"Vrem să vedem cum ei se şuşotesc..."

1. Dragi prieteni, iată motivul cheie, obiectivul de bază, scopul suprem, motivaţia crucială pentru care azi unii jurnalişti moldoveni -- de care eu mă desolidarizez, inclusiv pentru că îi ştiu personal pe mulţi şi ei mă ştiu pe mine -- au inventat o problemă falsă de "NElibertate a presei" şi au făcut tărăboi în forumul suprem al ţării. 

Această declaraţie -- "vrem să vedem cum ei (deputaţii) se şuşotesc, se adună în grup" -- au pronunţat-o nu unul, dar doi "apărători ai libertăţii presei". Iar declaraţia unuia, precum că "vrem ca din comisie să facă şi reprezentanţii DONATORILOR", nu mi-a lăsat niciun dubiu în privinţa a ceea ce o să scriu mai jos. 

Eu scriu despre parlament de când am început să scriu prin 1995. Da, ştiu, mulţi din bravii jurnalişti de azi pe atunci încă se încălţau pe dos, dar nu despre asta e vorba. Păi iată, când eram eu corespondent parlamentar, apoi eram bucuros dacă unul Vladîca, responsabil de presă pe atunci, mă fericea şi pe mine cu un măldar de proiecte de decizii (pe care să-mi întemeiez şi eu ştirile, după cum bine ştiţi). Cel mai des Vladîca considera că pentru mine era suficient să am ordinea de zi. 

Uăi băieţi, eu şi azi scriu despre parlament, fără a sta în "ţarcul presei" -- Era Internetului, ce nu e clar?!

Proiectele de legi, ordinea de zi se află pe site încă din ajun. Orice jurnalist care îşi propune să abordeze serios o temă o poate face şi fără a intra în "ţarc" în ziua de azi.

2. Eu am fost în Parlamentul britanic, în Consiliul Insulei Sardinia, eu am văzut imagini din Parlamentele multor ţări şi nu am văzut să umble pe acolo de colo-colo cameramani în căutare de deputaţi care se şuşotesc. 

3. Mi-e indiferent cum va rezolva parlamentul problema aceasta, dar îi avertizez pe deputaţii, care folosesc prilejul de "a apăra libertatea presei" în Era Internetului deoarece ei cred că asta le aduce voturi, că în caz că se va permite cameramanilor se plimbe prin sala de şedinţe, aceşti deputaţi tot pot fi prinşi scărpinându-se fie în orificiul bucal, fie la capătul opus, că, de, toţi suntem oameni. 

4. Reiterez: e o problemă falsă. Parlamentul emană suficientă transparenţă. Mica problemă e că TOŢI jurnaliştii caută SENZAŢIONALUL. Tu nu o să ţii ochii consumatorilor de presă lipiţi de ecran cu plictisitoare proiecte de legi despre standardizare, de exemplu. 

5. Jurnaliştii-protestatari de azi au ajuns la limita eticului, dacă e să pornim de la principiul că funcţia presei e să informeze, în primul rând, şi abia apoi să distreze şi să educe. 

6. Se creează impresia că doar Partidului Democrat nu-i vine încă a crede că se află la guvernare, ca unui mire la nunta moldovenească, de aceea şi trag toţi în el şi din el: jurnaliştii care au protestat azi sunt cunoscuţi ca afiliaţi ai oponenţilor politici ai PDM-ului, iar cei care nu sunt afiliaţi politic au mare nevoie de acţiuni justificatoare pentru granturi de la donatorii externi. Dacă A. Candu permitea unui "ziarist" din aceştia să vorbească de la principala tribună a ţării, eu aş fi concluzionat că în ţara asta au căpiat toţi. Că ţara asta a ajuns să nu mai fie condusă de aleşi, ci de jurnalişti. Pe baza la ce? Dar de ce nu de medici sau profesori? 

7. Dacă PDM-ul va încerca să le intre în coarne tuturor, apoi o să urmeze soarta bine-ştiută. Indiciile că PDM este pe calea cea dreaptă -- iar aceasta e a) înlăturarea stricăciunilor cauzate de PLDM şi b) continuarea europeinizării -- tot de la presa de opoziţie vin: principalele teme din media de azi au fost reţinerea pe aeroport a salvatorului estonian al lui Filat şi protestul "pentru libertate presei". Două teme pe cât de false, pe atât şi de supte din deget. 

8. Noţiunea de "presă liberă" la ora actuală în R. Moldova are patru noţiuni componente: presa verde, presa ţopistă, presa socialistă şi presa grantistă. Ce le uneşte la luptă? Dorinţa de putere. (Mulţumesc, Nietz!)