 | |
Aşa că acum când văd cunoscuţi şi cunoscute care -- direct sau voalat -- mărturisesc pe reţele de socializare cam pentru cine intenţionează să voteze la alegerile din 30 octombrie, mi se aprinde beculeţul: a, d-apoi şi eu am trecut prin asta!! Nu-i nicio problemă să susţii politicieni, altfel rişti să fii idiot, aşa numeau filosofii atenieni cetăţenii care nu se interesează de politică. Mai problematic este să aparţii de o profesie care presupune echidistanţă şi să-ţi declari deschis simpatiile şi/sau antipatiile în materie de politică. Mai grav mi se pare însă să fi trecut prin atâtea exerciţii electorale de care a avut parte Moldova în ultima vreme şi să mai crezi în politicieni buni. Mesianici, cum ar veni.
Politicianul nu este bun sau rău, hai să detaşăm dimensiunea morală de această ocupaţie. Politicianul este un angajat profesionist sau incompetent. Angajat al societăţii. El nu este supraom. El râvneşte puterea politică, prestigiul (şi bogăţia) pentru că aceasta este specific oamenilor (şi animalelor) şi e problema ta dacă îţi creezi iluzia să politicianul nu mai are altceva de făcut decât să-ţi rezolve problemele tale. Mai mult, eu îţi spun că problemele tale sunt rodul imaginaţiei tale şi hai să ne întrebăm dacă politicienii sunt cumva psihoterapeuţi?
Pulverizarea instinctului de turmă
Ar fi incorect să afirmăm că noi am moştenit instinctul de turmă de la timpurile sovietice. El a fost intrinsec omului dintotdeauna. Pentru că suntem slabi, ne contopim, ne unim eforturile. Team building!!
-- Hai să facem o adunare! De dorit mare şi naţională! Hai să votăm o rezoluţie! Nu! Mai bine trei-patru rezoluţii! Hai să votăm că fiica lui Gheorghe e desfrânată! -- D-apoi Gheorghe n-are fiice... -- Ei şi ceee? Hai să votăm!! Unanim!!
Prietene, tu chiar mai crezi în heirupismul acesta? Ţie nu ţi-e scârbă de el? Nu!! Niciodată nu voi înţelege dorinţa ta de a mai fi tras pe sfoară de bărbaţii şi femeile care se ocupă de politică! Ţie câte demonstraţii îţi mai trebuie?
Revoluţiile nu se planifică. Ele apar spontan dintr-o mare insatisfacţie socială. Dar ce fel de revoluţii într-un stat democratic cu toate instituţiile de rigoare structurate? A, că ele nu se comportă aşa cum vrei tu... D-apoi şi mie câte lucruri nu-mi plac! Ce fel de stat e acela care se conduce din stradă? Vrei schimbarea regimului actual? Schimbat cu ce? Care e garanţia că altul va fi mai bun? Statul modern -- şi R. Moldova este un astfel de stat -- se conduce prin alegeri. Că vor fi furate? Dar la ce mai sunt buni puzderiile de observatori de tot soiul: naţionali şi internaţionali?
Eu zic să ieşim din peşteră, să părăsim turma. Să privim publicitatea electorală, să ascultăm ofertele concurenţilor, iar pe 30 octombrie să mergem şi să ne dăm votul. Vechea metodă. Fără sfâşiere de ţoale.
Cum se votează corect
Că şi în aceste alegeri, prezidenţiale, miza geopolitică va fi dominantă este deja un truism. Deja trebuie să ne deprindem că în Moldova geopoliticul generează conducerea statului. Mai simplificat: iarăşi vom alege între candidatul partidei proruse şi cel al partidei occidentaliste.
Şi da: concurenţii vor promite măriri de salarii şi pensii, construcţii de drumuri şi spitale. Într-un cuvânt dacă până acum trăim rău, dacă alegem candidatul respectiv vom trăi aidoma locatarilor paradisului.
Eu mă aştept şi că filoruşii vor derapa în invective aduse "Occidentului amoral", comparate cu "atuurile" unei Rusii foarte morale, spirituale, religioase -- pseudoargumente, uşor de combătut de altfel --, dar ceea ce anticipez cu o mai mare angoasă este manifestarea serviciilor de inteligenţă moscovite, or de la kaghebişti de poţi aştepta la orice, vezi Ucraina vecină.
Indiferent cine va ajunge într-un sfârşit în fotoliul prezidenţial, prerogativele sale politice vor rămâne infime, dar încărcătura simbolistică va fi enormă. Adică, mare este şansa ca, în cazul alegerii unui prorus, Fondul Monetar Internaţional să găsească vreo virgulă lipsă în proiectul de contract de împrumut şi suge, moldovene, degetul încă vreo trei ani! Va recompensa Moscova lipsa de fonduri? Nu vezi că ea nici regiunii transnistrene nu-i alocă?
Dar la general, eu aştept campania electorală să fie foarte interesantă: ia numai să vezi cum oameni maturi, bănuiţi că ar avea scaun la cap şi studii solide peste hotare, vor îndrugă prostii, minciuni, inepţii, tâmpenii, scorneli, clevetiri, bârfe şi vor aştepta ca alegătorii, oameni care tot pot fi bănuiţi de maturitate, să-i creadă.
Pop-corn şi vizionare plăcută.
