(Spinoza, Tratat Teologico-Politic. Introducere )
1. Ce este un bex?
În sfârșit am fost la biserică, după un an și jumătate de precauție impusă de Covid. Da, m-am vaccinat de două ori, după cerința medicală. Și am înghețat. Din 60-80 de oameni cât ne adunasem în duminica ceea, purtam mască doar eu și o femeie. Ignorare totală a recomandărilor statului relative la adunările publice pe vreme de pandemie. Iată și explicația pentru recentul nou salt al numărului de infectați.
Există o categorie de moldoveni pe cale de dispariție pe care eu în acest text o să-i numesc ”becși”. De la denumirea blocului socialisto-comunist. Inconștient sau nu, aceștia detestă tot ce e occidental, inclusiv știința. Majoritatea militează contra vaccinurilor, deși n-au idee de chimie sau medicină. Și da, aceștia sunt mari admiratori ai lui Putin și Rusiei și Uniunii Sovietice. Și da, ei votează pentru BECS. Desigur românofobi. Mari consumatori de emisiuni de propagandă rusească. Rușii pentru ei sunt în mod necesar ”frați mai mari”. Și totuși, dacă e să judecăm după rezultatele alegerilor, partea lor în populație se ridică până la 40 de procente. Deci, nu sunt tocmai de ignorat.
2. Lecții de la ”ex-fratele mai mare”.
Săptămâna trecută, dictatorul de la Kremlin a scris un long-read în care ajunge la concluzia că rușii și ucrainenii sunt un singur popor. Zicea cineva că Rusia plus Ucraina este imperiu, Rusia fără Ucraina este o simplă țară din estul Europei. După cum spun jurnaliști ucraineni pe youtube, decoperirea ”istorico-științifică” a țarului moscovit nu s-a bucurat mai mult decât de o recepție rece la Kiev și este percepută ca demonstrație că Rusia nu a renunțat la pretențiile teritoriale față de Ucraina.
Chestia asta, când becșii, mai ales rusofoni, se erijează în postură de mai-bine-știutori ai limbii și istoriei românofonilor din R. Moldova, se întâlnește și la Chișinău destul de des. Tezele lor preferate sunt că Moldova s-a înființat cu 600 de ani în urmă, în timp ce România -- cu 150 de ani în urmă. Și bineînțeles că acești oameni care nu au idee de știință în general, fără să mai vorbim de lingvistică, știu exact că moldovenii nu vorbesc și nu trebuie să zică că vorbesc limba română. Faptul că ei înșiși nu poseda limba oficială a statului în care trăiesc nu-i deranjeazăî cât de puțin. Mai mult ei chiar își doresc statut special pentru limba lor. Ei doresc ca importatorii de medicamente să le traducă instrucțiile în limba lor. Ei doresc ca funcționarii publici să le dea răspuns în limba lor. Păi, cum altfel? Ei doar sunt ”frați mai mai mari”, ei doar sunt ruși.
Noi, cei născuți în URSS, suntem la curent cu aceste doleanțe și această concepție despre lume. Nu cred că am spus ceva nou până aici, atât doar că am reiterat niște lucruri bine știute.
3. Reacție adecvată la pretențiile ”ex-fratelui mai mare”
Victoria zdrobitoare a partidului de centru-dreapta, PAS, pe 11 iulie, conotează o mulțime de semnificații, iar una despre care vreau să vorbesc este renunțarea moldovenilor la necesinatea psihologică de a avea frați mai mari. La Moscova sau la București. Cu un anumit grad de precauție, mi se pare că pot să afirm că moldovenii românofoni în sfârșit s-au emancipat. Ce ești tu, uăi? Rus. Român. Ei și mare brânză.
La 30 de ani de la căderea URSS-ului, rușii au revenit la dictatură ca regim de stat. Se vede că ei altfel nu pot trăi. Iată și-a instaurat KGB-ul omul său în postul de neo-țar și volens-nolens au scuipat rușii pe tot ceea ce se numește democrație liberală occidentală. Spre deosebire de așa țări asiatice ca Japonia sau Coreea de Sud, care au folosit democrația pentru a deveni tigri economici de talie internațională.
De aceea, atunci când, de exemplu, pe rețelele sociale un astfel de bex începe să ne dea lecții de limbă și istorie, reacția trebuie să fie oare blocare, oare ignorare, oare: ”Dar bine, iată ai ajuns tu care nu ne cunoști limba și istoria, să ne spui nouă ce limbă vorbim, ce istorie avem și care ne sunt tradițiile culturale”. Trebuie noi să prietenim cu românii din România sau trebuie să ne certăm. Trebuie noi să ne simțim spiritual afiliați ”lumii ruse” sau nu. De parcă noi, moldovenii românofoni -- cu 63 de mandate în Parlament --, nu am avea înțelepții noștri care să ne explice de ce și cum trebuie să ne auto-identificăm.
Gata. Până aici. Noi înde noi mai și putem purta astfel de discuții -- deși nu știu ce se mai poate inventa pe acest segment științific istorico-lingvistic (cultural de fapt) --, dar dacă în discuție se implică un alogen alolingv, el trebuie plesnit peste leoarbă spontan: iată încă și tu nu mi-ai dat lecții despre cine sunt eu și ce limbă vorbesc eu.
Rusia de mult nu mai este superputere de talie mondială, iar sancțiunile occidentale și proasta gestionare a statului au făcut recent ca morcovul să coste cât bananele acolo. Că rușii trec printr-un proces dureros de pierdere a statutului de frate mai mare, psihologic e de înțeles. Dar noi, moldovenii ce avem cu asta? Fratele mai mare obține un astfel de statut doar dacă este recunoscut de fratele mai mic. Ucrainenii, de exemplu, din 2014 nu-i mai percep pe ruși ca frați mai mari, ci ca dușmani. Nu înțeleg de ce noi moldovenii ar trebui să-i percepem ca atare. Ca să nu ne facă încă un război pe Nistru? D-apoi prin ce altceva s-a remarcat Rusia în ultimii 30 de ani decât prin războaie? Noi de asta trebuie să fim gata oricând, deși propabilitatea nu este mare, că acum Rusia cheltuie bani pe lupte în Ucraina, Siria, Libia. Plus că mai are la întreținere Belarusul, Donbasul, Crimeea, Transnistria, Osetia, Abhazia.
Iată probabilitatea ca Rusia să clacheze este mai mare, iar noi moldovenii acum nu avem altceva de făcut decât să ne revigorăm economia și să așteptăm spectacolul unei noi implozii rusești. Putin la asta lucrează de 20 de ani, fie și inconștient.
