Săptămâna aceasta a avut loc o conferința a liderilor rus, turc și iranian, la care aceștia probabil s-au înțeles câți arabi sirieni să mai ucidă perșii șiiți, turcii suniți și... rușii ortodocși. Faptul că niciun lider occidental nu a asistat la acea conferință ne face să înțelegem că marile puteri lasă chestiunea siriană să fie tranșată de puteri regionale ca Turcia și Iran și, mai nou, Rusia.
Asta a devenit Rusia: putere regională, după ce a fost alungată din clubul elitar global G8, pentru că invadat Ucraina în 2014. Și tot săptămâna aceasta a devenit cunoscută o nouă înfrângere a Rusiei pe dimensiunea spirituală: patriarhia de la Constantinopol recunoaște autocefalia (citește: independența față de patriarhia moscovită) bisericii ortodoxe din Ucraina.
Și tot săptămâna aceasta s-a relatat despre proteste în Rusia din cauza majorări vârstei de pensionare. Ceva nociv se întâmplă pe dimensiunea relației amoroase dintre liderul rus și poporul rus. Acest popor a acceptat chiar și moftul lui Putin de a le ucide bărbații în estul Ucrainei și în Siria -- la urma urmei, care e scopul militarilor? În majoritratea sa poporul rus vede în aceste războaie procesul de ”ridicare a Rusiei din genunchi”.
Războaie de contropire nu-și permite să ducă oricine. Soldații americani luptă în Irak și Afganistan, dar din acest motiv cetățenii SUA nu plătesc cu renunțare la facilități sociale. Încă mai rămâne să vedem cum va evolua acest ”contract” dintre ruși și Putin: libertăți politice contra facilități sociale, dar vedem că banii din gaz-petrol s-au terminat. Obrazul subțire cu chimir gros se ține, parcă așa era zicala.
Establishmentul de la Chișinău și-a făcut opțiunea pro-occidentală încă hăt în 1991, deși nu a trâmbițat îndesat pe asta. Nu poți uita că acest stat de care vrei să te îndepărtezi își ține armata pe teritoriul tău și-ți furnizează gazele naturale.
Elita moldovenească a luat mai degrabă această decizie din instinct: nu te raliezi looserilor, ci învingătorilor. Capitalismul și democrația s-au dovedit mai efective decât marxismul și dictatura unui singur partid.
Problema cu apogeul unei civilizații care-i? După el urmează perioada de dezintegrare. Imperiul Roman s-a prăbușit în 300 de ani, după ce Traian a cucerit Dacia. Imperiul Bizantin -- în o mie de ani, după ce împăratul Iustinian a interzis școlile filosofice. Rusia și-a atins apogeul în anii 60 ai sec. XX -- primul om în cosmos, bomba cu hidrogen, primăvara hrușciovistă. Îi greu de prezis în cât timp va ajunge Rusia la nivelul unei țări din lumea a treia ca Pakistanul sau India, care tot au arme nucleare. Dar e și mai greu de constatat că Rusia ar fi în ascensiune.
Rusia acum este un animal rănit și strâns în ungher și se știe că în așa situație psihicul cedează mai ușor și liderul acestei țări se poate deda la acțiuni nesăbuite. Deja se dedă. Nu noi, moldovenii, vom fi cei care îi vor aplica ultima lovitură fatală acestui animal, ceea ce trebuie să facem noi este să nu ne lăsam afectați de repercursiunile procesului de prăbușire a acestei țări. Într-un cuvânt: să sporim viteza de apropiere de Occident (citește: Washington) că din altă parte nu putem aștepta izbăvire.
Că în lumea actuală nu poți s-o faci pe grozavul de unul singur, ci trebuie să fii de partea cuiva, o știu și așa țări bogate ca Norvegia și Liechtensteinul. Că valorile occidentale sunt durabile o demonstrează experiența Japoniei, Coreii de Sud și Israelului.
Luna aceasta la Chișinău se așteaptă un forum religios la care președintele pro-rus se va alătura corului de critici ai valorilor occidentale. Ei cum, al valorilor? Al unei singure valori: neimplicarea statului în viața sexuală a cetățeanului. Nu zicea Iisus unde-i comoara ta acolo-i și inima ta? Și neapărat această obsesie sexuală a politicienilor perverși va fi dată în comparație cu valorile creștine. Care chipurile ar izvorî din ortodoxia din Rusia -- o țară campioană la avorturi, divorțuri, alcoolism și narcomanie. Ca și Moldova, de altfel.
Iată acești farisei cu bârne în ochi o să se apuce să dea lecții de morală Occidentului.
