Declaratia Consiliului Unirii

Parlamentul Republicii Moldova, exprimînd voinţa Mişcării Democratice de Eliberare Naţională a românilor de la est de Prut, a proclamat, pe 27 august 1991, Independenţa, dorind, în acest fel, să scuture jugul colonial ruso-sovietic şi să deschidă calea spre reîntregirea neamului românesc. Anii ce s-au scurs după proclamarea Independenţei, au demonstrat, însă, că noul stat nu numai că nu-şi realizează obiectivele fixate în Actul din 27 August 1991, ci se îndepărtează de acestea.
Federaţia Rusă nu ne recunoaşte, de fapt, Suveranitatea şi Independenţa. Ea a creat, pe teritoriul RepubliciiMoldova, o enclavă separatistă, pe care o apără cu forţele sale armate de ocupaţie. Rusia consideră că acest pămînt face parte din „lumea rusă”, adică din sfera sa de dominaţie. Rusia sprijină, prin toate mijloacele, forţele şovine din interiorul Republicii Moldova şi încurajează trădătorii infiltraţi în Mişcarea de Eliberare Naţională la sfîrşitul anilor ’80 – începutul anilor 90 ai secolului al XX-lea. Denaturîndu-ne istoria naţională, forţele neoimperiale continuă politica regimului totalitar comunist de a ne impune o identitate falsă.
Înfrîngerea suferită de guvernarea democratică de la Chişinău în războiul din 1992, declanşat de Kremlin împotriva integrităţii teritoriale a Republicii Moldova, a schimbat raportul de forţe în societatea moldovenească în favoarea forţelor proimpeiale, rusofile, antiindependentiste şi antiromâneşti. Acestea blochează cursul strategic stabilit de RepublicaMoldovaprin Declaraţia de Independenţă. In asemenea situaţie, Consiliul Unirii consideră că salvarea identităţii naţionale, a limbii şi a culturii noastre româneşti poate fi asigurată doar prin reunirea RepubliciiMoldovacu România.
De douăzeci de ani RepublicaMoldovase zbate între Est şi Vest, căutîndu-şi identitatea naţională, ideea naţională, calea şi modelul de dezvoltare. Temelia politico-juridică, pusă la baza statului prin Declaraţia de Independenţă de la 27 august 1991, nu a fost consolidată din cauza guvernărilor antireformatoare, antieuropene, antinaţionale şi românofobe, ce au dominat societatea timp de circa un deceniu şi jumătate. Guvernele democratice, care vin greu la Putere, se dovedesc fragile, incapabile să fortifice fundamentul statului. Guvernările vădit proruseşti au creat regimuri autoritare, dictatoriale, iar anii 1991-93,1998-1999 şi 2009-2012, cu forţe democratice Ia Putere, au fost marcaţi de tensiuni geopolitice, agravate de ingerinţa directă sau indirectă a cercurilor imperiale de la Kremlin, care nu doresc apropierea celui de-al doilea stat românesc de România. Adevărata Istorie a Românilor este mereu atacată şi nu-şi mai găseşte locul în sistemul educaţional.
Declaraţia de Independenţă a Republicii Moldova a consemnat că, fără consultarea populaţiei din Basarabia, nordul Bucovinei şi Ţinutul Herta, ocupate prin forţă la 28 iunie 1940, precum şi a celei din R.A.S.S. Moldovenească (Transnistria), formată la 12 octombrie 1924, Sovietul Suprem al U.R.S.S., încălcînd chiar prerogativele sale constituţionale, a adoptat, la 2 august 1940, “Legea U.R.S.S. cu privire la formarea R.S.S. Moldoveneşti unionale”, iar Prezidiul său a emis, la 4 noiembrie 1940, “Decretul cu privire la stabilirea graniţei între R.S.S.Ucraineană şi R.S.S.Moldoveneasca”, acte normative prin care s-a încercat, în absenţa oricărui temei juridic real, justificarea dezmembrării acestor teritorii şi apartenenţa noii republici la U.R.S.S.
Declaraţia de Independenţă a Republicii Moldova a luat act de faptul că, în declaraţiile lor, Parlamentele multor state au considerat înţelegerea încheiată la 23 august 1939, între Guvernul U.R.S.S. şi Guvernul Germaniei, ca nulă ab initio şi au cerut lichidarea consecinţelor politico-juridice ale acesteia, fapt relevat şi de Conferinţa internaţionala „Pactul Molotov-Ribbentrop şi consecinţele sale pentru Basarabia”, prin Declaraţia de la Chişinău, adoptată la 28 iunie 1991.
Pornind de la aceste adevăruri, noi, cei care constituim Consiliul Unirii, considerăm că a sosit momentul să declarăm deschis că nu mai dorim să existăm în această nedreptate istorică, de aceea cerem recunoaşterea de către politicienii de pe ambele maluri ale Prutului a dreptului românilor de a fi din nou împreună. Starea în care ne aflăm nu poate dura la infinit.
Consiliul Unirii este o organizaţie de larg consens naţional, care îşi propune să continue efortul Consiliului Naţional al Unirii, fondat la 1 decembrie 1991, ca act de voinţă al unui grup de parlamentari de la Chişinău şi Bucureşti, şi care se declară deschis persoanelor fizice, partidelor politice, asociaţiilor, fundaţiilor şi altor entităţi ale societăţii din întreg spaţiul românesc de pe ambele maluri ale Prutului, precum şi din comunităţile româneşti existente în toată lumea. Consiliul Unirii va promova ideea unităţii naţionale româneşti şi va depune eforturi pentru a convinge guvernanţii de la Chişinău, de la Bucureşti şi factorii politici decidenţi din Vest că această unitate românească înglobează şi interesele strategice ale lumii euroatlantice.
Anul 2012 este un an simbolic – se împlinesc 200 de ani de la anexarea Basarabiei de către Imperiul Rus. Noi, cei care pledăm pentru revenirea teritoriilor istorice româneşti la Patria-mamă România, vrem să le redăm conaţionalilor încrederea că viaţa lor, împreună cu fraţii români, va fi una bună, sigură, iar copiii lor vor avea un viitor demn.
Unirea trebuie să fie opera noastră, în baza voinţei românilor şi a Declaraţiei de Independenţă a Republicii Moldova, care ne spune univoc: „REPUBLICA MOLDOVA ESTE UN STAT SUVERAN, INDEPENDENT ŞI DEMOCRATIC, LIBER SĂ-ŞI HOTĂRASCĂ PREZENTUL ŞI VIITORUL FĂRĂ NICI UN AMESTEC DIN AFARĂ, ÎN CONFORMITATE CU IDEALURILE ŞI NĂZUINŢELE SFINTE ALE POPORULUI ÎN SPAŢIUL ISTORIC ŞI ETNIC AL DEVENIRII SALE NAŢIONALE.”
Chişinău, 29 februarie 2012
În continuare lista persoanelor care au semnat pentru formarea Consiliului Unirii:
S E M N E A Z Ă:
Mircea Druc, membru-fondator şi preşedintele CNU-CNR (Chişinău-Bucureşti 1991- 1992), fondat la 1 decembrie 1991, ca act de voinţă a unui grup de parlamentari de la Chişinău şi Bucureşti
Ilie Ilascu, ex-deputat îin Parlamentele de la Chişinău şi Bucureşti, ex-deţiniut al regimului separatist de la Tiraspol
Ştefan Maimescu, ex-deputat, membru al Consiliului Naţional al Unirii-1991, membru al Consiliului ,,Asociaţiei Parlamentul 90”, preşedintele Asociaţiei socio-culturale ”Maluri de Prut” din Italia, Republica Moldova
Vladimir Beşleagă, ex-deputat, membru al Uniunii Scriitorilor, membru-fondator al Consiliului Naţional al Unirii-1991,Republica Moldova
Ion Mărgineanu, ex-deputat, membru al Consiliului Naţional al Unirii-1991, membru al ,,Asociaţiei Parlamentul 90”, Republica Moldova
Lidia Dicusar, ex-deputat, membru al Consiliului Naţional al Unirii-1991, membru al ,,Asociaţiei Parlamentul 90”, Republica Moldova
Marin Beleuţă, ex-deputat, membru al Consiliului Naţional al Unirii-1991, membru al ,,Asociaţiei Parlamentul 90”, Republica Moldova
Valentin Dolganiuc, ex-deputat, membru al Consiliului Naţional al Unirii-1991, membru al Consiliului ,,Asociaţiei Parlamentul 90”, Republica Moldova
Vasile Sajin, ex-deputat, membru al Consiliului Naţional al Unirii-1991, membru al ,,Asociaţiei Parlamentul 90”, Republica Moldova
Ion Madan, ex-deputat, membru al Consiliului Naţional al Unirii-1991, membru al Consiliului ,,Asociaţiei Parlamentul 90”,Republica Moldova
Tudor Negru, ex-deputat, doctor în drept, membru al Consiliului Naţional al Unirii-1991, membru al ,,Asociaţiei Parlamentul 90”,Republica Moldova
Ion Munteanu, doctor în filozofie, ex-deputat, membru-fondator al Consiliului Naţional al Unirii- 1991, Republica Moldova
Gheorghe Slabu, ex-deputat, membru al Consiliului Naţional al Unirii-1991, membru al ,,Asociaţiei Parlamentul 90”, Republica Moldova
Mihai Patraş, doctor în economie, ex-deputat, membru al Consiliului Naţional al Unirii-1991, membru al ”Asociaţiei Parlamentul 90”, Republica Moldova
Mihai Druţă, ex-deputat, membru al ”Asociaţiei Parlamentul 90”, Republica Moldova
Ion Tănase, ex-deputat, membru al Consiliului Naţional al Unirii-1991, Republica Moldova
Alexandra Raiu, ex-deputat, membru al Consiliului Naţional al Unirii-1991, membru al ”Asociaţiei Parlamentul 90”, Republica Moldova
Mihai Dimitriu, ex-deputat, membru al Consiliului Naţional al Unirii-1991, membru al ”Asociaţiei Parlamentul 90”, Republica Moldova
Nicolae Misail, ex-deputat, membru al ”Asociaţiei Parlamentul 90”, Republica Moldova
Valentin Mîndîcanu, ex-deputat, membru al Consiliului Naţional al Unirii-1991, Republica Moldova
Anatol Caraman, Sergiu Tătaru, AVR-1992 ”Tiras-Tighina”, Republica Moldova
Vitalia Pavlicenco, ex-deputat, preşedinte, Anatolie Revenco, medic, vicepreşedinte, Alexandra Can, vicepreşedinte, ex-ministru, Iuri-Apostol Andrei, ex-deputat, Partidul Naţional Liberal, Republica Moldova
Alexandru Moşanu, membru de onoare al Academiei Române, preşedintele Parlamentului care a proclamat Independenţa, redactor-şef-fondator al revistei de istorie şi cultură ”Destin Românesc”, Republica Moldova
Valeriu Ciubotaru, preşedinte, Partidul Naţional Român, Republica Moldova
Mircea Rusu, ex-deputat, preşedintele Asociaţiei ”Libera iniţiativă”, Republica Moldova
Eugen Mihalache, vicepreşedinte, Partidul Poporului-Dan Diaconescu, România
Mircea Popescu, Consilier Onorific al Preşedintelui Comisiei de Politică Externă a Senatului României, fost presedinte al Consiliului Mondial Român, SUA
Constantin Tanase, ex-deputat, membru al Consiliului Naţional al Unirii ‘91, membru al Asociaţiei “Parlamentul ‘90”, Republica Moldova
Val Butnaru, publicist, scriitor, director al portalului www.union.md, Republica Moldova
Valentina Butnaru, publicistă, preşedintele Societatii ”Limba Noastră cea Română”, Republica Moldova
Sergiu Laşcu, preşedintele Mişcării Naţional-Creştine, Republica Moldova
Gheorghe Viţă, preşedintele Uniunii Românilor din Basarabia, nordul Bucovinei şi Ţinutul Herţa, Republica Moldova
Palade Gheorghe, doctor habilitat în istorie, profesor universitar, Republica Moldova
Anton Moraru, doctor habilitat în istorie, profesor universitar, Republica Moldova
Alexei Paluţa, preşedintele Asociaţiei ”Tighina”, România
Dumitru Ilinca, preşedintele Asociaţiei moldo-române ”Maluri de Prut”, Italia
Strîmbeanu Andrei, ex-deputat, membru al Uniunii Scriitorilor, Republica Moldova
Traian Vasilcău, scriitor, Republica Moldova
Anatol Vidraşcu, directorul grupului editorial ”Litera”, România-Republica Moldova
Bagiu Ovidiu Ilie, preşedintele ”Asociatiei ”FAPTE”, România
Iulia Deleu, directorul Fundaţiei ,,Dreptul şi Democraţia”, Republica Moldova
Mîndîcanu Virgil, profesor universitar, doctor habilitat, Republica Moldova
Sergiu Afanasiu, preşedintele Asociaţiei Ziariştilor Liberi, Republica Moldova
Ludmila Bolboceanu, preşedintele ”Mişcării femeilor din Moldova pentru combaterea Sărăciei”, Republica Moldova
Alexandru David, preşedintele Comunităţii regilioase ,,Filiala Floreni a Frăţiei ortodoxe Române”, Republica Moldova
Tatiana Balacci, preşedintele Asociaţiei ”Realitate şi Adevăr”, Republica Moldova
Dan Ioan Mariuţa, preşedintele Asociaţiei ”Realitate şi Adevăr”, Alba Iulia, România
Mihai Ciubotaru, preşedintele ”Societăţii scriitorilor români din Basarabia”, Republica Moldova
Eugenia Duca, preşedintele ”Asociaţiei femeilor de afaceri”, Republica Moldova
Vlad Ciorici, preşedinte, Gheorghe Mârzencu, membru ai Asociaţiei obşteşti ”Memoria victimelor regimului totalitar comunist”, Republica Moldova
Maxian Gheorghe, ”Asociaţia oamenilor de ştiinţă, cultura şi artă din Orhei”, Republica Moldova
Victor Zugravu, preşedintele Mişcării Populare ”Solidaritatea”, Republica Moldova
Ţurcanu Timotei, inginer, Republica Moldova
Ion Stafi, istoric, Republica Moldova
Oleg Brega, jurnalist, activist civic, Republica Moldova
Tărnă Nicolae, actor, musician, Republica Moldova
Sergiu Pîrgaru, Accent TV, Republica Moldova
Luminiţa Dumbrăveanu, Asociaţia ”Justice-Studio”, Republica Moldova
Bogdan Ţicală, reprezentantul Asociaţiei „Eternul Maramureş”, România
Marian Clenciu, preşedintele ”Asociaţia culturală Pro Basarabia şi Bucovina”, România
Dacian Dumitrescu, ziarist independent, consilier de presa la “Asociaţia culturală PRO Basarabia si Bucovina”,www.probasarabiasibucovina.ro şi administrator al site-urilor www.romaniacarnavalului.com şi www.romaniataranoastra.eu,România
Ion Maldarescu, Revista “Vatra Noastră Românească”, România
Istrate Ioan Emilian, fotoreporter independent, Reşiţa, judeţul Caraş-Severin, România
Dembiţchi Mihai, pensionar MAI, Republica Moldova
Moisei Iurie, pensionar militar, Republica Moldova
Marin Anatol, profesor de istorie, Republica Moldova

LISTA RĂMÎNE DESCHISĂ

Der Wille zu Macht. Cazul Ghimpu

Intelectualilor moldoveni, care au devenit ca atare după nereuşite în alte domenii, le explic că dorinţa de putere (der Wille zu Macht) este dată de Nietzsche drept principala forţă motrice care face spiritul uman să se mişte. Freud pretinde că ceea ce ne scoală dimineaţa din pat ar fi principiul (dorinţa) plăcerii, iar un alt corifeu al unei alte şcoli de psihologie din Viena -- mi-i lene acum să-i caut numele, că nu scriu lucrare de diplomă -- afirmă că dorinţa de (a avea) sens este combustibilul ce ne împinge pistoanele.

Aplicate la PL în general şi la Mihai Ghimpu, în special, toate aceste teorii au sens. Până la ora scrierii acestui text, Mihai Ghimpu nu a declarat deschis că nu va votra pentru dna Bacalu la funcţia de preşedinte. Trebuie să fii nebun să nu votezi un economist pro-occidental, deci, mai degrabă liberal, decât conservator.

Să nu uităm că dl Mihai Ghimpu s-a autoretras din procesul de selectare a candidaturilor, doar pentru a ne arăta din deget tocmai când cele două partide "prietene", PD şi PLDM, au ajuns, cred că pentru prima dată, la un consens.

Cu mici excepţii, întreaga presă necomunistă i-a sărit în cap lui nenea Mişa. E prea cusut cu aţă albă: mă refer la pretenţiile sale, că chipurile nu o cunoaşte, că adevărul istoric, că deportările... Dle preşedinte PL, noul preşedinte nu se va ocupa de istorie şi căutarea adevărului, ci de economie, lăsându-le intelighenţilor chişinăuieni pe primele, care comportă mai multă responsabilitate filosofică în abordare.

Se simte în eter: este foarte plauzibilă crearea unei noi majorităţi parlamentare cu Dodon şi eventuali ex-comunişti, care au sperat că vin în parlament la călduţ, nu la proteste la -20 de grade. Şi atunci liberalilor nu le va rămâne decât s-o facă pe opoziţia constructivă sau destructivă. DAR, aceasta este una din posibilităţi: nu e un dat. Axiomatic este că trebuie stabilită data alegerilor prezidenţiale şi realizată alegerea preşedintelui. Dacă nici acum nu se reuşeşte va fi imposibil să nu susţii cererea de anticipate a comicilor.

E şi normal că Mihai Ghimpu vrea ceva în loc pentru voturile sale, de aceea şi joacă la muchie de cuţit, dur, DAR nu cred că se va ajunge ca anume el să fie arătat cu degetul ca vinovatul pentru anticipate. PL VA VOTA PENTRU BACALU! Atât doar că se mai fâţâie ca mireasa din Abydos în faţa așternutului nupţial. Cei doi aliaţi din AIE nu trebuie să panicheze, trebuie să-i permită liderului celei mai mici fracţiuni s-o facă oleacă pe importantul. Vezi principiul sensului şi plăcerii de mai sus şi, poate, PL mai obţine şi ceva la capitolul dorinţei de putere, ibidem. Zicea odată Petru Lucinschi că "omul nostru vrea rugat, întrebat, mângâiat". Oare Mihai Ghimpu nu-i tot om de-al nostru?!

Iar în privinţa scâncelilor că cineva îl lucrează pe altcineva pe la spate, eu cred că liberalii creştini pot fi la curent cu rugăciunea Sf. Efrem Sirul: "Doamne, (...) duhul iubirii de stăpânire şi al grăirii în deşert depărtează-l de la mine!" Şi atunci mă întreb: oare n-au ştiut ei că Wille zu Macht, grăire în deşert şi lucrare pe la spate politikYe se numeşte? Sau ei nu-s politicieni, ci "apostoli ai adevărului"?! Fostul liberal, Teo Cârnaţ, ieri ne-a dat de înţeles că nu-s chiar aşa de apostoli.

P.S.: În alt context, tot prin der Wille zu Macht, iubirea de stăpânire, poate fi explicată şi insistenţa cu care episcopul Marchel şi popa Valuţă Novoanensky cer negocieri şi comisii de la nimeni altcineva decât de la însuşi prim-ministrul acestui stat. Ei ştiu că, având în mână liderul, poţi dispune cum vrei de turmă, deşi, între noi fie vorba, legile cu homosexuali sau fără ţin de competenţa unei alte Maechte in der Staat. Nimai că dacă pentru politician dorința de putere este un sinequanon, pentru un prelat ortodox aceasta este cel puțin un movais ton.

Eminescu şi limba română

ARS JURNALISTICA

I. PREGĂTIREA DE LUPTĂ

Chemat de redactor, reporteru-şi ia tema-n primire,
E-o conferinţă de presă, ţinută de-un şmecher politic.
Redactoru-i mamă cu unii, Cerber pentru alţii.
Sprânceana-ncruntată îi plină de sfaturi preţioase.

Detalii întreab-a jurnalistului gură, precaut.
În birou se-ntoarce şi dă-o cătare pe Google.
Întrebări delicate încearcă-a iscodi pentru luptă.
Mai bine dotat doreşte a fi, din punct de vedere-informatic.

Cu tema pe-acasă făcută şi ferm ticluită pe foaie,
Blocnotesu-nchide. De distrugere-n masă o armă,
Al său dictafon şi-l încearcă să vad' de-s bateriile bune.
Bine-ncărcate, de gol pilele nu îl vor da, doar.
Deşi întâmplări dintre-astea se mai întâmplă
Cu cavalerii peniţei în presă.

În geanta-intrinsecă le bagă, cu drag se tot uită la dânsa,
Ca samuraiul ce-n extaz îşi admiră armura.
Cu cheia-ncuind cabinetul, pasul decis şi-l îndreaptă.
Moralul e sus, aţine-te, politicianule şmecher!


II. LUPTA LA CONFERINŢA DE PRESĂ

Şi iată şi câmpul de luptă. E sala de conferinţe.
E plină de scaune, agale-ocupat' de reporteri.
Cameramanii potrivesc lumina. Sucesc-răsucesc obiectivul.
De-o viaţă tovarăşi de luptă cu jurnaliştii, creează.
Respectu-ntre tagme domneşte, deşi se întâmplă şi certuri.

Textu-acest se citeşte cu melodie de epic,
Asemenea odei antice, aşa că păstraţi hexametrul.

Între timp şi politicul vine, care-a provocat jurnaliştii.
Discursul începe să depene, minciuna îi curge din gură,
Din ochi, din tot corpul. Ne crede de tonţi, şmecherilă.
Noi ştim ce vom scrie, gândim, tot agitându-ne pixul.

Şi gata. Vremea-ntrebărilor este. În lupt' se-arunc-amazoane.
Mai multe reporteriţe întreabă făr' să se-audă
Una pe alta. Ce mai! Concurenţa e mare
După manifestare în public -- vânare de slavă deşartă.

Cei mai vetuşti le lasă să hărţuiască duşmanul.
Extenuat, e mai lesne pentru grei să-i înfigă pumnalul,
Adică-ntrebarea finală. Rănită, să-şi dea duhul fiara.


III. FACEREA

În drum spre redacţie, lead-uri în cap cântăreşte.
Cum să-nceapă mai bine, la mijloc şi la sfârşit ce să scrie.
Gospodăreşte, pentru background, idei printre gene reporterul cerne.
Frivol, la computer s-aşază, făcând dublu click pe MS Word-ul din Windows.
Festina lente, încet se grăbeşte, doar concurenţa n-aşteaptă.

Primul cuvânt, apoi titlul, lead-ul: ştirea pe ecran se naşte.
Reporterul potriveşte citatul, din dictafon precizează.
La urmă-i pocneşte finalul, doar fines coronat opus.

Redactorului îi transmite textul, şi-o rugăciune începe lui Hermes.
Din tot Panteonul acesta e zeul ce mai mult protejează
A câinilor de pază breasla. Să turbe judecătorul.


IV. BANCHETUL

Redactoru-i vesel, mulţumit, că s-a scris ştire bună.
Apasă pe "Enter" şi-n banc-a plecat onorarul.
Îl va extrage apoi din bancomat jurnalistul.
Pentru a-l folosi la nevoi sau distracţii. Depinde...

Satisfăcut, jurnalistu-n subsol se îndreaptă,
În renumitul subsol, la barul din Casa Presei.
La bere cu spumă, va discuta cu amici conspiraţii politici.
Feţe zglobii, chiot şi zâmbet. Pe umăr loveşte colegul.
Ţigara se-aprinde, berea se toarnă, treptat se încinge banchetul.

Într-un târziu şi-aminteşte: l-aşteaptă acasă o lele.
Lucrează-n spital, în medicina e soră.
La el a luat-o pentru prăjit de cartofi cu murături şi scrumbie,
Şi dragoste s-aibă la vremi de-ntăriri masculine.

... Capul-în pernă şi-ndeasă, mulţumită e fata.
Stinge lumina şi ţigara post-coitală.
Mâine l-aşteaptă redactorul, mamă ce-i pentru unii,
Cerber pentru alţii.

Tocmai acum şi-a găsit Ghimpu s-o facă pe Achile

O, muză, inspiră-mă
Să cânt lupta dintre
Apusenii şi Răsăritenii moldoveni

CÂNTUL XVII.
GHIMPU ÎŞI RETRAGE DRUJINA DIN PARLAMENT

... Şi tocmai când ne pregătisem moralul pentru o nouă bătălie-sesiune, în care speram să cucerim cetatea Voronoia, tocmai când aveam mătărânga de cal troian pregătită s-o strecurăm în partea dorsală a cetăţii de să ţipe majoretele roşcate, tulburi şi plugare la limbaj, iată că Mihai Ghimpu vrea s-o facă pe Achile şi se retrage din luptă.

Clericilor moldoveni care au devenit ca atare dintr-o timiditate manuală faţă de originea lumii le explic că Achile se supărase că Agamemnon îi luase o prizonieră. Să crape feministele de ciudă, dar în acea perioadă de aur a omenirii -- aurea prima sata est aetas, cum zice Ovid -- femeile erau tratate şi ca trofee de război. Al nostru Achile se supără că nu prea ar fi întrebat de colegi în privinţa alegerii preşedintelui. DAR NOI ce avem cu asta? Cu frustrarea şi complexul de inferioritate paranoică a liderului liberal, am în vedere.

Pentru că dacă cineva nu are suficienţi gigaocteţi pentru memorie, îi putem aminti că nu chiar cu mulţi ani în urmă, dar numai cu doi, Achile Ghimpu -- având cea mai mică fracţiune în parlament -- era şi sef de stat şi speaker de parlament, de înghiţea în sec tot pede-ul. Cu opt luni în urmă, basileul Phylatos Prasinos şi-a retras bidiviul din lupta pentru ca armata apusenilor să câştige cetatea de scaun, răpunându-l pe Igor Cucuteni-Tripolianul şi asigurându-i fotoliul tetranual lui Dorin-Patrocle. (Spre deosebire de moldoveni, care se trag din tata Traian şi mama Dochia, moldoveniştii se trag din tată cucutean şi mamă tripoliană). A venit şi timpul ca Achile să-şi plătească poliţele pentru a asigura victoria apusenilor. A venit timpul pentru materializarea principiilor şi valorilor. A venit timpul ca Mihai Ghimpu să arate că este un gentilom, nu un Voronin care nu-şi întoarce datoriile în materie de alegere a preşedintelui.

Reporterul nostru Homer ne relatează că supărarea lui Achile i-a costat pe ahei zece ani buni de lâncezeală sub zidurile Troiei. Poate Achile al nostru are timp, noi nu prea, că ne sufla anticipatele cu duhoarea lor comunistă în ceafă.


CÂNTUL XVIII.
ROMÂNISMUL CA RELIGIE

De ce se teme Mihai Ghimpu? De un preşedinte anti-român? Sau de înlăturare de la treucă. Pentru că dacă e vorba de primul motiv, atunci permiteţi-mi să informez liberalii că încep să se aplece spre penibil. Ca popa Valuţă Novoanensky, care afirmă că legea nediscrimării va atrage după sine legalizarea prostituţiei. Ion Creanga a scris o poveste şi pentru unul, şi pentru celălalt. Da, e vorba de femeia care se temea să nu-i cadă drobul de sare peste copkil.

Eu cred că Mihai Ghimpu nu îndrăzneşte să se considere unicul bun român din Moldova de Est şi îl asigur că nici viitorul preşedinte nu-şi va permite atacuri la adresa a tot ceea ce este românesc. Prea departe -- adică spre ireversibil -- au mers lucrurile deja.

În schimb, PL-ul se poate manifesta prin manifestări şi manifestaţii. Pot marca şi celebra toate zilele importante din calendarul românismului, cum ar fi tăierea împrejur al lui Zamolxe, cucerirea Daciei, retragea aureliană, unirile 1, 2, 3 etc. deportările, cu depuneri la flori la kiatra care deja poartă numele liderului lor la cazul genetiv. Nea Costache de la Timpul pregăteşte marcarea a 200 de ani de ocupaţie rusească, prin mai; ce ar fi dacă PL-ul ar susţine financiar şi organizatoric astfel de evenimente? Să distribuie gratis cărţi cu poezie şi/sau rugăciune românească. Nu vreu să fac agenda pele-ului, dar roada este multă şi secerători puţini.


CÂNTUL XIX.
UŞILE, UŞILE, LIGA TINERETULUI RUS

Citesc din articolul despre Austria în wikipedia că în acea ţară limba oficială este Germana standard, dar în emisiuni umoristice se mai foloseşte accentul austriac. Dragi prieteni, oare nu aceasta avem deja şi aici la noi. Drept că noi avem încă scris în Constituţie că limba oficială este austriaca, dar şi până taţii ruşi din Chişinău nu-şi mai întreabă feciorii ce notă au azi la moldov'nească, ci la română.

Unii prieteni politicieni poate vor rămâne dezamăgiţi, dar unirea nu se afla în topul agendei politice al momentului. Ca chişinăuian consider cu reticenţă perspectiva de a avea o altă capitală decât Chişinăul, în schimb convertirea populaţiei (că era să zic plebei) la românism mi se pare demnă de tot efortul. Nu cred că noi, generaţia de astăzi, vom fi generaţia unirii, dar înainte-mergătorii ei poate. Plagiez: roada este multă, dar secerători puţini!

Alegerea preşedintelui. Metoda lu Lachi

(instrumente: o foaie şi un pix)

Ca liderul celei mai numeroase fracţiuni din AIE, Filat trebuie să scrie pe foaie numele a 20 de candidaţi apolitici şi să-l cheme pe Streleţ cu aşa poruncă: "Valera, du-te la Lupu şi Diacov şi zi-le aşa: dle Plahotniuc, Vlad, taie din aceştia 10 candidaţi apolitici care nu-ţi plac".

După aceasta, tot Streleţ trebuie să plece la PL şi să zică: "Nenea Mişa, taie 5 candidaţi antiromâni de pe această listă". După care îl invită pe Dodon cu sintagma: "Taie 2 candidaţi cu cetăţenie română şi unionişti". După care Filat va să aleagă unu-doi şi să-i propună la vot. Urmează alegerile propriu-zise, jurământul pe Constituţie şi Evanghelie şi reintrarea pe făgaşul firesc de majorare a tarifelor.


"Dacă e să faci o treabă, apoi s-o faci cu o femeie"

Contrar teoriei voroniniene că o treabă trebuie făcută cu Iurie Roşca -- interesant, de ce nu a protestat la această declaraţie BOM? -- eu rămân tradiţionalist hetero şi declar că o treabă e mai interesant de făcut cu o femeie. Mă bazez pe propria teorie la care am ajuns prin metoda empirică.

Noul preşedinte ar fi bine să fie o femeie. Va bătea bine în ochii Occidentului. Ne trebuie nouă preşedinte ca a cincea roată la vehiculul cu tracţiune animală, dar aşa cere Constituţia. Trebuie să-i plătim tributul că nu suntem (chiar aşa de) barbari. După aceasta, selbstverstaendlich, că trebuie să elaborăm Legea Supremă pentru cea de-a doua republică. Între timp poate şi pekereme-ul moare, secătuit de finanţe.

Ne trebuie un preşedinte slab, ca britanicilor regina, ca inelul din râtul porcului, ca potcoava de pe bamper-ul uazik-ului.

P.S.: Nişte prieteni dintr-aceia de care trebuie să mă păzească Doamne-Doamne nu pot să decidă cine îmi dă bani pentru aceste articole: PL sau PLDM. Eu rog responsabilii cu finanţele de la sus-pomenitele formaţiuni să nu întârzie cu plata onorariului, nu de alta, dar mă tem că s-ar putea dovedi că, la fel, sus-pomeniţii amici nu au dreptate şi li se vor duce de râpă toate teoriile lor conspiraţioniste. Ce jalnic vor părea atunci: asta mă nelinişteşte. În altă ordine de idei imaginea de mai jos... Mai pe scurt, aţi înţeles?! (Iată aşa gânduri în cap filosofului îi zumzăie, în timp ce hedonism în procesul de spălare a blidelor caută.)

Am găsit metrii cubi căutaţi de Chirtoacă şi Becciev

Zilele acesta a trebuit să mă ocup de treburi instalatorii (santehnice), şi coborând în subsolul blocului în care locuiesc am găsit metrii cubi de apă care nu sunt trecuţi prin contoarele proprietarilor de apartamente, dar sunt înregistraţi de apometrul de la branşamentul blocului.

Nu o să vă miraţi: curge, banal, o ţeavă!

De mult nu mă mai ocup de tematica gospodăriei municipale. De vreo câţiva ani, de când l-am întrebat pe Dorin Chirtoacă de ce a introdus taxa pentru deservirea blocului şi primarul mi-a răspuns, vădit iritat: "Ştiţi cât de greu e să administrezi un bloc. Poate doriţi Dvs. să Vă faceţi şef al asociaţiei de locatari?!"

Eu speram că Chirtoacă mă are în vedere pentru un alt post: mai călduţ şi mai decent. Eu credeam că Chirtoacă presupune că eu am alte preocupări filosofice, diferite de cele ale unui şef de SEL. Văzând însă ce perspectivă carieristică mă aşteaptă la Primăria lui Chirtoacă, mi-am luat tălpăşiţa cât de repede am putut. Să nu mă prindă primarul şi să mă facă şăf di jăk.

În toamna acestui an, la Primăria Capitalei se discuta mult despre dispariţia metrilor cubi de apă. Primarul şi directorul "Apă-Canal", Constantin Becciev, au venit cu soluţia simplă: SE PIERDE APĂ, TOT DE PE SPINAREA LOCATARILOR SĂ NE SCOATEM PÂRLEALA! Cine mă va contrazice că soluţia este clară şi simplă, solomonică de înţeleaptă chiar!

Chiar şi aşa, ÎMGFL de care aparţin m-a ultimatat că-mi va pune un metru cub de apă rece în plus, până îmi verific contorul. Pedepsit fără judecată, dar m-a ajutat: că am instalat altul nou cât de repede am putut. Chiar dacă mă simt jefuit cu barbarie, nu o să mă alătur protestelor lui Roşca şi Voronin. Ce-i un cub de apă -- 9,19 lei -- pentru susţinerea cauzei AIE la guvernare. Ei conduc -- noi plătim, ei scumpesc -- noi plătim. Marea diferenţă faţă de regimul comunist este că atunci ne beleau ai lor, şi acum acelaşi lucru ni-l fac ai noştri. Acum avem principii şi valori, ce mai!

Nişte agenţii guvernamentale încă hibernează

Există, prieteni, nişte organizaţii de stat activitatea cărora îmi generează semne de întrebare. Încă nu au ieşit din luminoasele sărbători, se pare. Poate n-ar fi atât de mare paguba, dar ştiu bine că nu stau angajaţii acestora chiar aşa fără salarii. Atât doar că muncă nu se prea vede de pe urma lor.


Curtea de Conturi

Nenea Serafim, Curtea aceasta poate face mai multe decât să fie monitorizată de experţi suedezi. Că mai mult decât aceasta nu se prea vede, dacă e să judecăm după comunicatele de pe site. Anul trecut ne dădeaţi ştiri bune cam în fiecare săptămână. Cam de ce v-aţi lăsat pe tânjeală? Şi apoi cu transparenţa pentru presă şi PR-ul nici n-am crezut că o să ajungeţi până aici. Trebuie să îmbunătăţiţi condiţiile de muncă pentru jurnaliştii care vă au instituţia în grijă. Vrem şi noi o boxă unde să ne punem microfoanele şi poate chiar nişte mese. Vrem conferinţe de presă. Vrem să ne dezvăluiţi planuri de activitate şi concluzii din rapoarte. Unde e acel Urechean care a transformat Primăria Chişinău în cea mai transparentă autoritate statală pe timpurile comuniste? Şi dacă ne chemaţi la şedinţe, asiguraţi-vă că plecăm cu întrebările răspunse. Eu ştiu că puteţi.


Agenţia Naţională de Protecţie a Concurenţei

Doamna Cărare, din luna decembrie nu aţi mai publicat nimic pe site. Unde-s timpurile de anul trecut când agenţia Dvs. scutura temeliile monopoliştilor? De fiecare dată nu uitaţi să menţionaţi atunci că efectuaţi controalele la solicitarea prim-vicespeakerului Vlad Plahotniuc. Păi, rămâne să-l rugăm pe Vlad să Vă mai scrie o solicitare? Sau aţi terminat monopoliştii în Moldova.


Agenţia Turismului

Aceasta e favorita mea la consumarea banilor bugetari fără muncă. După frecvenţa cu care publicaţi comunicate pe site-ul web te poţi întreba dacă Moldova are nevoie de o astfel de agenţie sau a fost creată pentru rude algoritmice.

Mitropolia Moldovei vinde indulgenţe

După teoria tânărului preot din Anenii Noi, comuniştii de azi nu sunt cei de ieri, care împuşcau şi deportau clericii în Siberii. Ieri la Publika, popa Valuţă a dezvăluit cauzele dragostei sale, a episcopului Marchel şi a altor sacerdoţi din Mitropolia Moldovei pentru pekereme: "ne-au construit sediul Mitropoliei şi vreo două mănăstiri". E altceva că personal cunosc (m-am confruntat)despre faptul că comuniştii cereau taxă de protecţie de la oameni de afaceri, cu care bani şi şi-au permis "binefacerile". Esenţial e însă altceva: destui preoţi din cadrul Mitropoliei Moldovei gândesc la fel ca Valuţă şi Marchel, numai că, spre deosebire de aceştia, nu prea ies la rampă, tributari recomandărilor Sfinţilor Părinţi de a nu căuta slava deşartă a lumii.

Nu, că popa Valuţă şi partizanii săi de idei îşi fac cruce când aud de comuniştii sovietici, iată comuniştii de azi sunt cu totul altfel: ctitori de mănăstiri. Pentru aceasta, Biserica Orotodoxă din Moldova (BOM) nici nu a catadicsit să-şi apere dogmatica atunci, când Voronin l-a numit pe Mântuitor drept "primul comunist" (Doamne, iartă-ne!) Dacă e să urmăm firul logicii lui Valuţă şi a lui Marchel, pentru binefacerile din deceniul trecut comuniştii de azi merită susţinerea BOM şi iată că aceşti doi sacerdoţi ies deschis în apărarea comuniştilor şi susţin protestele comuniştilor şi ciracilor lor împotriva puterii de stat. Dacă aceasta nu este vânzare de indulgenţe, atunci ce este. (Pentru clericii care au devenit ca atare după eşecuri pe tărîmul dragostei explic că vânzarea de indulgenţe era pe larg practicată de biserica catolică în prima jumătate a mileniului trecut, ceea ce l-a făcut pe Luther să inventeze protestantismul. Făceai un păcat, găseai un calugăr ambulant care vindea indulgenţe şi gata: şi biserica îşi umplea haznaua şi păcătoşii îşi cumpărau locuri în Rai contra bani cash).


Comunistul în piele de episcop, Marchel


Recunosc, la conferinţa de presă de vineri a Preasfântului Marchel am mers ca acesta să mă facă homo, cu atât mai mult cu cât scrisesem aici despre el. În acel articol preveneam ca nu care cumva să-i apară cuiva dubii faţă de orientările mele, că sunt tată. Nu s-a putut reţine preasfântul. Răspunzând la întrebarea mea: "Chiar credeţi că noi, bărbaţii moldoveni "ne vom aprinde în dragoste unul pentru altul", cum zice Sf. Apostol Pavel, şi vom lăsa frumoasele noastre femei moldovence?", episcopul a răspuns că mai tare îl îngrijorează copiii. Dar, între paranteze a strecurat că speră "că Dumneavoastră nu sunteţi......" În zădar am protestat eu "să ia seama la vorbe", tinerele jurnaliste m-au hohotit la auzul aluziei.

Metoda asta de a ataca persoana atunci, când nu poţi combate ideea emisă de aceasta o cunosc încă din dialogurile cu Iurie Ivanîci. E un procedeu perfid, dar adesea îşi face efectul de a denigra emiţătorul.

Pentru că tot am renunţat la calitatea de membru al Mitropoliei Moldovei în favoarea celeilalte Mitropoliii, ca dracul din Stan Păţitul lui Creangă, care, la plecare, şi-a luat sacul cu talpa-iadului de babă, voi încerca un exorcism asupra preoţilor filiala moldovenească a Patriarhiei Rusă, voi încerca să scot diavolul roşu al comunismului din ei.

1. Oare nu ştiţi voi, că în rugăciunile de dimineaţă, Sfinţii Părinţi care le-au alcătuit (nu voi)ne scriu că trebuie să ne rugăm pentru conducerea ţării? (Opt ani am citit scrâşnind fraza ceea!)

2. Oare nu ştiţi voi că în Sfânta Liturghie pe care o slujiţi în fiecare duminică rugăciunile pentru conducerea ţării se repetă de vreo câteva ori?

3. Oare nu ştiţi voi că Sf. Ap. Pavel ne porunceşte în câteva rânduri să purtăm cinste celui cu sabia, autorităţilor adică? Voi chiar vreţi să va dau numerele versetelor?

4. Oare nu ştiţi voi că Însuşi Mântuitortul a efectuat separarea Bisericii de stat prin renumita-I frază: "daţi Cezarului, ce-i a Cezarului?" "Cum citeşti?" voi întreba şi eu ca Nazarineanul pe tânărul bogat.

Şi acum voi întreba ca Sf. Petru: "Ziceţi şi voi, dacă este mai bine să ascultăm de Marchel sau de Iisus, de apostoli şi de Sf. Părinţi?" Ironia sorţii: zilele acestea Patriarhul Kirill descurajează lumea să iasă la proteste contra lui Putin (e clar de ce), dar subalternul său Marchel cheamă lumea la proteste contra autorităţilor moldave. Râvna pentru banii din vânzarea indulgenţei îl mistuie pe episcopul roş.


"Otpusti mne, batiuşka, grehi"

Am fost ieri biserica de lângă piaţa din sectorul Râşcani. Explicaţia dată noţiunilor de "fariseu" şi "vameş" au fost slabe de tot, părinte-paroh Valeriu. Şi faptul că în Vechiul Testament nu este recomandat postul de două ori pe săptămână e corectă, atât doar că trebuia să precizezi că aceasta a fost, pe vremea lui Iisus, o inovaţie a fariseilor, care a fost preluată apoi de Sf. Părinţi şi introdusă şi în canonul ortodox. Numai că fariseii ţineau post lunea şi joia, iar noi -- miercurea şi vinerea. Şi apoi nu Vă pot uita declaraţia de astă primăvară, făcută în contextul predicii Dvs. despre islam şi legea nediscriminării: "Conducătorii de azi nu ascultă de preoţi, dar de jurnalişti!"

Eram acum câţiva ani la o cununie oficiată de parohul de la Botanica, Pavel Borşevschi. Părintele decise pe loc să opereze o modificare la decalog. "Ştiu că ştii cele 10 porunci, dar eu îţi mai dau una: să nu fii căscat!" M-a usturat pentru că mirele nu era altcineva decât umila mea persoană. Nu zic, NE-căscăciunea nu este punctul meu forte, dar nu ştiu cum cam Ne-etic suna porunca aceasta a 11-ea a părintelui ortodox, în acea zi luminoasă din viaţa mea.

De o vreme nu se prea audde de un alt rockstar al BOM, parintele Anatolie Cibric, zis și antisemitul. Acum vreo trei ani acela a doborât menora evreiasca din Parcul central al Chișinăului, crezând că face cine știe ce bunătate. Bigotism este aceasta și cred că Cibric s-ar mai fi gândit înainte de ispravă, dacă mai citea 1 Macabei 4.59, apocrifa din Biblia ortodoxă, și dacă își dădea seama că Mântuitorul după trup și toți apostolii au fost evrei. Sminteală groaynică este barbarismul clericilor "drept-măritori".


Acum câţiva ani pe internet circula un veselie rington-ul de la telefonul Mitropolitului: "Otpusti mne, batiuşka, grehi" (rus.: Iartă-mi păcatele, părinte). O piesă muzicală interpretată de nu ştiu ce autoritate interlopă din Rusia în limbajul specific al interlopilor. Cine zicea: spune-mi ce rington ai şi o să-ţi spun cine eşti?

Dar, despre billboard-urile cu Pasat, care au împânzit toată republica, nici nu mai face să vorbim. Taie-mă, dar nu-mi pot explica gravitaţia această pe care o are politica asupra clerului din Mitropolia Moldovei. Voi îndrăzni, totuşi, o ipoteză: sacerdoţii ne pun pe toţi într-o oală cu babele din Bălţi şi Făleşti. Ţintă ratată: există aici la Chişinău nişte intelighenţi care mai citesc, mai cunosc şi când îi smintiţi mai scriu în ziare şi pe bloguri. Aţi pus în ghidurile de spovedanie păcatul "am zis despre preoţi că sunt inculţi", dar vă sfătuiesc să nu vă lăsaţi pe tânjeală. Întrebarea Mântuitorului "Cum citeşti?", eu o înţeleg şi ca poruncă: "Citeşte permament!"

P.S. Toamna aceasta, călugărul-savant Petru Pruteanu a plecat la Muntele Athos, după ce clerici din BOM l-au privat de dreptul de a mai preda în instituţiile sale de teologie. Nu ştiu din ce cauză, ştiu că părintele era un bun român şi mai îndrăznea să nu fie de acord chiar cu tot ce facea conducerea BOM. Ştiu că există o mulţime de clerici decenţi în Mitropolia Moldovei. Părinţi şi prieteni, eu am plecat să mă alături Bisericii Neamului (cel puţin pomenirea Preafericitului Daniel la liturghie, nu mă sminteşte atâta ca pomenirea omologului său Kirill, cel cu "Moldova face parte din lumea rusă"). Dacă decideţi să rămâneţi în Biserica conquistadorilor moscali, vă priveşte.

Să fiţi români că vă ia mama ciuccilor!

Comedy Club

Cred că nu o să vă supăraţi tare dacă o să vă spun că privesc "Comedy Club" de pe TNT-ul Gazpormului. Ideea care generează mari venituri tinerilor umorişti ruşi a fost preluată la scară de 1:1 din Statele Unite, unde astfel de stand-up comedy generează averi de miliarde de dolari. E vorba de o întreagă industrie menită să ridice dispoziţia consumatorului de umor.

În viziunea umoriştilor ruşi imaginea moldoveanului nu se deosebeşte cu mult de cea a tadjikului sau cea a uzbekului sau cea a iakutului (numit de ruşi şi ciuccea). E şi de înţeles: când am fost acum un an la Moscova (la o conferinţă, nu la lipit tapete) trenul de la aeroporul Domodedovo spre Moscova s-a umplut în scurt timp de vorbă moldov'nească. E drept, se auzeau şi graiuri diferite, dar acelea sunau oricum minoritar în capitala rusă. Nu e vorba de pasageri ca şi mine, erau moldoveni care se întorceau de la serviciu.

Euro TV-ul de la Chişinău mai pune pe post şi ediţii ale "Comedy Club"-ului moldovenesc. Acesta este copiat sută la sută după cel rusesc, DAR nu se prea aude vorbă românească în el. Mai mult ruseşte, dar şi când iese la rampă vreun "umorist" moldovean, acesta încerca să folosească o versiune lingvistică dintre cele mai pocite ale limbii noastre. Dacă rusul prezentat de "Comedy Club"-ul moldovenesc este rezonabil, calculat, vorbeşte corect, este antiromân, apoi moldoveanul este beţiv şi necioplit. Astfel ne văd poporul umoriştii de pe malul Bâcului. Chiar şi în limba lor pocită -- moldovnească -- "noii umorişti" moldoveni se alătură amicilor lor ruşi în a face mişto de moldoveni. Fiara mamii lor de mancurţi şi cretini! Să-ţi iei în zeflemea propriul popor doar ca să placi celorlalte etnii!


Bunii români ne-au părăsit. Cu ce am rămas?

Mă ia groaza câteodată constatând câtă lume tânără şi bună a părăsit aceste meleaguri. O mulţime de foşti colegi, cu talent, cu cumsecădenie, cu scaun la cap a părăsit Republica Moldova pentru Statele Unite, Canada, Europa sau Israel, în căutarea unei vieţi mai decente decât cea pe care le-o sortea Chişinăul. Fie că s-au căsătorit cu moldoveni, fie cu străini, au plecat şi s-au stabilit în străinătate. Am rămas aici cu oligarhii, funcţionarii, jurnaliştii, pensionarii şi manipulaţii, care protestează pentru bani (rimează conotaţional cu "se prostituează". Nu mai ştiu care organizaţie prestigioasă (The Economist?) tot publică din an în an rapoarte că R. Moldova este un stat falit. Nu cred că sunt tare departe de adevăr acei cercetători. Prea puţini se întorc după ce au prins gustul vieţii peste hotare, prea le este greu să se readapteze la realităţile crude de aici.

Am rămas cu drojdia societăţii (moldovenii -- primii la beţie), cu oameni care nu pot să-şi ia soarta în propriile mâini, care aşteaptă să fie mântuiţi de politicieni. Creduli, care cred în declaraţii populiste. Xenofobi, care votează cu partide românofobe. Mancurţi, care nu pot lega două vorbe în limba maternă, nu deschid o carte de istorie, se informează de la politicieni. Suntem o turmă dezorientată şi fără păstor. Nu în zădar, sondajele ne dau printre naţiunile nefericite.


Salvarea prin reîntoarcerea la Scriptura Neamului

Ştiu, lucrurile stau şi mai prost decât cele schiţate de mine cu câteva trăsături de penel mai sus. Ce avem de făcut noi, moldovenii (românii basarabeni), în acest secol sau cel puţin în prima sa jumătate? Religia ortodoxă ne spune că permanent trebuie să ne pregătim de a doua venire. OK, de aceasta se ocupă fiecare personal şi împreună cu Biserica. Dar, ca popor moldav, ce vom face în primii 50 de ani?

Deschiderea frontierelor, anularea vizelor Schengen, aderarea la UE, unirea cu România, consolidarea democraţiei şi sporirea prosperităţii. Mai ştiţi voi altele? Mă voi referi la unirea cu România într-un alt articol, dar fie că aceasta va avea loc, fie că nu, noi, moldovenii, ce vom face până în 2050? Mi-e teamă că înlesnirea circulaţiei va pustii complet această ţară de forţă de muncă, principalul articol de export al Moldovei actuale.

Pe termen scurt şi mediu văd o soluţie în consolidarea pilonului moral al societăţii noastre. Chiar recent un cercetător francez concluziona că 70 la sută din tinerele moldovence s-au prostituat. Nu ştiu. Nişte jurnaliste de la Chişinău se pregăteau să-i dea la bot acelui franţuz. Ştiu doar că în fostele republici iugoslave, în Turcia şi Orientul Apropiat, reputaţia moldovencelor asta este. Când ieşeam din aeroportul Domodedovo, "peşti" ruşi etalau pancarte pe care scria că oferă cazare fetelor tinere. Dacă stateau acolo înseamnă că tot le mai cade-n plasă câte o păsărică moldoveancă.

Nu am o soluţie mai simplă decât cea găsită de evrei după distrugerea Templului în anii 70 după Hristos. Şi-au creat Talmudul. Noi, românii, avem Talmudul nostru: creaţiile folclorice, cronicarii, Cantemir, Eminescu, clasicii, modernii, Vieru şi Guguţă al lui Vangheli. Înaintaşii ne-au pregătit Scriptura Neamului. Nu ne putem plânge că nu avem pe ce ne sprijini. A mai rămas să-l contrazicem pe regele nostru filosof, Dimitrie Cantemir, care ne imputa că nu ne prea rupem după cărţi.

Moise le-a dat evreilor întâi Legea şi pe urma ţara. Noi avem o ţară, dar fără morală, spirit, religie şi lege o vom pierde.

PS: Când scriu aceste rânduri, CACD-ul sau PCRM-ul (că tot acolo e) scandează "Jos Guvernul, Jos Alianţa!". Mult, mult avem de lucru în prima jumătate a secoului 21. Numai uite câtă prostie avem de rănit, spălat, curăţat şi dat foc.