Să reiterăm în acest ultim articol al "proiectului de înnobilare individuală a moldovenilor" că am început seria în intenţia de a face mai ordonată aplicarea energiilor individuale din societatea moldovenească. Energiile există oricum, şi de asta potrivit mi se pare ca acestea să fie folosite pentru binele individual şi comun.
Deoarece ce se va întâmpla dacă un individ se va apuca să urmeze sfaturile mele de a se dezvolta prin apropiere de adevăr nu pe o singură cale, dar pe toate cele patru: ştiinţa, religia, filosofia şi arta? În primul rând, va descoperi o mulţime de valori pe care le va stabili ca ţinte în proiectul său de viaţă. În al doilea rând, va obţine cunoştinţe şi un Weltanschauung (concepţie despre lume) care îl va influenţa astfel încât să fie mai satisfăcut de ceea ce face, în comparaţie cu semenii săi care nu au un asemenea proiect. Şi, de aici, urmează inevitabil conflictul "ideologic" cu semenii, cu ceilalţi membri ai societăţii "nearistocratizaţi", fără proiect de viaţă. Satisfacţia este instinctual urmărită de orice individ fie şi din cauza că ea este penultima etapă după care urmează fericirea, deci aceste stări emoţionale sunt adesea sinonimice.
Nu este adevărat că plebeii (proştii) nu au proiect de viaţă, dar la o privire mai atentă vei observa că proiectul lor nu se deosebeşte de cel al animalelor: mâncat, dormit, înmulţit şi grija pentru urmaşi. Nobilul bineînţeles că se diferenţiază de plebeu prin faptul că mai face ceva -- neapărat pozitiv şi măreţ -- care depăşeşte această condiţie de animal.
Cum mai deosebeşti "plebeul" de "nobil"? Iată, de exemplu, plebeii -- au o atitudine incertă faţă de relaţia lor cu Divinitatea; -- nu, ei nu trebuie să aibă permanent o carte în citire; -- da, ei sunt satisfăcuţi de modul de viaţă pe care îl duc şi nu-şi bat capul să îmbunătăţească ceva; -- da, ei cred că opinia lor personală este adevărul în ultima instanţă care nu poate fi contestat; -- da, ei au permanent o explicaţie pentru insucces: statul, epoca, calamitatea, partidul, societatea, ruda, numai nu el (ea). Şi da! cred în horoscoape şi privesc telenovele.
Aş fi vrut eu să nu fie aşa dar ăştia sunt majoritatea care ne înconjoară, deci ce facem cu ei? Le implicăm energiile pe care incontestabil le au pentru a realiza ceva măreţ şi aceasta inevitabil se face prin manipulare. Da, ştiu că acest cuvânt comportă o conotaţie negativă, dar această atitudine a fost, este şi va fi intrinsecă relaţiilor dintre oameni. A manipula este să-l convingi pe altul să facă ceea ce vreai tu.
Oare nu este manipulare promisiunea de recompensă dată unui elev contra aducerea de la şcoală a unei note bune? Oare nu este manipulare îndemnul preotului: oameni buni, veniţi mai des la biserică? Oare nu este manipulare îndemnul unor politicieni de "a lupta cu regimul", după care unii plebei ajung după gratii pentru vandalizare a edificiilor sau agresare a poliţistului? Dar oare nu se discerne clar care fel de manipulare este în folosul manipulatului şi care în detrimentul său?
Este moral ca "aristocratul" să manipuleze "plebeul", iar cum este şi cine este unul şi cum este altul în secolul nostru al douăzeci şi unulea, în Era IT, am detalizat în toată această serie de opt articole.
