MISIUNEA PROROCULUI. Ezechiel 33

1. Fost-a cuvântul Domnului către mine şi mi-a zis:
2. "Fiul omului, rosteşte cuvânt către fiii poporului tău şi le spune: De voi aduce sabie asupra unei ţări şi poporul ţării aceleia va lua din mijlocul său un om şi îl va pune străjer,
3. Şi el, văzând sabia venind împotriva ţării, va trâmbiţa din trâmbiţă şi va vesti poporul;
4. De va auzi cineva sunetul trâmbiţei, dar nu se va păzi, când va veni sabia şi-l va prinde, sângele aceluia va fi asupra capului său.
5. Pentru că a auzit glasul trâmbiţei şi nu s-a păzit, sângele lui va fi asupra lui; iar cel ce se va păzi îşi va scăpa viaţa sa.
6. Dacă însă străjerul a văzut sabia venind şi nu a sunat din trâmbiţă şi poporul n-a fost vestit şi va veni sabia şi va ridica viaţa cuiva, acela a fost răpit pentru păcatele lui, dar sângele lui îl voi cere din mâna străjerului.
7. Şi pe tine, fiul omului, te-am pus Eu străjer casei lui Israel şi tu vei auzi cuvânt din gura Mea şi îl vei vesti din partea Mea.
8. Când Eu voi zice păcătosului: "Păcătosule, vei muri", şi tu nu-i vei grăi nimic, ca să vesteşti pe păcătos să se abată de la calea lui, atunci păcătosul acela va muri pentru păcatele sale, iar sângele lui îl voi cere din mâna ta.
9. Iar dacă tu ai vestit pe păcătos să se abată de la calea lui şi să se întoarcă de la ea, şi el nu s-a abătut de la calea lui, atunci el va muri pentru păcatele lui, iar tu ţi-ai scăpat viaţa.
10. Şi tu, fiul omului, spune casei lui Israel: Voi ziceţi aşa: "Nelegiuirile noastre şi păcatele noastre sunt asupra noastră şi ne stingem în ele; cum vom putea dar să trăim?"
11. Spune-le: Precum este adevărat că Eu sunt viu, tot aşa este de adevărat că Eu nu voiesc moartea. păcătosului, ci ca păcătosul să se întoarcă de la calea sa şi să fie viu. Întoarceţi-vă, întoarceţi-vă de la căile voastre cele rele! Pentru ce să muriţi voi, casa lui Israel?
12. Şi tu, fiul omului, spune fiilor poporului tău: Dreptatea dreptului nu-l va scăpa în ziua păcătuirii lui şi nelegiuitul nu va cădea pentru nelegiuirea sa în ziua întoarcerii sale de la nelegiuirea sa, precum nici dreptul în ziua păcătuirii sale nu va putea rămâne cu viaţă pentru dreptatea sa.
13. Când voi zice dreptului că va fi viu, iar el se va încrede în dreptatea sa şi va face nedreptate, atunci nu se va mai pomeni toată dreptatea lui, ci el va muri pentru tot răul pe care l-a făcut.
14. Şi când voi zice păcătosului: "Vei muri", dar el se va întoarce de la păcatele sale şi va face judecată şi dreptate,
15. Dacă acest păcătos va înapoia zălogul, pentru cele răpite va despăgubi, va umbla după legile vieţii, nefăcând nimic rău, atunci el va fi viu şi nu va muri.
16. Nici unul din păcatele sale, pe care le-a făcut, nu i se vor pomeni şi, pentru că a început a face dreptate şi judecată, va fi viu.
17. Fiii poporului tău zic: "Calea Domnului nu este dreaptă!" Dar nedreaptă este calea lor.
18. Dacă dreptul se va abate de la dreptatea sa şi va începe să facă nelegiuire, va muri pentru aceasta.
19. De asemenea, dacă nelegiuitul s-a întors de la nelegiuirea sa şi a început să facă judecată şi dreptate, pentru aceasta el va trăi.
20. Voi însă ziceţi: "Calea Domnului este nedreaptă". Eu vă voi judeca pe voi, casa lui Israel, şi voi judeca pe fiecare după purtările lui".
21. În anul al doisprezecelea după robirea noastră, în ziua a cincea a lunii a zecea, a venit la mine unul din cei scăpaţi din Ierusalim şi mi-a spus: "Cetatea este dărâmată!"
22. Mâna Domnului a fost peste mine, seara, încă înainte de a veni acest fugar; iar dimineaţa, când a venit acesta la mine, Domnul îmi deschisese gura şi nu mai eram mut, ei mi se deschisese gura.
23. Şi a fost cuvântul Domnului către mine şi mi-a zis:
24. Fiul omului, cei ce trăiesc în locurile pustiite din ţara lui Israel zic: "Avraam a fost unul şi a primit în stăpânire ţara aceasta, iar noi suntem mulţi; deci nouă ne este dată în stăpânire ţara aceasta.
25. De aceea spune-le: "Aşa grăieşte Domnul Dumnezeu: Voi mâncaţi mâncare cu sânge; vă ridicaţi ochii spre idolii voştri şi vărsaţi sânge şi apoi voiţi să stăpâniţi ţara?
26. Voi vă rezemaţi pe sabia voastră, faceţi ticăloşii, vă pângăriţi femeile unii altora şi apoi voiţi să stăpâniţi ţara?
27. Iată ce să le spui: Aşa grăieşte Domnul Dumnezeu: Precum este adevărat că Eu sunt viu, tot aşa de adevărat este că cei ce locuiesc în locurile pustiite vor cădea de sabie; iar cel ce se află în câmp, pe acela îl voi da fiarelor spre mâncare, iar cei din cetăţi şi din peşteri vor muri de ciumă.
28. Şi voi face din ţară un pustiu şi o singurătate, trufia puterii ei va înceta, şi munţii lui Israel se vor pustii, încât nici un trecător nu va mai trece prin ei.
29. Şi vor cunoaşte că Eu sunt Domnul, când voi face ţara pustietatea pustietăţilor pentru toate ticăloşiile pe care le-au făcut ei.
30. Iar despre tine, fiul omului, fiii poporului tău grăiesc pe la ziduri şi pe la uşile caselor şi zice unul către altul şi frate către frate: "Mergeţi de vedeţi ce cuvânt a ieşit de la Domnul!"
31. Şi ei vin la tine, ca la o adunare de petrecere; poporul Meu se aşază înaintea ta şi ascultă cuvintele tale. Dar nu le împlineşte; căci ei cu gura lor fac din acestea o petrecere, iar inima lor e târâtă după poftele lor.
32. Iată că tu eşti pentru ei un cântăreţ plăcut, cu glas frumos şi care cântă bine din instrumentul său; ei ascultă cuvintele tale, dar nimeni nu le împlineşte,
33. Iar când aceste lucruri vor veni, şi iată că ele vin, atunci vor şti că în mijlocul lor era un prooroc".

Jonathan Swift către AIE-2. Un sfat

... Cel mai mult mi-i milă de Zina-Carabina. Ei, la ce i-a trebuit femeii celeia să se ia de gât cu Dodon? Nu vedeţi c-o bagă în ultimatumuri? Îi trebuie ei ultimatum de voie bună la vârsta asta? Am uitat noi oare cât de lesne roşeşte Petrovna când trebuie să spună minciuni la televizor? Dar, cum să fii politician fără obraz de scoarţă?

Pentru prima dată fiul profesoarei de franceză din Sadova Călăraşilor m-a uimit când i-a scris scrisoarea lui McCain, acuzându-l de duble standarde. Nu ştiu dacă McCain i-a răspuns, dar pentru a nu perturba presupusa corespondenţă dintre cele două mari personalităţi ale politicii internaţionale, eu am sclipuit aici replica. Sunt sigur că până la urmă proaspătul ales lider al socialiştilor bâcovieni va reuşi să organizeze un turneu intergalactic la şah, dar până mai una-alta se antrenează în lansare de ultimatumuri.

Nu mai puţin pitoresc s-a dovedit a fi un nou decalog enunţat de liderul PAD-ului pentru a-şi da votul lui Marian Lupu. Nu ştiu dacă nefericitul veşnic candidat a citit decalogul gordian -- eu nu --, dar din spuse am auzit că aceasta e pe măsura celui mozaic. Apropo, tradiţia bisericească ne spune că Moise a primit tablele legii anume în această vreme a anului, când creştinii ortodocşi ţin postul Crăciunului. Deci, nu putem exclude o intervenţie a lui Deus ex machina în creaţia filosofico-religioasă a liderului padic.

Mare bucurie şi această lege a nediscriminării atât pentru bigoţi, cât şi pentru cei cu patima de masare a muşchiului dorsal. Apropo, acest gest îl practică şi profanii, dar numai după ce primesc o injecţie din acul unei surori medicale blonde. După săbii rupte în lupte încrâncenate în instanţe, la conferinţe de presă şi talk show-uri, ambele tabere îşi ling mulţumite rănile tăiate în vanitate. "Şi numai de câtă publicitate am beneficiat. Vom avea ce scrie în rapoartele faţă de donatorii occidentali", cred eu că cred ei.

Văzând atâta pârjol şi răzmeriţă în jur, te întinzi, instinctual, după manuscrise antice,să vezi cum au pus capăt cei vechi la asemenea patimi şi foc sufletesc mistuitor. Tocmai îmi cade sub mână "Gulliver" a lui Swift şi deschid la capitolul unde acesta stinge temerar flăcările din iatacul reginei lilipute, urinându-se. Deşi a umplut-o de ruşine, i-a salvat totuşi viaţa, acest act de eroism însă nu i-a împiedicat pe liliputani să-i însăileze frumuseţe de proces judiciar. Legea-i lege şi la lilipuţi.

ŢARA de LEONIDA LARI

Mancurţii mă bârfesc că nu-s la cale,
Şovinii mă bârfesc că stau la zdup --
Imperiul se clatină din şale,
Căci duhul nu se-aşează pe calup.

Voi fi având vreun păcat de moarte,
Să fie un păcat într-adevăr?
Că-am vrut şi neamuşl meu să aibă parte
De apă, de pământ, de-un colţ de cer...

Mancurţii mă somează cu injurii,
Şovinii -- cu omoruri sângerii,
Imperiul îşi şterge latul gurii
De sângele vărsat în colonii.

Mancurţi, şovini şi alte cozi de sfoară,
Mânaţi de timp, oricum vor dispărea,
Dar viaţa nu mi-e viaţă fără ţară,
Or, ţara e şi fără viaţa mea.

În aşteptarea noii dictaturi. Se întorc comuniştii?!

Spun comentatorii politici moldoveni (Boţan) că ceea ce se întâmplă actualmente în politica de pe malul falnicul Bâc nu s-ar presta analizei politice. Pentru că există o componentă economică puternică, zic ei, ruşinându-se să folosească aşa definiţii aristotelice ca "oligarhie" sau "plutocraţie". Păi, dacă analiştii politici să spală pe mâini, eu zic să apelăm la religie, mitologie şi psihanaliză pentru a încerca să descurcăm cumva iţele bâcoviene şi să ghicim, cât se poate de serios în bobi, ce poate să ni se întâmple după nu mai ţin minte a câta tentativă de a ne pricopsi şi noi cu un pic de mai multă ordine în ţară.

Mă voi folosi de două mituri atropologice: mitul despre lupta dintre tatăl tiran şi feciorii rebeli pe care am încercat să-l transpun superficial aici şi mitul fiului risipitor, conţinut în Evanghelii.

Relaţiile descrise în mitul despre tatăl şi fii au loc şi astăzi la un şir de mamifere şi acesta poate fi rezumat la faptul că există un mascul-alfa care are dreptul să se împerecheze cu toate femelele din turmă şi există grupul masculilor burlaci care toată ziua stau în ascetism şi clocesc planuri cum să-l detroneze pe cel ce le provoacă atâta frustrare. Freud, în a sa lucrare "Totem şi Tabu", demonstrează că de la lupta dintre tată şi fii, în urma căruia tătal este ucis, porneşte întreaga istorie, religie şi cultură umană, inclusiv cele două mari fobii omeneşti: frica de castrare şi frica de incest.

Babilonenii (Tiamat şi Kingu), egiptenii (Osiris), grecii (Uranus, Chronos, Zeus), romanii (Romulus, Remus şi rapirea Sabinelor): toate popoarele antice mai cunoscute îşi deapănă istoriile de la lupta zeilor tineri cu cei bătrâni pentru putere şi răpirea femeilor. Biblia ne povesteşte că Avraam a mai avut fii după Isaac, de la concubine, pe care i-a alungat înainte de moartea sa, iar noi înţelegem că a făcut-o anume pentru a preveni o foarte posibilă rebeliune. Când evreii au început să ceară rege, Yahve îi zice prorocului Samuel: "Ascultă glasul poporului...; căci nu pe tine te-au lepădat, ci M-au lepădat pe mine, ca să nu mai domnesc Eu peste ei". 1Regi 8:7 Da, e vorba de Complexul Oedip, ridicat la scară psihosocială: între popor şi Zeul protector sau rege. Şi, bineînţeles cine dacă nu creştinii îşi pornesc istoria de la un Dumnezeu-Om, care a fost ucis în urma unei rebeliuni.

(Şi moldovenii şi-au ucis, după hăituială, Bourul mitic indo-european, după care, i-au plasat imaginea totemică pe stemă, unde a rămas şi în prezent pe stemele a două state R. Moldova şi România. Ca să ne ştim strămoşul comun. La fel e şi cu totemul (lupul) romanilor şi al popoarelor turcice).

În istoria modernă a Republicii Moldova eu am numărat trei astfel de rebeliuni. E vorba de mişcarea de Renaştere Naţională. Fiii rebeli s-au răsculat împotriva Imperiului Răului şi acea rebeliune s-a soldat cu un şir de succese remarcabil de istorice. A urmat revenirea la conservatorism (agrarienii). A două răscoală a avut loc în 2000, când fiii rebeli au modificat Constituţia astfel încât să-l împiedice pe Lucinschi să mai fie Preşedinte încă patru ani. Fiii rebeli de atunci au lansat un şir de reforme, după care poporul a decis să revină la "bunele timpuri de altădată", alegând comuniştii.

Cea de-a treia rebeliune a avut loc la 7 aprilie 2009. Nu este obligatoriu ca fiii-rebeli să fie întotdeauana victorioşi, dar regula e că victoria lor generează un impuls de progres societăţii (haremului, cum ar veni). În caz de succes al fiilor, aceştia devin cunoscuţi pentru urmaşi ca taţi-fondatori (SUA, iar la noi Anatol Ţăranu aşa şi-şi numeşte colegii din Parlamentul 90 la evenimente cu mai puţine camere TV).

Detronarea tatălui tiran augmentează importanţa şi prestigiul legii pe care fiii se obligă să nu o încalce. Primul articol din această lege, stabilită între burlacii care, iată, s-au căpătuit cu familii după omor, statuează că nimeni nu mai poate lua locul tatălui ucis, deoarece aceasta ar duce la un nou război, de această dată fratricid. Tot atât de adevărat însă e că fiecare din fiii rebeli râvneşte să devină tată-tiran, înţelegând că pentru aceasta va trebui să-şi ucidă fraţii (Romulus şi Remus).

Iată de ce nu au dorit plutocraţii moldoveni să-i permită unuia dintre ei să ia locul tatălui, şi ştiţi la cine mă refer şi ştiţi că a fost tiran. Da, oficial s-au înţeles, au semnat şi acorduri, apoi anexe, atât secrete, cât şi publice, dar rânza moldoveanului -- termenul nostru neaoş pentru pentru pulsiunile inconştientului -- s-a dovedit mai puternică. Acum, fiii rebeli urmează să stabilească o nouă dată pentru alegeri şi, poate, un nou candidat, vreun intelectual de genul lui Herman van Rompuy. Aceasta e varianta optimă pentru viitorii trei ani cât i-au rămas teoretic AIE-2. Nu prevăd o grabnică destrămare a Alianţei: e mai bine cu un harem mic (adică la putere), decât în opoziţie (adică în grupul burlacilor pe care Freud îi bănuieşte şi de interrelaţii netradiţionale).

Alegerea lui Lupu în funcţia supremă din stat era să satisfacă doar PD-ul şi PL-ul, plus un număr indefinit de populaţie care s-a săturat de "bardak". Pentru opoziţiile parlamentară şi extra-parlamentară şi pentru PLDM aceasta ar fi fost egal cu trei ani de frustrări, or, acestea, ne spune psihanaliza, generează pasiuni mult mai puternice, decât uscatul sentiment de a fi politician obedient legii.

Ca să confirm legitatea celor expuse mai sus, vom observa că progresul intrinsec victoriei fiilor rebeli s-a produs şi de această dată: mă refer la bunele relaţii cu Occidentul, stăvilirea declinului economic (Moldova înregistrează modeste creştere economice într-un ocean de criză mondailă) şi asigurarea unei libertăţi a şi în mass-media nemairesimţite până acum.

Dar, aici există premisele ca evenimentele să se desfăşoare după scenariul din mitul Fiului Risipitor. Acela de asemenea a realizat rebeliunea adolescentină, dar a suferit eşec: "16. Şi dorea să-şi sature pântecele din roşcovele pe care le mâncau porcii, însă nimeni nu-i dădea. 17. Dar, venindu-şi în sine, a zis: Câţi argaţi ai tatălui meu sunt îndestulaţi de pâine, iar eu pier aici de foame! 18. Sculându-mă, mă voi duce la tatăl meu şi-i voi spune: Tată, am greşit la cer şi înaintea ta;" Lc. 15

Sângerosul iconoclasm a apărut în Imperiul Bizantin, după ce mai marii Constantinopolului au început să intre la ideea că eşecurile în faţa musulmanilor le suferă pentru că se închină la icoane. Din acelaşi motiv (îndepărtarea de prescripţiile "religiei adevărate") au apărut mai recent şi radicalii islamişti, dar o reapropiere de Divinitate este aleasă de credincioşi de fiecare dată când ajung să treacă prin vremi de restrişte.

Pe cei mai mulţi cetăţeni moldoveni evenimentele politice curente îi sperie, ca orice lucru necunoscut. Îi confuzionează până într-atât, încât ajung ca 80% din intervievaţii sondajelor să declare că lucrurile în ţară merg într-o direcţie greşită. Pe ce se bazează? Pe (in-)confortul psihic. Plus la toate se mai adaugă şi televiziunile, care, în lipsă de subiecte (senzaţii) tari, asemuiesc nealegerea Preşedintelui cu o situaţie de pat apocaliptic. De aceea şi mi-e teamă să nu zică (iar) o bună majoritate din alegători: ia să ne reîntoarcem noi la bunele timpuri comuniste, că atunci măcar era totul clar. Dar, tot sondajele arată că în parlament vor veni aceiaşi.

Noi alegeri? Nicio problemă! Atât doar că politicienii actuali ar putea să modifice la urma-urmei Constituţia ceea ca să nu mai calce pe greblă şi A PATRA OARĂ. Personal nu-i cred capabili de atâta altruism, dar scriu şi eu aşa. Mai ştii?!

Religia trebuie introdusă în şcoală inclusiv din cauza lui Marchel

Ştirile vatămă psihicul, dar nu sunt vinovate de asta organizaţiile de presă. Ele sunt oglindă. Zilele acestea televiziunile din Chişinău (ProTV) au prezentat imagini cu boschetarul care mânca câini şi pisici crude, iar duminică -- imagini cu enoriaşi de la Catedrala din centrul Chişinăului care nu ştiau că era Praznicul Intrării Maicii Domnului în Templu: nişte bigoţi şi bisericoşii ăştia moldoveni.

Tot din presă am aflat cum un fiu comandă killeri să-i ucidă tatăl, cum o mamă îşi prostituează fiica de 15 ani. Eufemistic, reputaţia pe care o au moldovencele în Europa poate fi redată prin formularea "Moldova este ţară-sursă în traficul de fiinţă umane". Când îşi imaginează un moldovean, ruşii îl văd cu mistria în mână. Tare mai suntem bolnavi fie la psihic, fie la suflet, care, până la urma urma urmei e tot una.

Societatea moldovenească mai poate fi salvată doar de religia creştină, şi pentru că suntem în R. Moldova -- de versiunea ortodoxă a acesteia. Cu mulţi părinţi la lucru peste hotare, nu mai au copiii moldoveni ocazia să afle prea multe despre creştinism. De acolo şi avem bisericoşii care nu ştiu ce sărbătoare religioasă e în ziua în care merg la biserică. Să nu uităm că venim dintr-o eră comunistă, unde religia era interzisă, aşa că mulţi din noi nu au de unde să cunoască morala şi deprinderile creştine.

Într-o societatea cu multe provocări, nevoia de ajutor din partea Divinităţii este uriaşă. Sondajele o arată: 80% din moldoveni cred în Biserică mai mult ca în orice. Urmează presa, la capitolul încredere.

Constituţia interzice orice ideologie, dar Statul nu poate să nu înţeleagă că fără o ideologie, unii cetăţeni de-ai săi degradează până la treapta de a nu avea oroare pentru carnea crudă de pisică. Prin ideologia comunistă am trecut. Nu-i satisfăcătoare, ca să fiu iar eufemistic, deşi mulţi nu se pot debarasa de ea. Prin etică ateistă şi psihanaliză ca ritual nu merită să încercăm, au încercat occidentalii în secolul trecut şi au renunţat în favoarea religiilor lor, protestantă şi catolică. Morala creştină este una şi acceaşi atât pentru ortodocşi, cât şi pentru catolici şi protestanţi şi are foarte mult în comun cu morala mozaică şi islamică: de la Avraam vin toate.

Şcoala este instrumentul utilizat de Stat pentru a-şi educă cetăţenii şi ar fi păcat să nu le dea şi cunoştinţe despre religie şi morală. Repet, ar fi bine dacă de educaţia religioasă s-ar ocupa părinţii, dar aceştia nu au când şi nici ei nu prea ştiu cum. Vorbesc de majoritate, nu de câţiva intelectuali care ştiu să ia o carte în mână.


Ce să se predea la ora de religie?

Nu voi pretinde că ştiu răspunsul, dar ştiu că la Ministerul Educaţiei stau specialişti care primesc bani din impozitele mele şi trebuie să poată elabora orice curriculum la orice obiect. Doar sugerez şi nu mă supăr dacă mă veţi găsi naiv: ar putea învăţa foarte bine Biblia, ar putea învăţa să se descurce în detectarea şi clasificarea păcatelor, ar putea învăţa o mulţime de rugăciuni şi psalmi, ar putea învăţa despre alte confesiuni din lume. Nu trebuie exlus nici un apel pentru consiliere adresat clericilor referitor la alte teme relevante, scopul însă este acesta: utilizăm învăţătura creştină pentru a-i pe face pe cetăţeni cât se poate mai buni. Religia va trebui studiată obligatoriu, contra note, ca orice ştiinţă, iar părinţilor trebuie să li se dea posibilitatea să-şi retragă copiii de la această disciplină, dacă vor dori.


Dar cine să predea religia?

... Voi începe cu două ştiri de săptămâna trecută. CCA a respins cererea Mitropoliei Moldovei de a obţine o licenţă pentru a crea o staţie de radio. În deliberările membrilor CCA s-au formulat dubii că Mitropolia s-ar putea mulţumi doar cu propagarea cuvântului duhovnicesc şi că va rezista ispitei de a folosi undele pentru a-şi propaga agenda politică. Or, vedeţi mai jos că Mitropolia Moldovei are o astfel de agendă.

Episcopul Marchel din Bălţi a binecuvântat protestele opoziţiei comuniste împotriva puterii. Bine, opoziţia dacă nu ar face proteste împotriva puterii, susţinătorii săi ar putea s-o întrebe cu ce se ocupă. Dar cu ce se ocupă unii înalţi prelaţi ai Bisericii Ortodoxe din Moldova? Luni, 5 decembrie, episcopul Marchel a făcut o declarţie inspirată din reviste pentru gay: "Filat vrea să sodomizeze Moldova!" Doamne fereşte şi apară! Dacă asta nu-i sminteală, atunci ce-i? Şi acesta nu ţi-e Ghelici sau Laguta. Mitropolia tace, deci consimte. Ar fi mai onest dacă preafinţitul Marchel şi-ar abandona sutana şi şi-ar lega cravata roşie la gât. Ce se mai lamentează atâta? A greşit omul vocaţia. I se poate întâmpla oricui.

ÎNVĂŢĂTURA ORTODOXĂ ESTE PREA SCUMPĂ CA S-O ÎNCREDINŢĂM SĂ FIE PREDATĂ DE CLERICI PRECUM ESTE EPISCOPUL NORDIC. Vom apela la tradiţionalii şi bunii noştri profesori, vom elabora manuale şi programe, şi nici nu cred că se vor găsi mulţi părinţi care să scrie cereri de retragere. Că nu-s idioţi.

Nu ştiu de unde vine ideea asta că religia trebuie predată neapărat de clerici. Repet, e vorba de predarea unei discipline şcolare, nu de practicarea acesteia. Va rămâne la latitudinea fiecăruia dacă va dori s-o practice sau nu, dar CEL PUŢIN VA FI ÎN CUNOŞTINŢĂ DE CAUZĂ, atunci când va lua decizia. Liberul arbitru este o noţiune foarte creştină şi foarte ortodoxă.


... Şi cu gay-ii cum rămâne?

Legea despre nediscriminare trebuie adoptată cât mai grabnic, inclusiv din cauza că împotriva ei este comunistul rusofil Marchel. Aidoma fundamentaliştilor musulmani care se gândesc numai la femei, bisericoşii moldoveni se gândesc numai la homosexuali. Lăsaţi-i, domnilor, în pace pe stricaţii ceea! Nu mai sunt ei o ameninţare. Ce pot să-mi facă mie personal? Miting în centrul capitalei? Faţă de mitingurile lui Tkaciuk şi Marchel am o oroare mai mare. Dacă la citirea acestor rânduri bigoţilor le încolţesc gânduri despre orientările mele, le spun că sunt tată şi îmi aduc aminte de homosexuali numai când voi aduceţi vorba. Nu uitaţi că legea este a statului şi statul nu trebuie să se amestece în dormitorul nimănui, şi-i de dorit să se implice direct în vieţile oamenilor cât mai puţin.

Dar despre ameninţarea episcopului nordic că va ridica lumea la proteste nu-i nici o teamă. Această ţară este democratică şi vă permite. Dacă o să destrugeţi bunuri publice, sau private -- ca nişte adevăraţi creştini --, o să luaţi peste moacă de la poliţie, cu respectarea tuturor procedurilor. Ce bună ocazie va fi să numărăm câţi idioţi avem. Ştiu că nu va fi decât un ordinar miting comunist, aşa cum adunarea ceea din mai 2010 a fost un miting de lansare a lui Valeriu Pasat în politică. Şi câţi preoţi cu bărbi argintii s-au lăsat manipulaţi.

Închei cu o întrebare: de când clericii moldoveni au isprăvit cu alinarea curvelor şi beţivilor, că s-au apucat aşa vârtos de politică? Poate vă controlaţi?

Coloniştii şi cei de colonizat. Patriotismul minorităţilor (2)

Da, sunt contra plevei migratoare

Care se crede un dar minunat. 

Grigore Vieru ("Sunt Naţionalist")

Istoricul german Jürgen Osterhammel, în a sa carte "Colonialism: A Theoretical Overview", dă următoarea definiţie pentru noţiunea de colonialism: "Colonialismul este o relaţie între o majoritatea indigenă (sau importată cu forţa) şi o minoritate de invadatori străini. Deciziile fundamentale care afectează viaţa populaţiei colonizate sunt luate şi implementate de către conducătorii coloniali, care urmăresc interese adesea definite în metropole îndepărtate. Respingând compromisurile culturale cu populaţia colonizată, colonizatorii sunt convinşi de propria superioritate şi de faptul că au un mandat predestinat de a guverna".

Spre deosebire de imperiile din Europa Occidentală, imperiile austriac, otoman şi rus nu au vrut sau nu au putut să se extindă peste oceane -- ele au mers pe calea ocupaţiei teritoriilor învecinate. Ţările române au avut ocazia să savureze din plin toate splendorile pe care ţi le dă calitate de "ţară în faţa tuturor răutăţilor", dar la acest început de secol, majoritatea provinciilor româneşti s-au scuturat de jugul colonizatorilor, cu excepţia Bucovinei şi Basarabiei de Sud, care se mai află în Ucraina.

Republica Moldova s-a izbăvit relativ uşor de colonialismul sovietic -- să nu uităm că noi ne-am declarat independenţa la 27 august, după ce Ucraina o făcuse la 24 august 1991, când nu mai aveam de ce ne teme aşa tare.

Şi iată că am început şi noi, cu paşi timizi, să ne construim o ţară, după ce am ratat o posibilă reunire cu România. Aspiraţiile politico-istorice ale materialului uman pe care urmează să-l folosim pentru acest scop sunt cât se poate de heterogene: de la unionism la românism pro-independenţă, de la moldovenism anti-românesc la imperialism rusesc. Aceste aspiraţii pot fi deduse cu uşurinţă din reprezentativitatea materializată în fracţiunile parlamentare, care au acces în ultimii doi în Parlamentul moldovean.

La 11 ianuarie, când scriu acest articol, societatea moldovenească fierbe de pe urma uciderii lui Vadim Pisari din satul Pârâta din Zona de Securitate de către un "pacificator" rus, despre care s-a aflat că luptase pe timpul războiului de pe Nistru de partea separatiştilor. Declaraţiile denigratoare la adresa victimei, formulate de ambasadorul rus Valeri Kuzmin -- "că chipurile era beat la volan" --sunt de înţeles, dar mai interesante mi se par atitudinile afişate de jurnalişti, scriitori şi politicieni (pro-)ruşi, invitaţi de Publika TV pentru a se da cu părerea. ESTE ACEEAŞI ATITUDINE CA CEA A LUI KUZMIN. Toţi încearcă să minimalizeze gravitatea faptei comise de "pacificator". Toţi încearcă să-i găsească explicaţii "pacificatorului" şi concomitent să-i găsească vină mortului.

Mai recent, nu ştiu ce companie de sondaje a măsurat sentimentul de fericire la diferite naţiuni, de unde a reieşit că moldovenii nu sunt tocmai fericiţi. Nimic nou, atât doar că invitaţii ruşi (alţii de data aceasta) ai Publika TV au lăsat în pană moderatoare prin zgârcenie de vorbe. Le era greu să comenteze starea de spirit a moldovenilor pentru că nu se simt moldoveni şi, deci, nici nu pot să-i critice sau să-i aclame sincer şi încă la TV.

Acum câţiva ani,i-am cumpărat cartea "Antropologhia ţivilizaţii" a lui Leonid A. Mosionjnik. Acesta a predat (sau mai predă) la Şcoala Antropologică a lui Tkaciuk. Bună cartea, autorul copiază cu măiestrie din alte surse, DAR, relatând despre mesopotamieni şi chiar celţi, Mosionjnik nu face vreo referire la daci sau geţi şi atunci mă întreb de ce a ignorat autorul (moldovean după ţara de reşedinţă) o civilizaţie care nu e cu nimic mai prejos decât cea celtică.Tare vreau să cred că nu e vorba de rea-voinţă la mijloc sau ceea ce Jürgen Osterhammel numeşte: "...Respingând compromisurile culturale cu populaţia colonizată, colonizatorii sunt convinşi de propria superioritate".

Fără să o declare oficial, statul moldav, ca orice republică liberală, nu este interesat de etnia cetăţeanului. Aşa este în Fanţa, SUA etc., aşa e şi normal să fie, aşa ne privesc şi străinii, DAR o colegă rusoaică aflând de la fiul său că la şcoală li se spune că "toţi suntem moldoveni", l-a întrebat (în ruseşte): "Ce fel de moldovean eşti tu?" Fără să mai adauge "din tată ucrainean şi mamă rusoaică". Şi aici am simţit că era vorba de acele "respingere a compromisului cultural şi de convingere de propria superioritate". Mama-rusoaică nu putea permite nici ipotetic "o degradare etnică" a copilului său.

Ideal ar fi ca societatea moldovenească -- pe care imperialiştii insistă în a o numi polietnică -- să renunţe la temele istorice şi lingvistice şi să găsească un compromis bazat pe adevăruri ştiinţifice. Suntem toţi moldoveni, fără să conteze dacă unul mănâncă mămăligă cu brânză, iar altul -- clătite şi pelmeni, dacă unul bea vin, iar celălalt vodcă, dacă la unii nunta se termină cu dezbrăcatul miresii, iar la alţii cu o mardeală generală.

Alolingvii par a fi de acord până aici, doar dacă am oficializa şi limba lor, ca să se simtă confortabil şi ei. Or, aici e şi rana deschisă de se vede osul. Noi, românofonii, nu putem accepta acest compromis pentru că avem mandat de la scriitorii clasici, de la marii noştri intelectuali, de la Eminescu şi Vieru. De notat că moldoveniştii nu se opun oficializării limbii ruse.

De ce nu vorbesc alolingvii româneşte? E simplu, pentru că psihologic se mai socot superiori şi ne privesc limba ca pe una inferioară limbii lor. Cu excepţia etnicilor ucraineni, majoritatea alolingvilor sunt veniţi aici de pe aiurea după Cel de-al Doilea Război Mondial. Găgăuzii şi bulgarii -- la hotarul secolelor 18 şi 19, după ocuparea Barabaiei de către Imperiul Ţarist.

Ca lingvist va declar: e imposibil să nu poţi învaţa o limbă timp de 20 de ani, în special dacă eşti în mediul vorbitorulor acestei limbi. Cu o singură condiţie: să-ţi placă această limbă, cultura şi civilizaţia purtătorilor. Or, acest lucru se pare că le este imposibil compatrioţilor noştri alolingvi. În sinea lor ei speră că moldovenii românofoni vor renunţa la aspiraţiilor lor de emancipare pro-occidentală şi se vor întoarce într-un sfârşit în "în spaţiul limbii ruse", aşa cum era pe vremea "bunelor imperii ţarist şi sovietic, când era clar cine e superiorul şi cine e de colonizat".

Dacă istoricii români vorbesc despre "minunea neamului românesc", că acesta s-a încumetat să surpavieţuiasacă timp de două mii de ani, fără a fi istoric, voi vorbi despre "minunea rezistenţei" neamului românesc în Basarabia. Câte nu ne-au făcut imperialiştii ruşi în ultimii 200 de ani. Ne-au deportat în Siberii intelectualii şi preoţii, dar am rezistat şi am regenerat. Rusia ne poate cuceri oricând teritoriul cu armele, niciodată însă spiritul, deşi, trebuie să recunoaştem, moldoveniştii sunt cel mai bun exemplu de reuşită a tentativei de mancurtizare declanaşată de colonizatori. Şi episcopii românofobi!..

Înreaga Americă Latină e locuită de hispanofoni cărora nici nu le trece prin gând se facă o singură ţară, deşi numai imaginaţi-va ce colos ar ieşi. Germania şi Austria locuiesc alături bine-mersi. Patru foste republici iugoslave (Serbia, Croaţia, Muntenegru şi Bosnia) vorbesc aceeaşi limbă şi departe de ele se află ideea de unire. Eu nu ştiu dacă transformarea Chişinăului nostru drag într-o urbe provincială -- cu ce altceva se poate solda o eventuală unire cu România? -- trebuie să stea în capul agendei. Dar ideea naturalizării minorităţilor etnice îmi sună mult mai stringent.

Iată că a început cel de-al doilea deceniu al secolului 21 şi nu prea avem cu ce ne lăuda, decât cu un opt ani de dictatură comunistă pe care am instalat-o în mod democratic. E şi un fel de a spune că am ratat un deceniu; l-am dormit aşa cum obişnuim să facem timp de 2 mii de ani. Celelalte ţări prizoniere ale gulagului sovietic de mult şi-au tras zidul NATO în juru-le.

Lui Moise i-au trebuit 40 de ani să creeze o naţiune de viteji războinici, la o sută de ani după constituirea SUA, congresul a votat pentru oficializarea limbii engleze cu o diferenţă de doar câteva voturi în defavoarea germanei. Pe termen mediu, în următorii 20 de ani, trebuie să scoatem această ţară din porecla "sărăntocul Europei". Nu există premisă să devenim o forţa militară de temut în Balcani, dar ne putem spori gradul de democraţie şi de prosperitate. Între timp, alolingvii trebuie să decidă dacă merg cu noi, sau îl mai aşteaptă pe Putin în loc de Mesia, "ca să-i pună pe moldoveni la punct".

Urmaşii coloniştilor: Copii fără mamă (1)

Da, sunt contra plevei migratoare
Care se crede un dar minunat.

Grigore Vieru ("Sunt Naţionalist")



Îi privesc pe aceşti tineri alolingvi cu milă. Nu-şi iubesc Patria, dar nici Patria-mamă nu se rupe în griji pentru ei. (De fapt, nici pentru semenii lor românofoni). Vorbesc cu entuziasm despre Putin, uită, nu vor să creadă că acesta este liderul unei alte ţări. S-au născut din coloniştii trimişi de sovietici să civilizeze, dar de fapt să rusifice, Moldova socialistă, ruptă din România.

Se simt frustraţi în propria ţară, tânjind după un măreţ imperiu rus în care Basarabia nu era decât gubernie. Ar dori mult să fie şi acum aşa, şi... speră. Culmea! Marchează 7 noiembrie ca zi a unităţii naţionale, numai ca să fie ca în Rusia, or, aici la Chişinău numai unitate naţională nu au în gând.

Se simt incomod în limba română. Insistă că este "moldovenească", dar nici pe aceasta nu o cunosc cu desăvârşire.

Îi urăsc pe români. Le strigă moldovenilor care se declară români se plece în România. Ei, care nu au trăit niciodată măcar în URSS. Se aprind când sunt apostrofaţi că nu cunosc limba ţării în care trăiesc. Dar, când n-au încotro, se impun să vorbească aşa cum pot. Ce doresc aceşti fii şi fiice de colonişti?

Vorbesc cu dispreţ despre liderii politici moldoveni, dar şi despre ţăranii de la sate. Pe intelectualii românofoni îi privesc cu teamă, scepticism şi ură. Se solidarizează cu naţiunile care spun bancuri în care moldovenii apar ca ciukcea. Probabil aşa li se spune acasă sau în cercurile lor de prieteni. Au rezerve faţă de "integrarea europeană", dar nu se sinchisesc să candideze pentru a pleca la studii în România şi depun cereri de "re-dobândire a cetăţeniei române". Ce doresc de la viaţă aceşti copii ai celor pentru care Rusia nu a fost destul de bună?

Mândria îi împiedică, psihologic, să înceapă a iubi limba română, pe care o consideră inferioară, pentru că altfel, ei o ştiu bine, şi-ar pierde identitatea. Pentru că altfel ar rămâne doar cu pelmenii şi vodka, în rest nu se vor deosebi cu nimic de ceilalţi cetăţeni moldoveni. Au nu provenim toţi din indo-europeni, adică din sudul Rusiei şi estul Ucrainei actuale? Cer drepturi că sunt minoritari, dar cine le ia drepturile?

Ce-i mai ţine aici? Ce ştiu ei despre istoria noastră. Nici măcar nu o consideră a lor. Istoria lor este istoria lui Petru cel Mare şi a lui Stalin. Au, crezi că-i poate înduioşa un viers de cronic? Sau o strofă din Eminescu? Îl citesc pe Eminescu, dar se gândesc că Puşkin "al nostru" e mai mare. Mă irită când insistă că Ştefan cel Mare a fost moldovan, nu român. Voi, chiar consideraţi că marele domnitor se gândea la voi ca la urmaşii săi?! Nu cereţei istoria Moldovei, că aceasta abia de are 20 de ani, pe când noi ne ştim pe acest pământ de 2000 de ani! Nu-i citiţi pe Eminescu şi Vieru! Ei nu au scris nimic de bine de cei la care voi ţineţi. Ai voştri strămoşi le-au sfâşiat ţara. Nu au scris de bine cei doi mari moldoveni-români despre străbunii voştri, ba din contra.

Cer oficializarea limbii ruse, alături de cea "de stat". Nu, până aici, băieţi, că noi tot nu suntem chiar aşa de boi cum ne e stema! Ca şi orice minoritate, (ca şi famenii cu probleme de orientare sexuală), minorităţile etnice sunt foarte gălăgioase. Sunt iritanţi când cer de la noi ceva, de parcă noi le-am fi luat. Avem o republica şi o limbă de stat, naţionalitatea nu contează din punct de vedere juridic, la fel ca şi confesiunea religioasă. Punctum!

De prin 1985 a început să se ridice în R. Moldova o generaţie de băştinaşi care nu au complexul de inferioritate faţă de alolingvi, nu ţin minte "bunătăţile" din URSS şi vorbesc ruseşte cu accent şi greşeli, sau deloc. Pentru aceştia 1940 nu-i eliberare, dar rapt. Pentru ei R. Moldova este mama lor, mica lor Patrie, pentru că nu au o alta şi nu sunt de acord să plece în România ca să vă facă vouă pe plac. Chiar dacă au sau vor avea în curând cetăţenie românească. Mai bine nu-i provocaţi!

comunistii-au-protestat--iar-episcopul-i-a-binecuvantat