 |
| (R) moldNova. O frumoasă moldoveancă din trupele de carabinieri. Pe fundal, nişte politicieni care ba îl susţin pe Dodon, ba nu. |
Ieri seara, televiziunea PASDEI (Jurnal TV), începe ştirile de la 19.00 cu o relatare despre interzicerea importului unui lot de mere moldoveneşti de către Rusia, în timp NTV-ul socialiştilor, la aceeaşi oră, ne vorbeşte despre cât de inconvenabil este să exporţi mere în Uniunea Europeană şi cât de bine este să exporţi aceleaşi fructe în Rusia.
Există un soi de ploşniţe care sălăşluiesc pe pielea a ceea ce se numeşte sectorul mediatic moldovenesc, care sug din resturile ejectate de companii de presă afiliate actorilor politici. Nimeni nu le-a autorizat pe aceste ploşniţe să se dea cu părerea, nimeni nu pune valoare pe expertiza lor şi nimeni nu se îndoieşte de "echidistanţa" lor în monitorizarea sectorului mediatic. Mai mult, breasla jurnalistică ştie cine sunt inamicii/ţintele de monitorizare ai/ale acestor paraziţi şi cine sunt prietenii-politicieni ai acestor ploşniţe. Culmea e că aceste ploşniţe îşi dau aere de nepartizane politic. Iată aşa văl al Mayei vor să ne pună "onege-urile de monitorizare a presei" pe ochi!
Ceea ce se fac a nu vedea ploşniţele-monitorizante sunt că televiziunile (afiliate) socialiştilor şi "celor mai demni şi solidari" moldoveni cheamă deschis lumea la revoltă şi aceasta este ilegal.
Oamenii normali, care îşi văd de vieţile lor, se cam îngrijorează la auzul ştirilor că vor fi proteste, pentru că niciodată nu eşti sigur că liderii mulţimii vor putea administra cu succes pornirile gregare ale masei, pe care înşişi aceşti lideri le şi stârnesc. Sunt milioane de moldoveni care au alte agende decât cele ale lui Igor Dodon, Maiei Sandu şi Andrei Năstase, dar protestele ultimilor le-ar putea da peste cap planurile, începând de la blocarea transportului public...
Pe de altă parte protestele nu sunt văzute cu ochi buni de sectorul de afaceri, care doreşte să-şi vândă mărfuirile şi serviciile în linişte socială. Deci, nu este tocmai nejustificată o anumită aprehensiune ataşată percepţiei manifestaţiilor perconizate de cele trei partide politice în această lună a lui septembrie.
Acestea sunt primele proteste organizate de Igor Dodon la nici un an de la instalarea sa în funcţia de preşedinte. Cu un an înainte de scrutinul parlamentar, este clar că Dodon vrea să evalueze funcţionalitatea forţelor şi susţinerea electorală pe care poate conta. "Vom face o nouă Adunare Naţională!", parcă aşa a zis. "Adunare Naţională"??! După ce Platforma DA a scofâlcit acest cuvânt cu ale sale "adunări naţionale" -- ceea ce trezea indignare --, "adunarea naţională" a lui Dodon nu poate trezi decât râsul.
Protestele anunţate de Dodon nu dezvăluie decât faptul că preşedintele nu mai are alte pârghii de manifestare şi recurge la ajutorul maselor în faţa cărora trebuie să justifice promisunile şi ameninţările care l-au făcut preşedinte. Conform legislaţiei moldoveneşti, preşedintele ţării nu are cine ştie ce competenţe care să le depăşească pe cele ale unui notar şi cei care încă mai cred în Dodon ar trebui să realizeze că acesta a făcut promisiuni în electorala din 2016 pe care acum nu le poate realiza.
În ce priveşte protestul PASDEI, lucrurile par şi mai obosite. Cine îşi aduce aminte vreo altă idee promovată de liderii PASDEI decât "jos Plahotniuc"? Care conotează "sus noi, cei adevăraţi, demni şi solidari şi dornici de acţiune politică".
După lâncezeala estivală, societatea are nevoie de o zguduitură pentru a-şi reveni în formă şi a nu uita că are lideri politici care au nevoie de ea. Toţi vom avea de câştigat de pe urma protestelor din septembrie: unii îşi vor hrăni curiozitatea, alţii -- vanitatea, iar alţii îşi vor etala capacitatea, după cum fac şi eu chiar în momentul acesta. Şi, bineînţeles, protestele sunt un indicator fidel al nivelului de democratizare a unei societăţi.
P.S. -- Despre "cei care cred în Dodon". Caz Real. Un cunoscut de-al meu, care acum un an era foarte pro-PSRM, foarte rusofil, foarte anti-democrat şi extrem de românofob, pe la începutul lui 2017 a primit o promisiune de la o rudă stabilită în Franţa că îi poate oferi un bun job, dar trebuie să aibă paşaport românesc. Şi iată românofobul începe să adune documente pentru a deveni român, iar, recent, s-a şi jurat că va fi un bun cetăţean al României. Credeţi-mă că eu ştiu ceva despre ipocrizia moldoveanului!
