Der Wille zu Macht. Cazul Ghimpu

Intelectualilor moldoveni, care au devenit ca atare după nereuşite în alte domenii, le explic că dorinţa de putere (der Wille zu Macht) este dată de Nietzsche drept principala forţă motrice care face spiritul uman să se mişte. Freud pretinde că ceea ce ne scoală dimineaţa din pat ar fi principiul (dorinţa) plăcerii, iar un alt corifeu al unei alte şcoli de psihologie din Viena -- mi-i lene acum să-i caut numele, că nu scriu lucrare de diplomă -- afirmă că dorinţa de (a avea) sens este combustibilul ce ne împinge pistoanele.

Aplicate la PL în general şi la Mihai Ghimpu, în special, toate aceste teorii au sens. Până la ora scrierii acestui text, Mihai Ghimpu nu a declarat deschis că nu va votra pentru dna Bacalu la funcţia de preşedinte. Trebuie să fii nebun să nu votezi un economist pro-occidental, deci, mai degrabă liberal, decât conservator.

Să nu uităm că dl Mihai Ghimpu s-a autoretras din procesul de selectare a candidaturilor, doar pentru a ne arăta din deget tocmai când cele două partide "prietene", PD şi PLDM, au ajuns, cred că pentru prima dată, la un consens.

Cu mici excepţii, întreaga presă necomunistă i-a sărit în cap lui nenea Mişa. E prea cusut cu aţă albă: mă refer la pretenţiile sale, că chipurile nu o cunoaşte, că adevărul istoric, că deportările... Dle preşedinte PL, noul preşedinte nu se va ocupa de istorie şi căutarea adevărului, ci de economie, lăsându-le intelighenţilor chişinăuieni pe primele, care comportă mai multă responsabilitate filosofică în abordare.

Se simte în eter: este foarte plauzibilă crearea unei noi majorităţi parlamentare cu Dodon şi eventuali ex-comunişti, care au sperat că vin în parlament la călduţ, nu la proteste la -20 de grade. Şi atunci liberalilor nu le va rămâne decât s-o facă pe opoziţia constructivă sau destructivă. DAR, aceasta este una din posibilităţi: nu e un dat. Axiomatic este că trebuie stabilită data alegerilor prezidenţiale şi realizată alegerea preşedintelui. Dacă nici acum nu se reuşeşte va fi imposibil să nu susţii cererea de anticipate a comicilor.

E şi normal că Mihai Ghimpu vrea ceva în loc pentru voturile sale, de aceea şi joacă la muchie de cuţit, dur, DAR nu cred că se va ajunge ca anume el să fie arătat cu degetul ca vinovatul pentru anticipate. PL VA VOTA PENTRU BACALU! Atât doar că se mai fâţâie ca mireasa din Abydos în faţa așternutului nupţial. Cei doi aliaţi din AIE nu trebuie să panicheze, trebuie să-i permită liderului celei mai mici fracţiuni s-o facă oleacă pe importantul. Vezi principiul sensului şi plăcerii de mai sus şi, poate, PL mai obţine şi ceva la capitolul dorinţei de putere, ibidem. Zicea odată Petru Lucinschi că "omul nostru vrea rugat, întrebat, mângâiat". Oare Mihai Ghimpu nu-i tot om de-al nostru?!

Iar în privinţa scâncelilor că cineva îl lucrează pe altcineva pe la spate, eu cred că liberalii creştini pot fi la curent cu rugăciunea Sf. Efrem Sirul: "Doamne, (...) duhul iubirii de stăpânire şi al grăirii în deşert depărtează-l de la mine!" Şi atunci mă întreb: oare n-au ştiut ei că Wille zu Macht, grăire în deşert şi lucrare pe la spate politikYe se numeşte? Sau ei nu-s politicieni, ci "apostoli ai adevărului"?! Fostul liberal, Teo Cârnaţ, ieri ne-a dat de înţeles că nu-s chiar aşa de apostoli.

P.S.: În alt context, tot prin der Wille zu Macht, iubirea de stăpânire, poate fi explicată şi insistenţa cu care episcopul Marchel şi popa Valuţă Novoanensky cer negocieri şi comisii de la nimeni altcineva decât de la însuşi prim-ministrul acestui stat. Ei ştiu că, având în mână liderul, poţi dispune cum vrei de turmă, deşi, între noi fie vorba, legile cu homosexuali sau fără ţin de competenţa unei alte Maechte in der Staat. Nimai că dacă pentru politician dorința de putere este un sinequanon, pentru un prelat ortodox aceasta este cel puțin un movais ton.