Aoleu! Moldovenii combat corupţia -- chintesenţa filosofiei lor de viaţă

"Corupţia e mai proastă decât prostituţia.
Ultima poate să pericliteze morala unui individ,
prima însă periclitează, irevocabil, morala unei ţări întregi"
--   Karl Kraus, jurnalist şi satiric austriac




Rădăcini



Dragi prieteni, după ce Parlamentul a adoptat legea ruşinoasă, dar necesară ca tămăduirea unei boli venerice, iar Curtea de la Strassbourg ne-a mai uşurat bugetul de 12 mii de euro pentru că nicidecum nu dorim să devenim toleranţi până şi cu gay-ii, povăţuitorii noştri occidentali ne bat obrazul în privinţa corupţiei. Aceşti dascăli ai noştri de la Bruxelles şi Washington pe lângă faptul că nu ne spun când o să ne dea vize liberalizate, vor să ne ia ceea ce au construit românii mai scump sufletului lor de-a lungul existenţei lor milenare -- modul corupt de abordarea a legii şi a vieţii în întregime.

Oare nu au fost corupţi -- în sens de păcătoşi -- ciobanii care l-au ucis pe cel moldovan în "Mioriţa"? Şi acela, la rândul său, nu avea o mondoviziune coruptă că a acceptat moartea în locul luptei (glorioasă eventual)? Manole îi paţan cu colegii calfe şi zidari, dar îşi ucide soţia!

Oare nu au fost corupţi domnitorii moldoveni şi munteni care cumpărau tronurile celor două ţări de la sultanul istanbulez? După Cantemir, fanarioţii erau trimişi în ţările noastre ca general manageri. Clasicul Costache Negruzzi în scrisoarea a 22-a, numită şi "Istoria unei plăcinte" descrie cu lux de amănunte un pattern de obţinere a locurilor în adminisraţia statului la hotarul secolelor 18 cu 19. Şi iată cu o aşa tradiţie moştenită de la strămoşii din colb de cronici, moldovenii şi românii de astăzi (ca cetăţeni ai două ţări distincte) vor să combată corupţia. Învăscută prin laptele mamei şi cu idealul de om descurcăreţ, jinduit de majoritate.


Ştiu că este lege, dar eu sunt mai sus de ea. Mulţi moldoveni pot să conştientizeze că sunt păcătoşi, să aibă remuşcări din această cauză, dar ABSOLUT nimeni nu regretă că este corupt. Adică ţinem să nu trecem peste legea moral-religoasă, dar trecem cu uşurinţă peste stavilele legilor de stat şi CULMEA! nu înţelegem că ambele acţiuni sunt imorale în aceeaşi măsură. Câţi manageri moldoveni au remuşcări că nu-şi plătesc angajaţii? Oare au remuşcări cei 15 profesori care dau interviuri CCCEC-ului pentru că au dat să copieze ucenicilor? Oare au remuşcări medicii moldoveni care nu încep operaţia până nu pun în buzunar euro-ul sau măcar promisiunea pacientului că "se va achita"? Or, tocmai aici este vorba de neleguirii condamnate atât de stat, cât şi învăţătura religioasă. În sufletul nostru de moldoveni nu condamnăm corupţii nimeriţi pe mâna organelor de drept -- mai degrabă îi compătimim!



Corupţia în mentalitatea rusticilor 


Mă sună zilele acestea o rudă îndepărtată dintr-un sat şi mă roagă să-l rog pe preşedintele Timofti să pună un cuvânt pentru a fi angajat la entitatea care eliberează numere auto a Ministerului Tehnologiilor Informaţionale dintr-o capitală de raion. E clar: sfânta stupiditate rurală! care a găsit o astfel de variantă pentru a obţine locul de muncă râvnit. La rându-mi, i-am spus că Timfoti încă nu a ajuns la subiectul "Ce pot face eu ca preşedinte pentru fericirea lui Daniel Lachi", coada fiind cam de vreo 3,5 milioane de conaţionali în faţă, dar înţelegeţi şi voi înşivă, dragi amici, că un astfel de pattern de gândire este specific majorităţii pragmaticilor moldoveni, pentru care politica este un angrenaj de parvenire şi nu o aplicare nobilă a idealurilor platonice.


(Mai-cărturarii realizează că dibui aici areola unei confuze chestiuni de etică, însă stilul metafizic îmi este prea îngust şi insuficient de jilav).



Dar cea mai spectaculoasă orgie corupţională la care avem ocazia să asistăm ca naţiune, cu toţii, este campania de obţinere a certificatului de cunoştinţe contra bani, numită BAC. După venirea AIE-ului nostru am căzut în mai rău cu indicii corupţiei, iar după campania de bac din anul acesta mi-i teamă că o să picăm şi mai mult. Mi-i jenă de Voronin pentru că noi, naivii, credeam că o să aducem la guvernare serafimi şi heruvimi. Indivizi care îşi dezvăluie averile, dar nu doresc să dezvăluie pattern-ul prin care au făcut primul milion, vor să eradicheze corupţia într-o ţară cu mentalitatea atât de coruptă încât nu ştie ce cale să aleagă: occidentală sau orientală. Ipocriţii îi conduc pe ipocriţi şi tare sunt curios să vedem unde o să ajungem împreună.  




Sofisme inutile ca încercări de spargere


Ce legătură are toată tărăşenia asta corupţionistă cu mult-hohotit-chicotitul proiect de lege al deputatului liberal Munteanu, care vrea să moralizeze (unii) bărbaţi moldoveni solicitanţi de amor contra biştari? Freud are o anumită opinie despre amicul meu parlamentar care demonstrează atâta zel pentru proiecte populiste cu genericul "sex sells", dar întrebarea este dacă această lege va cauza schimbări. Eu sunt sceptic, cine are de cumpărat va continua s-o facă, "viaţa va găsi o cale", ca să citez din "Jurassicul" lui Spielberg. Gustul amar lăsat de moţiunile PL este generat de marele potenţial al aşteptărilor care s-a creat odată cu stabilirea partidelor AIE la guvernare.Parcă altceva aşteptam de la ei, că de morala noastră avem grijă şi singuri, în cel mai rău caz episcopul Marchel şi popa Valuţă (termenul îmi aparţine, epigonilor!) ne apără gratis.

În cartea sa, "Republica", amicul lui Aristotel, Platon, scrie o mulţime de nebunii cum ar fi posesia în devălmăşie a femeilor, dar de-a dreptul deşucheată mi se pare ideea că este moral ca demnitarii de stat să mintă. "În relaţiile cu duşmanii şi cetăţenii statului". Cu 2300 de ani în urmă, înţeleptul grec ajungea la concluzia că ceea ce nu poate fi eradicat, trebuie legiferat. Cel puţin la nivel moral. Eu zic că şi noi trebuie să permitem un anumit grad de morală coruptă celor mai mari demnitari din statul moldav, la nu mai mult de 10 top officials, cum ar fi  preşedintele, speakerul şi premierul, ei hai, de-acum merg şi vicespeakerii şi vicepremierii plus conducătorii Bălţiului, Chişinăului şi Gagauz-Yeri-ului. 


La eventuala replică despre capul la peşte, voi zice: ce folos că avem capi necorupţi, dacă acest cap consolidat nu duce la întremarea întregului organism? Chiar ar trebui să instituim un titlu special în stat, care să fie acordat acestor demnitari, recunoscuţi drept corupţi oficiali pe intern şi extern cum ar fi corruptus maximus, după  pattern-ul pontifex maximus. Aşa stând lucrurile, corupţii maximi vor depune eforturi sizifice -- ca intensitate şi finalitate -- pentru a se demasca unii pe alţii, pe subalternii, pe oricine, iar în campaniile electorale!... O, în renumitele campanii electorale moldoveneşti se dezvăluie atâtea, iar societatea alegătoare tot votează pe cine trebuie. Corupţii minori îi votează pe corupţii maximi, după care ultimii fac legi de combatere a corupţiei.

Pe cine vor să prostească occidentalii? Pustiu de iluzii, aştept şi eu ce o să se întâmple. Repet, sunt tare curios să văd dacă partidele din AIE nu numai că pot critica comuniştii, dar şi pot face ceva mai bun decât  pekeremeii.

PS: Da, mai este şi Biserica Ortodoxă -- bicefală în loc de autocefală în Moldova -- care are amvoane de unde poate predica maselor împotriva corupţiei. Este un DAR totuşi despre un pai, o bârnă şi vreo doi ochi...




o foto de pe facebook