Apologie la fake news

(R) Britannica Kids

Iar cunoscătorul nu trebuie să-şi fixeze un înţeles al său, ci să voiască să aibă întodeauna mărturie Sfânta Scriptură sau firea lucrului. O cunoştinţă care nu le are pe acestea nu e cunoştinţă adevărată, ci vedenie şi amăgire. 

Petru Damaschin, Învăţături duhovniceşti

După cum se poate vedea din imagine, ştirile false, informaţia falsă, în engleză fake news, nu sunt o invenţie de dată recentă. Insectele, dar chiar şi plantele, o folosesc de miliarde de ani. De ce? Au nevoie să-şi ducă în eroare fie victima, fie vânătorul.

În viaţa publică ştirile false au apărut relativ recent, să zicem cu vreo 10 ani în urmă, odată cu apariţia unui aşa sol fertil ca internetul, unde oricine -- dar absolut oricine -- poate posta orice fel de informaţie care poate fi consumată de miliarde. 

Bine aţi revenit în junglă! Dacă oamenii au pornit din junglă şi au ajuns să locuiască în mari metropole, iată că şi-au creat o nouă junglă -- una virtuală -- dar care comportă tot atâtea pericole. Deci, soluţia e clară: fie înveţi pericolele de care trebuie să te păzeşti, fie că eşti tras pe sfoară (deşi... balena azurie... stiţi...)

De ce au apărut ştirile false, mă întrebi... 

Ce este politica altceva decât înşelarea alegătorului? Ce este economia altceva decât înşelarea clientului? Ce este arta altceva decât înşelarea spectatorului/cititorului etc.? 

Aristotel în Politica concluzionează că forma de guvernământ cea mai bună  este democrataţia, dar fără demagogie. Dar, ţi-ai găsit! Plebea, demos-ul sau pur şi simplu prostimea -- dotată cu sacrul drept de a vota -- nu prea are timp de analiză politică şi îşi face deciziile bazându-se pe emoţii. Iar emoţiile, o ştim cu toţii, nu-i aşa?, se gâdilă prin vorbe dulci, linguşeală şi tot felul de "discursuri edificatoare", care nu se deosebesc de opere de ficţiune, cu alte cuvinte, sunt pur şi simplu minciuni. 

Ca şi orice informaţie ştiinţifică sau juridică, creaţia jurnalistică, simpla ştire, trebuie să poată fi verificată independent. Adică, dacă în acea ştire este menţionată o sursă, oricine trebuie să poată contacta acea sursă pentru a primi aceeaşi informaţie. 

Dar bineînţeles că cititorul nu are timp şi interes să telefoneze surse, de aceea devine foarte important rolul autorului ştirii. 

Dacă acel site de ştiri nu are date de contact şi mai ales nume de jurnalişti pe care poţi să-i chestionezi în privinţa veridicităţii informaţiei pe care ei o fac publică, tu de ce mai eşti abonat la acel site, mai exact, de ce îl mai consideri credibil? 

Eu însumi sunt abonat la diferite site-uri de astea care scriu fake news, dar asta e doar pentru a-mi trezi emoţii pozitive, râsul. Oare nu din acest motiv privim comedianţi şi emisiuni de divertisment? Dacă ai ajuns tu să crezi ce spun clownii şi umoriştii!.. deja asta nu mai e domeniul informaţiei (IT), ţine de psihiatrie. Sau pur şi simplu te laşi dus de nas de un mucos care şi-a făcut blog.

Ce este firea lucrului, la care se referă teologul Petru Damaschin? Este esenţa, este răspunsul la întrebarea ce este acest lucru. Ca să te protejezi în junglă, ia un ghid. În jungla IT din sec. XXI, încearcă filosofia!     

Citeşte şi:

Să plămădim moldovean din Internet (2)

Voluptatea post-modernistă ca antidot pentru suicid

La "moartea" libertăţii presei

Chestiunea lingvistică-i ca şi rezolvată

(R) Obscure Tech

Dragi prieteni, am eu o impresie de care m-am molipsit citind reţele de socializare că rusofonii din R. Moldova CRED că românofonii majoritari le-ar impune să înveţe limba de stat, numită şi oficială, numită şi moldovenească şi română. Şi iată anume pentru a scăpa de această imaginară persecuţie aceşti concetăţeni rusolingvi ar dori oficializarea limbii ruse. Că ei se simt discriminaţi, au un disconfort aşa... 

Dar eu le spun: Nu, nu este nicio obligaţie. Dreptul de a fi ignoranţi vă este garantat. 

DAR! 

Dacă tu vrei să devii politician sau om de stat, sau consilier sau deputat, cum vei putea activa fără să cunoşti limba de stat? Cum vei comunica cu cetăţenii şi jurnaliştii (care toată ziua pândesc politicienii să facă gafe)? Nu vezi cum se uită toţi ca la o arogantă la guvernatorul regiunii autonome?! Sau la deputaţii pentru care contribuabilul plăteşte să le fie traduse discuţiile din plenul Parlamentului? 

Bine, nu vrei să fii politician, vrei să fii om de afaceri, comerciant. Cum vei opri frustrarea compărătorului/clientului, dacă acesta va înţelege că NU doreşti să vorbeşti pe limba lui? Credeţi-mă e fapt că mulţi moldoveni renunţă la posibile tranzacţii dacă simt că miroase a şovinism. Tu vrei să-ţi vinzi marfa/serviciul ca să iei banii clientului sau vrei să-i arăţi că eşti reprezentant al unei "mari puteri nucleare"? 

Bine, nu vrei să fii om de afaceri/vânzător, oricum, un potenţial angajator pe cine va prefera: pe un viitor angajat care cunoaşte limba oficială şi posibil altele, sau pe unul care nu o posedă? 

Aşadar, cine şi cui îi face impuneri lingvistice? 

Şi apoi, să nu uităm, că limba rusă poate fi oficializată în R. Moldova doar cu tancul. Întotdeauna aşa a fost. De bună voie, dragi concetăţeni din cadrul etniilor minoritare, vă daţi seama şi voi că aceşti catâri (noi, moldovenii, ştim că aşa ne numiţi) au ceea ce se numeşte elită. Inclusiv intelectuală.   

Da, eu ştiu că românofobii -- care consideră că este patriotic să accepţi prezenţa militară rusească pe teritoriul patriei tale, asta numind ei "a fi statalist-moldovenist" -- vă bat pe umeri şi vă încurajează speranţele. Numai că tot ce le reuşeşte e să obţină etichete de mancurţi. 

Şi mai e o întrebare de control: doar ruşii care se mută ca migranţi în ţări occidentale se adaptează şi învaţă limbile acelor ţări. Care îi problema cu R. Moldova? Voi doar nu doriţi ca noi să credem că voi ne consideraţi inferiori!!

Şi încă două răspunsuri simple la două întrebări identitare care chinuie membrii inculţi ai societăţii. 

a) dacă suntem de acord că moldovenii ca etnie au provenit de la romani şi daci, românii de la care popoare antice au provenit? 

b) dacă lingviştii îţi spun că numele corect al limbii de stat a R. Moldova nu este briceneana, nici cahuleana, nici moldoveneasca, dar româna, tu de ce crezi concluziile ştiinţifice ale taximetriştilor şi frizeriţelor?  

Şi nu toţi cei care se identifică drept români în R. Moldova sunt necesarmente şi unionişti. Un filosof de-al nostru din Ardeal, Emil Cioran, mai nihilist aşa, zicea că "nu trăieşti într-o ţară; trăieşti într-o limbă. Aceasta-i ţara noastră, patria noastră -- nu este alta". 

... Acum 26 de ani, R. Moldova începea tranziţia de la socialism la capitalism şi să zică acum cineva că nu suntem stat capitalist, plus că şi problema de oficilizare a limbii române a fost rezolvată între timp. Aproape, că-i proces mai de durată.       

citeşte şi: 

Stabilitatea impermanenţei (Inclusiv despre şcolile de limbă rusă)

Este OK să nu vorbeşti decât româneşte în R. Moldova

"Unire! Unire!" Iată când va fi

Votul mixt explicat noilor hegelieni

(R)

pinterest.com

Dragi prietenti, voi chiar credeţi că nu sunt noi hegelieni la noi pe malul Bâcului? Ia staţi numai să vedeţi că sunt şi încă tare mulţi.  

Scria Voltaire în a sa a 20-a Scrisoare Filosofică, în 1727: "La Londra sunt cam vreo opt sute de persoane care au dreptul să vorbească în public şi să apere interesele naţiunii. Cam vreo cinci sau şase mii râvnesc la rândul lor la această onoare. Toţi ceilalţi se fac judecătorii acestorsa şi oricine poate tipări ceea ce gândeşte despre treburile obşteşti; astfel întreaga naţiune este nevoită să se instruiască". 

Răsfoiam nu-ş-ce zilele astea iar în fundal flecăreau (în sens heideggerian) despre teologie şi creştinism patru gagici la o televiziune care a renunţat la cifra norocoasă din denumire. Eu nu ştiu dacă această televiziune le mai şi plăteşte noilor sale gazde de talk-show-uri: eu nu aş face-o. Pentru oportunitatea de a a-şi etala ignoranţa în public eu cred că aceste "gazde" trebuie să-i plătească televiziunii.   

Ei bine, totul decurge minunat, când aud o bloggeriţă blondă că face: "Nietzsche a spus: speranţa a murit". 

Ce??!! Ce-ce-ce-ce??!!! Nu, Nietzsche a spus despre ALTCINEVA că -- chipurile -- a murit, nu speranţa! Nietzsche nu a fost un nihilist! Din contră!  

Chiar dacă şi blonda a dat în bară cu citatul, eu întodeauana am fost pentru aducerea femeilor (blonde) în politică şi în viaţa publică. Deoarece va fi foarte hazliu, iar râsul lecuieşte, nu? Dacă blondele fac referinţă la filosofi (fie şi aşa de iraţionali şi vanitoşi ca Nietzsche), nu e totul pierdut în ţara aceasta. Aproape se pare că "naţiunea începe să se instruiască", fie şi cu greşeli şi cu paşi marunţi la început, dar direcţia e corectă. Pentru că nouă tuturor ne pare că suntem foarte deştepţi până ajungem să vorbim în public. 

Da. Despre noii hegelieni. Ca şi orice geniu, Hegel a generat epigoni, care se numesc, convenţional, noii hegelieni. Care se împart în hegelieni de dreapta şi care aplică dialectica hegeliană asupra evoluţiei religiilor, dar cei mai influenţi s-au dovedit a fi hegelienii de stânga. Cei mai cunoscuţi: Karl Marx şi Friedrich Engels.

Acum toţi politologii trecuţi de 50 de ani de pe malurile Bâcului au trebuit să tocească la greu operele celor doi precursori ai comunismului. Atunci, nu-i face această studiere amănunţită drept noi hegelieni? Mie de ce mi-i uşor să discut cu ei? E pentru că ei ştiu ce e aia evoluţia Spiritului, numită şi negare a negaţiei, dialectică şi suprimare.

Da. Despre votul mixt. Se poate uşor de intuit că sistemul de votare a parlamentarilor pe liste de partid s-a cam răsuflat. Nu dădea rezultatul scontat şi aducea o mulţime de nulităţi în Legislativ. (Cine îşi aminteşte repede şi alţi parlamentari socialişti decât Igor Dodon sau Zinainda Greceanîi?) Democraţii (PDM) au încercat să facă un salt calitativ mai de anvergură: să renunţe în genere la acest sistem, dar s-au lovit de conservatismul societăţii. De aceea s-a căzut de acord să se facă jumătate de salt. Pentru început. Pe urmă se va vedea. Da-da-da: teză=>antiteză=>sinteză.

De aceea eu nu pot să nu induc că acei care se opun saltului dialectic nu vor altceva decât să aducă nulităţi în Parlament. Mai mult, multe din aceste mediocrităţi ne sunt cunoscute, ne trezesc aversiunea şi de aceea facem tot ce ne stă în puteri pentru a le împiedica să ajungă să ne conducă. 

.... pentru început lasă mai întâi să discute cu bloggeriţele blonde despre Nietzsche şi teologie.

Citeşte şi: 

Este moldoveanca slugă sau parteneră?

Apologie la Canonul Veşnicului Dubiu (7)

Voluptatea post-modernistă ca antidot pentru suicid

Trebuie un monument greblei moldoveneşti

(R) Scythe Supply

"...o oarecare necumpătare dezgustătoare, 

o invidie bine ascunsă sau 

un acord grosolan cu sine --

luate laolaltă aceste trei particularităţi

au constituit dintotdeauna 

adevăratul tip al plebeului".

F. Nietzsche, 
Dincolo de bine şi de rău, 264

La niciun an de la instalarea în funcţia de şef al statului a liderului socialist (PSRM) şi-a făcut apariţia şi binecunoscuta greblă pe care moldovenii au mai călcat la mijlocul anilor '90. Unii comentaci, mai imberbi aşa, au ajuns la concluzia că este pentru prima dată când suntem martori la o confruntare atât de dură între Preşedinte pe de o parte şi Parlament-Guvern, pe de alta, ca să ne referim doar la ultimele evoluţii legate de trimiterea-netrimiterea militarilor la exerciţii în Ucraina. 

Nu, nu este prima dată. La mijlocul anilor '90 o astfel de confruntare a avut loc între preşedintele Mircea Snegur şi ministrul Apărării Ion Creangă, iar la finele acelui deceniu, ostilităţile dintre parlamentari şi Petru Lucinschi au dus la modificarea Constituţiei prin diminuarea competenţelor prezidenţiale şi alegerea lui de către Legislativ. Ceea ce a dus la instalarea regimului comunist şi la apariţia bancurilor despre faptul că unicul care lucra în ţara asta era fiul preşedintelui.   

Mergem la Biblie, în Israelul antic, la peste o mie de ani înainte de Era Creştină, când evreii au început să ceară rege, ca la neamurile vecine. 

1 Regi 8:7 -- Şi a zis Domnul către Samuel: "Ascultă glasul poporului în toate câte îţi grăieşte; căci nu pe tine te-au lepădat, ci M-au lepădat pe Mine, ca să nu mai domnesc Eu peste ei. 

şi în 8:20 bătrânii (înţelepţii?) poporului îi răspund prorocului Samuel care încearcă să-i convingă că nu au nevoie de REGE, de vreme ce au LEGEA şi pe DOMNUL: "Şi vom fi şi noi ca celelalte popoare, ne va judeca regele nostru, va merge înainte şi va purta războaiele noastre".  

Şi câţi regi a avut Israel? Tocmai trei: Saul, David şi Solomon, după care regatul s-a dezbinat. 

Revenim în Moldova zilelor noastre. Nu sunt tocmai proşti plebeii moldoveni de astăzi în dorinţa lor de a avea "un preşedinte puternic". Este foarte mare ispita de a-ţi delega unele libertăţi regelui, dar în schimb, nu mergi la război. Mai concret, plebeul moldovean nu vrea să se complice cu un aşa sistem politic "dificil" cum este cel parlamentar: el doreşte un preşedinte pe care să-l venereze la bine şi să-l facă albie de porci -- la rău. Un singur responsabil şi, prin cumul, ţap ispăşitor. 

Şi unde am ajuns? La o situaţie când este practic imposibil să demonstrezi inexistenţa dualităţii puterii în stat. În pornirile sale anti-constituţionale, preşedintele Dodon a ajuns să vrea să desemneze el Ministrul Apărării, un membru al Cabinetului de Miniştri, care este votat de Parlament. Actualul preşedinte vrea competenţe constituţionale care să-i permită să dizolve Legislativul. 

Oare nu era clar că aşa urma să se întâmple? Oare nu am mai trecut printr-o astfel de situaţie? Să nu uităm că alegerea preşedintelui prin vot direct a fost o revendicare a protestatarilor Platformei DA (lider -  A. Năstase), care a fost soluţionată de Curtea Constituţională în martie 2016, iar în noiembrie deja îl aveam pe Dodon ca preşedinte, chiar dacă oponenta sa, Maia Sandu (PAS), nu l-a recunoscut.   

Doar era foarte clar că alegerile directe îl vor instala pe Dodon ca preşedinte; acum se dovedeşte că acţiunile politice ale lui Năstase la care s-a alăturat apoi şi Sandu au avut un singur rezultat palpabil: instaurarea lui Dodon în fotoliul de preşedinte şi contingenta dualitate a puterii în stat. Eu nu înţeleg de ce Năstase şi Sandu îşi permit critici la adresa lui Dodon, după ce au umplut internetul cu fotografii în care erau camarazi de luptă politică. Mărşăluiau braţ la braţ. Integritatea morală a acestor politicieni cam lasă spaţiu îndoielilor rezonabile, dar nu putem să nu felicităm simpatizanţii lor de centru-dreapta pentru realizarea "epocală". Cum vă simţiţi, dragi alegători de centru-dreapta, când Dodon vrea referendum pentru "istoria şi limba Moldovei"?

Nu este tocmai o sarcină de-a mea să monitorizez activitatea liderului PAS, dar şocantul îţi rămâne în memorie. Aceasta Maie, care l-a pârât pe Dodon la procuratură pentru trădare de patrie, ea chiar şi-l imaginează pe preşedinte pe banca acuzaţilor? Această Maie, care cere două zile de votare pentru moldovenii care nu locuiesc şi nu plătesc impozite în R. Moldova, şi majorarea până la 9 mii a numărului de alegători care pot să voteze la o secţie de votare în străinătate, ea chiar îşi poate imagina în realitate acest lucru? Ea nu atentează la bunul simţ? Când foloseşte nenorocirea familiei Brăguţa în scopuri politice, ea nu frizează din morală?     

" ... necumpătare dezgustătoare şi acord grosolan cu sine ..."

Citeşte şi:

Despre fraza "Maia era să piardă mai mult..."

Polica moldovenească explicată pentru absolventele ped-ului

Anticipând dragostea viitorului părinte al naţiunii

În sfârşit! Revin protestele!

(R) moldNova. 

O frumoasă moldoveancă din trupele de carabinieri.
Pe fundal, nişte politicieni care ba îl susţin pe Dodon,
ba nu. 

La proteste, conform graficului. Anunţate cu mai bine de o lună înainte. Cu spoturi promo şi reportaje la temă la televiziunile afiliate. Şi, bineînţeles că manifestaţiile pregătite de PASDA şi socialişti sunt "cele mai importante din istoria Moldovei!" "Acum, sau niciodată!" "Nu avem nimic de pierdut decât propriile lanţuri!" şi nonsensuri de acest gen declamate bombastic. 

Ieri seara, televiziunea PASDEI (Jurnal TV), începe ştirile de la 19.00 cu o relatare despre interzicerea importului unui lot de mere moldoveneşti de către Rusia, în timp NTV-ul socialiştilor, la aceeaşi oră, ne vorbeşte despre cât de inconvenabil este să exporţi mere în Uniunea Europeană şi cât de bine este să exporţi aceleaşi fructe în Rusia.   

Există un soi de ploşniţe care sălăşluiesc pe pielea a ceea ce se numeşte sectorul mediatic moldovenesc, care sug din resturile ejectate de companii de presă afiliate actorilor politici. Nimeni nu le-a autorizat pe aceste ploşniţe să se dea cu părerea, nimeni nu pune valoare pe expertiza lor şi nimeni nu se îndoieşte de "echidistanţa" lor în monitorizarea sectorului mediatic. Mai mult, breasla jurnalistică ştie cine sunt inamicii/ţintele de monitorizare ai/ale acestor paraziţi şi cine sunt prietenii-politicieni ai acestor ploşniţe. Culmea e că aceste ploşniţe îşi dau aere de nepartizane politic. Iată aşa văl al Mayei vor să ne pună "onege-urile de monitorizare a presei" pe ochi!       

Ceea ce se fac a nu vedea ploşniţele-monitorizante sunt că televiziunile (afiliate) socialiştilor şi "celor mai demni şi solidari" moldoveni cheamă deschis lumea la revoltă şi aceasta este ilegal.

Oamenii normali, care îşi văd de vieţile lor, se cam îngrijorează la auzul ştirilor că vor fi proteste, pentru că niciodată nu eşti sigur că liderii mulţimii vor putea administra cu succes pornirile gregare ale masei, pe care înşişi aceşti lideri le şi stârnesc. Sunt milioane de moldoveni care au alte agende decât cele ale lui Igor Dodon, Maiei Sandu şi Andrei Năstase, dar protestele ultimilor le-ar putea da peste cap planurile, începând de la blocarea transportului public...  

Pe de altă parte protestele nu sunt văzute cu ochi buni de sectorul de afaceri, care doreşte să-şi vândă mărfuirile şi serviciile în linişte socială. Deci, nu este tocmai nejustificată o anumită aprehensiune ataşată percepţiei manifestaţiilor perconizate de cele trei partide politice în această lună a lui septembrie. 

Acestea sunt primele proteste organizate de Igor Dodon la nici un an de la instalarea sa în funcţia de preşedinte. Cu un an înainte de scrutinul parlamentar, este clar că Dodon vrea să evalueze funcţionalitatea forţelor şi susţinerea electorală pe care poate conta. "Vom face o nouă Adunare Naţională!", parcă aşa a zis. "Adunare Naţională"??! După ce Platforma DA a scofâlcit acest cuvânt cu ale sale "adunări naţionale" -- ceea ce trezea indignare --, "adunarea naţională" a lui Dodon nu poate trezi decât râsul. 

Protestele anunţate de Dodon nu dezvăluie decât faptul că preşedintele nu mai are alte pârghii de manifestare şi recurge la ajutorul maselor în faţa cărora trebuie să justifice promisunile şi ameninţările care l-au făcut preşedinte. Conform legislaţiei moldoveneşti, preşedintele ţării nu are cine ştie ce competenţe care să le depăşească pe cele ale unui notar şi cei care încă mai cred în Dodon ar trebui să realizeze că acesta a făcut promisiuni în electorala din 2016 pe care acum nu le poate realiza.

În ce priveşte protestul PASDEI, lucrurile par şi mai obosite. Cine îşi aduce aminte vreo altă idee promovată de liderii PASDEI decât "jos Plahotniuc"? Care conotează "sus noi, cei adevăraţi, demni şi solidari şi dornici de acţiune politică". 

După lâncezeala estivală, societatea are nevoie de o zguduitură pentru a-şi reveni în formă şi a nu uita că are lideri politici care au nevoie de ea. Toţi vom avea de câştigat de pe urma protestelor din septembrie: unii îşi vor hrăni curiozitatea, alţii -- vanitatea, iar alţii îşi vor etala capacitatea, după cum fac şi eu chiar în momentul acesta. Şi, bineînţeles, protestele sunt un indicator fidel al nivelului de democratizare a unei societăţi.   

P.S. -- Despre "cei care cred în Dodon". Caz Real. Un cunoscut de-al meu, care acum un an era foarte pro-PSRM, foarte rusofil, foarte anti-democrat şi extrem de românofob, pe la începutul lui 2017 a primit o promisiune de la o rudă stabilită în Franţa că îi poate oferi un bun job, dar trebuie să aibă paşaport românesc. Şi iată românofobul începe să adune documente pentru a deveni român, iar, recent, s-a şi jurat că va fi un bun cetăţean al României. Credeţi-mă că eu ştiu ceva despre ipocrizia moldoveanului! 

Citeşte şi:

Despre fraza "Maia era să piardă mai mult..."

Antigona sau despre futilitatea "ilegitimităţii" în stat

Accident şi atribut în p.m.