Pastorala BOM împotriva ONU şi mass-media

13 Martie 2012 10:35

PASTORALA

Înalt Prea Sfinţitului VLADIMIR

din milostivirea lui Dumnezeu Mitropolit al Chişinăului şi al Întregii Moldove

Iubitului nostru cler, cinului monahal şi dreptcredincioşilor creştini

Iubiţi fraţi şi surori întru Hristos,

Evenimentele din ultima perioadă ne îndeamnă să vă adresăm un mesaj de chemare la apărarea credinţei strămoşeşti şi a Bisericii Ortodoxe.

Reprezentantul Organizației Națiunilor Unite Heiner Bielefeldt a prezentat, în luna martie a anului curent, un raport privind libertatea religiei în Republica Moldova. Autorul s-a arătat îngrijorat de „statutul privilegiat al Bisericii Ortodoxe din Moldova”, care după părerea acestuia, direct sau indirect ar leza drepturile reprezentanţilor altor culte. Astfel, el recomandă insistent Guvernului să ia o poziţie de lider „asigurând o legislaţie solidă împotriva discriminării”, cu toate consecinţele de rigoare: combaterea urii inter-religioase şi înlesnirea înregistrării altor culte conform standardelor internaţionale. Totodată s-a arătat nemulţumit de tergiversarea adoptării legii cu privire la combaterea discriminării.

Ne miră şi ne indignează aceste recomandări. Venite din afara ţării, ele poartă un caracter de dictat.

Considerăm că pretenţiile expuse de Heiner Bielefeldt întru aşa-zisa apărare a minorităţilor religioase şi sexuale urmăresc de fapt încălcarea drepturilor majorităţii cetăţenilor ortodocşi din Moldova.

Poporul nostru s-a manifestat pe parcursul istoriei ca fiind paşnic şi primitor. Şi aceasta datorită faptului că credinţa creştină l-a format şi l-a modelat chiar de la origini. Poate Bielefeldt are pretenţii şi la afirmaţia lui Mihai Eminescu „Biserica este maica poporului nostru”? Iar această afirmaţie a fost simţită adânc de marele geniu şi luată din realitatea vieţii. Şi dacă democraţia înseamnă respectarea voinţei poporului, de ce propunerile înaintate de Bielefeldt doresc cu orice preţ încălcarea ei?

În modificarea legislaţiei pentru înlesnirea pătrunderii lejere a diverselor culte în Republica Moldova întrevedem un atac direct la adresa Bisericii Ortodoxe din Moldova şi a poporului ei dreptcredincios, împotriva cetăţenilor acestei ţări.

De fapt, programul propus de reprezentantul ONU nu constă atât în apărarea drepturilor minorităţilor religioase sau sexuale, cât în slăbirea şi ruinarea credinţei ortodoxe, fiind o continuare subtilă a ateismului militant început în anii 40. Căci precum atunci se duceau lupte împotriva adevăratei credinţe, la fel se luptă şi acum. Atunci părinţii şi semenii noştri erau ridicaţi cu forţa şi duşi în Siberii sau împuşcaţi pe loc pentru credinţă, acum se lucrează subtil şi perfid prin adoptarea unor legi anticreştine. Metodele sunt diferite, scopul acelaşi: subminarea Ortodoxiei şi distrugerea moralei.

Biserica, fiind mireasa lui Hristos, este iubitoare de oameni. Ea nu urăşte pe nimeni, povăţuind oamenii pe calea mântuirii şi chemându-i la pocăinţă. Menirea ei a fost şi va rămâne să spună lucrurilor pe faţă şi să nu accepte răspândirea şi promovarea fărădelegii. Ea, ca o maică iubitoare, îşi apără copiii săi de bezna căderilor în păcat, amintindu-le necontenit cuvintele apostolului: „Nu ştiţi, oare, că nedrepţii nu vor moşteni împărăţia lui Dumnezeu? Nu vă amăgiţi: Nici desfrânaţii, nici închinătorii la idoli, nici adulterii, nici malahienii, nici sodomiţii, nici furii, nici lacomii, nici beţivii, nici batjocoritorii, nici răpitorii nu vor moşteni împărăţia lui Dumnezeu" (I Cor. 6, 9-10).

Biserica nu discriminează pe nimeni, ea fiind cea mai tolerantă instituţie. Biserica îl primeşte în sânul său pe fiecare om care vine cu gând curat de pocăinţă şi de întoarcere la Dumnezeu, fie el ucigaş, fie desfrânat, fie homosexual. Asta pentru că Biserica, întemeiată pe Evanghelia lui Hristos, prin tainele dumnezeieşti şi mijloacele pe care le posedă este spitalul sufletelor omeneşti. Istoria Bisericii înregistrează nenumărate cazuri de revenire la Dumnezeu, de transfigurare totală a omului păcătos în om cuvios şi drept, primul fiind, în istoria nouă, tâlharul de pe cruce.

Aşadar, insinuările şi imputările adresate Bisericii Ortodoxe sunt fără temei, agresive şi neadevărate.

Trebuie să se ştie, că glasul Bisericii nu va înceta nicicând să numească virtutea virtute, păcatul păcat, iar fărădelegea fărădelege. Or, anume aceasta este deranjant pentru cei ce militează de la cele mai înalte tribune pentru aşa-zisa egalitate în drepturi. Şi faptul că s-a ajuns aici nu este întâmplător. Vina o poartă nu doar reprezentanţi ai ONU sau ale altor structuri externe, ci întreaga noastră societate, inclusiv intelectualitatea, reprezentanţi ai culturii, care a pregătit terenul pentru astfel de vizitatori.

Rolul decisiv a fost jucat aici de mijloacele puternice ale presei, televiziunii şi internetului. Activiştii bine plătiţi ai acestor trâmbiţe ale apocalipsei au lucrat şi continuă să lucreze foarte iscusit împotriva propriilor fraţi şi surori, împotriva sufletelor omeneşti, împotriva a tot ce are mai preţios omul pe pământ – credinţa în Dumnezeu şi viaţa conform acesteia. Zi de zi, oră de oră ele ţes mreaja lepădării de Tatăl Ceresc şi a uitării scopului final al vieţii pământeşti a omului. Proiectele şi programele realizate de aceste instituţii nu sunt doar anticreştine, amorale, ci şi antinaţionale.

Ultimii douăzeci de ani au fost anii în care s-a lucrat intens la modelarea unui tip nou de om: om fără credinţă în Dumnezeu, fără repere morale, fără dragoste de patrie şi fără de valori adevărate. „Meritul” jurnaliştilor şi formatorilor de opinie este grandios în această lucrare malefică.

Ce vedem noi astăzi la televizor, ce citim în ziare, ce publicitate observăm pe străzile oraşelor şi satelor noastre? Ştiri proaste, cu omoruri oribile, cu îndemnuri la păcat, la viaţă în lux şi plăceri. Estetica urâtului, răului şi desfrâului invadează casele şi sufletele noastre.

Este semnificativ şi totodată firesc că din limbajul utilizat azi în mijloacele de informare în masă au dispărut cuvintele şi expresiile cu o încărcătură aparte, cum ar fi: credinţă, dragoste de Dumnezeu, dragoste de aproapele, patrie, suflet, pocăinţă, feciorie, castitate, milostenie, faptă bună, cuviinţă, modestie, smerenie, ispită ş.a. În schimb zilnic auzi la radio sau la televizor astfel de cuvinte ca succes, astrologie, omor, sex, trafic de fiinţe umane, modă, pedofilie, atac terorist, sinucidere, homosexualitate ş. a.

Care este ţelul agresării zilnice cu texte şi expresii lipsite de valoare, dacă nu reducerea telespectatorului, ascultătorului sau cititorului la condiţia individului, care în masă va forma o turmă îndobitocită, fără gânduri şi aspiraţii înalte, fără idealuri şi fără frică de Dumnezeu.

Mass-media, lipsită de valori perene, promovează ceea ce o caracterizează pe ea însăşi: iubirea de bogăţie şi de averi, distracţiile ieftene, păcatele şi viciile. Toate acestea, ambalate atrăgător, au menirea să distragă atenţia oamenilor de la adevăratele probleme, să-i menţină în drogul uitării şi al nepăsării. Adresându-ne către lucrătorii acestor instituţii, nu ne rămâne decât să exclamăm împreună cu prorocul Isaia: "Vai de cei ce zic răului bine şi binelui rău; care numesc lumina întuneric şi întunericul lumină" (Isaia 5, 20).

Totodată, nu vom greşi afirmând, că şi creştinii de rând îşi au partea lor de vină în tot ce se întâmplă la ora actuală în ţară, faptul că s-a ajuns ca oaspeţi nepoftiţi să-şi permită să vină şi să ne poruncească cum să trăim şi cum să ne auto-administrăm. Moleşeala şi indiferenţa, lenea şi lipsa de vioiciune sunt doar unele dintre trăsăturile creştinului de azi. Cu regret, sunt mulţi care consideră că cineva de sus le va rezolva problemele, inclusiv şi pe cele duhovniceşti. Că nu este nevoie să se implice în acte ce ţin de apărarea credinţei, în acte caritabile sau în acte de promovare a valorilor ortodoxiei. Deseori cerinţele credinţei sunt înfăptuite din inerţie, din obicei, fără implicare plenară. Adevăratul creştin însă este un ostaş al lui Hristos. El nu poate vieţui fără a se interesa cu tot sufletul de trăirea ortodoxă, de diversele pericole care o pasc, de moştenirea lăsată copiilor şi nepoţilor săi. El se roagă şi totodată luptă pentru mântuirea sa şi a semenilor săi.

Să nu uităm nici pentru o clipă, că pentru credinţa pe care am moştenit-o şi care ne duce în Împărăţia cerului s-a plătit scump, s-a plătit cu sângele şi jertfa strămoşilor noştri. Suntem oare noi demni de jertfa lor?

Fiecare la locul său de muncă şi de trai să fie creştin adevărat, nu să-şi pună mască de creştin, ci să-l doară inima pentru tot ce se întâmplă în casa lui, în ţara lui, cu semenul lui, şi astfel, cu ajutorul lui Dumnezeu, a Maicii Domnului şi a sfinţilor care s-au nevoit pe acest pământ binecuvântat, vom ţine piept invaziilor de tot soiul, inclusiv a veneticilor numiţi mai sus. Căci dacă Dumnezeu este cu noi, cine ne poate sta împotrivă? Nelucrând însă la ogoarele sufletelor noastre, să nu ne mirăm că şi noi, prin nepăsarea noastră, ne vom face părtaşi la răspândirea răului, la răspândirea ereziilor distrugătoare de suflete şi a fărădelegilor de tot felul, şi până la urmă la pregătirea terenului pentru venirea lui antihrist în lume.

De aceea vă îndemn la trezire, la rugăciune şi post, la studii şi lecturi ale Sfintei Scripturi şi ale sfinţilor părinţi, dar şi la acţiune: nu permiteţi ca drept-măritoarea credinţă să fie călcată în picioare.

Fiţi fierbinţi şi statornici în credinţa lui Hristos, opuneţi-vă răului şi el va fugi de voi!

Altă cale nu există.



Cu arhiereşti binecuvântări ,



MITROPOLITUL CHIȘINĂULUI ȘI AL ÎNTREGII MOLDOVE