Marşul Unirii -- încă o victorie a occidentaliştilor moldoveni

Observaţii reportericeşti


Ieri au avut loc ciocniri la Chişinău între unionişti şi moldovenişti. Figura lui Ştefan cel Mare este folosită simbolic de ambele tabere. În ajun, la Bălţi, moldoveniştii au reuşit să împiedice un marş similar al unioniştilor, care iată îndrăznesc să promoveze ideea românismului tocmai în aşa oraş rusificat ca Bălţiul. Ideea moldoveniştilor în lupta lor cu unioniştii este de a bloca marşurile ultimilor şi acelaşi lucru au dorit să facă şi ieri la Chişinău. Numai că nu le-a reuşit din cauză că i-a împiedicat poliţia. Trebuie remarcat comportamentul poliţiştilor moldoveni la evenimentele din ultimul timp. Nici nu ştiu de unde atâta politeţe în menţii care acum trei ani schilodeau protestatari în comisariate. Dar, iată, că se poate, prin educaţie, să faci profesionist şi din poliţistul moldovean.

Oricum, dacă poliţia nu intervenea după cum o învaţă regulamentul, vărsările de sânge nu puteau fi evitate. Cam puţină fraternitate se simţea ieri între cetăţenii moldoveni românofoni şi cei rusofoni. Eu am "acoperit" evenimentul, dar şi la televizor s-a putut observa că patrioţii moldoveni sunt vorbitori de limbă rusă. Potrivit datelor Primăriei, moldoveniştii erau de trei ori mai puţini decât unioniştii şi ciocnirilor stradale s-ar fi terminat jalnic pentru "patrioţi"; intrăm deja în câmpul speculaţiilor.


Lui Pavlicenco îi reuşeşte să se plaseze în fruntea "unioniştilor"


Mă aştepătam să văd mai mult curaj din partea românilor şi unioniştilor moldoveni, în special din partea celor care recunosc deschis că deţin paşapoarte româneşti, sau mai puţin deschis. Conform unor date neverificate, cel puţin 100 de mii de cetăţeni moldoveni sunt deja şi cetăţeni români, dar la marşul de ieri cu greu s-au adunat vreo mie. De fapt, era greu de determinat dacă sunt mai mulţi basarabeni sau români veniţi special din România pentru manifestaţie.

În orice caz, dintre politicienii cu cetăţenie românească a venit doar dna Pavlicenco şi s-a alăturat apoi din mulţime poetul Nicolae Dabija. Ce să fie la mijloc? Antipatii reciproce generate de marea dragoste pentru România-mamă sau o banală lipsă de curaj de a lupta pentru idee?


Un calendar al românismului pentru Basarabia

La moment e greu să dai o sentinţă pentru comportamentul unioniştilor declaraţi faţă de un eveniment de importanţă incotestabilă pentru mişcarea unionistă din Basarabia. De fapt aceasta e principala sărbătoare "luminoasă". Mai sunt încă altele trei, dar acelea pălesc ca pondere pentru Basarabia întrucâtva. În aprilie sărbătorim Paştile şi ne comemorăm morţii, iar 9 mai va oferi un nou prilej pentru ca unioniştii să se manifeste: Ziua Independenţei României şi, la sfârşitul lunii mai: 200 de ani de ocupaţie rusească.

Vin apoi lunile de vară în care se vor ivi ocazii pentru a marca deportările în Siberia, ocuparea de la 28 iunie 1940 şi ziua morţii lui Ştefan cel Mare pe 2 iulie. Vine augustul cu 27 şi 31. La toamnă culegem roada, iar la 1 decembrie se marchează Ziua Naţională.


Concluzii grăbite

Semnificaţia altercaţiilor stradale dintre unionişti şi moldoveni, ieri la Chişinău, îşi va găsi o analiză mai adecvată în timp, după ce se vor mai linişti spiritele, acum mă voi rezuma la nişte concluzii "premature".

E clar că în Republica Moldova de astăzi mocneşte un război, civil, nedeclarat, dar interetnic. Există şi moldovenişti moldoveni, dar poziţia acestora apare foarte neghioabă, foarte caraghioasă între rusolingvi.

Există un număr mai mic de unionişti sadea, care vor unirea cu România aici şi acum, şi există un număr şi mai mare de susţinători şi simpatizanţi, care, deşi, nu-şi fac o prioritate din idealul unirii, sunt indignaţi de comportamentul agresiv al moldoveniştilor rusofoni. Aceştia sunt occidentaliştii.

Mişcarea unionistă se află abia la început: multă vorbă şi puţină consolidare, multă doină bocită, dar puţină organizare şi activitate. Nu ştiu ce face Partidul Liberal, chiar îi lasă această nişă electorală colegilor din PNL? Pentru că de vreme ce România nu are de gând să înceteze eliberarea paşapoartelor româneşti, mişcarea unionistă va obţine tot mai mulţi aderenţi şi simpatizanţi. Ştiu că în cazul unei eventuale unirii se vor iscă mulţi eroi din păpuşoaie.

PS: Când priveam la televizor Marşul Unirii de duminică seara, se apropie fiică-mea dintr-a treia: "Ce vor?" "Unire cu România", zic eu. "Ar fi bine, am fi o ţară mai mare", opină ea, auzind prima dată ideea. Scriam şi-n textele mele anterioare că nu ştu dacă noi, generaţia născută până în 1980, vom face unirea, dar putem servi ca promotori ai ei, ca cei care "fac dreaptă calea". Apoi se va vedea, ca după apariţia primilor creştini, dacă această este o ideea lumească sau vine de la Dumnezeu şi nu prea are sens să te împotriveşti FA 5:35-42).