţie s-a plimbat prin presa noastră şi anume cea a liberal democratului Tudor Deliu: "Vom lupta pentru dreptate până la capăt, chiar cu riscul de a pierde alegerile".
Că PLDM are şanse mai mici decât acelaşi PL să intre în viitorul Parlament am arătat în alte texte la temă pe acest blog. Acest partid e în agonia morţii şi fruntaşii săi nu mai au ce pierde, iar faptul că nu mai pot spera că vor câştiga puterea sau o parte din ea pe viitor le naşte binecunoscuta frustrare. Să nu uităm că acest partid a considerat ca de la sine înţeles că are dreptul la funcţia de premier în ultimii şase ani anume deoarece avea mai multe mandate decât ceilalţi parteneri de coaliţie. Să nu înţeleagă frunaşii PLDM că acum ceilalţi parteneri politici doresc aplicarea aceluiaşi principiu? Ba o înţeleg foarte bine şi această conştientizare nu face decât să agraveze frustrarea peledemeilor.
Deci iată cum s-au radicalizat fruntaşii din PLDM şi au adoptat - fără să vrea şi fără să se controleze - mentalitatea teroristului. Există frustrarea-lipsa de speranţă, există "reprezentanţii maleficului" - partenerii de guvernare şi, prin extindere, toată societatea -, şi există, în perspectivă, nimbul de martiri în lupta contra "sistemului corupt". Ei şi ce dacă ei l-au moştenit şi l-au întreţinut până le-a ajuns liderul după gratii? Mai există şansa de a nu pierde ca nişte corupţi, dar, din contra, ca nişte micenici. Cred eu că simt ei.
De aceea voi respinge ideea despre sinceritatea PLDM ca partid în dorinţa de a scoate ţara din mocirlă. Această formaţiune nu mai există decât în catastifele Ministerului Justiţiei. Se prefigurează două căi aşadar: discutarea cu fiecare parlamentar PLDM în parte, iar în caz de eşec - nunta anticipată.
