Dan, Capitan de Plai de V. Alecsandri

"La lupta, Dane! tara-i în jar, tara-i în foc!"
Batrânul Dan desprinde un palos vechi din cui,
Si palosul luceste voios în mâna lui.
Batrânul Dan pe sânu-i apasa a lui mâna
Si simte ca tot bate o inima româna.
El zice cu mândrie, naltând privirea-n sus:
'Pe inima si palos rugina nu s-a pus.
O! Doamne, Doamne sfinte, mai da-mi zile de trai
Pân' ce-oi strivi toti lupii, toti serpii de pe plai!

Meşterul Manole

Cei noua zidari,
Noua mesteri mari
Ei se socotea,
Ca ei sa mi-s faca
Zid de manastire
Sa nu fie-n lume.
Zâua zâduia,
Noaptea se surpa.
Ei se socotea,
Juramânt punea
Ca ei sa nu spuie
La neveste-acasa
Si care va merge
Mesterul Manole
Luni de dimineata
Cu prânzu-nainte...
În zâd s-o zâduiasca.
Opt necredinciosi...
Credint-o calcatu,
Credinta n-avea
Si ei le spunea,
Ele nu venea.
Manole, Manole,
Mesteru Manole,
El credinta-si tine
Ca el ca nu-i spune
La nevast-acasa.
Luni de dimineata
Ea mi se scula,
Pruncu si-l scalda,
Prânzu si-l facea,
La barbat pleca.
El când o vedea,
Din gura graia:
De-ar da Dumnezeu
Rugu sa-i rasaie,
Pe ea sa mi-o-ncurce,
Mâncarea s-o verse,
Doar vremea va trece.
Rugu-i rasarea,
Ea mi-l d-ocolea,
Mai tare venea.
El când mi-o vedea,
Cu mâna-i facea
'Ndarapt sa se-ntoarca.
Ea, când îl vedea
Mai tare venea,
La el ajungea,
Mâncarea punea.
Zâdarii mi-o lua
Si-n zâd mi-o punea.
Nimic nu-i vorghea,
Num-o zâduia,
Zâd pân-la genunchi.
Ea din grai graia:
- Voi noua zidari,
Noua mesteri mari,
Doar voi nu glumiti
De ma zâduiti
Zâd pân-la genunchi?
Nimic nu-i zicea,
Num-o zâduia,
Zâd pâna la brâu,
Ea iar din grai graia:
— Manole, Manole,
Mestere Manole,
Dar voi nu glumiti
De ma zâduiti
Zâd pâna la brâu,
Ca zâdu ma strânge,
T;âtisoara-m' curge
Si copilu-m' plânge.
Nimic nu-i zicea,
Num-o zâduia
Zâd pâna la tâte.
Ea iar din grai graia:
- Manole, Manole,
Mestere Manole,
T;ie nu ti-i mila
De a ta sotie?
Ca zâdu ma strânge,
T;âtisoara-m' curge
Si copilu-m' plânge.
Nimic nu-i zicea
Num-o zâduia
Zâd pâna la gâtu.
Ea iar din grai graia:
- Manole, Manole,
Mestere Manole,
T;ie nu ti-i mila
De a ta sotie?
Vad ca nu glumiti
De ma zâduiti.
Zâd pâna la gâtu,
Ca zâdu ma strânge,
 Tâtisoara-m' curge
Si pruncusoru-m' plânge.
Da'voi sa-mi lasati
Loc leaganului
La capu zâdului,
Vântu când o bate
Ni l-o legana
Si când îmi va ninge
Pruncu mi l-o unge
Si când o ploua
Pruncu-l va scalda.
Lui cu mama lui,
Lui cu mama lui!

Mioriţa

Pe-un picior de plai,
Pe-o gura de rai,
Iata vin în cale,
Se cobor la vale,
Trei turme de miei,
Cu trei ciobanei.
Unu-i moldovan,
Unu-i ungurean
Si unu-i vrâncean.
Iar cel ungurean
Si cu ce-l vrâncean,
Mari, se vorbira,
Ei se sfatuira
Pe l-apus de soare
Ca sa mi-l omoare
Pe cel moldovan,
Ca-i mai ortoman
S-are oi mai multe,
Mândre si cornute,
Si cai învatati,
Si câni mai barbati,
Dar cea miorita,
Cu lâna plavita,
De trei zile-ncoace
Gura nu-i mai tace,
Iarba nu-i mai place.
- Miorita laie,
Laie bucalaie,
De trei zile-ncoace
Gura nu-ti mai tace!
Ori iarba nu-ti place,
Ori esti bolnavioara,
Draguta mioara?
- Dragutule bace,
Da-ti oile-ncoace,
La negru zavoi,
Ca-i iarba de noi
Si umbra de voi.
Stapâne, stapâne,
Îti cheama s-un câine,
Cel mai barbatesc
Si cel mai fratesc,
Ca l-apus de soare
Vreau sa mi te-omoare
Baciul ungurean
Si cu cel vrâncean!
- Oita bârsana,
De esti nazdravana,
si de-a fi sa mor
în câmp de mohor,
Sa spui lui vrâncean
Si lui ungurean
Ca sa ma îngroape
Aice, pe-aproape,
În strunga de oi,
Sa fiu tot cu voi;
În dosul stânii
Sa-mi aud cânii.
Aste sa le spui,
Iar la cap sa-mi pui
Fluieras de fag,
Mult zice cu drag;
Fluieras de os,
Mult zice duios;
Fluieras de soc,
Mult zice cu foc!
Vântul, când a bate,
Prin ele-a razbate
S-oile s-or strânge,
Pe mine m-or plânge
Cu lacrimi de sânge!
Iar tu de omor
Sa nu le spui lor.
Sa le spui curat
Ca m-am însurat
Cu-o mândra craiasa,
A lumii mireasa;
Ca la nunta mea
A cazut o stea;
Soarele si luna
Mi-au tinut cununa.
Brazi si paltinasi
I-am avut nuntasi,
Preoti, muntii mari,
Paseri, lautari,
Paserele mii,
Si stele faclii!
Iar daca-i zari,
Daca-i întâlni
Maicuta batrâna,
Cu brâul de lâna,
Din ochi lacrimând,
Pe câmpi alergând,
Pe toti întrebând
Si la toti zicând:
"Cine-a cunoscut,
Cine mi-a vazut
Mândru ciobanel,
Tras printr-un inel?
Fetisoara lui,
Spuma laptelui;
Mustetioara lui,
Spicul grâului;
Perisorul lui,
Peana corbului;
Ochisorii lui,
Mura câmpului?"
Tu, mioara mea,
Sa te-nduri de ea
Si-i spune curat
Ca m-am însurat
Cu-o fata de crai,
Pe-o gura de rai.
Iar la cea maicuta
Sa nu spui, draguta,
Ca la nunta mea
A cazut o stea,
C-am avut nuntasi
Brazi si paltinasi,
Preoti, muntii mari,
Paseri, lautari,
Paserele mii,
Si stele faclii!

Ecclesiasticul (Ioşua ben Sirah/ Isus fiul lui Sirah) 39

(1-15)

1. Înţelepciunea tuturor celor de demult o va cerceta înţeleptul şi în proorocii se va îndeletnici.
2. Graiurile bărbaţilor celor vestiţi le va păzi şi va străbate cuvintele cele pline de tâlc.
3. Înţelesul ascuns al pildelor îl va căuta şi în tainele proverbelor va pătrunde.

4. În mijlocul celor mari va sluji şi înaintea povăţuitorilor se va arăta.
5. În pământul neamurilor străine va umbla, că el cântăreşte cele bune şi cele rele intre oameni.

6. Inima sa, de dimineaţă, o înalţă spre Domnul, Cel care l-a făcut pe el, şi înaintea Celui Preaînalt se va ruga.
7. Va deschide gura sa întru rugăciune şi pentru păcatele sale se va ruga.

8. De va vrea Domnul cel Mare, de duhul înţelegerii se va umple.
9. Atunci ca ploaia va vărsa cuvintele înţelepciunii sale şi în rugăciune se va mărturisi Domnului.
10. El va îndrepta sfatul lui şi ştiinţa şi întru tainele Domnului va cugeta.
11. El va arăta învăţătura dăscăliei sale şi în legea legăturii cu Domnul se va lăuda.

12. Lăuda-vor mulţi înţelepciunea lui; până în veac nu se va stinge.
13. Nu va pieri pomenirea lui şi numele lui va fi viu în neamurile neamurilor.
14. Înţelepciunea lui o va spune neamurile, şi lauda lui o va vesti adunarea.
15. Cât va trăi, nume îşi va face mai mult decât o mie; şi când va muri, va spori mărirea lui.

Sofonie 3

1. Vai de cetatea răzvrătită şi pângărită, cetatea asupririi!
2. N-a luat aminte la nici un semn, şi n-a primit nici o dojană; în Domnul nu şi-a pus nădejdea şi nici nu s-a apropiat de Dumnezeul ei.
3. Căpeteniile ei sunt, în mijlocul ei, lei care răcnesc; judecătorii ei, lupi de seară care nu păstrează nimic pentru a doua zi;
4. Proorocii sunt oameni uşuratici, vicleni; preoţii pângăresc cele sfinte şi calcă legea.

I AM NOT by Rumi

   Muslims! What can I do? I have lost my identity!
I am not a Christian, Jew, pagan, or Muslim.
I am neither an Easterner nor a Westerner,
   neither a land nor a sea person.
Nature can't fully account for me,
   nor can the whirling cosmos.
I don't exclusively belong to earth, water, fire, or air.
I am not of the invisible-ineffable, nor of the dust--
I am not a process or a being.
I am not of this world or the next, and deserve
   neither eternal reward nor eternal punishment.
I am not of Adam or Eve,
   not of the original Garden nor the final one.
My home has no address; my tracks leave no trace.
I am neither body nor soul--What can I say?
I belong to the Self of the Beloved.

I have laid all "twos" aside:
this world and that world are one.
I search for One, I recognize One,
I see One clearly, and I call the name of the One.
That unnameable One, the breath of the breath,
   is the first and last, the outside and the inside.
I identify no one except by "O That... O This!"
I am drunk on the cup of Love:
   here-now and everywhere-all-time have vanished.
I can't handle any business except celebration.

If I spend an instant without you,
that instant makes my whole life seem worthless.
If I can win one moment with you,
I will crush both worlds under my feet
as I dance in joy forever.

My Beloved Shams-i-Tabriz, I am living permanently
  intoxicated:
I have no more stories to tell except ones about drunks and
  parties.

ILIE JUNGHIE PROOROCII LUI BAAL

3 Regi la ortodocşi şi 1 Împăraţi la protestanţi - 18

25. Şi a zis Ilie proorocilor lui Baal: "Să vă alegeţi un viţel şi să-l pregătiţi voi înainte, căci sunteţi mai mulţi şi să chemaţi numele dumnezeului vostru, dar foc să nu faceţi".
26. Şi au luat ei viţelul care li s-a dat şi l-au pregătit şi au chemat numele lui Baal de dimineaţă până la amiază, zicând: "Baale, auzi-ne!" Dar n-a fost nici glas, nici răspuns. Şi săreau împrejurul jertfelnicului pe care-l făcuseră.
27. Iar pe la amiază, Ilie a început să râdă de ei şi zicea: "Strigaţi mai tare, căci doar este dumnezeu! Poate stă de vorbă cu cineva, sau se îndeletniceşte cu ceva, sau este în călătorie, sau poate doarme; strigaţi tare să se trezească!"
28. Şi ei strigau cu glas mai tare şi se înţepau după obiceiul lor cu săbii şi cu lănci, până ce curgea sânge.
29. Trecuse acum de amiază şi ei s-au zbuciumat mereu până la timpul jertfei. Dar n-a fost nici glas, nici răspuns, nici auzire. Atunci a zis Ilie Tesviteanul către proorocii lui Baal: "Daţi-vă acum la o parte, ca să-mi săvârşesc şi eu jertfa mea!" şi s-au dat la o parte.
30. Atunci a zis Ilie către popor: "Apropiaţi-vă de mine!" Şi s-a apropiat tot poporul de el. Şi a făcut jertfelnicul Domnului ce fusese dărâmat;
31. A luat Ilie douăsprezece pietre, după numărul seminţiilor fiilor lui Iacov, către care a zis Domnul: "Israel va fi numele tău!"
32. Şi a zidit din pietrele acelea jertfelnicul în numele Domnului, făcând împrejurul jertfelnicului şanţ în care încăpeau două măsuri de sămânţă,
33. A aşezat lemnele pe jertfelnic, a tăiat viţelul bucăţi şi le-a pus pe el.
34. Şi a zis: "Umpleţi patru cofe cu apă şi le turnaţi peste jertfa arderii de tot şi peste lemne!" Şi au făcut aşa. Apoi a zis: "Faceţi aceasta a doua oară!" Şi au făcut la fel a doua oară. Şi a zis: "Faceţi aşa şi a treia oară!"
35. Şi umbla apa împrejurul jertfelnicului şi şanţul se umpluse de apă.
36. Iar la vremea jertfei de seară, s-a apropiat Ilie proorocul şi a strigat la cer şi a zis: "Doamne Dumnezeul lui Avraam, al lui Isaac şi al lui Israel! Auzi-mă Doamne, auzi-mă acum cu foc, ca să cunoască astăzi poporul acesta că Tu singur eşti Dumnezeu în Israel şi că eu sunt slujitorul Tău.
37. Auzi-mă, Doamne, auzi-mă, ca să cunoască poporul acesta că Tu Doamne eşti Dumnezeu şi că Tu le întorci inima la Tine!"
38. şi s-a pogorât foc de la Domnul şi a mistuit arderea de tot şi lemnele şi pietrele şi ţărâna şi a mistuit şi toată apa care era în şanţ.
39. Şi tot poporul, când a văzut aceasta, a căzut cu faţa la pământ şi a zis "Domnul este Dumnezeu, Domnul este Dumnezeu!"
40. Iar Ilie le-a zis: "Prindeţi pe proorocii lui Baal, ca să nu scape nici unul din ei!" Şi i-au prins, şi s-a dus Ilie la pârâul Chişonului şi i-a junghiat acolo.