Candid, sau chișinăuianul în ochelari roz

La începutul sec. 18, filosoful german Gottfried Leibniz, care era monist, ajungea la concluzia că lumea în care trăia era cea mai bună versiune din lumile posibile pe care a putut să le creeze Divinitatea. Auzind despre aceasta, filosoful francez Voltaire, care era deist, îi trage o nuvelă satirică -- Candid sau optimismul -- în care sugerează că, după ce a creat Lumea, Divinitatea s-ar fi distanțat de grijile oamenilor și că de fapt lumea în care trăim este plină de rău și rele. 

De ce spun astea? Ca să demonstrez că percepția realității întotdeauna a fost subiectivă și oamenii care privesc lucrururile critic niciodată nu se vor pune de acord. 

Despre maltratările admise și comise de polițiști. Așa ceva se întâmplă nu numai în Moldova, care este o țară subdezvoltată, deși capitalistă, dar și în SUA. Mai mult, lucrurile acestea se vor mai întâmpla așa cum se întâmplă inevitabil accidentele rutiere. 

Despre aeroport. Habar n-am. Spre deosebire de unii care sunt specialiști în toate, eu știu în care domeniu nu sunt specialist și la ce bun comentarii fără valoare. 

Eu nu vreau să iau apărarea oricăror politiceni, chiar și a celor care acum sunt la guvernare. Dar eu afirm că actuala guvernarea este cea mai bună pe care a avut-o Moldova vreodată. Guvernarea PDM nu acționează ideal, dar mai bine decât predecesorii de la 1991 încoace. Aceasta este percepția mea subiectivă, pe care o susțin cu statisitici obiective despre creșterea economică, salarială și construcția drumurilor. 

Societatea este în permanentă schimbare, iar alegerile politice sunt marcatorii acestei schimbări. Dar eu resping revoluțiile pentru că în ele mor oameni. Eu resping moartea, haosul și distrugerea. 

Despre liderii PAS+DA. În mândria ei descreierată, Maia Sandu în 2016 a respins susținerea simpatizanților PDM -- pro-europeni -- și a pierdut președinția și încrederea mea. Femeiea asta nu-i sănătoasă la minte și mă îngrijorează. 

Andrei Năstase îi plin de minciună. Pe minciună și-a făcut partid politic. Nu zicea el că nu-l interesează politica în 2015, ci doar preocuparea cetățenilor pentru furtul miliardului? Punerea batistei pe țambal l-a discreditat ca pro-european autentic.  

În electorala pentru municipiu, toți au dorit ca Năstase să devină primar: și eu, și alegătorii lui, și PDM și PSRM. Numai Andrei nu a vrut și de aia a încălcat legea. Politicianul acesta îi plin de minciuni și mă îngrijorează. 

Despre remitențele migranților. Ele-s opționale, dar plătirea impozitelor de către cetățenii care lucrează în țară este obligatorie. 

Mulți moldoveni au moștenit mentalitatea sovietică despre statul totalitar, că statul trebuie să aibă grijă de cetățean de la leagăn, până la sicriu. Și că statul este responsabil de toate câte se întâmplă în societate. Nu este viziunea mea. Eu văd statul ca un instrument al societății responsabil de unele domenii: educație, drumuri. Dar resping ideea că statul trebuie să fie un tată puternic și bun care să mă facă fericit. Fericirea mea nu depinde de stat. Eu nu am față de el atitudine emoțională ca față de un tată bun sau rău. Eu îl privesc ca pe aspiratorul meu sau fierul de călcat. Ca pe instrument.    

Asta poate, asta face. N-am pretenții. Vor veni alții în urma alegerilor și poate vor face mai bine. Dar, la sigur acești alții nu sunt PAS+DA. Eu de ei mă feresc ca de boală venerică.  

Criticii literari moldoveni și contemporani. Că-s necesari

Ați observat adesea ce înfățișare ștearsă capătă 

poveștile poeților când sunt lipsite de culorile 

pe care le pune muzica asupra lor 

și sunt recitate ca simplă proză?

Platon, Republica, X

Misiunea criticei -- 

misiune de altminteri totdeauna modestă, 

dar nu fără importanță în modestia ei [...]

Titu Maiorescu, Poeți și critici (1886)

Acum câteva luni priveam la televizor o emisiune de bârfe mondene, invitatul căreia era scriitorul moldovean contemporan Iulian Ciocan. Și, la un moment dat, prezentatoarea emisiunii, blondă de altfel și probabil pentru a arăta că este la curent cu ultimele evoluții din literatura moldovenească contemporană -- care bineințeles că face parte din literatura română contemporană, mai încape vorbă? -- îl întreabă dacă a citit romanul scriitoarei moldovene contemporane, Tatiana Țîbuleac. 

Se lăsă o liniște apăsătoare și tensionată atât în studio, cât și în sufletele privitorilor. 




















În sfârșit, veni răspunsul negativ. 

Hu-u! am răsuflat ușurat simțind cum mă cuprind valurile catharsis-ului! Ani buni de zile am umblat cu remușcări de conștiință că nu cumpăr și nu citesc creațiile scriitorilor moldoveni contemporani, ci doar cărți care îmi plac. Dar iată că scriitorii contemporani moldoveni nu sunt citiți nici măcar de scriitorii contemporani moldoveni, atunci... noi, ăștia simpli... de ce... să ne stresăm??!

Iată de ce -- m-a străpuns ideea -- ca și în orice alt domeniu este important brokerul. Brokerul de bursă își pune scopul să-ți investească banii în cele mai profitabile acțiuni, pentru că are și el un procent din asta. Brokerul stă 24 de ore cu ochii pe oscilațiile din sectorul afacerilor: el știe ce-i bine și ce-i rău în acest domeniu. 

În domeniul creației literare brokerul are denumirea modestă de critic literar. Păi, iată acești bărbați și femei au o misiune pe cât de anostă, pe atât de importantă: ei trebuie să citească toate tâmpeniile scoase pe piață de edituri și să le evalueze.

Evaluarea criticul o face în câteva etape. În prima fază criticul apreciază dacă tâmpenia este mai întâi literatură. În faza a doua: dacă este literatură de calitate. Iar în a treia: dacă merită de introdus în programa școlară. Or, este cunoscut, dacă ești introdus în curriculum, ești clasic.

Acum, de exemplu în sfera medicinei adesea se întâmplă un așa fenomen: firma farmaceutică prinde vreun medic la vreun colț de stradă și îi dă un plic, rugându-l să le prescrie pacienților anume medicamentul produs de respectiva firmă și care este mai scump. 

Se iscă întrebarea: dar care e garanția că vreun poet nu ar putea să-i pună vreo 100 de grame criticului pentru a scrie o evaluare pozitivă vis-a-vis de creația poetului? Există totuși soluții. Trebuie de consultat mai mulți critici literari: imposibil ca poetul să aibă suficienți bani pentru a le pune câte 100 de grame, să zicem, la cinci critici. 

Apoi, mai este și realitatea că criticii înde ei au relații concurențiale și nimic nu-l va împiedica pe criticul X  să spună ce gândește despre evaluarea criticului Y. Procesul durează ani buni și decenii până toți criticii se pun de acord dacă poetul Z merită să fie canonizat ca și clasic.  

... la ce bun toate astea? Răspund: adesea te prinzi la ideea că unicii actanți în R. Moldova sunt politicienii și analiștii politici. Nu este așa. În țara noastră sunt în plină desfășurare o mulțime de procese pe lângă cel politic care le epuizează unora toate energiile.

Procesul de creație literară este unul din ele: avem scriitori, avem critici literari și avem critici de critici literari.    



citește și:
Pentru că moldovenii au provenit de la ruşi trebuie de introdus “Eneida” în curriculum
Pentru ce plângem la teatru? (3)
    

Cumătra cea agnostică

-- Vulgaritatea multor caractere 

țâșnește pe neașteptate, 

precum o apă murdară, 

când trece pe lângă ea cineva 

care poartă vreun vas sfânt.  

-- La așa-zișii oameni instruiți, 

care cred în ”ideile moderne”, 

poate că nimic nu este mai dezgustător 

decât nerușinarea lor, 

lejeritatea insolentă 

cu care își ridică privirea 

și-și întind mâinile foarte avide 

să atingă și să pipăie totul. 

Nietzsche, Dincolo de bine și de rău, 263  

Oamenii, inclusiv moldovencele, jinduiesc recunoașterea și pentru asta nu numai că iau vreo câteva masterate inutile, dar mai umblă la fitness și, mai nou, la cursuri de yoga. Există mai multe filme hollywoodiene în care se arată ce se întâmplă până la urmă între învățătorul de yoga (guru) și ucenică. Aceeași ca și între antrenorul de fitness și... clientă. 

Întrebarea mea este dacă poți să practici yoga, nefiind hinduist sau măcar budist sau măcar krișnait. Și iată de ce. Zice Krișna în Bhagavat Gita, 6.47 -- scriptura supremă a hinduiștilor --, că ”Eu (Krișna) consider yoghinul devotat, care mă contemplă cu dragoste și cu credință supremă și a cărui minte este mereu absorbită în mine, că este cel mai bun yoghin”. Deci, poți tu, moldoveancă din Chișinău, să-ți întinzi brațele și să-ți desfaci picioarele în fața guru-lui de yoga fără mai întâi a crede în Krișna? Eu cred că nu. Dar pentru bani cred că da. Cu scopul de a te lăuda apoi în fața amicelor: ”eu umblu la yoga!”

Eu am înghețat de frică ceva timp în urmă, când am aflat tot de pe Facebook că la noi în Chișinău există femei agnostice. Eu știam din Istoria Bisericii ce-i aia gnostic. Tot niște desfrânați până la urmă. Dar ce-i aia a-gnostic? Și cică Einstein a fost agnostic. Și cică ”eu sunt ca Einstein”.  Demonul vanității niciodată nu a dus lipsă  de clienți. Iar participantele la tot felul de cursuri de feminism, succes în afaceri, seminare de autodezvoltare și coffee-break-uri stau primele la coadă. Primul venit, primul servit. 

Acum să vă spun eu ce-i aia agnostic. Ei sunt aceiași deiști (Voltaire a fost deist, iar cearta sa cu Biserica Catolică este renumită). Ei nu sunt ateiști și nu neagă că Divinitatea ar fi fost creatorul universului. Dar ei nu sunt teiști, care cred că Dumnezeu este viu, că Sfânta Scriptură este revelată și că Biserică este cea care are dreptul să interpreteze descoperirile Divinității.

Mai pe scurt, declarând că Dumnezeu (supranaturalul și metafizicul) nu poate fi cunoscut empiric, agnosticii nu-și fac o obligație din morala religioasă. Nu-i așa că e o soluție strălucitor de simplă? Nici pe Dumnezeu nu-l negi, dar nici la perceptele lui morale nu te obligi. 

Iar acum intervine instituția culturală moldovenească, cunoscută sub denumirea de cumătrism. Toți moldovenii știu: cumătrismul este înrădăcinat în concepția despre lume a moldoveanului ca, de exemplu, castele în hinduism sau terorismul în islam. Imposibil de negat că religia creștină a influențat enorm... Dar de fapt a fost principalul element constitutiv al culturii moldovenești și occidentale. 

Până în prezent, oamenii își iau cumătri (și nănași) după criterii de amiciție, rudenie sangvină sau bogăție. Dar inițial nu a fost așa. Iată de ce scriu eu articole la temă. Cumetrii trebuie aleși din rândul oamenilor care manifestă comportament creștin-ortodox, iar scopul lor primar este catehizarea copilului botezat...

... bineînțeles că nimeni nu-i poate interzice unei moldovence agnostice să se ocupe cu yoga. Dar, cel puțin, când va veni prietena ta la tine și te va ruga să-i botezi bebelușul, cel puțin fii sinceră și recunoaște că nu o poți face. Pentru că ești ”agnostică” și ”yoghină”, ca eufemisme pentru ”desfrânată”. 


Citeşte şi:

Ce a dorit de fapt femeia lui Lot?

Daniel Lachi: 99 de cumătri nu ştiu "Tatăl Nostru..." (6)

Frământaţi între Epoca de Aur şi Noul Ierusalim

Protestatarii de la '91 și fanfaronii de duminică

Sub cuvânt de adevăr și de bine comun, 

falșii patrioți sună în toate părțile, 

și în sânul gloatelor se găsesc oameni buni, 

însă slabi la minte, care se exaltă la vorbele lor, 

se răspândesc prin țară și 

tulbură conștiința concetățenilor.

(Alecu Russo)

...mi-a aduc aminte că la școală percepeam clasicii, cronicarii și domnitorii ca personaje din poveste. Acum ca înaintași. 

Toate ca toate: ei, dar de unde știa ”ostașul propășirii” la anul 50 al secolului XIX că vor veni la Chișinău niște ”distribuitori de demnitate și adevăr” și vor perverti ”oamenii slabi la minte”? 

Declararea independenței la 27 august 1991 avea ceva solemn și înfricoșător în sine. Ne temeam de KGB, dar așa mergeam la proteste. De aceea, când PASDA și acoliții se rățoiesc acum cu așa denumiri ca ”Marea Adunare Națională”, ”Marele Consiliu al Marii Adunări Naționale”, gestul îți trezește scârbă. 

În 1991 aveam de înfruntat imperiul sovietic al răului. Iar acum contra la ce se mobilizează pasdiucii? Contra actualei guvernări care deja a fixat data alegerilor parlamentare? Contra anulării unor alegeri fraudate cu bunăștiință de candidat, ca să aibă motiv de a scoate lumea în stradă? 

Încă un citat din ”Studie moldovană” (1851-52) a aceluiași clasic: ”-- Moldova s-a schimbat în 16 ani din talpă până în vârv: limbă, haine, obiceiuri, până și numele... nu mai sîntem moldoveni, ce romani”. Iarăși, ca în ziua de astăzi, dacă luăm anul 1991 ca punct de reper. 

Da, vorbim mai corect românește. Suntem români în primul rând pentru că așa e științific, dar suntem moldoveni pentru că așa ne e cetățenia. Obiceiurile și-au pierdut din consistență, fiind conștientizate, dar au trecut la a fi practicate în ansamblurile folclorice, după procesare etnografică. 

...e foarte greu de demonstrat că nu e posibilă fericirea în actuala Republica Moldova, dacă îți pui scopul să o atingi. Zilele acestea Euronews a relatat că lumea pleacă pe capete din așa țară membră a UE ca Grecia. Nuu, patriotismul e o valoare și un ideal mărețe. Dar el e rezervat rataților, nu oamenilor care pot face mai mulți bani și beneficia de condiții de trai mai bune în altă țară. 

Acum să ne întoarcem la ”oamenii buni, dar slabi la minte” ai lui Russo. Aceștia au fost gloata care le-a asigurat prezența în masă tuturor ”liderilor patrioți” de centru-dreapta, care i-au înșelat cu devotament de nezdruncinat. Regulă de marketing: nu încerca să convingi cu rațiunea adolescentele și bătrânii conservatori, pentru că ei trăiesc în lumea idealurilor. A lui Platon. Nu Veaceslav.  

Cum spuneam, în 1991, mergeam la proteste temându-ne de KGB și de siberii... Iată acum FSB-ul (urmașul KGB) ”ne ajută” să facem manifestații. Recruții săi moldoveni elucubrează patriotardic la tribune împotriva regimului și ”dictatorului”.  

Sfânta inocență a oamenilor buni, dar slabi de minte! Pe câțiva îi cunosc personal. Se plâng că nu li se dă libertatea cuvântului, și când li se dă, încep aceleași perorații ale liderilor pasdiuci, principalul argument fiind: ”d-apoi așa a spus maia năstase la jurnal tv”. 

Numai să nu fiu înțeles că eu descurajez ”oamenii buni”, dar slabi... să meargă la proteste. Dar -- subiectiv -- mă doare că acceptă să fie conduși de niște pasdiuci. 

citește și: 

Riscul „emergent” de a pierde capitala

Votul mixt explicat noilor hegelieni

Despre fraza "Maia era să piardă mai mult..."

În sfârşit! Revin protestele!