Despre maltratările admise și comise de polițiști. Așa ceva se întâmplă nu numai în Moldova, care este o țară subdezvoltată, deși capitalistă, dar și în SUA. Mai mult, lucrurile acestea se vor mai întâmpla așa cum se întâmplă inevitabil accidentele rutiere.
Despre aeroport. Habar n-am. Spre deosebire de unii care sunt specialiști în toate, eu știu în care domeniu nu sunt specialist și la ce bun comentarii fără valoare.
Eu nu vreau să iau apărarea oricăror politiceni, chiar și a celor care acum sunt la guvernare. Dar eu afirm că actuala guvernarea este cea mai bună pe care a avut-o Moldova vreodată. Guvernarea PDM nu acționează ideal, dar mai bine decât predecesorii de la 1991 încoace. Aceasta este percepția mea subiectivă, pe care o susțin cu statisitici obiective despre creșterea economică, salarială și construcția drumurilor.
Societatea este în permanentă schimbare, iar alegerile politice sunt marcatorii acestei schimbări. Dar eu resping revoluțiile pentru că în ele mor oameni. Eu resping moartea, haosul și distrugerea.
Despre liderii PAS+DA. În mândria ei descreierată, Maia Sandu în 2016 a respins susținerea simpatizanților PDM -- pro-europeni -- și a pierdut președinția și încrederea mea. Femeiea asta nu-i sănătoasă la minte și mă îngrijorează.
Andrei Năstase îi plin de minciună. Pe minciună și-a făcut partid politic. Nu zicea el că nu-l interesează politica în 2015, ci doar preocuparea cetățenilor pentru furtul miliardului? Punerea batistei pe țambal l-a discreditat ca pro-european autentic.
În electorala pentru municipiu, toți au dorit ca Năstase să devină primar: și eu, și alegătorii lui, și PDM și PSRM. Numai Andrei nu a vrut și de aia a încălcat legea. Politicianul acesta îi plin de minciuni și mă îngrijorează.
Despre remitențele migranților. Ele-s opționale, dar plătirea impozitelor de către cetățenii care lucrează în țară este obligatorie.
Mulți moldoveni au moștenit mentalitatea sovietică despre statul totalitar, că statul trebuie să aibă grijă de cetățean de la leagăn, până la sicriu. Și că statul este responsabil de toate câte se întâmplă în societate. Nu este viziunea mea. Eu văd statul ca un instrument al societății responsabil de unele domenii: educație, drumuri. Dar resping ideea că statul trebuie să fie un tată puternic și bun care să mă facă fericit. Fericirea mea nu depinde de stat. Eu nu am față de el atitudine emoțională ca față de un tată bun sau rău. Eu îl privesc ca pe aspiratorul meu sau fierul de călcat. Ca pe instrument.
Asta poate, asta face. N-am pretenții. Vor veni alții în urma alegerilor și poate vor face mai bine. Dar, la sigur acești alții nu sunt PAS+DA. Eu de ei mă feresc ca de boală venerică.
