1. Fost-a cuvântul Domnului către mine şi mi-a zis:
2. "Fiul omului, rosteşte cuvânt către fiii poporului tău şi le spune: De voi aduce sabie asupra unei ţări şi poporul ţării aceleia va lua din mijlocul său un om şi îl va pune străjer,
3. Şi el, văzând sabia venind împotriva ţării, va trâmbiţa din trâmbiţă şi va vesti poporul;
4. De va auzi cineva sunetul trâmbiţei, dar nu se va păzi, când va veni sabia şi-l va prinde, sângele aceluia va fi asupra capului său.
5. Pentru că a auzit glasul trâmbiţei şi nu s-a păzit, sângele lui va fi asupra lui; iar cel ce se va păzi îşi va scăpa viaţa sa.
6. Dacă însă străjerul a văzut sabia venind şi nu a sunat din trâmbiţă şi poporul n-a fost vestit şi va veni sabia şi va ridica viaţa cuiva, acela a fost răpit pentru păcatele lui, dar sângele lui îl voi cere din mâna străjerului.
7. Şi pe tine, fiul omului, te-am pus Eu străjer casei lui Israel şi tu vei auzi cuvânt din gura Mea şi îl vei vesti din partea Mea.
8. Când Eu voi zice păcătosului: "Păcătosule, vei muri", şi tu nu-i vei grăi nimic, ca să vesteşti pe păcătos să se abată de la calea lui, atunci păcătosul acela va muri pentru păcatele sale, iar sângele lui îl voi cere din mâna ta.
9. Iar dacă tu ai vestit pe păcătos să se abată de la calea lui şi să se întoarcă de la ea, şi el nu s-a abătut de la calea lui, atunci el va muri pentru păcatele lui, iar tu ţi-ai scăpat viaţa.
10. Şi tu, fiul omului, spune casei lui Israel: Voi ziceţi aşa: "Nelegiuirile noastre şi păcatele noastre sunt asupra noastră şi ne stingem în ele; cum vom putea dar să trăim?"
11. Spune-le: Precum este adevărat că Eu sunt viu, tot aşa este de adevărat că Eu nu voiesc moartea. păcătosului, ci ca păcătosul să se întoarcă de la calea sa şi să fie viu. Întoarceţi-vă, întoarceţi-vă de la căile voastre cele rele! Pentru ce să muriţi voi, casa lui Israel?
12. Şi tu, fiul omului, spune fiilor poporului tău: Dreptatea dreptului nu-l va scăpa în ziua păcătuirii lui şi nelegiuitul nu va cădea pentru nelegiuirea sa în ziua întoarcerii sale de la nelegiuirea sa, precum nici dreptul în ziua păcătuirii sale nu va putea rămâne cu viaţă pentru dreptatea sa.
13. Când voi zice dreptului că va fi viu, iar el se va încrede în dreptatea sa şi va face nedreptate, atunci nu se va mai pomeni toată dreptatea lui, ci el va muri pentru tot răul pe care l-a făcut.
14. Şi când voi zice păcătosului: "Vei muri", dar el se va întoarce de la păcatele sale şi va face judecată şi dreptate,
15. Dacă acest păcătos va înapoia zălogul, pentru cele răpite va despăgubi, va umbla după legile vieţii, nefăcând nimic rău, atunci el va fi viu şi nu va muri.
16. Nici unul din păcatele sale, pe care le-a făcut, nu i se vor pomeni şi, pentru că a început a face dreptate şi judecată, va fi viu.
17. Fiii poporului tău zic: "Calea Domnului nu este dreaptă!" Dar nedreaptă este calea lor.
18. Dacă dreptul se va abate de la dreptatea sa şi va începe să facă nelegiuire, va muri pentru aceasta.
19. De asemenea, dacă nelegiuitul s-a întors de la nelegiuirea sa şi a început să facă judecată şi dreptate, pentru aceasta el va trăi.
20. Voi însă ziceţi: "Calea Domnului este nedreaptă". Eu vă voi judeca pe voi, casa lui Israel, şi voi judeca pe fiecare după purtările lui".
21. În anul al doisprezecelea după robirea noastră, în ziua a cincea a lunii a zecea, a venit la mine unul din cei scăpaţi din Ierusalim şi mi-a spus: "Cetatea este dărâmată!"
22. Mâna Domnului a fost peste mine, seara, încă înainte de a veni acest fugar; iar dimineaţa, când a venit acesta la mine, Domnul îmi deschisese gura şi nu mai eram mut, ei mi se deschisese gura.
23. Şi a fost cuvântul Domnului către mine şi mi-a zis:
24. Fiul omului, cei ce trăiesc în locurile pustiite din ţara lui Israel zic: "Avraam a fost unul şi a primit în stăpânire ţara aceasta, iar noi suntem mulţi; deci nouă ne este dată în stăpânire ţara aceasta.
25. De aceea spune-le: "Aşa grăieşte Domnul Dumnezeu: Voi mâncaţi mâncare cu sânge; vă ridicaţi ochii spre idolii voştri şi vărsaţi sânge şi apoi voiţi să stăpâniţi ţara?
26. Voi vă rezemaţi pe sabia voastră, faceţi ticăloşii, vă pângăriţi femeile unii altora şi apoi voiţi să stăpâniţi ţara?
27. Iată ce să le spui: Aşa grăieşte Domnul Dumnezeu: Precum este adevărat că Eu sunt viu, tot aşa de adevărat este că cei ce locuiesc în locurile pustiite vor cădea de sabie; iar cel ce se află în câmp, pe acela îl voi da fiarelor spre mâncare, iar cei din cetăţi şi din peşteri vor muri de ciumă.
28. Şi voi face din ţară un pustiu şi o singurătate, trufia puterii ei va înceta, şi munţii lui Israel se vor pustii, încât nici un trecător nu va mai trece prin ei.
29. Şi vor cunoaşte că Eu sunt Domnul, când voi face ţara pustietatea pustietăţilor pentru toate ticăloşiile pe care le-au făcut ei.
30. Iar despre tine, fiul omului, fiii poporului tău grăiesc pe la ziduri şi pe la uşile caselor şi zice unul către altul şi frate către frate: "Mergeţi de vedeţi ce cuvânt a ieşit de la Domnul!"
31. Şi ei vin la tine, ca la o adunare de petrecere; poporul Meu se aşază înaintea ta şi ascultă cuvintele tale. Dar nu le împlineşte; căci ei cu gura lor fac din acestea o petrecere, iar inima lor e târâtă după poftele lor.
32. Iată că tu eşti pentru ei un cântăreţ plăcut, cu glas frumos şi care cântă bine din instrumentul său; ei ascultă cuvintele tale, dar nimeni nu le împlineşte,
33. Iar când aceste lucruri vor veni, şi iată că ele vin, atunci vor şti că în mijlocul lor era un prooroc".
miercuri, 28 decembrie 2011
luni, 19 decembrie 2011
Jonathan Swift către AIE-2. Un sfat
... Cel mai mult mi-i milă de Zina-Carabina. Ei, la ce i-a trebuit femeii celeia să se ia de gât cu Dodon? Nu vedeţi c-o bagă în ultimatumuri? Îi trebuie ei ultimatum de voie bună la vârsta asta? Am uitat noi oare cât de lesne roşeşte Petrovna când trebuie să spună minciuni la televizor? Dar, cum să fii politician fără obraz de scoarţă?
Pentru prima dată fiul profesoarei de franceză din Sadova Călăraşilor m-a uimit când i-a scris scrisoarea lui McCain, acuzându-l de duble standarde. Nu ştiu dacă McCain i-a răspuns, dar pentru a nu perturba presupusa corespondenţă dintre cele două mari personalităţi ale politicii internaţionale, eu am sclipuit aici replica. Sunt sigur că până la urmă proaspătul ales lider al socialiştilor bâcovieni va reuşi să organizeze un turneu intergalactic la şah, dar până mai una-alta se antrenează în lansare de ultimatumuri.
Nu mai puţin pitoresc s-a dovedit a fi un nou decalog enunţat de liderul PAD-ului pentru a-şi da votul lui Marian Lupu. Nu ştiu dacă nefericitul veşnic candidat a citit decalogul gordian -- eu nu --, dar din spuse am auzit că aceasta e pe măsura celui mozaic. Apropo, tradiţia bisericească ne spune că Moise a primit tablele legii anume în această vreme a anului, când creştinii ortodocşi ţin postul Crăciunului. Deci, nu putem exclude o intervenţie a lui Deus ex machina în creaţia filosofico-religioasă a liderului padic.
Mare bucurie şi această lege a nediscriminării atât pentru bigoţi, cât şi pentru cei cu patima de masare a muşchiului dorsal. Apropo, acest gest îl practică şi profanii, dar numai după ce primesc o injecţie din acul unei surori medicale blonde. După săbii rupte în lupte încrâncenate în instanţe, la conferinţe de presă şi talk show-uri, ambele tabere îşi ling mulţumite rănile tăiate în vanitate. "Şi numai de câtă publicitate am beneficiat. Vom avea ce scrie în rapoartele faţă de donatorii occidentali", cred eu că cred ei.
Văzând atâta pârjol şi răzmeriţă în jur, te întinzi, instinctual, după manuscrise antice,să vezi cum au pus capăt cei vechi la asemenea patimi şi foc sufletesc mistuitor. Tocmai îmi cade sub mână "Gulliver" a lui Swift şi deschid la capitolul unde acesta stinge temerar flăcările din iatacul reginei lilipute, urinându-se. Deşi a umplut-o de ruşine, i-a salvat totuşi viaţa, acest act de eroism însă nu i-a împiedicat pe liliputani să-i însăileze frumuseţe de proces judiciar. Legea-i lege şi la lilipuţi.
Pentru prima dată fiul profesoarei de franceză din Sadova Călăraşilor m-a uimit când i-a scris scrisoarea lui McCain, acuzându-l de duble standarde. Nu ştiu dacă McCain i-a răspuns, dar pentru a nu perturba presupusa corespondenţă dintre cele două mari personalităţi ale politicii internaţionale, eu am sclipuit aici replica. Sunt sigur că până la urmă proaspătul ales lider al socialiştilor bâcovieni va reuşi să organizeze un turneu intergalactic la şah, dar până mai una-alta se antrenează în lansare de ultimatumuri.
Nu mai puţin pitoresc s-a dovedit a fi un nou decalog enunţat de liderul PAD-ului pentru a-şi da votul lui Marian Lupu. Nu ştiu dacă nefericitul veşnic candidat a citit decalogul gordian -- eu nu --, dar din spuse am auzit că aceasta e pe măsura celui mozaic. Apropo, tradiţia bisericească ne spune că Moise a primit tablele legii anume în această vreme a anului, când creştinii ortodocşi ţin postul Crăciunului. Deci, nu putem exclude o intervenţie a lui Deus ex machina în creaţia filosofico-religioasă a liderului padic.
Mare bucurie şi această lege a nediscriminării atât pentru bigoţi, cât şi pentru cei cu patima de masare a muşchiului dorsal. Apropo, acest gest îl practică şi profanii, dar numai după ce primesc o injecţie din acul unei surori medicale blonde. După săbii rupte în lupte încrâncenate în instanţe, la conferinţe de presă şi talk show-uri, ambele tabere îşi ling mulţumite rănile tăiate în vanitate. "Şi numai de câtă publicitate am beneficiat. Vom avea ce scrie în rapoartele faţă de donatorii occidentali", cred eu că cred ei.
Văzând atâta pârjol şi răzmeriţă în jur, te întinzi, instinctual, după manuscrise antice,să vezi cum au pus capăt cei vechi la asemenea patimi şi foc sufletesc mistuitor. Tocmai îmi cade sub mână "Gulliver" a lui Swift şi deschid la capitolul unde acesta stinge temerar flăcările din iatacul reginei lilipute, urinându-se. Deşi a umplut-o de ruşine, i-a salvat totuşi viaţa, acest act de eroism însă nu i-a împiedicat pe liliputani să-i însăileze frumuseţe de proces judiciar. Legea-i lege şi la lilipuţi.
luni, 12 decembrie 2011
ŢARA de LEONIDA LARI
Mancurţii mă bârfesc că nu-s la cale,
Şovinii mă bârfesc că stau la zdup --
Imperiul se clatină din şale,
Căci duhul nu se-aşează pe calup.
Voi fi având vreun păcat de moarte,
Să fie un păcat într-adevăr?
Că-am vrut şi neamuşl meu să aibă parte
De apă, de pământ, de-un colţ de cer...
Mancurţii mă somează cu injurii,
Şovinii -- cu omoruri sângerii,
Imperiul îşi şterge latul gurii
De sângele vărsat în colonii.
Mancurţi, şovini şi alte cozi de sfoară,
Mânaţi de timp, oricum vor dispărea,
Dar viaţa nu mi-e viaţă fără ţară,
Or, ţara e şi fără viaţa mea.
Şovinii mă bârfesc că stau la zdup --
Imperiul se clatină din şale,
Căci duhul nu se-aşează pe calup.
Voi fi având vreun păcat de moarte,
Să fie un păcat într-adevăr?
Că-am vrut şi neamuşl meu să aibă parte
De apă, de pământ, de-un colţ de cer...
Mancurţii mă somează cu injurii,
Şovinii -- cu omoruri sângerii,
Imperiul îşi şterge latul gurii
De sângele vărsat în colonii.
Mancurţi, şovini şi alte cozi de sfoară,
Mânaţi de timp, oricum vor dispărea,
Dar viaţa nu mi-e viaţă fără ţară,
Or, ţara e şi fără viaţa mea.
În aşteptarea noii dictaturi. Se întorc comuniştii?!
Spun comentatorii politici moldoveni (Boţan) că ceea ce se întâmplă actualmente în politica de pe malul falnicul Bâc nu s-ar presta analizei politice. Pentru că există o componentă economică puternică, zic ei, ruşinându-se să folosească aşa definiţii aristotelice ca "oligarhie" sau "plutocraţie". Păi, dacă analiştii politici să spală pe mâini, eu zic să apelăm la religie, mitologie şi psihanaliză pentru a încerca să descurcăm cumva iţele bâcoviene şi să ghicim, cât se poate de serios în bobi, ce poate să ni se întâmple după nu mai ţin minte a câta tentativă de a ne pricopsi şi noi cu un pic de mai multă ordine în ţară.
Mă voi folosi de două mituri atropologice: mitul despre lupta dintre tatăl tiran şi feciorii rebeli pe care am încercat să-l transpun superficial aici şi mitul fiului risipitor, conţinut în Evanghelii.
Relaţiile descrise în mitul despre tatăl şi fii au loc şi astăzi la un şir de mamifere şi acesta poate fi rezumat la faptul că există un mascul-alfa care are dreptul să se împerecheze cu toate femelele din turmă şi există grupul masculilor burlaci care toată ziua stau în ascetism şi clocesc planuri cum să-l detroneze pe cel ce le provoacă atâta frustrare. Freud, în a sa lucrare "Totem şi Tabu", demonstrează că de la lupta dintre tată şi fii, în urma căruia tătal este ucis, porneşte întreaga istorie, religie şi cultură umană, inclusiv cele două mari fobii omeneşti: frica de castrare şi frica de incest.
Babilonenii (Tiamat şi Kingu), egiptenii (Osiris), grecii (Uranus, Chronos, Zeus), romanii (Romulus, Remus şi rapirea Sabinelor): toate popoarele antice mai cunoscute îşi deapănă istoriile de la lupta zeilor tineri cu cei bătrâni pentru putere şi răpirea femeilor. Biblia ne povesteşte că Avraam a mai avut fii după Isaac, de la concubine, pe care i-a alungat înainte de moartea sa, iar noi înţelegem că a făcut-o anume pentru a preveni o foarte posibilă rebeliune. Când evreii au început să ceară rege, Yahve îi zice prorocului Samuel: "Ascultă glasul poporului...; căci nu pe tine te-au lepădat, ci M-au lepădat pe mine, ca să nu mai domnesc Eu peste ei". 1Regi 8:7 Da, e vorba de Complexul Oedip, ridicat la scară psihosocială: între popor şi Zeul protector sau rege. Şi, bineînţeles cine dacă nu creştinii îşi pornesc istoria de la un Dumnezeu-Om, care a fost ucis în urma unei rebeliuni.
(Şi moldovenii şi-au ucis, după hăituială, Bourul mitic indo-european, după care, i-au plasat imaginea totemică pe stemă, unde a rămas şi în prezent pe stemele a două state R. Moldova şi România. Ca să ne ştim strămoşul comun. La fel e şi cu totemul (lupul) romanilor şi al popoarelor turcice).
În istoria modernă a Republicii Moldova eu am numărat trei astfel de rebeliuni. E vorba de mişcarea de Renaştere Naţională. Fiii rebeli s-au răsculat împotriva Imperiului Răului şi acea rebeliune s-a soldat cu un şir de succese remarcabil de istorice. A urmat revenirea la conservatorism (agrarienii). A două răscoală a avut loc în 2000, când fiii rebeli au modificat Constituţia astfel încât să-l împiedice pe Lucinschi să mai fie Preşedinte încă patru ani. Fiii rebeli de atunci au lansat un şir de reforme, după care poporul a decis să revină la "bunele timpuri de altădată", alegând comuniştii.
Cea de-a treia rebeliune a avut loc la 7 aprilie 2009. Nu este obligatoriu ca fiii-rebeli să fie întotdeauana victorioşi, dar regula e că victoria lor generează un impuls de progres societăţii (haremului, cum ar veni). În caz de succes al fiilor, aceştia devin cunoscuţi pentru urmaşi ca taţi-fondatori (SUA, iar la noi Anatol Ţăranu aşa şi-şi numeşte colegii din Parlamentul 90 la evenimente cu mai puţine camere TV).
Detronarea tatălui tiran augmentează importanţa şi prestigiul legii pe care fiii se obligă să nu o încalce. Primul articol din această lege, stabilită între burlacii care, iată, s-au căpătuit cu familii după omor, statuează că nimeni nu mai poate lua locul tatălui ucis, deoarece aceasta ar duce la un nou război, de această dată fratricid. Tot atât de adevărat însă e că fiecare din fiii rebeli râvneşte să devină tată-tiran, înţelegând că pentru aceasta va trebui să-şi ucidă fraţii (Romulus şi Remus).
Iată de ce nu au dorit plutocraţii moldoveni să-i permită unuia dintre ei să ia locul tatălui, şi ştiţi la cine mă refer şi ştiţi că a fost tiran. Da, oficial s-au înţeles, au semnat şi acorduri, apoi anexe, atât secrete, cât şi publice, dar rânza moldoveanului -- termenul nostru neaoş pentru pentru pulsiunile inconştientului -- s-a dovedit mai puternică. Acum, fiii rebeli urmează să stabilească o nouă dată pentru alegeri şi, poate, un nou candidat, vreun intelectual de genul lui Herman van Rompuy. Aceasta e varianta optimă pentru viitorii trei ani cât i-au rămas teoretic AIE-2. Nu prevăd o grabnică destrămare a Alianţei: e mai bine cu un harem mic (adică la putere), decât în opoziţie (adică în grupul burlacilor pe care Freud îi bănuieşte şi de interrelaţii netradiţionale).
Alegerea lui Lupu în funcţia supremă din stat era să satisfacă doar PD-ul şi PL-ul, plus un număr indefinit de populaţie care s-a săturat de "bardak". Pentru opoziţiile parlamentară şi extra-parlamentară şi pentru PLDM aceasta ar fi fost egal cu trei ani de frustrări, or, acestea, ne spune psihanaliza, generează pasiuni mult mai puternice, decât uscatul sentiment de a fi politician obedient legii.
Ca să confirm legitatea celor expuse mai sus, vom observa că progresul intrinsec victoriei fiilor rebeli s-a produs şi de această dată: mă refer la bunele relaţii cu Occidentul, stăvilirea declinului economic (Moldova înregistrează modeste creştere economice într-un ocean de criză mondailă) şi asigurarea unei libertăţi a şi în mass-media nemairesimţite până acum.
Dar, aici există premisele ca evenimentele să se desfăşoare după scenariul din mitul Fiului Risipitor. Acela de asemenea a realizat rebeliunea adolescentină, dar a suferit eşec: "16. Şi dorea să-şi sature pântecele din roşcovele pe care le mâncau porcii, însă nimeni nu-i dădea. 17. Dar, venindu-şi în sine, a zis: Câţi argaţi ai tatălui meu sunt îndestulaţi de pâine, iar eu pier aici de foame! 18. Sculându-mă, mă voi duce la tatăl meu şi-i voi spune: Tată, am greşit la cer şi înaintea ta;" Lc. 15
Sângerosul iconoclasm a apărut în Imperiul Bizantin, după ce mai marii Constantinopolului au început să intre la ideea că eşecurile în faţa musulmanilor le suferă pentru că se închină la icoane. Din acelaşi motiv (îndepărtarea de prescripţiile "religiei adevărate") au apărut mai recent şi radicalii islamişti, dar o reapropiere de Divinitate este aleasă de credincioşi de fiecare dată când ajung să treacă prin vremi de restrişte.
Pe cei mai mulţi cetăţeni moldoveni evenimentele politice curente îi sperie, ca orice lucru necunoscut. Îi confuzionează până într-atât, încât ajung ca 80% din intervievaţii sondajelor să declare că lucrurile în ţară merg într-o direcţie greşită. Pe ce se bazează? Pe (in-)confortul psihic. Plus la toate se mai adaugă şi televiziunile, care, în lipsă de subiecte (senzaţii) tari, asemuiesc nealegerea Preşedintelui cu o situaţie de pat apocaliptic. De aceea şi mi-e teamă să nu zică (iar) o bună majoritate din alegători: ia să ne reîntoarcem noi la bunele timpuri comuniste, că atunci măcar era totul clar. Dar, tot sondajele arată că în parlament vor veni aceiaşi.
Noi alegeri? Nicio problemă! Atât doar că politicienii actuali ar putea să modifice la urma-urmei Constituţia ceea ca să nu mai calce pe greblă şi A PATRA OARĂ. Personal nu-i cred capabili de atâta altruism, dar scriu şi eu aşa. Mai ştii?!
Mă voi folosi de două mituri atropologice: mitul despre lupta dintre tatăl tiran şi feciorii rebeli pe care am încercat să-l transpun superficial aici şi mitul fiului risipitor, conţinut în Evanghelii.
Relaţiile descrise în mitul despre tatăl şi fii au loc şi astăzi la un şir de mamifere şi acesta poate fi rezumat la faptul că există un mascul-alfa care are dreptul să se împerecheze cu toate femelele din turmă şi există grupul masculilor burlaci care toată ziua stau în ascetism şi clocesc planuri cum să-l detroneze pe cel ce le provoacă atâta frustrare. Freud, în a sa lucrare "Totem şi Tabu", demonstrează că de la lupta dintre tată şi fii, în urma căruia tătal este ucis, porneşte întreaga istorie, religie şi cultură umană, inclusiv cele două mari fobii omeneşti: frica de castrare şi frica de incest.
Babilonenii (Tiamat şi Kingu), egiptenii (Osiris), grecii (Uranus, Chronos, Zeus), romanii (Romulus, Remus şi rapirea Sabinelor): toate popoarele antice mai cunoscute îşi deapănă istoriile de la lupta zeilor tineri cu cei bătrâni pentru putere şi răpirea femeilor. Biblia ne povesteşte că Avraam a mai avut fii după Isaac, de la concubine, pe care i-a alungat înainte de moartea sa, iar noi înţelegem că a făcut-o anume pentru a preveni o foarte posibilă rebeliune. Când evreii au început să ceară rege, Yahve îi zice prorocului Samuel: "Ascultă glasul poporului...; căci nu pe tine te-au lepădat, ci M-au lepădat pe mine, ca să nu mai domnesc Eu peste ei". 1Regi 8:7 Da, e vorba de Complexul Oedip, ridicat la scară psihosocială: între popor şi Zeul protector sau rege. Şi, bineînţeles cine dacă nu creştinii îşi pornesc istoria de la un Dumnezeu-Om, care a fost ucis în urma unei rebeliuni.
(Şi moldovenii şi-au ucis, după hăituială, Bourul mitic indo-european, după care, i-au plasat imaginea totemică pe stemă, unde a rămas şi în prezent pe stemele a două state R. Moldova şi România. Ca să ne ştim strămoşul comun. La fel e şi cu totemul (lupul) romanilor şi al popoarelor turcice).
În istoria modernă a Republicii Moldova eu am numărat trei astfel de rebeliuni. E vorba de mişcarea de Renaştere Naţională. Fiii rebeli s-au răsculat împotriva Imperiului Răului şi acea rebeliune s-a soldat cu un şir de succese remarcabil de istorice. A urmat revenirea la conservatorism (agrarienii). A două răscoală a avut loc în 2000, când fiii rebeli au modificat Constituţia astfel încât să-l împiedice pe Lucinschi să mai fie Preşedinte încă patru ani. Fiii rebeli de atunci au lansat un şir de reforme, după care poporul a decis să revină la "bunele timpuri de altădată", alegând comuniştii.
Cea de-a treia rebeliune a avut loc la 7 aprilie 2009. Nu este obligatoriu ca fiii-rebeli să fie întotdeauana victorioşi, dar regula e că victoria lor generează un impuls de progres societăţii (haremului, cum ar veni). În caz de succes al fiilor, aceştia devin cunoscuţi pentru urmaşi ca taţi-fondatori (SUA, iar la noi Anatol Ţăranu aşa şi-şi numeşte colegii din Parlamentul 90 la evenimente cu mai puţine camere TV).
Detronarea tatălui tiran augmentează importanţa şi prestigiul legii pe care fiii se obligă să nu o încalce. Primul articol din această lege, stabilită între burlacii care, iată, s-au căpătuit cu familii după omor, statuează că nimeni nu mai poate lua locul tatălui ucis, deoarece aceasta ar duce la un nou război, de această dată fratricid. Tot atât de adevărat însă e că fiecare din fiii rebeli râvneşte să devină tată-tiran, înţelegând că pentru aceasta va trebui să-şi ucidă fraţii (Romulus şi Remus).
Iată de ce nu au dorit plutocraţii moldoveni să-i permită unuia dintre ei să ia locul tatălui, şi ştiţi la cine mă refer şi ştiţi că a fost tiran. Da, oficial s-au înţeles, au semnat şi acorduri, apoi anexe, atât secrete, cât şi publice, dar rânza moldoveanului -- termenul nostru neaoş pentru pentru pulsiunile inconştientului -- s-a dovedit mai puternică. Acum, fiii rebeli urmează să stabilească o nouă dată pentru alegeri şi, poate, un nou candidat, vreun intelectual de genul lui Herman van Rompuy. Aceasta e varianta optimă pentru viitorii trei ani cât i-au rămas teoretic AIE-2. Nu prevăd o grabnică destrămare a Alianţei: e mai bine cu un harem mic (adică la putere), decât în opoziţie (adică în grupul burlacilor pe care Freud îi bănuieşte şi de interrelaţii netradiţionale).
Alegerea lui Lupu în funcţia supremă din stat era să satisfacă doar PD-ul şi PL-ul, plus un număr indefinit de populaţie care s-a săturat de "bardak". Pentru opoziţiile parlamentară şi extra-parlamentară şi pentru PLDM aceasta ar fi fost egal cu trei ani de frustrări, or, acestea, ne spune psihanaliza, generează pasiuni mult mai puternice, decât uscatul sentiment de a fi politician obedient legii.
Ca să confirm legitatea celor expuse mai sus, vom observa că progresul intrinsec victoriei fiilor rebeli s-a produs şi de această dată: mă refer la bunele relaţii cu Occidentul, stăvilirea declinului economic (Moldova înregistrează modeste creştere economice într-un ocean de criză mondailă) şi asigurarea unei libertăţi a şi în mass-media nemairesimţite până acum.
Dar, aici există premisele ca evenimentele să se desfăşoare după scenariul din mitul Fiului Risipitor. Acela de asemenea a realizat rebeliunea adolescentină, dar a suferit eşec: "16. Şi dorea să-şi sature pântecele din roşcovele pe care le mâncau porcii, însă nimeni nu-i dădea. 17. Dar, venindu-şi în sine, a zis: Câţi argaţi ai tatălui meu sunt îndestulaţi de pâine, iar eu pier aici de foame! 18. Sculându-mă, mă voi duce la tatăl meu şi-i voi spune: Tată, am greşit la cer şi înaintea ta;" Lc. 15
Sângerosul iconoclasm a apărut în Imperiul Bizantin, după ce mai marii Constantinopolului au început să intre la ideea că eşecurile în faţa musulmanilor le suferă pentru că se închină la icoane. Din acelaşi motiv (îndepărtarea de prescripţiile "religiei adevărate") au apărut mai recent şi radicalii islamişti, dar o reapropiere de Divinitate este aleasă de credincioşi de fiecare dată când ajung să treacă prin vremi de restrişte.
Pe cei mai mulţi cetăţeni moldoveni evenimentele politice curente îi sperie, ca orice lucru necunoscut. Îi confuzionează până într-atât, încât ajung ca 80% din intervievaţii sondajelor să declare că lucrurile în ţară merg într-o direcţie greşită. Pe ce se bazează? Pe (in-)confortul psihic. Plus la toate se mai adaugă şi televiziunile, care, în lipsă de subiecte (senzaţii) tari, asemuiesc nealegerea Preşedintelui cu o situaţie de pat apocaliptic. De aceea şi mi-e teamă să nu zică (iar) o bună majoritate din alegători: ia să ne reîntoarcem noi la bunele timpuri comuniste, că atunci măcar era totul clar. Dar, tot sondajele arată că în parlament vor veni aceiaşi.
Noi alegeri? Nicio problemă! Atât doar că politicienii actuali ar putea să modifice la urma-urmei Constituţia ceea ca să nu mai calce pe greblă şi A PATRA OARĂ. Personal nu-i cred capabili de atâta altruism, dar scriu şi eu aşa. Mai ştii?!
luni, 5 decembrie 2011
Religia trebuie introdusă în şcoală inclusiv din cauza lui Marchel
Ştirile vatămă psihicul, dar nu sunt vinovate de asta organizaţiile de presă. Ele sunt oglindă. Zilele acestea televiziunile din Chişinău (ProTV) au prezentat imagini cu boschetarul care mânca câini şi pisici crude, iar duminică -- imagini cu enoriaşi de la Catedrala din centrul Chişinăului care nu ştiau că era Praznicul Intrării Maicii Domnului în Templu: nişte bigoţi şi bisericoşii ăştia moldoveni.
Tot din presă am aflat cum un fiu comandă killeri să-i ucidă tatăl, cum o mamă îşi prostituează fiica de 15 ani. Eufemistic, reputaţia pe care o au moldovencele în Europa poate fi redată prin formularea "Moldova este ţară-sursă în traficul de fiinţă umane". Când îşi imaginează un moldovean, ruşii îl văd cu mistria în mână. Tare mai suntem bolnavi fie la psihic, fie la suflet, care, până la urma urma urmei e tot una.
Societatea moldovenească mai poate fi salvată doar de religia creştină, şi pentru că suntem în R. Moldova -- de versiunea ortodoxă a acesteia. Cu mulţi părinţi la lucru peste hotare, nu mai au copiii moldoveni ocazia să afle prea multe despre creştinism. De acolo şi avem bisericoşii care nu ştiu ce sărbătoare religioasă e în ziua în care merg la biserică. Să nu uităm că venim dintr-o eră comunistă, unde religia era interzisă, aşa că mulţi din noi nu au de unde să cunoască morala şi deprinderile creştine.
Într-o societatea cu multe provocări, nevoia de ajutor din partea Divinităţii este uriaşă. Sondajele o arată: 80% din moldoveni cred în Biserică mai mult ca în orice. Urmează presa, la capitolul încredere.
Constituţia interzice orice ideologie, dar Statul nu poate să nu înţeleagă că fără o ideologie, unii cetăţeni de-ai săi degradează până la treapta de a nu avea oroare pentru carnea crudă de pisică. Prin ideologia comunistă am trecut. Nu-i satisfăcătoare, ca să fiu iar eufemistic, deşi mulţi nu se pot debarasa de ea. Prin etică ateistă şi psihanaliză ca ritual nu merită să încercăm, au încercat occidentalii în secolul trecut şi au renunţat în favoarea religiilor lor, protestantă şi catolică. Morala creştină este una şi acceaşi atât pentru ortodocşi, cât şi pentru catolici şi protestanţi şi are foarte mult în comun cu morala mozaică şi islamică: de la Avraam vin toate.
Şcoala este instrumentul utilizat de Stat pentru a-şi educă cetăţenii şi ar fi păcat să nu le dea şi cunoştinţe despre religie şi morală. Repet, ar fi bine dacă de educaţia religioasă s-ar ocupa părinţii, dar aceştia nu au când şi nici ei nu prea ştiu cum. Vorbesc de majoritate, nu de câţiva intelectuali care ştiu să ia o carte în mână.
Ce să se predea la ora de religie?
Nu voi pretinde că ştiu răspunsul, dar ştiu că la Ministerul Educaţiei stau specialişti care primesc bani din impozitele mele şi trebuie să poată elabora orice curriculum la orice obiect. Doar sugerez şi nu mă supăr dacă mă veţi găsi naiv: ar putea învăţa foarte bine Biblia, ar putea învăţa să se descurce în detectarea şi clasificarea păcatelor, ar putea învăţa o mulţime de rugăciuni şi psalmi, ar putea învăţa despre alte confesiuni din lume. Nu trebuie exlus nici un apel pentru consiliere adresat clericilor referitor la alte teme relevante, scopul însă este acesta: utilizăm învăţătura creştină pentru a-i pe face pe cetăţeni cât se poate mai buni. Religia va trebui studiată obligatoriu, contra note, ca orice ştiinţă, iar părinţilor trebuie să li se dea posibilitatea să-şi retragă copiii de la această disciplină, dacă vor dori.
Dar cine să predea religia?
... Voi începe cu două ştiri de săptămâna trecută. CCA a respins cererea Mitropoliei Moldovei de a obţine o licenţă pentru a crea o staţie de radio. În deliberările membrilor CCA s-au formulat dubii că Mitropolia s-ar putea mulţumi doar cu propagarea cuvântului duhovnicesc şi că va rezista ispitei de a folosi undele pentru a-şi propaga agenda politică. Or, vedeţi mai jos că Mitropolia Moldovei are o astfel de agendă.
Episcopul Marchel din Bălţi a binecuvântat protestele opoziţiei comuniste împotriva puterii. Bine, opoziţia dacă nu ar face proteste împotriva puterii, susţinătorii săi ar putea s-o întrebe cu ce se ocupă. Dar cu ce se ocupă unii înalţi prelaţi ai Bisericii Ortodoxe din Moldova? Luni, 5 decembrie, episcopul Marchel a făcut o declarţie inspirată din reviste pentru gay: "Filat vrea să sodomizeze Moldova!" Doamne fereşte şi apară! Dacă asta nu-i sminteală, atunci ce-i? Şi acesta nu ţi-e Ghelici sau Laguta. Mitropolia tace, deci consimte. Ar fi mai onest dacă preafinţitul Marchel şi-ar abandona sutana şi şi-ar lega cravata roşie la gât. Ce se mai lamentează atâta? A greşit omul vocaţia. I se poate întâmpla oricui.
ÎNVĂŢĂTURA ORTODOXĂ ESTE PREA SCUMPĂ CA S-O ÎNCREDINŢĂM SĂ FIE PREDATĂ DE CLERICI PRECUM ESTE EPISCOPUL NORDIC. Vom apela la tradiţionalii şi bunii noştri profesori, vom elabora manuale şi programe, şi nici nu cred că se vor găsi mulţi părinţi care să scrie cereri de retragere. Că nu-s idioţi.
Nu ştiu de unde vine ideea asta că religia trebuie predată neapărat de clerici. Repet, e vorba de predarea unei discipline şcolare, nu de practicarea acesteia. Va rămâne la latitudinea fiecăruia dacă va dori s-o practice sau nu, dar CEL PUŢIN VA FI ÎN CUNOŞTINŢĂ DE CAUZĂ, atunci când va lua decizia. Liberul arbitru este o noţiune foarte creştină şi foarte ortodoxă.
... Şi cu gay-ii cum rămâne?
Legea despre nediscriminare trebuie adoptată cât mai grabnic, inclusiv din cauza că împotriva ei este comunistul rusofil Marchel. Aidoma fundamentaliştilor musulmani care se gândesc numai la femei, bisericoşii moldoveni se gândesc numai la homosexuali. Lăsaţi-i, domnilor, în pace pe stricaţii ceea! Nu mai sunt ei o ameninţare. Ce pot să-mi facă mie personal? Miting în centrul capitalei? Faţă de mitingurile lui Tkaciuk şi Marchel am o oroare mai mare. Dacă la citirea acestor rânduri bigoţilor le încolţesc gânduri despre orientările mele, le spun că sunt tată şi îmi aduc aminte de homosexuali numai când voi aduceţi vorba. Nu uitaţi că legea este a statului şi statul nu trebuie să se amestece în dormitorul nimănui, şi-i de dorit să se implice direct în vieţile oamenilor cât mai puţin.
Dar despre ameninţarea episcopului nordic că va ridica lumea la proteste nu-i nici o teamă. Această ţară este democratică şi vă permite. Dacă o să destrugeţi bunuri publice, sau private -- ca nişte adevăraţi creştini --, o să luaţi peste moacă de la poliţie, cu respectarea tuturor procedurilor. Ce bună ocazie va fi să numărăm câţi idioţi avem. Ştiu că nu va fi decât un ordinar miting comunist, aşa cum adunarea ceea din mai 2010 a fost un miting de lansare a lui Valeriu Pasat în politică. Şi câţi preoţi cu bărbi argintii s-au lăsat manipulaţi.
Închei cu o întrebare: de când clericii moldoveni au isprăvit cu alinarea curvelor şi beţivilor, că s-au apucat aşa vârtos de politică? Poate vă controlaţi?
Tot din presă am aflat cum un fiu comandă killeri să-i ucidă tatăl, cum o mamă îşi prostituează fiica de 15 ani. Eufemistic, reputaţia pe care o au moldovencele în Europa poate fi redată prin formularea "Moldova este ţară-sursă în traficul de fiinţă umane". Când îşi imaginează un moldovean, ruşii îl văd cu mistria în mână. Tare mai suntem bolnavi fie la psihic, fie la suflet, care, până la urma urma urmei e tot una.
Societatea moldovenească mai poate fi salvată doar de religia creştină, şi pentru că suntem în R. Moldova -- de versiunea ortodoxă a acesteia. Cu mulţi părinţi la lucru peste hotare, nu mai au copiii moldoveni ocazia să afle prea multe despre creştinism. De acolo şi avem bisericoşii care nu ştiu ce sărbătoare religioasă e în ziua în care merg la biserică. Să nu uităm că venim dintr-o eră comunistă, unde religia era interzisă, aşa că mulţi din noi nu au de unde să cunoască morala şi deprinderile creştine.
Într-o societatea cu multe provocări, nevoia de ajutor din partea Divinităţii este uriaşă. Sondajele o arată: 80% din moldoveni cred în Biserică mai mult ca în orice. Urmează presa, la capitolul încredere.
Constituţia interzice orice ideologie, dar Statul nu poate să nu înţeleagă că fără o ideologie, unii cetăţeni de-ai săi degradează până la treapta de a nu avea oroare pentru carnea crudă de pisică. Prin ideologia comunistă am trecut. Nu-i satisfăcătoare, ca să fiu iar eufemistic, deşi mulţi nu se pot debarasa de ea. Prin etică ateistă şi psihanaliză ca ritual nu merită să încercăm, au încercat occidentalii în secolul trecut şi au renunţat în favoarea religiilor lor, protestantă şi catolică. Morala creştină este una şi acceaşi atât pentru ortodocşi, cât şi pentru catolici şi protestanţi şi are foarte mult în comun cu morala mozaică şi islamică: de la Avraam vin toate.
Şcoala este instrumentul utilizat de Stat pentru a-şi educă cetăţenii şi ar fi păcat să nu le dea şi cunoştinţe despre religie şi morală. Repet, ar fi bine dacă de educaţia religioasă s-ar ocupa părinţii, dar aceştia nu au când şi nici ei nu prea ştiu cum. Vorbesc de majoritate, nu de câţiva intelectuali care ştiu să ia o carte în mână.
Ce să se predea la ora de religie?
Nu voi pretinde că ştiu răspunsul, dar ştiu că la Ministerul Educaţiei stau specialişti care primesc bani din impozitele mele şi trebuie să poată elabora orice curriculum la orice obiect. Doar sugerez şi nu mă supăr dacă mă veţi găsi naiv: ar putea învăţa foarte bine Biblia, ar putea învăţa să se descurce în detectarea şi clasificarea păcatelor, ar putea învăţa o mulţime de rugăciuni şi psalmi, ar putea învăţa despre alte confesiuni din lume. Nu trebuie exlus nici un apel pentru consiliere adresat clericilor referitor la alte teme relevante, scopul însă este acesta: utilizăm învăţătura creştină pentru a-i pe face pe cetăţeni cât se poate mai buni. Religia va trebui studiată obligatoriu, contra note, ca orice ştiinţă, iar părinţilor trebuie să li se dea posibilitatea să-şi retragă copiii de la această disciplină, dacă vor dori.
Dar cine să predea religia?
... Voi începe cu două ştiri de săptămâna trecută. CCA a respins cererea Mitropoliei Moldovei de a obţine o licenţă pentru a crea o staţie de radio. În deliberările membrilor CCA s-au formulat dubii că Mitropolia s-ar putea mulţumi doar cu propagarea cuvântului duhovnicesc şi că va rezista ispitei de a folosi undele pentru a-şi propaga agenda politică. Or, vedeţi mai jos că Mitropolia Moldovei are o astfel de agendă.
Episcopul Marchel din Bălţi a binecuvântat protestele opoziţiei comuniste împotriva puterii. Bine, opoziţia dacă nu ar face proteste împotriva puterii, susţinătorii săi ar putea s-o întrebe cu ce se ocupă. Dar cu ce se ocupă unii înalţi prelaţi ai Bisericii Ortodoxe din Moldova? Luni, 5 decembrie, episcopul Marchel a făcut o declarţie inspirată din reviste pentru gay: "Filat vrea să sodomizeze Moldova!" Doamne fereşte şi apară! Dacă asta nu-i sminteală, atunci ce-i? Şi acesta nu ţi-e Ghelici sau Laguta. Mitropolia tace, deci consimte. Ar fi mai onest dacă preafinţitul Marchel şi-ar abandona sutana şi şi-ar lega cravata roşie la gât. Ce se mai lamentează atâta? A greşit omul vocaţia. I se poate întâmpla oricui.
ÎNVĂŢĂTURA ORTODOXĂ ESTE PREA SCUMPĂ CA S-O ÎNCREDINŢĂM SĂ FIE PREDATĂ DE CLERICI PRECUM ESTE EPISCOPUL NORDIC. Vom apela la tradiţionalii şi bunii noştri profesori, vom elabora manuale şi programe, şi nici nu cred că se vor găsi mulţi părinţi care să scrie cereri de retragere. Că nu-s idioţi.
Nu ştiu de unde vine ideea asta că religia trebuie predată neapărat de clerici. Repet, e vorba de predarea unei discipline şcolare, nu de practicarea acesteia. Va rămâne la latitudinea fiecăruia dacă va dori s-o practice sau nu, dar CEL PUŢIN VA FI ÎN CUNOŞTINŢĂ DE CAUZĂ, atunci când va lua decizia. Liberul arbitru este o noţiune foarte creştină şi foarte ortodoxă.
... Şi cu gay-ii cum rămâne?
Legea despre nediscriminare trebuie adoptată cât mai grabnic, inclusiv din cauza că împotriva ei este comunistul rusofil Marchel. Aidoma fundamentaliştilor musulmani care se gândesc numai la femei, bisericoşii moldoveni se gândesc numai la homosexuali. Lăsaţi-i, domnilor, în pace pe stricaţii ceea! Nu mai sunt ei o ameninţare. Ce pot să-mi facă mie personal? Miting în centrul capitalei? Faţă de mitingurile lui Tkaciuk şi Marchel am o oroare mai mare. Dacă la citirea acestor rânduri bigoţilor le încolţesc gânduri despre orientările mele, le spun că sunt tată şi îmi aduc aminte de homosexuali numai când voi aduceţi vorba. Nu uitaţi că legea este a statului şi statul nu trebuie să se amestece în dormitorul nimănui, şi-i de dorit să se implice direct în vieţile oamenilor cât mai puţin.
Dar despre ameninţarea episcopului nordic că va ridica lumea la proteste nu-i nici o teamă. Această ţară este democratică şi vă permite. Dacă o să destrugeţi bunuri publice, sau private -- ca nişte adevăraţi creştini --, o să luaţi peste moacă de la poliţie, cu respectarea tuturor procedurilor. Ce bună ocazie va fi să numărăm câţi idioţi avem. Ştiu că nu va fi decât un ordinar miting comunist, aşa cum adunarea ceea din mai 2010 a fost un miting de lansare a lui Valeriu Pasat în politică. Şi câţi preoţi cu bărbi argintii s-au lăsat manipulaţi.
Închei cu o întrebare: de când clericii moldoveni au isprăvit cu alinarea curvelor şi beţivilor, că s-au apucat aşa vârtos de politică? Poate vă controlaţi?
Coloniştii şi cei de colonizat. Patriotismul minorităţilor (2)
Da, sunt contra plevei migratoare
Care se crede un dar minunat.
Grigore Vieru ("Sunt Naţionalist")
Istoricul german Jürgen Osterhammel, în a sa carte "Colonialism: A Theoretical Overview", dă următoarea definiţie pentru noţiunea de colonialism: "Colonialismul este o relaţie între o majoritatea indigenă (sau importată cu forţa) şi o minoritate de invadatori străini. Deciziile fundamentale care afectează viaţa populaţiei colonizate sunt luate şi implementate de către conducătorii coloniali, care urmăresc interese adesea definite în metropole îndepărtate. Respingând compromisurile culturale cu populaţia colonizată, colonizatorii sunt convinşi de propria superioritate şi de faptul că au un mandat predestinat de a guverna".
Spre deosebire de imperiile din Europa Occidentală, imperiile austriac, otoman şi rus nu au vrut sau nu au putut să se extindă peste oceane -- ele au mers pe calea ocupaţiei teritoriilor învecinate. Ţările române au avut ocazia să savureze din plin toate splendorile pe care ţi le dă calitate de "ţară în faţa tuturor răutăţilor", dar la acest început de secol, majoritatea provinciilor româneşti s-au scuturat de jugul colonizatorilor, cu excepţia Bucovinei şi Basarabiei de Sud, care se mai află în Ucraina.
Republica Moldova s-a izbăvit relativ uşor de colonialismul sovietic -- să nu uităm că noi ne-am declarat independenţa la 27 august, după ce Ucraina o făcuse la 24 august 1991, când nu mai aveam de ce ne teme aşa tare.
Şi iată că am început şi noi, cu paşi timizi, să ne construim o ţară, după ce am ratat o posibilă reunire cu România. Aspiraţiile politico-istorice ale materialului uman pe care urmează să-l folosim pentru acest scop sunt cât se poate de heterogene: de la unionism la românism pro-independenţă, de la moldovenism anti-românesc la imperialism rusesc. Aceste aspiraţii pot fi deduse cu uşurinţă din reprezentativitatea materializată în fracţiunile parlamentare, care au acces în ultimii doi în Parlamentul moldovean.
La 11 ianuarie, când scriu acest articol, societatea moldovenească fierbe de pe urma uciderii lui Vadim Pisari din satul Pârâta din Zona de Securitate de către un "pacificator" rus, despre care s-a aflat că luptase pe timpul războiului de pe Nistru de partea separatiştilor. Declaraţiile denigratoare la adresa victimei, formulate de ambasadorul rus Valeri Kuzmin -- "că chipurile era beat la volan" --sunt de înţeles, dar mai interesante mi se par atitudinile afişate de jurnalişti, scriitori şi politicieni (pro-)ruşi, invitaţi de Publika TV pentru a se da cu părerea. ESTE ACEEAŞI ATITUDINE CA CEA A LUI KUZMIN. Toţi încearcă să minimalizeze gravitatea faptei comise de "pacificator". Toţi încearcă să-i găsească explicaţii "pacificatorului" şi concomitent să-i găsească vină mortului.
Mai recent, nu ştiu ce companie de sondaje a măsurat sentimentul de fericire la diferite naţiuni, de unde a reieşit că moldovenii nu sunt tocmai fericiţi. Nimic nou, atât doar că invitaţii ruşi (alţii de data aceasta) ai Publika TV au lăsat în pană moderatoare prin zgârcenie de vorbe. Le era greu să comenteze starea de spirit a moldovenilor pentru că nu se simt moldoveni şi, deci, nici nu pot să-i critice sau să-i aclame sincer şi încă la TV.
Acum câţiva ani,i-am cumpărat cartea "Antropologhia ţivilizaţii" a lui Leonid A. Mosionjnik. Acesta a predat (sau mai predă) la Şcoala Antropologică a lui Tkaciuk. Bună cartea, autorul copiază cu măiestrie din alte surse, DAR, relatând despre mesopotamieni şi chiar celţi, Mosionjnik nu face vreo referire la daci sau geţi şi atunci mă întreb de ce a ignorat autorul (moldovean după ţara de reşedinţă) o civilizaţie care nu e cu nimic mai prejos decât cea celtică.Tare vreau să cred că nu e vorba de rea-voinţă la mijloc sau ceea ce Jürgen Osterhammel numeşte: "...Respingând compromisurile culturale cu populaţia colonizată, colonizatorii sunt convinşi de propria superioritate".
Fără să o declare oficial, statul moldav, ca orice republică liberală, nu este interesat de etnia cetăţeanului. Aşa este în Fanţa, SUA etc., aşa e şi normal să fie, aşa ne privesc şi străinii, DAR o colegă rusoaică aflând de la fiul său că la şcoală li se spune că "toţi suntem moldoveni", l-a întrebat (în ruseşte): "Ce fel de moldovean eşti tu?" Fără să mai adauge "din tată ucrainean şi mamă rusoaică". Şi aici am simţit că era vorba de acele "respingere a compromisului cultural şi de convingere de propria superioritate". Mama-rusoaică nu putea permite nici ipotetic "o degradare etnică" a copilului său.
Ideal ar fi ca societatea moldovenească -- pe care imperialiştii insistă în a o numi polietnică -- să renunţe la temele istorice şi lingvistice şi să găsească un compromis bazat pe adevăruri ştiinţifice. Suntem toţi moldoveni, fără să conteze dacă unul mănâncă mămăligă cu brânză, iar altul -- clătite şi pelmeni, dacă unul bea vin, iar celălalt vodcă, dacă la unii nunta se termină cu dezbrăcatul miresii, iar la alţii cu o mardeală generală.
Alolingvii par a fi de acord până aici, doar dacă am oficializa şi limba lor, ca să se simtă confortabil şi ei. Or, aici e şi rana deschisă de se vede osul. Noi, românofonii, nu putem accepta acest compromis pentru că avem mandat de la scriitorii clasici, de la marii noştri intelectuali, de la Eminescu şi Vieru. De notat că moldoveniştii nu se opun oficializării limbii ruse.
De ce nu vorbesc alolingvii româneşte? E simplu, pentru că psihologic se mai socot superiori şi ne privesc limba ca pe una inferioară limbii lor. Cu excepţia etnicilor ucraineni, majoritatea alolingvilor sunt veniţi aici de pe aiurea după Cel de-al Doilea Război Mondial. Găgăuzii şi bulgarii -- la hotarul secolelor 18 şi 19, după ocuparea Barabaiei de către Imperiul Ţarist.
Ca lingvist va declar: e imposibil să nu poţi învaţa o limbă timp de 20 de ani, în special dacă eşti în mediul vorbitorulor acestei limbi. Cu o singură condiţie: să-ţi placă această limbă, cultura şi civilizaţia purtătorilor. Or, acest lucru se pare că le este imposibil compatrioţilor noştri alolingvi. În sinea lor ei speră că moldovenii românofoni vor renunţa la aspiraţiilor lor de emancipare pro-occidentală şi se vor întoarce într-un sfârşit în "în spaţiul limbii ruse", aşa cum era pe vremea "bunelor imperii ţarist şi sovietic, când era clar cine e superiorul şi cine e de colonizat".
Dacă istoricii români vorbesc despre "minunea neamului românesc", că acesta s-a încumetat să surpavieţuiasacă timp de două mii de ani, fără a fi istoric, voi vorbi despre "minunea rezistenţei" neamului românesc în Basarabia. Câte nu ne-au făcut imperialiştii ruşi în ultimii 200 de ani. Ne-au deportat în Siberii intelectualii şi preoţii, dar am rezistat şi am regenerat. Rusia ne poate cuceri oricând teritoriul cu armele, niciodată însă spiritul, deşi, trebuie să recunoaştem, moldoveniştii sunt cel mai bun exemplu de reuşită a tentativei de mancurtizare declanaşată de colonizatori. Şi episcopii românofobi!..
Înreaga Americă Latină e locuită de hispanofoni cărora nici nu le trece prin gând se facă o singură ţară, deşi numai imaginaţi-va ce colos ar ieşi. Germania şi Austria locuiesc alături bine-mersi. Patru foste republici iugoslave (Serbia, Croaţia, Muntenegru şi Bosnia) vorbesc aceeaşi limbă şi departe de ele se află ideea de unire. Eu nu ştiu dacă transformarea Chişinăului nostru drag într-o urbe provincială -- cu ce altceva se poate solda o eventuală unire cu România? -- trebuie să stea în capul agendei. Dar ideea naturalizării minorităţilor etnice îmi sună mult mai stringent.
Iată că a început cel de-al doilea deceniu al secolului 21 şi nu prea avem cu ce ne lăuda, decât cu un opt ani de dictatură comunistă pe care am instalat-o în mod democratic. E şi un fel de a spune că am ratat un deceniu; l-am dormit aşa cum obişnuim să facem timp de 2 mii de ani. Celelalte ţări prizoniere ale gulagului sovietic de mult şi-au tras zidul NATO în juru-le.
Lui Moise i-au trebuit 40 de ani să creeze o naţiune de viteji războinici, la o sută de ani după constituirea SUA, congresul a votat pentru oficializarea limbii engleze cu o diferenţă de doar câteva voturi în defavoarea germanei. Pe termen mediu, în următorii 20 de ani, trebuie să scoatem această ţară din porecla "sărăntocul Europei". Nu există premisă să devenim o forţa militară de temut în Balcani, dar ne putem spori gradul de democraţie şi de prosperitate. Între timp, alolingvii trebuie să decidă dacă merg cu noi, sau îl mai aşteaptă pe Putin în loc de Mesia, "ca să-i pună pe moldoveni la punct".
Urmaşii coloniştilor: Copii fără mamă (1)
Da, sunt contra plevei migratoare
Care se crede un dar minunat.
Grigore Vieru ("Sunt Naţionalist")
Îi privesc pe aceşti tineri alolingvi cu milă. Nu-şi iubesc Patria, dar nici Patria-mamă nu se rupe în griji pentru ei. (De fapt, nici pentru semenii lor românofoni). Vorbesc cu entuziasm despre Putin, uită, nu vor să creadă că acesta este liderul unei alte ţări. S-au născut din coloniştii trimişi de sovietici să civilizeze, dar de fapt să rusifice, Moldova socialistă, ruptă din România.
Se simt frustraţi în propria ţară, tânjind după un măreţ imperiu rus în care Basarabia nu era decât gubernie. Ar dori mult să fie şi acum aşa, şi... speră. Culmea! Marchează 7 noiembrie ca zi a unităţii naţionale, numai ca să fie ca în Rusia, or, aici la Chişinău numai unitate naţională nu au în gând.
Se simt incomod în limba română. Insistă că este "moldovenească", dar nici pe aceasta nu o cunosc cu desăvârşire.
Îi urăsc pe români. Le strigă moldovenilor care se declară români se plece în România. Ei, care nu au trăit niciodată măcar în URSS. Se aprind când sunt apostrofaţi că nu cunosc limba ţării în care trăiesc. Dar, când n-au încotro, se impun să vorbească aşa cum pot. Ce doresc aceşti fii şi fiice de colonişti?
Vorbesc cu dispreţ despre liderii politici moldoveni, dar şi despre ţăranii de la sate. Pe intelectualii românofoni îi privesc cu teamă, scepticism şi ură. Se solidarizează cu naţiunile care spun bancuri în care moldovenii apar ca ciukcea. Probabil aşa li se spune acasă sau în cercurile lor de prieteni. Au rezerve faţă de "integrarea europeană", dar nu se sinchisesc să candideze pentru a pleca la studii în România şi depun cereri de "re-dobândire a cetăţeniei române". Ce doresc de la viaţă aceşti copii ai celor pentru care Rusia nu a fost destul de bună?
Mândria îi împiedică, psihologic, să înceapă a iubi limba română, pe care o consideră inferioară, pentru că altfel, ei o ştiu bine, şi-ar pierde identitatea. Pentru că altfel ar rămâne doar cu pelmenii şi vodka, în rest nu se vor deosebi cu nimic de ceilalţi cetăţeni moldoveni. Au nu provenim toţi din indo-europeni, adică din sudul Rusiei şi estul Ucrainei actuale? Cer drepturi că sunt minoritari, dar cine le ia drepturile?
Ce-i mai ţine aici? Ce ştiu ei despre istoria noastră. Nici măcar nu o consideră a lor. Istoria lor este istoria lui Petru cel Mare şi a lui Stalin. Au, crezi că-i poate înduioşa un viers de cronic? Sau o strofă din Eminescu? Îl citesc pe Eminescu, dar se gândesc că Puşkin "al nostru" e mai mare. Mă irită când insistă că Ştefan cel Mare a fost moldovan, nu român. Voi, chiar consideraţi că marele domnitor se gândea la voi ca la urmaşii săi?! Nu cereţei istoria Moldovei, că aceasta abia de are 20 de ani, pe când noi ne ştim pe acest pământ de 2000 de ani! Nu-i citiţi pe Eminescu şi Vieru! Ei nu au scris nimic de bine de cei la care voi ţineţi. Ai voştri strămoşi le-au sfâşiat ţara. Nu au scris de bine cei doi mari moldoveni-români despre străbunii voştri, ba din contra.
Cer oficializarea limbii ruse, alături de cea "de stat". Nu, până aici, băieţi, că noi tot nu suntem chiar aşa de boi cum ne e stema! Ca şi orice minoritate, (ca şi famenii cu probleme de orientare sexuală), minorităţile etnice sunt foarte gălăgioase. Sunt iritanţi când cer de la noi ceva, de parcă noi le-am fi luat. Avem o republica şi o limbă de stat, naţionalitatea nu contează din punct de vedere juridic, la fel ca şi confesiunea religioasă. Punctum!
De prin 1985 a început să se ridice în R. Moldova o generaţie de băştinaşi care nu au complexul de inferioritate faţă de alolingvi, nu ţin minte "bunătăţile" din URSS şi vorbesc ruseşte cu accent şi greşeli, sau deloc. Pentru aceştia 1940 nu-i eliberare, dar rapt. Pentru ei R. Moldova este mama lor, mica lor Patrie, pentru că nu au o alta şi nu sunt de acord să plece în România ca să vă facă vouă pe plac. Chiar dacă au sau vor avea în curând cetăţenie românească. Mai bine nu-i provocaţi!
Care se crede un dar minunat.
Grigore Vieru ("Sunt Naţionalist")
Îi privesc pe aceşti tineri alolingvi cu milă. Nu-şi iubesc Patria, dar nici Patria-mamă nu se rupe în griji pentru ei. (De fapt, nici pentru semenii lor românofoni). Vorbesc cu entuziasm despre Putin, uită, nu vor să creadă că acesta este liderul unei alte ţări. S-au născut din coloniştii trimişi de sovietici să civilizeze, dar de fapt să rusifice, Moldova socialistă, ruptă din România.
Se simt frustraţi în propria ţară, tânjind după un măreţ imperiu rus în care Basarabia nu era decât gubernie. Ar dori mult să fie şi acum aşa, şi... speră. Culmea! Marchează 7 noiembrie ca zi a unităţii naţionale, numai ca să fie ca în Rusia, or, aici la Chişinău numai unitate naţională nu au în gând.
Se simt incomod în limba română. Insistă că este "moldovenească", dar nici pe aceasta nu o cunosc cu desăvârşire.
Îi urăsc pe români. Le strigă moldovenilor care se declară români se plece în România. Ei, care nu au trăit niciodată măcar în URSS. Se aprind când sunt apostrofaţi că nu cunosc limba ţării în care trăiesc. Dar, când n-au încotro, se impun să vorbească aşa cum pot. Ce doresc aceşti fii şi fiice de colonişti?
Vorbesc cu dispreţ despre liderii politici moldoveni, dar şi despre ţăranii de la sate. Pe intelectualii românofoni îi privesc cu teamă, scepticism şi ură. Se solidarizează cu naţiunile care spun bancuri în care moldovenii apar ca ciukcea. Probabil aşa li se spune acasă sau în cercurile lor de prieteni. Au rezerve faţă de "integrarea europeană", dar nu se sinchisesc să candideze pentru a pleca la studii în România şi depun cereri de "re-dobândire a cetăţeniei române". Ce doresc de la viaţă aceşti copii ai celor pentru care Rusia nu a fost destul de bună?
Mândria îi împiedică, psihologic, să înceapă a iubi limba română, pe care o consideră inferioară, pentru că altfel, ei o ştiu bine, şi-ar pierde identitatea. Pentru că altfel ar rămâne doar cu pelmenii şi vodka, în rest nu se vor deosebi cu nimic de ceilalţi cetăţeni moldoveni. Au nu provenim toţi din indo-europeni, adică din sudul Rusiei şi estul Ucrainei actuale? Cer drepturi că sunt minoritari, dar cine le ia drepturile?
Ce-i mai ţine aici? Ce ştiu ei despre istoria noastră. Nici măcar nu o consideră a lor. Istoria lor este istoria lui Petru cel Mare şi a lui Stalin. Au, crezi că-i poate înduioşa un viers de cronic? Sau o strofă din Eminescu? Îl citesc pe Eminescu, dar se gândesc că Puşkin "al nostru" e mai mare. Mă irită când insistă că Ştefan cel Mare a fost moldovan, nu român. Voi, chiar consideraţi că marele domnitor se gândea la voi ca la urmaşii săi?! Nu cereţei istoria Moldovei, că aceasta abia de are 20 de ani, pe când noi ne ştim pe acest pământ de 2000 de ani! Nu-i citiţi pe Eminescu şi Vieru! Ei nu au scris nimic de bine de cei la care voi ţineţi. Ai voştri strămoşi le-au sfâşiat ţara. Nu au scris de bine cei doi mari moldoveni-români despre străbunii voştri, ba din contra.
Cer oficializarea limbii ruse, alături de cea "de stat". Nu, până aici, băieţi, că noi tot nu suntem chiar aşa de boi cum ne e stema! Ca şi orice minoritate, (ca şi famenii cu probleme de orientare sexuală), minorităţile etnice sunt foarte gălăgioase. Sunt iritanţi când cer de la noi ceva, de parcă noi le-am fi luat. Avem o republica şi o limbă de stat, naţionalitatea nu contează din punct de vedere juridic, la fel ca şi confesiunea religioasă. Punctum!
De prin 1985 a început să se ridice în R. Moldova o generaţie de băştinaşi care nu au complexul de inferioritate faţă de alolingvi, nu ţin minte "bunătăţile" din URSS şi vorbesc ruseşte cu accent şi greşeli, sau deloc. Pentru aceştia 1940 nu-i eliberare, dar rapt. Pentru ei R. Moldova este mama lor, mica lor Patrie, pentru că nu au o alta şi nu sunt de acord să plece în România ca să vă facă vouă pe plac. Chiar dacă au sau vor avea în curând cetăţenie românească. Mai bine nu-i provocaţi!
sâmbătă, 3 decembrie 2011
vineri, 25 noiembrie 2011
Printu-i mort
Îi las pe psihologi şi antropologi să explice avididatea umană pentru informaţii. Cert este că aceasta este imanentă naturii omului modern. Sfinţii părinţi ne sfătuie însă să nu ne intereseze evimentele mondene şi cotidiene. Cine dacă nu ei să nu ştie că presiunea informaţiilor îl îndepărtează pe om de la contemplarea Divinului. Bârfele răvăşesc mintea la fel ca orice patimă sau păcat. Ia uitaţi-vă la talk-show-urile moldoveneşti, dar şi cele din lume, ce sunt acestea altceva decât bârfire televizată?! Oricum, presa ca instituţie în stat nicicând nu va dispărea şi oricând omul va da bani pentru a afla ultimele noutăţi, apoi comentarii la acestea, apoi talk-show-uri despre problemele actuale.
De mult nu mi-am mai cumpărat gazete. Dar, astă vară, fiind în concediu, îmi zic: ia să vedem cum se mai prezintă presa scrisă din Moldova şi mi-am luat cunoscutele "Timpul", "Jurnalul" şi mai noul "Adevărul". Degeaba am mai dat banii. ŞTIRILE ERAU VECHI DE O ZI, IAR COMENTARIILE LE CITISEM DEJA PE INTERNET. Aşa că DEJA nu mai are rost să dai bani pe ziarele de hârtie, dacă oricum plăteşti pe conexiunea la internet. Internetul a ucis presa scrisă, dovadă sunt şi rezultatele ultimului "Barometru". Deja am ajuns la etapa când informaţia -- bună sau proastă -- este atât de multă şi accesul la ea este atât de simplu, încât nu mai are rost să dai bani pe publicaţiile de hârtie. Copacii din lumea întreagă trebuie să răsufle oricum uşuraţi după mulţi ani de aşteptare obsedantă că vor trebui să devină hârtie de ziar.
Cam aceeaşi soartă o au şi cărţile. Cel care nu şi-a făcut un obicei din a le cumpăra pentru a le citi aşa va face şi în continuare, însă cel care apreciază cartea se bucură mult când găseşte una -- râvnită de mult -- pe internet. Cred că nu sunt unicul care şi-a scos la tipar cărţi de pe internet şi are în calculator o mapă "e-carti" sau "carti electronice". Totuşi cartea va rămâne în cerere deoarece mai conotează prestigiu şi vanitate. "Ia ce cărţi am în bibliotecă mea!" Mai pe şleau: cu e-cărţile din calculator nu prea poţi să te lauzi!
Nu mai ştiu cine mai cumpără ziare la Chişinău în ziua de azi şi de ce o mai face. Câteodată -- foarte rar ce-i drept -- mai văd prin troleibuz câte o persoană trecdută de 50 de ani cu câte un ziar în mână. "Nu are acces la internet, sau nu poate mânui calculatorul, sau nici nu are unul acasă sau la lucru!" îmi vine imediat în gând. Să te informezi din ziare este deja arhaic, ţine de secolele 19 şi 20, de "Războiul Rece".
Dar, poate, încă nu e totul pierdut?
... Partidele mai plătesc pentru materiale în ziarele de prestigiu, unele partide chiar continuă să-şi editeze consecvent propriile ziare de propagandă. În Moldova, ştiu că doar Partidul Comunist are câteva ziare (eu am numărat vreo patru) pe care le distribuie gratis sau prin abonamente doritorilor. Celelalte partide, în special în campanii electorale, distribuie ziare de prestigiu în care sunt publicate articolele lor la întâlniri cu alegătorii. Unele partide decid să-şi reînvie publicaţiile, sau să facă unele noi "ad hoc" în preajma campaniilor electorale. Eu nu ştiu cine mai crede în aceste publicaţii şi dacă le mai şi citeşte cineva. Argumentele de mai sus le-am adus doar pentru a afirma că presa scrisă, dacă şi se va încăpăţina să nu se conformeze spiritului epocii şi sorţii pentru a-şi da obştescul sfârşit, trebuie să renunţe să ceară bani de la consumatorii de informaţii. Un abonament anual la "Timpul" costă în jur de 450 de lei, iar plata lunară a conexiunii de internet este cel puţin 120 de lei. Aşa-i? Mai face?
Publicaţiile neruşinate
Culmea indecenţei o atinge în acest şir de idei publicaţia chişinăuiană "Makler", care, după ce ia bani de la furnizorii de publicitate, mai ia bani şi de la consumatori. Oricum, nu-i mare problemă, pentru că de "Makler" nu ai nevoie decât atunci când ai nevoie de ceva. Şi apoi, gratuitatea site-urilor de mică publicitate pe internet taie şi în acesta ca în carne vie.
Mai puţin, dar tot neruşinate sunt şi magazinele, revistele de vanitate, care, după ce iau bani de la furnizorii de publicitate -- dar la noi la Chişinău aceştia sunt politicienii dornici de celebritate --, se mai fandosesc să ceară şi 30 de lei de la consumatori. Personal nu am cumpărat niciodată o revistă glamuroasă din cele care le editează colegii din Moldova, dar am răsfoit. Înclin să opinez că acestea sunt cumpărate de ceilalţi împătimiţi de celebritate. Clientul lor este elita. Dar aceasta este puţin numeroasă raportată la numărul populaţiei. Am spus-o ca investigator, nu ca judecător. Magazinele de vanitate sunt ca un fel de literatură de specialitate pentru vedete.
Au (încă?) un bazin lărgit de şanse revistele de specialitate şi pentru copii. La fel ca şi cărţile ele comportă prestigiu şi uşurinţă în folosire: e mai uşor să răsfoieşti o carte/revistă cu mâna decât cu mouse-ul.
... Mă gândesc, totuşi, că publicaţiile de hârtie au servit ca platforme de afirmare pentru cunoscuţi ziarişti moldoveni (Tănase, Bogatu, Negru, V. Mihail, Ciubaşenco). Aceştia au trecut pe web, nu-i problemă, dar pe internet le fac înghesuială tot felul de bloggeri, analişti şi politicieni. WEB-ul EGALEAZĂ ŞANSELE TUTUROR, AŞA CĂ -- SĂ ÎNVINGĂ CEL MAI BUN! E ştiut doar că după aceasta > publicitatea > $.
De mult nu mi-am mai cumpărat gazete. Dar, astă vară, fiind în concediu, îmi zic: ia să vedem cum se mai prezintă presa scrisă din Moldova şi mi-am luat cunoscutele "Timpul", "Jurnalul" şi mai noul "Adevărul". Degeaba am mai dat banii. ŞTIRILE ERAU VECHI DE O ZI, IAR COMENTARIILE LE CITISEM DEJA PE INTERNET. Aşa că DEJA nu mai are rost să dai bani pe ziarele de hârtie, dacă oricum plăteşti pe conexiunea la internet. Internetul a ucis presa scrisă, dovadă sunt şi rezultatele ultimului "Barometru". Deja am ajuns la etapa când informaţia -- bună sau proastă -- este atât de multă şi accesul la ea este atât de simplu, încât nu mai are rost să dai bani pe publicaţiile de hârtie. Copacii din lumea întreagă trebuie să răsufle oricum uşuraţi după mulţi ani de aşteptare obsedantă că vor trebui să devină hârtie de ziar.
Cam aceeaşi soartă o au şi cărţile. Cel care nu şi-a făcut un obicei din a le cumpăra pentru a le citi aşa va face şi în continuare, însă cel care apreciază cartea se bucură mult când găseşte una -- râvnită de mult -- pe internet. Cred că nu sunt unicul care şi-a scos la tipar cărţi de pe internet şi are în calculator o mapă "e-carti" sau "carti electronice". Totuşi cartea va rămâne în cerere deoarece mai conotează prestigiu şi vanitate. "Ia ce cărţi am în bibliotecă mea!" Mai pe şleau: cu e-cărţile din calculator nu prea poţi să te lauzi!
Nu mai ştiu cine mai cumpără ziare la Chişinău în ziua de azi şi de ce o mai face. Câteodată -- foarte rar ce-i drept -- mai văd prin troleibuz câte o persoană trecdută de 50 de ani cu câte un ziar în mână. "Nu are acces la internet, sau nu poate mânui calculatorul, sau nici nu are unul acasă sau la lucru!" îmi vine imediat în gând. Să te informezi din ziare este deja arhaic, ţine de secolele 19 şi 20, de "Războiul Rece".
Dar, poate, încă nu e totul pierdut?
... Partidele mai plătesc pentru materiale în ziarele de prestigiu, unele partide chiar continuă să-şi editeze consecvent propriile ziare de propagandă. În Moldova, ştiu că doar Partidul Comunist are câteva ziare (eu am numărat vreo patru) pe care le distribuie gratis sau prin abonamente doritorilor. Celelalte partide, în special în campanii electorale, distribuie ziare de prestigiu în care sunt publicate articolele lor la întâlniri cu alegătorii. Unele partide decid să-şi reînvie publicaţiile, sau să facă unele noi "ad hoc" în preajma campaniilor electorale. Eu nu ştiu cine mai crede în aceste publicaţii şi dacă le mai şi citeşte cineva. Argumentele de mai sus le-am adus doar pentru a afirma că presa scrisă, dacă şi se va încăpăţina să nu se conformeze spiritului epocii şi sorţii pentru a-şi da obştescul sfârşit, trebuie să renunţe să ceară bani de la consumatorii de informaţii. Un abonament anual la "Timpul" costă în jur de 450 de lei, iar plata lunară a conexiunii de internet este cel puţin 120 de lei. Aşa-i? Mai face?
Publicaţiile neruşinate
Culmea indecenţei o atinge în acest şir de idei publicaţia chişinăuiană "Makler", care, după ce ia bani de la furnizorii de publicitate, mai ia bani şi de la consumatori. Oricum, nu-i mare problemă, pentru că de "Makler" nu ai nevoie decât atunci când ai nevoie de ceva. Şi apoi, gratuitatea site-urilor de mică publicitate pe internet taie şi în acesta ca în carne vie.
Mai puţin, dar tot neruşinate sunt şi magazinele, revistele de vanitate, care, după ce iau bani de la furnizorii de publicitate -- dar la noi la Chişinău aceştia sunt politicienii dornici de celebritate --, se mai fandosesc să ceară şi 30 de lei de la consumatori. Personal nu am cumpărat niciodată o revistă glamuroasă din cele care le editează colegii din Moldova, dar am răsfoit. Înclin să opinez că acestea sunt cumpărate de ceilalţi împătimiţi de celebritate. Clientul lor este elita. Dar aceasta este puţin numeroasă raportată la numărul populaţiei. Am spus-o ca investigator, nu ca judecător. Magazinele de vanitate sunt ca un fel de literatură de specialitate pentru vedete.
Au (încă?) un bazin lărgit de şanse revistele de specialitate şi pentru copii. La fel ca şi cărţile ele comportă prestigiu şi uşurinţă în folosire: e mai uşor să răsfoieşti o carte/revistă cu mâna decât cu mouse-ul.
... Mă gândesc, totuşi, că publicaţiile de hârtie au servit ca platforme de afirmare pentru cunoscuţi ziarişti moldoveni (Tănase, Bogatu, Negru, V. Mihail, Ciubaşenco). Aceştia au trecut pe web, nu-i problemă, dar pe internet le fac înghesuială tot felul de bloggeri, analişti şi politicieni. WEB-ul EGALEAZĂ ŞANSELE TUTUROR, AŞA CĂ -- SĂ ÎNVINGĂ CEL MAI BUN! E ştiut doar că după aceasta > publicitatea > $.
luni, 7 noiembrie 2011
miercuri, 2 noiembrie 2011
O altă istorie a Moldovei antice
Moto:
Ce fain sună: "Moldova antică"!
o impresie a autorului
Turma de moldoveni în Era Primitivă
La un moment dat, gruparea de Hominidae, pe care o vom numi convenţional "turmă de moldoveni", se pomeni fără masculul dominant. Fostul fie că a picat în intoxicaţie prelungintă cu zeamă de banane fermentate, fie în opoziţie, în orice caz, nu mai putea -- constituţional vorbind -- să-şi îndeplinească funcţiile de mascul-alfa, or, aceste funcţii ne sunt bine cunoscute şi se reduc la una: împerecherea cu toate femelele din turmă.
De vreo doi ani gruparea de Homo Moldoveniense nu avea un mascul conducător, astfel încât ceilalţi masculi mai barosani din turmă se împerecheau cu femelele din clanurile lor -- aceasta era destul de periculos, dar, principalul, nu rezulta în acel maximum de satisfacţie pe care ţi-o dă faptul că toate femelele din turmă îţi aparţin doar ţie, unuia singur.
Masculii barosani înţelegeau că era stringent necesar să se aleagă dintre ei un mascul-alfa, dar nu se puteau împăca cu ideea că acela ar putea fi chiar unul dintre ei. Pe de altă parte, şi femelele duceau lipsa unei vieţi sexuale împlinite. Una din ele, cred că de prin Ştefan-Vodă chiar aşa a şi declarat la o emisiune de la tembeleziunea turmei ce-l avea ca protagonist pe masculul însărcinat cu treburile de prim-ministru: "Când o să alegeţi odată masculul dominant, zice ea folosind noţiunea vulgară de "preşedinte", pentru ca să avem şi noi cui ne jălui şi de la cine cere să ne mărească salariile şi să ne micşoreze preţurile?" Masculul barosan poreclit de vulg "premier" a rămas vădit mirat de motivele pentru care femelele îşi doresc un mascul-alfa, dar, la fel ca şi scribii turmei, a înţeles că probabil femela ceea avea dorinţe mai mari de satisfăcut în comparaţie cu ceea ce putea să-i ofere propriul mascul sau şamanul din sat.
În orice caz, toată turma înţelegea că fără un mascul-alfa organizator al treburilor gospodăreşti şi jelitor al treburilor muiereşti, toţi aveau de suferit. E drept, în cadrul turmei, avuseră loc şi câteva runde de încăieiri -- numite în limbajul lor primitiv "alegeri" --, dar femelele îşi doreau atât de mult să se împerecheze cu mai mulţi masculi, încât un mascul-alfa nicidecum nu putea fi ales.
Moldovenii pe timpul piramidelor
Când egiptenii construiau, în draci, piramide, moldovenii nu se lăsau mai prejos şi constuiau şi ei zidiri de grandoare faraonică. De exemplu, Memorialul de la Şerpeni, sau Memorialul "Eternitate". Miliarde de scoici (valuta epocii) băgate în monumente pentru a comemora războinicii unui război pe care moldovenii nici măcar nu îl începuseră şi, tot ei, nici nu-l terminaseră. Dar, având un faraon împătimit după tot ce era sovietic şi comunist, moldovenii se întreceau cu egiptenii la edificări de batimanuri falnice, deşi inutile. Până la urmă corvezile acestea i-au zăhăit atât de grav pe moldoveni încât în anul 2009, Înaintea Erii Noastre, s-au răzvrătit şi le-au făcut harcea-parcea palatelor faraonului. Aşa-ţi trebă, Vorone-Faraone!
Moldovenii, contemporani cu dacii
De ce dacii şi-au pierdut patria? E simplu. Din cauza akediei de iarnă (straşnică plictiseală şi lenevire, după părinţii pustiului egiptean). Doi lideri politici au încercat să le taie dacilor şi moldovenilor viile. Primilor -- Regele Burebista, ultimilor -- Gorbaciov, mister president of the USSR. În van, ambele tentative. Moţiunea în cauză nu i-a împiedicat pe moldoveni să ia primul loc la beţie în lume.
În ceea ce-i priveşte pe daci, aceştia după ce strângeau roada şi făceau vin toamnele, în timpul iernii se dedau consumării acestor produse din care motiv aveau adesea mahmureli. La aşa momente de stres le venea ideea să facă raiduri peste Dunărea îngheţată, unde tăiau în onorabili cetăţeni romani şi violau cetăţence romane nu mai puţin respectabile. Până la urmă, aceste excese i-au plictisit până-ntr-atâta pe împăraţii Romei, încât aceştia au decis să le ia ţara nemernicilor, cu atât mai mult, cu cât nici aurul Daciei nu-i lăsa să doarmă.
Obiceiul de a face raiduri nu s-a pierdut la moldoveni chiar şi după 2000 de ani. Vasile Alecsandri scrie că aceştia făceau raiduri în aşezările tătarilor din Bugeac, unde se dedau la aceleaşi ocupaţii de agrement, după care primeau la rându-le raiduri de amabilitate mutuală.
În prezent, moldovenii nu mai pot face raiduri asupra popoarelor învecinate, în schimb oligarhii lor au păstrat cu sfinţenie tradiţia, rezumându-se la lansarea de raiduri asupra companiilor moldoveneşti. Adevăraţi patricieni!
Moldova ca Mesopotamia
Moldova antică, la fel ca Mesopotamia, era situată între două râuri măreţe. Chişinăul era asemănător cu Babilonul, dacă e să ne luăm după numărul de proxeneţi descoperiţi de poliţie şi raportaţi, imediat, la cap de locuitor. Prin centrul Chişinăului trece un râu cu un nume oribil, dar care nu se remarcă prin nimic altceva decât prin stuf şi bălării. Iată de ce am făcut concluzia că mesopotamienii au inventat irigaţia, dar moldovenii au distrus-o.
Chişinăul -- oraş-stat
Rar de găseşti un chişinăuian care să nu fi venit din vreo colonie moldovenească. Cel mai nordic aşezământ moldovenesc este Briceniul, iar cel mai sudic -- Giurgiuleştiul. Pe timpurile sovietice, numărul populaţiei moldave care locuia în capitală era inferior numărului celorlalte etnii. Dar, după căderea ursului, celalte etnii fie că au murit, fie că s-au retras în bârlogurile materne, permiţând astfel moldovenilor să-şi aplice instinctul de colonişti şi asupra propriei capitale. Acest instinct moldovenii l-au moştenit de la cartaginezi. Urmaşii direcţi ai cartaginezilor locuiesc acum în satul Cârnăţei din colonia Căuşeni, deşi unii lingvişti pretind că denumirea acelui aşezământ ar proveni de la vise flămânde.
De ce moldovenii SUNT urmaşii Romei
Principala asemănare a moldovenilor cu romanii rezidă în oligarhi. Cine erau senatorii romani dacă nu oligarhi? Ia găseşte vreun sărăntoc printre parlamentarii moldoveni! În Roma antică, după ce era ales/desemnat un rege din vreo familie equestră, în bunătatea sa, acesta imediat compila o listă de patricieni, care urmau să fie exilaţi, în cel mai bun caz. Au nu tot aşa s-a comportat şi familia lui Corbis-Corbes după ce a venit la putere din prostia, dar şi dezamăgirea plebei? Mi-amintesc cum senatorul Diakovus declara că vrea să i se intenteze şi lui un dosar penal pentru a fi arătat la televizor, după care dictAtorul i-a şi satisfăcut desideratum-ul.
Şi o deosebire: ca să-şi sporească ponderea politică şi să scape de creditori, Caesar a cucerit Galia, lăsând să moară de foame femeile, copiii şi bătrânii din oraşul Alesia. Ai noştri oligarhi fac exact la fel, doar că NU în privinţa unor barbari...
(... Aici muza autorului bea la botul galului. Gheişa!)
Ce fain sună: "Moldova antică"!
o impresie a autorului
Turma de moldoveni în Era Primitivă
La un moment dat, gruparea de Hominidae, pe care o vom numi convenţional "turmă de moldoveni", se pomeni fără masculul dominant. Fostul fie că a picat în intoxicaţie prelungintă cu zeamă de banane fermentate, fie în opoziţie, în orice caz, nu mai putea -- constituţional vorbind -- să-şi îndeplinească funcţiile de mascul-alfa, or, aceste funcţii ne sunt bine cunoscute şi se reduc la una: împerecherea cu toate femelele din turmă.
De vreo doi ani gruparea de Homo Moldoveniense nu avea un mascul conducător, astfel încât ceilalţi masculi mai barosani din turmă se împerecheau cu femelele din clanurile lor -- aceasta era destul de periculos, dar, principalul, nu rezulta în acel maximum de satisfacţie pe care ţi-o dă faptul că toate femelele din turmă îţi aparţin doar ţie, unuia singur.
Masculii barosani înţelegeau că era stringent necesar să se aleagă dintre ei un mascul-alfa, dar nu se puteau împăca cu ideea că acela ar putea fi chiar unul dintre ei. Pe de altă parte, şi femelele duceau lipsa unei vieţi sexuale împlinite. Una din ele, cred că de prin Ştefan-Vodă chiar aşa a şi declarat la o emisiune de la tembeleziunea turmei ce-l avea ca protagonist pe masculul însărcinat cu treburile de prim-ministru: "Când o să alegeţi odată masculul dominant, zice ea folosind noţiunea vulgară de "preşedinte", pentru ca să avem şi noi cui ne jălui şi de la cine cere să ne mărească salariile şi să ne micşoreze preţurile?" Masculul barosan poreclit de vulg "premier" a rămas vădit mirat de motivele pentru care femelele îşi doresc un mascul-alfa, dar, la fel ca şi scribii turmei, a înţeles că probabil femela ceea avea dorinţe mai mari de satisfăcut în comparaţie cu ceea ce putea să-i ofere propriul mascul sau şamanul din sat.
În orice caz, toată turma înţelegea că fără un mascul-alfa organizator al treburilor gospodăreşti şi jelitor al treburilor muiereşti, toţi aveau de suferit. E drept, în cadrul turmei, avuseră loc şi câteva runde de încăieiri -- numite în limbajul lor primitiv "alegeri" --, dar femelele îşi doreau atât de mult să se împerecheze cu mai mulţi masculi, încât un mascul-alfa nicidecum nu putea fi ales.
Moldovenii pe timpul piramidelor
Când egiptenii construiau, în draci, piramide, moldovenii nu se lăsau mai prejos şi constuiau şi ei zidiri de grandoare faraonică. De exemplu, Memorialul de la Şerpeni, sau Memorialul "Eternitate". Miliarde de scoici (valuta epocii) băgate în monumente pentru a comemora războinicii unui război pe care moldovenii nici măcar nu îl începuseră şi, tot ei, nici nu-l terminaseră. Dar, având un faraon împătimit după tot ce era sovietic şi comunist, moldovenii se întreceau cu egiptenii la edificări de batimanuri falnice, deşi inutile. Până la urmă corvezile acestea i-au zăhăit atât de grav pe moldoveni încât în anul 2009, Înaintea Erii Noastre, s-au răzvrătit şi le-au făcut harcea-parcea palatelor faraonului. Aşa-ţi trebă, Vorone-Faraone!
Moldovenii, contemporani cu dacii
De ce dacii şi-au pierdut patria? E simplu. Din cauza akediei de iarnă (straşnică plictiseală şi lenevire, după părinţii pustiului egiptean). Doi lideri politici au încercat să le taie dacilor şi moldovenilor viile. Primilor -- Regele Burebista, ultimilor -- Gorbaciov, mister president of the USSR. În van, ambele tentative. Moţiunea în cauză nu i-a împiedicat pe moldoveni să ia primul loc la beţie în lume.
În ceea ce-i priveşte pe daci, aceştia după ce strângeau roada şi făceau vin toamnele, în timpul iernii se dedau consumării acestor produse din care motiv aveau adesea mahmureli. La aşa momente de stres le venea ideea să facă raiduri peste Dunărea îngheţată, unde tăiau în onorabili cetăţeni romani şi violau cetăţence romane nu mai puţin respectabile. Până la urmă, aceste excese i-au plictisit până-ntr-atâta pe împăraţii Romei, încât aceştia au decis să le ia ţara nemernicilor, cu atât mai mult, cu cât nici aurul Daciei nu-i lăsa să doarmă.
Obiceiul de a face raiduri nu s-a pierdut la moldoveni chiar şi după 2000 de ani. Vasile Alecsandri scrie că aceştia făceau raiduri în aşezările tătarilor din Bugeac, unde se dedau la aceleaşi ocupaţii de agrement, după care primeau la rându-le raiduri de amabilitate mutuală.
În prezent, moldovenii nu mai pot face raiduri asupra popoarelor învecinate, în schimb oligarhii lor au păstrat cu sfinţenie tradiţia, rezumându-se la lansarea de raiduri asupra companiilor moldoveneşti. Adevăraţi patricieni!
Moldova ca Mesopotamia
Moldova antică, la fel ca Mesopotamia, era situată între două râuri măreţe. Chişinăul era asemănător cu Babilonul, dacă e să ne luăm după numărul de proxeneţi descoperiţi de poliţie şi raportaţi, imediat, la cap de locuitor. Prin centrul Chişinăului trece un râu cu un nume oribil, dar care nu se remarcă prin nimic altceva decât prin stuf şi bălării. Iată de ce am făcut concluzia că mesopotamienii au inventat irigaţia, dar moldovenii au distrus-o.
Chişinăul -- oraş-stat
Rar de găseşti un chişinăuian care să nu fi venit din vreo colonie moldovenească. Cel mai nordic aşezământ moldovenesc este Briceniul, iar cel mai sudic -- Giurgiuleştiul. Pe timpurile sovietice, numărul populaţiei moldave care locuia în capitală era inferior numărului celorlalte etnii. Dar, după căderea ursului, celalte etnii fie că au murit, fie că s-au retras în bârlogurile materne, permiţând astfel moldovenilor să-şi aplice instinctul de colonişti şi asupra propriei capitale. Acest instinct moldovenii l-au moştenit de la cartaginezi. Urmaşii direcţi ai cartaginezilor locuiesc acum în satul Cârnăţei din colonia Căuşeni, deşi unii lingvişti pretind că denumirea acelui aşezământ ar proveni de la vise flămânde.
De ce moldovenii SUNT urmaşii Romei
Principala asemănare a moldovenilor cu romanii rezidă în oligarhi. Cine erau senatorii romani dacă nu oligarhi? Ia găseşte vreun sărăntoc printre parlamentarii moldoveni! În Roma antică, după ce era ales/desemnat un rege din vreo familie equestră, în bunătatea sa, acesta imediat compila o listă de patricieni, care urmau să fie exilaţi, în cel mai bun caz. Au nu tot aşa s-a comportat şi familia lui Corbis-Corbes după ce a venit la putere din prostia, dar şi dezamăgirea plebei? Mi-amintesc cum senatorul Diakovus declara că vrea să i se intenteze şi lui un dosar penal pentru a fi arătat la televizor, după care dictAtorul i-a şi satisfăcut desideratum-ul.
Şi o deosebire: ca să-şi sporească ponderea politică şi să scape de creditori, Caesar a cucerit Galia, lăsând să moară de foame femeile, copiii şi bătrânii din oraşul Alesia. Ai noştri oligarhi fac exact la fel, doar că NU în privinţa unor barbari...
(... Aici muza autorului bea la botul galului. Gheişa!)
vineri, 21 octombrie 2011
Cum se prezintă Biserica Ortodoxă a Moldovei pe web
1. Pe de parte, cele mai interesante, dar şi cele mai mai controversate, sunt site-urile de sub oblăduirea episcopului Petru de Hâncu. Din biografia preasfinţiei sale publicată pe acest site putem înţelege că "-- Conform hotărârii Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Ruse din 6 octombrie 2006 (jurnalul nr. 105), Episcopul Petru a fost numit la catedra Eparhiei, nou înfiinţate, de Ungheni şi Nisporeni". Apoi, "-- La 21 august 2007, Episcopul Petru, conform hotărârii Sinodului Permanent al Bisericii Ortodoxe Ruse (jurnalul 82), a fost eliberat de la catedra eparhială de Ungheni şi Nisporeni fiind numit Episcop de Hâncu, vicar al Mitropoliei Chişinăului". De unde înţelegem că episcopul Petru nu mai este episcop de Ungheni şi Nisporeni.
Însă, biografia preasfinţiei sale publicată pe site-ul episcopiei de Ungheni se încheie cu "În noiembrie 1995, la Mormântul Domnului din Ierusalim a fost ridicat în treapta de arhimandrit de către Înalt Prea Sfinţitul Vladimir".
Totuşi, pe site-ul Mitropoliei, la rubrica "eparhii..." ni se arată că episcop de Ungheni este totuşi preasfântul Petru. Aducându-ne aminte de bătăile înregistrate de Pro TV în 2006 în catedrala "Al. Nevski" din oraşul Ungheni, când parohul de atunci Ioan Porcescu şi enoriaşii nu erau de acord să-l aibă ca episcop pe preasfântul Petru, înţelegem că ceva nu e clar la mijloc sau e vorba de o simplă neactualizare a site-urilor.
În ajutor ne vine articolul despre episcopul Petru din wikipedia de unde copiem "La data de 21 august 2007, Sinodul Permanent al Bisericii Ortodoxe Ruse a decis eliberarea PS Petru de la catedra episcopală de Ungheni și Nisporeni [15] și numirea la conducerea acestei eparhii a IPS Vladimir".
De unde şi fireasca întrebare: de ce site-ul Mitropoliei Moldovei ni-l prezintă pe episcopul Petru drept episcop de Ungheni dacă nu este aşa şi de ce Sfinţia Sa creează site-ul episcopiei de Ungheni şi Nisporeni care aşa şi se intitulează "Pagina Oficială a Prea Sfinţitului Petru, Episcop de Ungheni şi Nisporeni"?
Site-urile episcopului Petru de Hâncu sunt unicele care conţin şi o rubrică intitulată "Articole polemice". Pe cel al episcopiei din Ungheni este publicată doar o declaraţie a Mitropoliei Moldovei împotriva Jurnal TV şi în special împotriva lui Oleg Brega. Nu mai are ce face Mitropolia decât să se ia de Oleg Brega!
Alte declaraţii sunt renumitele "DECLARAŢIA MEMBRILOR SINODULUI BISERICII ORTODOXE DIN MOLDOVA de la 16.06.2010" şi "PARTIDUL DE ORIENTARE CREŞTIN-ORTODOXĂ VA FI LIANTUL DINTRE PUTEREA LUMEASCĂ CEA TRECĂTOARE ŞI BISERICA ORTODOXĂ DREPTMĂRITOARE din 17.06.2010", care au stârnit controverse şi deziceri ulterioare din partea mai multor preoţi care au participat la "Adunarea generală a Bisericii Ortodoxe din Moldova, desfăşurată în ziua de 8 mai la Chişinău". E vorba de iniţativa lui Valeriu Pasat de a face referendum privind introducerea "Bazelor ortodoxiei" în şcoli, după care politicianul şi-a declarat intenţia de a-şi constitui un partid.
Câteva citate din acestea: "...este binevenit reiterarea afirmaţiei domnului Valeriu Pasat, membru corespondent al Academiei de Ştiinţe din Moldova „societatea poate fi considerată sănătoasă numai atunci, cînd îşi întemeiază existenţa pe valorile morale, iar pentru poporul Moldovei morala întotdeauna a fost inseparabilă de Ortodoxie”. Acestea sînt unele din argumentele de forţă, pentru care Biserica Ordodoxă din Moldova a hotărît să susţină procesul de creare a unei formaţiuni politice de orientare creştin-ortodoxă."
şi: "... Biserica Ortodoxă din Moldova consideră ÎNTREPTĂŢITĂ iniţaitiva de a crea un partid de orientare creştin-ortodoxă şi DECLARĂ că va sprijini acest proces, întrucît o putere politică aservită străinilor poate fi contracarată numai de o putere politică aservită băştinaşilor. Dacă nu vom susţine o formaţiune de orientare creştin-ortodoxă putem fi înrobiţi şi subjugaţi de străini..."
şi: "...Instituţia, care conform tuturor sondajelor de opinie, se bucură de cea mai sporită încredere în popor, a început să fie acuzată că se implică în politică, dându-se de înţeles că o asemenea implicare ar fi constituit un lucru nepermis..."
şi încă: "Ca instituţie ecleziastică ce cuprinde în sânul său majoritatea covârşitoare a cetăţenilor Republicii Moldova, dar şi în calitatea sa de for cu autoritate morală supremă Biserica Ortodoxă decide de sine stătător când, în ce forme şi cu ce scopuri să se implice în procesul politic".
Într-un articol publicat la 18.05.2010 şi intitulat "SLUGILE NEMOLDOVENILOR", episcopul Petru se pronunţă împotriva paşapoartelor biometrice, afirmând că "Cîrmuitorii noştri, mai bine spus slugile nemoldovenilor, sînt complici la un Plan Apocaliptic de instraurare a unui regim totalitar bazat pe un control total asupra întregii omeniri prin marcarea cu semnul fiarei „666”". La un an şi jumătate vedem însă că Apocalipsa întârzie, iar Prea Sfinţia Sa ar putea fi bănuit de proorocie minciunoasă.
În articolul împotriva cărţii "Sexul povestit celor mici", publicat de episcopul Petru la 5 octombrie 2010, aflăm că "La cererea părinţilor, pedagogilor şi a educatorilor PS Petru, Episcop de Hîncu, Vicarul Mitropoliei Chişinăului şi al Întregii Moldove a cerut autorităţilor cu atribuţii în promovarea politicilor de sănătate, educaţie, cultură, moralitate, ocrotire a normelor de drept, de protecţie a drepturilor copiilor, retragerea şi distrugerea Ghidului ...". Titlul însă -- "PREA SFINŢITUL PETRU EPISCOP DE HÎNCU A TORPILAT SISTEMUL PORNOGRAFIC PENTRU CEI MICI" -- îl lasă bleg şi pe cel mai iscusit jurnalist în ticluirea titlurilor.
2. Site-ul Mitropoliei este bogat în ştiri externe, însă la rubrica "Acte Oficiale" nu găsim decât o poză. Păcat. De ce oare se teme Mitropolia noastră să-şi publice deciziile? Are ceva de ascuns de noi? Face ceva ruşinos mama noastră şi nu vrea ca noi, copiii ei, să ştim de asta?
3. Apăsând link-ul episcopiei de Edineţ, apare blogul prietenului meu Petru Pruteanu. Totuşi, episcopia de Edineţ şi Briceni are un site, dar acesta nu impresionează cu nimic.
4. Site-ul episcopiei de Cahul conţine o declaraţie mai aţoasă: "Declaratia
Eparhiei de Cahul si Comrat pe marginea constatarilor raportorului special al ONU privind libertatea de religie sau convingeri, dlui Heiner Bielefdt", de unde voi cita doar "Vizita in Republica Moldova, in perioada 1-8 septembrie 2011, a raportorului special al ONU, dlui Heiner Bielefeldt, a generat anumite nedumeriri si chiar proteste in randurile crestinilor Eparhiei de Sud. Aceasta reactie a fost determinata, in special, de unele concluzii trase de H. Bielefeldt, in capitolul doi al declaratiei Domniei Sale “Statutul privilegiat al Bisericii Ortodoxe”.
5. Site-ul eparhiei de Tiraspol se remarcă prin lipsă de politică şi de limbă "moldovenească", ca un veritabil site al unei episcopii moldoveneşti.
6. Păcat că Prea Sfinţia Sa Marchel de Bălţi nu şi-a elaborat un site, or, anume acest cleric face cele mai mustoase declaraţii , participă la proteste -- o adevărată comoară pentru jurnaliştii flămânzi de senzaţii.
(PS: iertaţi-mi greşelile ortografice)
Însă, biografia preasfinţiei sale publicată pe site-ul episcopiei de Ungheni se încheie cu "În noiembrie 1995, la Mormântul Domnului din Ierusalim a fost ridicat în treapta de arhimandrit de către Înalt Prea Sfinţitul Vladimir".
Totuşi, pe site-ul Mitropoliei, la rubrica "eparhii..." ni se arată că episcop de Ungheni este totuşi preasfântul Petru. Aducându-ne aminte de bătăile înregistrate de Pro TV în 2006 în catedrala "Al. Nevski" din oraşul Ungheni, când parohul de atunci Ioan Porcescu şi enoriaşii nu erau de acord să-l aibă ca episcop pe preasfântul Petru, înţelegem că ceva nu e clar la mijloc sau e vorba de o simplă neactualizare a site-urilor.
În ajutor ne vine articolul despre episcopul Petru din wikipedia de unde copiem "La data de 21 august 2007, Sinodul Permanent al Bisericii Ortodoxe Ruse a decis eliberarea PS Petru de la catedra episcopală de Ungheni și Nisporeni [15] și numirea la conducerea acestei eparhii a IPS Vladimir".
De unde şi fireasca întrebare: de ce site-ul Mitropoliei Moldovei ni-l prezintă pe episcopul Petru drept episcop de Ungheni dacă nu este aşa şi de ce Sfinţia Sa creează site-ul episcopiei de Ungheni şi Nisporeni care aşa şi se intitulează "Pagina Oficială a Prea Sfinţitului Petru, Episcop de Ungheni şi Nisporeni"?
Site-urile episcopului Petru de Hâncu sunt unicele care conţin şi o rubrică intitulată "Articole polemice". Pe cel al episcopiei din Ungheni este publicată doar o declaraţie a Mitropoliei Moldovei împotriva Jurnal TV şi în special împotriva lui Oleg Brega. Nu mai are ce face Mitropolia decât să se ia de Oleg Brega!
Alte declaraţii sunt renumitele "DECLARAŢIA MEMBRILOR SINODULUI BISERICII ORTODOXE DIN MOLDOVA de la 16.06.2010" şi "PARTIDUL DE ORIENTARE CREŞTIN-ORTODOXĂ VA FI LIANTUL DINTRE PUTEREA LUMEASCĂ CEA TRECĂTOARE ŞI BISERICA ORTODOXĂ DREPTMĂRITOARE din 17.06.2010", care au stârnit controverse şi deziceri ulterioare din partea mai multor preoţi care au participat la "Adunarea generală a Bisericii Ortodoxe din Moldova, desfăşurată în ziua de 8 mai la Chişinău". E vorba de iniţativa lui Valeriu Pasat de a face referendum privind introducerea "Bazelor ortodoxiei" în şcoli, după care politicianul şi-a declarat intenţia de a-şi constitui un partid.
Câteva citate din acestea: "...este binevenit reiterarea afirmaţiei domnului Valeriu Pasat, membru corespondent al Academiei de Ştiinţe din Moldova „societatea poate fi considerată sănătoasă numai atunci, cînd îşi întemeiază existenţa pe valorile morale, iar pentru poporul Moldovei morala întotdeauna a fost inseparabilă de Ortodoxie”. Acestea sînt unele din argumentele de forţă, pentru care Biserica Ordodoxă din Moldova a hotărît să susţină procesul de creare a unei formaţiuni politice de orientare creştin-ortodoxă."
şi: "... Biserica Ortodoxă din Moldova consideră ÎNTREPTĂŢITĂ iniţaitiva de a crea un partid de orientare creştin-ortodoxă şi DECLARĂ că va sprijini acest proces, întrucît o putere politică aservită străinilor poate fi contracarată numai de o putere politică aservită băştinaşilor. Dacă nu vom susţine o formaţiune de orientare creştin-ortodoxă putem fi înrobiţi şi subjugaţi de străini..."
şi: "...Instituţia, care conform tuturor sondajelor de opinie, se bucură de cea mai sporită încredere în popor, a început să fie acuzată că se implică în politică, dându-se de înţeles că o asemenea implicare ar fi constituit un lucru nepermis..."
şi încă: "Ca instituţie ecleziastică ce cuprinde în sânul său majoritatea covârşitoare a cetăţenilor Republicii Moldova, dar şi în calitatea sa de for cu autoritate morală supremă Biserica Ortodoxă decide de sine stătător când, în ce forme şi cu ce scopuri să se implice în procesul politic".
Într-un articol publicat la 18.05.2010 şi intitulat "SLUGILE NEMOLDOVENILOR", episcopul Petru se pronunţă împotriva paşapoartelor biometrice, afirmând că "Cîrmuitorii noştri, mai bine spus slugile nemoldovenilor, sînt complici la un Plan Apocaliptic de instraurare a unui regim totalitar bazat pe un control total asupra întregii omeniri prin marcarea cu semnul fiarei „666”". La un an şi jumătate vedem însă că Apocalipsa întârzie, iar Prea Sfinţia Sa ar putea fi bănuit de proorocie minciunoasă.
În articolul împotriva cărţii "Sexul povestit celor mici", publicat de episcopul Petru la 5 octombrie 2010, aflăm că "La cererea părinţilor, pedagogilor şi a educatorilor PS Petru, Episcop de Hîncu, Vicarul Mitropoliei Chişinăului şi al Întregii Moldove a cerut autorităţilor cu atribuţii în promovarea politicilor de sănătate, educaţie, cultură, moralitate, ocrotire a normelor de drept, de protecţie a drepturilor copiilor, retragerea şi distrugerea Ghidului ...". Titlul însă -- "PREA SFINŢITUL PETRU EPISCOP DE HÎNCU A TORPILAT SISTEMUL PORNOGRAFIC PENTRU CEI MICI" -- îl lasă bleg şi pe cel mai iscusit jurnalist în ticluirea titlurilor.
2. Site-ul Mitropoliei este bogat în ştiri externe, însă la rubrica "Acte Oficiale" nu găsim decât o poză. Păcat. De ce oare se teme Mitropolia noastră să-şi publice deciziile? Are ceva de ascuns de noi? Face ceva ruşinos mama noastră şi nu vrea ca noi, copiii ei, să ştim de asta?
3. Apăsând link-ul episcopiei de Edineţ, apare blogul prietenului meu Petru Pruteanu. Totuşi, episcopia de Edineţ şi Briceni are un site, dar acesta nu impresionează cu nimic.
4. Site-ul episcopiei de Cahul conţine o declaraţie mai aţoasă: "Declaratia
Eparhiei de Cahul si Comrat pe marginea constatarilor raportorului special al ONU privind libertatea de religie sau convingeri, dlui Heiner Bielefdt", de unde voi cita doar "Vizita in Republica Moldova, in perioada 1-8 septembrie 2011, a raportorului special al ONU, dlui Heiner Bielefeldt, a generat anumite nedumeriri si chiar proteste in randurile crestinilor Eparhiei de Sud. Aceasta reactie a fost determinata, in special, de unele concluzii trase de H. Bielefeldt, in capitolul doi al declaratiei Domniei Sale “Statutul privilegiat al Bisericii Ortodoxe”.
5. Site-ul eparhiei de Tiraspol se remarcă prin lipsă de politică şi de limbă "moldovenească", ca un veritabil site al unei episcopii moldoveneşti.
6. Păcat că Prea Sfinţia Sa Marchel de Bălţi nu şi-a elaborat un site, or, anume acest cleric face cele mai mustoase declaraţii , participă la proteste -- o adevărată comoară pentru jurnaliştii flămânzi de senzaţii.
(PS: iertaţi-mi greşelile ortografice)
Cârtire la taxele bisericeşti
Mare nebunie şi această etalare în public a unui păcat capital: lăcomia!
De regulă la această temă se mai vorbeşte prin familie şi la petreceri, dar deja a început să se vorbească şi la televiziuni. De fapt, la o singură televiziune. Probabil din lipsă de inspiraţie, ultima televiziune din Moldova -- cronologic vorbind (că mă tem că vor începe să strângă semnături împotriva mea) -- pune pe post, duminica trecută, o emisiune cu părintele Ioan Ciuntu şi cu un expert în toate cele despre taxele pe care trebuie să le plătească creştinii pentru ritualurile oficiate de preoţi.
Fiind şcolită să ţină la imparţialitate, moderatoarea, pe care nu am niciun motiv să nu mi-o consider prietenă, a renunţat la aceasta "în favoarea oamenilor". Da, adesea, jurnaliştii decid cu de la sine putere ce este în interesul public şi devin partizani ai acestuia. Numai că de data aceasta (sau aceea) moderatoarea a luat partea oamenilor care îşi etalează în public păcatul lăcomiei, zgârceniei, care este la fel de capital ca şi interesantul păcat al curviei, spre exemplu.
Jăleala aceasta cu privire la plăţile exagerate pe care trebuie să le achiţi bisericii mă îngreţoşează cu desăvârşire şi de aceea nu am mai privit până la capăt respectiva emisiune. Am trecut pe "Animal Planet".
La ce au ajuns unii! Să se plângă că dau bisericii! Oare nu ştiu, bieţii, că toate -- inclusiv banii -- le vin de la Dumnezeu? Şi ce fac altceva decât îi întorc Creditorului datoria, şi nu toată datoria, ci o mică parte din ea. Pentru ce-ţi mai botezi copilul sau te cununi, dacă ţi se pare că plăteşti un preţ prea mare pentru acestea? Mare spurcăciune. Oare nu cheltui cu mult mai mult pentru îmbuibare, îmbătare şi danţ la cumătria sau nunta care urmează ceremoniei religioase? Oare nu ştii că pentru a fi considerat botezat sau cununat nici nu trebuie să mai dai petrecerea? Sau, când e vorba de înmormântări, oare nu seamănă acestea a nunţi, având în vedere pomenile care se dau şi mesele de pomenire?
Câteodată fiecare aberează în felul său. Avem dreptul la rătăcire fiecare în parte. Venim dintr-o eră ateistă. Nu avem când să citim cărţi de religie pentru a ne organiza morala şi relaţia cu Divinitatea. Ne mai ajută şi fraţii protestanţi, care fac comparaţii, pe blogurile lor, între faptul că o cununie într-o biserică ortodoxă costă atâta şi atâta, iar într-o biserică protestantă, tinerii însurăţei mai primesc şi cadouri. Nu înţelegem că fiul care ni s-a născut sau soţul cu care ne cununăm ne sunt daruri de la Dumnezeu şi ne pare rău că trebuie să mai plătim oficierile religioase de rigoare.
Aşadar, când cel rău îţi bagă dubii în inimă cu privire la valoarea sumei pe care trebuie să o dai bisericii, te sfătuiesc să te gândeşti la Avraam, care a trebuit să-l aducă ca jertfă chiar pe fiul său multaşteptat Isaac. Nu uita că Însuşi Mântuitorul a plătit pentru Templul din Ierusalim, zicându-i apostolului Petru să scoată moneda din gura peştelui. A jertfi bisericii este tot atât de ritualic ca orice rit pe care îl oficiază preotul. Nu uita că în Vechiul Testament Moise le-a scris evreilor să jertfească lui Yahve 1/10 din venituri. Cât ne cere Biserica Noastră acum? Nici a zecea parte dintr-o zecime, ci cât ne lasă inima. Şi măsura depinde de valoarea averii personale, de aceea săracii şi văduvele întotdeauna o să depăşească, procentual, jertfirile oamenilor de afaceri. (Nu mai dau numerele versetelor din Biblie, pentru că nu vreau ca acest text să semene a predică protestantă).
În umila mea reportericitate, nu pot decât să mă limitez la semnalarea şi formularea fenomenului. Este sarcina sacerdoţilor noştri moldoveni -- de la ambele Mitropolii -- să explice cârtitorilor legea. Au la îndemână predica şi discuţiile personale cu enoriaşii; dar şi neofiţii nu trebuie neglijaţi. Ar putea, de exemplu, să pună mai puţin accent pe subiectele inspirate de agenda politică a societăţii (musulmanii şi sodomiţii despre care şi aşa totul e clar) şi să se axeze pe explicarea păcatului lăcomiei. Oare refuzul patronului de a-şi plăti angajaţii nu este un fenomen mai răspândit şi mai grav în societatea noastră, decât 30 de homosexuali agresivi şi vreo 2 000 de musulmani decenţi? Şi, principalul, clericii trebuie să facă efortul pentru a-şi schimba imaginea din funcţionari ai Divinităţii în slujitori ai Celui de Sus. Poate, într-un sfârşit, profanii vor înţelege că banii daţi bisericilor Dumneavoastră sunt jertfă adusă Divinităţii şi nu tarife stabilite de prestatori de servicii.
Mai mult, ia imaginaţi-vă că parohii ar începe să afişeze rapoartele financiare pe pereţii bisericilor lor. De exemplu, în anul sau luna cutare biserica noastră a avut venituri de N lei pe care le-a cheltuit pentru scopul X, Y sau Z. E greu de imaginat, dar Vă asigur că aceste rapoarte vor servi drept mesaje puternice de transparenţă în activitate, dar şi imbolduri pentru creştini care vor face tot posibilul să nu-şi abandoneze biserica la ananghie. Majoritatea organizaţiilor folosesc acest procedeu de transparenţă, ce ar încurca şi bisericile noastre să recurgă la el? Ce rău ne poate face decât să consolideze încredere între noi şi voi?
De regulă la această temă se mai vorbeşte prin familie şi la petreceri, dar deja a început să se vorbească şi la televiziuni. De fapt, la o singură televiziune. Probabil din lipsă de inspiraţie, ultima televiziune din Moldova -- cronologic vorbind (că mă tem că vor începe să strângă semnături împotriva mea) -- pune pe post, duminica trecută, o emisiune cu părintele Ioan Ciuntu şi cu un expert în toate cele despre taxele pe care trebuie să le plătească creştinii pentru ritualurile oficiate de preoţi.
Fiind şcolită să ţină la imparţialitate, moderatoarea, pe care nu am niciun motiv să nu mi-o consider prietenă, a renunţat la aceasta "în favoarea oamenilor". Da, adesea, jurnaliştii decid cu de la sine putere ce este în interesul public şi devin partizani ai acestuia. Numai că de data aceasta (sau aceea) moderatoarea a luat partea oamenilor care îşi etalează în public păcatul lăcomiei, zgârceniei, care este la fel de capital ca şi interesantul păcat al curviei, spre exemplu.
Jăleala aceasta cu privire la plăţile exagerate pe care trebuie să le achiţi bisericii mă îngreţoşează cu desăvârşire şi de aceea nu am mai privit până la capăt respectiva emisiune. Am trecut pe "Animal Planet".
La ce au ajuns unii! Să se plângă că dau bisericii! Oare nu ştiu, bieţii, că toate -- inclusiv banii -- le vin de la Dumnezeu? Şi ce fac altceva decât îi întorc Creditorului datoria, şi nu toată datoria, ci o mică parte din ea. Pentru ce-ţi mai botezi copilul sau te cununi, dacă ţi se pare că plăteşti un preţ prea mare pentru acestea? Mare spurcăciune. Oare nu cheltui cu mult mai mult pentru îmbuibare, îmbătare şi danţ la cumătria sau nunta care urmează ceremoniei religioase? Oare nu ştii că pentru a fi considerat botezat sau cununat nici nu trebuie să mai dai petrecerea? Sau, când e vorba de înmormântări, oare nu seamănă acestea a nunţi, având în vedere pomenile care se dau şi mesele de pomenire?
Câteodată fiecare aberează în felul său. Avem dreptul la rătăcire fiecare în parte. Venim dintr-o eră ateistă. Nu avem când să citim cărţi de religie pentru a ne organiza morala şi relaţia cu Divinitatea. Ne mai ajută şi fraţii protestanţi, care fac comparaţii, pe blogurile lor, între faptul că o cununie într-o biserică ortodoxă costă atâta şi atâta, iar într-o biserică protestantă, tinerii însurăţei mai primesc şi cadouri. Nu înţelegem că fiul care ni s-a născut sau soţul cu care ne cununăm ne sunt daruri de la Dumnezeu şi ne pare rău că trebuie să mai plătim oficierile religioase de rigoare.
Aşadar, când cel rău îţi bagă dubii în inimă cu privire la valoarea sumei pe care trebuie să o dai bisericii, te sfătuiesc să te gândeşti la Avraam, care a trebuit să-l aducă ca jertfă chiar pe fiul său multaşteptat Isaac. Nu uita că Însuşi Mântuitorul a plătit pentru Templul din Ierusalim, zicându-i apostolului Petru să scoată moneda din gura peştelui. A jertfi bisericii este tot atât de ritualic ca orice rit pe care îl oficiază preotul. Nu uita că în Vechiul Testament Moise le-a scris evreilor să jertfească lui Yahve 1/10 din venituri. Cât ne cere Biserica Noastră acum? Nici a zecea parte dintr-o zecime, ci cât ne lasă inima. Şi măsura depinde de valoarea averii personale, de aceea săracii şi văduvele întotdeauna o să depăşească, procentual, jertfirile oamenilor de afaceri. (Nu mai dau numerele versetelor din Biblie, pentru că nu vreau ca acest text să semene a predică protestantă).
În umila mea reportericitate, nu pot decât să mă limitez la semnalarea şi formularea fenomenului. Este sarcina sacerdoţilor noştri moldoveni -- de la ambele Mitropolii -- să explice cârtitorilor legea. Au la îndemână predica şi discuţiile personale cu enoriaşii; dar şi neofiţii nu trebuie neglijaţi. Ar putea, de exemplu, să pună mai puţin accent pe subiectele inspirate de agenda politică a societăţii (musulmanii şi sodomiţii despre care şi aşa totul e clar) şi să se axeze pe explicarea păcatului lăcomiei. Oare refuzul patronului de a-şi plăti angajaţii nu este un fenomen mai răspândit şi mai grav în societatea noastră, decât 30 de homosexuali agresivi şi vreo 2 000 de musulmani decenţi? Şi, principalul, clericii trebuie să facă efortul pentru a-şi schimba imaginea din funcţionari ai Divinităţii în slujitori ai Celui de Sus. Poate, într-un sfârşit, profanii vor înţelege că banii daţi bisericilor Dumneavoastră sunt jertfă adusă Divinităţii şi nu tarife stabilite de prestatori de servicii.
Mai mult, ia imaginaţi-vă că parohii ar începe să afişeze rapoartele financiare pe pereţii bisericilor lor. De exemplu, în anul sau luna cutare biserica noastră a avut venituri de N lei pe care le-a cheltuit pentru scopul X, Y sau Z. E greu de imaginat, dar Vă asigur că aceste rapoarte vor servi drept mesaje puternice de transparenţă în activitate, dar şi imbolduri pentru creştini care vor face tot posibilul să nu-şi abandoneze biserica la ananghie. Majoritatea organizaţiilor folosesc acest procedeu de transparenţă, ce ar încurca şi bisericile noastre să recurgă la el? Ce rău ne poate face decât să consolideze încredere între noi şi voi?
sâmbătă, 8 octombrie 2011
ACASA, de Grigore Vieru
Toamna tarzie
la noi la Lipcani,
rece ca sfecla de zahar.
Ma trezesc dimineata
cu toate laicerele casei pe mine,
ostenit de greul lor colorat.
„Ma temeam sa nu-ti fie frig“,
zice mama.
Vin rudele sa ma vada,
vorbesc in soapta afara
ca la priveghi,
sa nu-mi tulbure somnul
si tistuiesc pe cei mici
sa fie cuminti.
Ma aplec sa le sarut mana,
ele si-o smulg indarat:
„Nu trebuie...“
rusinandu-se de pamantul
de sub unghii si din
crapaturile palmelor.
O, neamule, tu,
adunat gramajoara,
ai putea sa incapi
intr-o singura icoana.
la noi la Lipcani,
rece ca sfecla de zahar.
Ma trezesc dimineata
cu toate laicerele casei pe mine,
ostenit de greul lor colorat.
„Ma temeam sa nu-ti fie frig“,
zice mama.
Vin rudele sa ma vada,
vorbesc in soapta afara
ca la priveghi,
sa nu-mi tulbure somnul
si tistuiesc pe cei mici
sa fie cuminti.
Ma aplec sa le sarut mana,
ele si-o smulg indarat:
„Nu trebuie...“
rusinandu-se de pamantul
de sub unghii si din
crapaturile palmelor.
O, neamule, tu,
adunat gramajoara,
ai putea sa incapi
intr-o singura icoana.
vineri, 7 octombrie 2011
Exorcizarea fiscului. O istorie de succes
În textul de mai jos voi relata despre un caz personal. E vorba de nişte probleme pe care oricine le poate avea cu o instituţie de stat. Pentru prima dată în viaţă mi-am folosit calitatea de reprezentant al puterii a patra (neoficiale), pentru a-mi soluţiona o chestiune personală. În procesul de colectare a materialului am discutat cu şefa Inspectoratului Fiscal de Stat (IFS) din oraşul Chişinău, Ludmila Botnari, şi cu şefa Direcţiei administrare fiscală din sectorul Râşcani, Elena Dragomir. Interviurile nu le-am înregistrat în mod expres.
1. Pierderea neprihănirii fiscale
După o tranzacţie necesară, m-am pomenit în martie 2010 cu o datorie mai măricică faţă de stat, sub formă de impozit. M-am adresat direcţiei din Râşcani cu o cerere de reeşalonare a datoriilor, care mi-a şi fost satisfăcută cu o rapiditate de aproape patru luni, timp în care penalităţile mi se adunau liniştite în rând spre plată. Obţin în sfârşit în iulie 2010 contractul de reeşalonare, care -- atenţie -- prevedea şi penalităţile. Deşi aveam la dispoziţie doi ani, intuiţia mi-a şoptit să mă izbăvesc de aceste datorii cât mai repede posibil şi deja în ianuarie 2011 intru la Direcţia din Râşcani în speranţa că cineva va lua act de recuperarea nevinovăţiei mele în materie de dări cezariene. Un inspector, mai dolofan aşa, mi-a sugerat să mă calmez, de vreme ce nimeni nu mă deranjează în privinţa plăţilor mele eşalonate şi deja, în opinia mea, achitate. Ceea ce am şi făcut, dar fără nici un pic de calm.
2. Recuperarea imaginii de contribuabil onest
Pentru că în 2010 am plătit statului mai mult decât se cuvine după lege, la finele lunii mai 2011 am depus o cerere la Direcţia din sectorul Râşcani pentru a-mi recupera excedentul, dar mai ales nutream speranţa că mecanismul acestei instituţii va ajunge singur la concluzia că trebuie să clarifice situaţia mea. La finele lui august primesc un apel telefonic de la o inspectoare de la Direcţie, care mă anunţă că mi se acumulează penalităţile legate de renumitul contract de reeşalonare. Convenim să ne întâlnim în septembrie 2011 şi bun convenit. Văzând că septembrie se cam sfârşeşte, iar tânăra inspectoare aşa şi nu mă cheamă la interogatoriu, decid să-mi iau legitimaţia în gât şi să cer o întrevedere cu şefa Direcţiei, dna Elena Dragomir. Îi formulez trei probleme pe care le am cu direcţia domniei sale: 1. nu mi s-a trimis avizul de plată a impozitului pe imobil înainte de 30 iunie pentru a putea beneficia de reducerea pe care statul o acordă contribuabililor disciplinaţi; 2. nu am primit răspuns la cererea mea de reîntoarcere a supraplăţilor şi 3. nu m-a telefonat tânăra inspectoare interesată de contractul cu reeşalonările. Dna Dragomir mi-a arătat o înţelegere profundă pentru situaţie şi a desemnat o inspectoare să mi-o soluţioneze.
3. Funcţionarul superior pe rol de catalizator
La 12 zile după injecţia de optimism primită de la dna Dragomir observ că nimic nu se schimbă. Solicit o întrevedere cu şefa Inspectoratului Fiscal Chişinău, Ludmila Botnari. I-am explicat motivul "interviului" solicitat şi imediat după aceea a survenit şi deznodământul epopeii. La nici o oră sunt sunat de inspectorul desemnat de dna Dragomir, care mă anunţă că problema mea se poate soluţiona chiar în ziua ceea. Convenim să mă prezint totuşi a doua zi, pe 29 septembrie. Ceea ce nu se rezolva timp de nouă luni, iată că a putut să se facă în jumătate de zi. În aceeaşi joi merg la dna Botnari pentru interviu, dar deja cu problema rezolvată de "telefonul" său.
4. Chestii hazlii despre care n-ai ştiut că le pot face inspectorii fiscali
Cu privire la motivul nerecepţionării de către mine a avizului de plată a impozitului pe imobil, dna Dragomir a sugerat că o posibilă cauză ar putea fi insuficienţa subalternilor care trebuie să deservească circa 60 de mii de gospodării. La aceeaşi întrebare însă dna Botnari mi-a sugerat că pe mine nu ar trebui să mă preocupe problema cadrelor la Direcţia Râşcani, ceea ce mi-a căzut mai mult pe plac.
Cu privire la lipsa unei scrisori de răspuns la cererea mea de reîntoarcere a excedentului, inspectoarea desemnată mi-a prezentat o astfel de scrisoare la 28 septembrie, datată cu 13 iunie. Ar însemna că, teoretic, în 12 zile am şi primit răspuns. Ce bine ar fi fost dacă primeam şi eu prin poştă această scrisoare tot în luna iunie.
Cu privire la atenţionarea mea despre neconcordanţa existentă între valoarea penalităţilor prevăzute de contractul elaborat de Direcţie şi valoarea penalităţilor stabilită de sistemul de calcul al său, mi s-a explicat că în contract mi s-au stipulat şi mie aşa nişte penalităţi de formă. Vai! Dar eu le-am luat şi le-am plătit în serios.
5. Impresii şi ipoteze
Bineînţeles că voi evita să fac concluzii generalizate bazându-mă numai pe un singur caz şi acela personal. Dar totuşi, impresia făcută de pe urma contactelor avute cu inspectoratul fiscal, descrise mai sus, este că suferă această extrem de importantă instituţie statală de lacune de sistem. Dacă nu a fost corectă cu mine în ipostază de simplu contribuabil, atunci concluzionez că şi alţii au parte de acelaşi tratament. Eu aşteptam ca sistemul inspectoratului să fie constituit de o aşa manieră, încât să funcţioneze corect atât în privinţa umilei mele persoane, cât şi în privinţa celorlalţi contribuabili mai mari sau mai mici.
Dna Botnari mi-a relatat că inspectorii începători primesc un salariu de nici 2 mii de lei. Şi iată anume un astfel de contingent de oameni intră în contact cu contribuabilii. Pentru că, vine vorba, cum poţi avea specialişti buni, dacă îi plăteşti cu un salariu de 1800 de lei? Mi s-a părut foarte nostimă confesiunea dnei Botnari că "unii tineri inspectori fiscali mai sunt ajutaţi de părinţi".
Nici până în prezent nu sunt de acord cu doamnele şefe care mă asigurau că problema mea ar fi fost soluţionată la fel de rapid şi şi în cazul în care nu "le ameninţam" că voi scrie despre aceasta. Ideal ar fi fost ca inspectorul "de familie" sau "de sector" în jurisdicţia căruia mă aflu să-mi fi soluţionat chestiunea mea din obligaţiune de serviciu. Aşa funcţionează, spre exemplu, sistemele din medicină sau poliţie. Nu vreau să cred că inspectoratul fiscal nu dispune de un sistem asemănător. Atunci dar de ce nu a funcţionat şi în privinţa mea? Dacă fiscul din Chişinău se ia în serios pe sine însuşi într-o măsură suficientă pentru a realiza că pentru a funcţiona are nevoie de un mecanism, atunci ar fi bine să-l arunce la gunoi pe cel din dotare şi să-şi creeze unul eficient. Nu voi sugera metode de lucru specialiştilor, voi spune doar că lucrul bun se vede de la o poştă, la fel ca şi lucrul rău.
1. Pierderea neprihănirii fiscale
După o tranzacţie necesară, m-am pomenit în martie 2010 cu o datorie mai măricică faţă de stat, sub formă de impozit. M-am adresat direcţiei din Râşcani cu o cerere de reeşalonare a datoriilor, care mi-a şi fost satisfăcută cu o rapiditate de aproape patru luni, timp în care penalităţile mi se adunau liniştite în rând spre plată. Obţin în sfârşit în iulie 2010 contractul de reeşalonare, care -- atenţie -- prevedea şi penalităţile. Deşi aveam la dispoziţie doi ani, intuiţia mi-a şoptit să mă izbăvesc de aceste datorii cât mai repede posibil şi deja în ianuarie 2011 intru la Direcţia din Râşcani în speranţa că cineva va lua act de recuperarea nevinovăţiei mele în materie de dări cezariene. Un inspector, mai dolofan aşa, mi-a sugerat să mă calmez, de vreme ce nimeni nu mă deranjează în privinţa plăţilor mele eşalonate şi deja, în opinia mea, achitate. Ceea ce am şi făcut, dar fără nici un pic de calm.
2. Recuperarea imaginii de contribuabil onest
Pentru că în 2010 am plătit statului mai mult decât se cuvine după lege, la finele lunii mai 2011 am depus o cerere la Direcţia din sectorul Râşcani pentru a-mi recupera excedentul, dar mai ales nutream speranţa că mecanismul acestei instituţii va ajunge singur la concluzia că trebuie să clarifice situaţia mea. La finele lui august primesc un apel telefonic de la o inspectoare de la Direcţie, care mă anunţă că mi se acumulează penalităţile legate de renumitul contract de reeşalonare. Convenim să ne întâlnim în septembrie 2011 şi bun convenit. Văzând că septembrie se cam sfârşeşte, iar tânăra inspectoare aşa şi nu mă cheamă la interogatoriu, decid să-mi iau legitimaţia în gât şi să cer o întrevedere cu şefa Direcţiei, dna Elena Dragomir. Îi formulez trei probleme pe care le am cu direcţia domniei sale: 1. nu mi s-a trimis avizul de plată a impozitului pe imobil înainte de 30 iunie pentru a putea beneficia de reducerea pe care statul o acordă contribuabililor disciplinaţi; 2. nu am primit răspuns la cererea mea de reîntoarcere a supraplăţilor şi 3. nu m-a telefonat tânăra inspectoare interesată de contractul cu reeşalonările. Dna Dragomir mi-a arătat o înţelegere profundă pentru situaţie şi a desemnat o inspectoare să mi-o soluţioneze.
3. Funcţionarul superior pe rol de catalizator
La 12 zile după injecţia de optimism primită de la dna Dragomir observ că nimic nu se schimbă. Solicit o întrevedere cu şefa Inspectoratului Fiscal Chişinău, Ludmila Botnari. I-am explicat motivul "interviului" solicitat şi imediat după aceea a survenit şi deznodământul epopeii. La nici o oră sunt sunat de inspectorul desemnat de dna Dragomir, care mă anunţă că problema mea se poate soluţiona chiar în ziua ceea. Convenim să mă prezint totuşi a doua zi, pe 29 septembrie. Ceea ce nu se rezolva timp de nouă luni, iată că a putut să se facă în jumătate de zi. În aceeaşi joi merg la dna Botnari pentru interviu, dar deja cu problema rezolvată de "telefonul" său.
4. Chestii hazlii despre care n-ai ştiut că le pot face inspectorii fiscali
Cu privire la motivul nerecepţionării de către mine a avizului de plată a impozitului pe imobil, dna Dragomir a sugerat că o posibilă cauză ar putea fi insuficienţa subalternilor care trebuie să deservească circa 60 de mii de gospodării. La aceeaşi întrebare însă dna Botnari mi-a sugerat că pe mine nu ar trebui să mă preocupe problema cadrelor la Direcţia Râşcani, ceea ce mi-a căzut mai mult pe plac.
Cu privire la lipsa unei scrisori de răspuns la cererea mea de reîntoarcere a excedentului, inspectoarea desemnată mi-a prezentat o astfel de scrisoare la 28 septembrie, datată cu 13 iunie. Ar însemna că, teoretic, în 12 zile am şi primit răspuns. Ce bine ar fi fost dacă primeam şi eu prin poştă această scrisoare tot în luna iunie.
Cu privire la atenţionarea mea despre neconcordanţa existentă între valoarea penalităţilor prevăzute de contractul elaborat de Direcţie şi valoarea penalităţilor stabilită de sistemul de calcul al său, mi s-a explicat că în contract mi s-au stipulat şi mie aşa nişte penalităţi de formă. Vai! Dar eu le-am luat şi le-am plătit în serios.
5. Impresii şi ipoteze
Bineînţeles că voi evita să fac concluzii generalizate bazându-mă numai pe un singur caz şi acela personal. Dar totuşi, impresia făcută de pe urma contactelor avute cu inspectoratul fiscal, descrise mai sus, este că suferă această extrem de importantă instituţie statală de lacune de sistem. Dacă nu a fost corectă cu mine în ipostază de simplu contribuabil, atunci concluzionez că şi alţii au parte de acelaşi tratament. Eu aşteptam ca sistemul inspectoratului să fie constituit de o aşa manieră, încât să funcţioneze corect atât în privinţa umilei mele persoane, cât şi în privinţa celorlalţi contribuabili mai mari sau mai mici.
Dna Botnari mi-a relatat că inspectorii începători primesc un salariu de nici 2 mii de lei. Şi iată anume un astfel de contingent de oameni intră în contact cu contribuabilii. Pentru că, vine vorba, cum poţi avea specialişti buni, dacă îi plăteşti cu un salariu de 1800 de lei? Mi s-a părut foarte nostimă confesiunea dnei Botnari că "unii tineri inspectori fiscali mai sunt ajutaţi de părinţi".
Nici până în prezent nu sunt de acord cu doamnele şefe care mă asigurau că problema mea ar fi fost soluţionată la fel de rapid şi şi în cazul în care nu "le ameninţam" că voi scrie despre aceasta. Ideal ar fi fost ca inspectorul "de familie" sau "de sector" în jurisdicţia căruia mă aflu să-mi fi soluţionat chestiunea mea din obligaţiune de serviciu. Aşa funcţionează, spre exemplu, sistemele din medicină sau poliţie. Nu vreau să cred că inspectoratul fiscal nu dispune de un sistem asemănător. Atunci dar de ce nu a funcţionat şi în privinţa mea? Dacă fiscul din Chişinău se ia în serios pe sine însuşi într-o măsură suficientă pentru a realiza că pentru a funcţiona are nevoie de un mecanism, atunci ar fi bine să-l arunce la gunoi pe cel din dotare şi să-şi creeze unul eficient. Nu voi sugera metode de lucru specialiştilor, voi spune doar că lucrul bun se vede de la o poştă, la fel ca şi lucrul rău.
joi, 6 octombrie 2011
Sunt nationalist! de Grigore Vieru
Da,îmi iubesc mama.
(E un pãcat?)
Si pruncii.
Si fratii.
Si cerul de ametist.
Ca rezumat,
Sunt na-ti-o-na-list !
Da,graiul mi-i sfânt -
În viata mea
El nu este un simplu turist,
E chiar Patria.
Într-un cuvânt,
Sunt na-ti-o-na-list !
Da,urãsc pe mancurt.
Mi-i dragã doina prin care exist.
Nu mã târâi slugarnic.
Pe scurt,
Sunt na-ti-o-na-list !
Da,hora nu vreausã o schimb
Pe cazacioc ori pe twist.
Port suferinta de neam ca pe un nimb.
Sunt na-ti-o-na-list !
Da,afirm cã-i prea mult verde-n drapel,
Avem un drapel prea materialist.
Mai asterneti niste cer visãtor peste el.
Sunt na-ti-o-na-list !
Da, nesocotesc tidvele seci
Care vor sã mã cârmuie ca artist.
Mai trag cu ochiul la istoria noastrã.Deci
Sunt na-ti-o-na-list !
Da,n-am vrut sã mã însotesc
cu Satan
N-am prãjit creieri umani pe unt politist.
Omeneste întreb:de ce am murit în Afganistan?!
Sunt na-ti-o-na-list !
Da,vremea în care trãim
E tot mai istericã,
Îmi vine sã urlu în muzeul satului cu profil ateist:
"Scoateti mitraliera din bisericã!"
Sunt na-ti-o-na-list !
Da,te întreb pe tine,binevoitorule,care-ai adus tutunul si pesticidele:
Ce ai cu surorile noastredin câmpul cel trist
-Ai primit vreun ordin cumva,ti-a ordonat cineva: ucide-le?!
Sunt na-ti-o-na-list !
Da,sunt contraplevei migratoare
Care se credeun dar minunat.
Sunt contra sã prãsiti la noi uzina de calculatoare
-N-am ce sã numãr, tovarãsi,
Aproape totulmi s-a luat
Da,aproape totulmi s-a rãpit.
La curgerea Prutului meu nu pot nici mãcar sã asist.
Totusiviata mi-i dragã,merg spre dânsa grãbit.
Sunt na-ti-o-na-list !
(E un pãcat?)
Si pruncii.
Si fratii.
Si cerul de ametist.
Ca rezumat,
Sunt na-ti-o-na-list !
Da,graiul mi-i sfânt -
În viata mea
El nu este un simplu turist,
E chiar Patria.
Într-un cuvânt,
Sunt na-ti-o-na-list !
Da,urãsc pe mancurt.
Mi-i dragã doina prin care exist.
Nu mã târâi slugarnic.
Pe scurt,
Sunt na-ti-o-na-list !
Da,hora nu vreausã o schimb
Pe cazacioc ori pe twist.
Port suferinta de neam ca pe un nimb.
Sunt na-ti-o-na-list !
Da,afirm cã-i prea mult verde-n drapel,
Avem un drapel prea materialist.
Mai asterneti niste cer visãtor peste el.
Sunt na-ti-o-na-list !
Da, nesocotesc tidvele seci
Care vor sã mã cârmuie ca artist.
Mai trag cu ochiul la istoria noastrã.Deci
Sunt na-ti-o-na-list !
Da,n-am vrut sã mã însotesc
cu Satan
N-am prãjit creieri umani pe unt politist.
Omeneste întreb:de ce am murit în Afganistan?!
Sunt na-ti-o-na-list !
Da,vremea în care trãim
E tot mai istericã,
Îmi vine sã urlu în muzeul satului cu profil ateist:
"Scoateti mitraliera din bisericã!"
Sunt na-ti-o-na-list !
Da,te întreb pe tine,binevoitorule,care-ai adus tutunul si pesticidele:
Ce ai cu surorile noastredin câmpul cel trist
-Ai primit vreun ordin cumva,ti-a ordonat cineva: ucide-le?!
Sunt na-ti-o-na-list !
Da,sunt contraplevei migratoare
Care se credeun dar minunat.
Sunt contra sã prãsiti la noi uzina de calculatoare
-N-am ce sã numãr, tovarãsi,
Aproape totulmi s-a luat
Da,aproape totulmi s-a rãpit.
La curgerea Prutului meu nu pot nici mãcar sã asist.
Totusiviata mi-i dragã,merg spre dânsa grãbit.
Sunt na-ti-o-na-list !
miercuri, 5 octombrie 2011
Quousque tandem abutere Voronine?!
Quousque tandem abutere Voronine patientia nostra?! Aşa aveam de gând să-mi încep discursul devastator contra liderului opoziţiei natale, fără pic de îndoială că Vladimir Nikolaievici se va lăsa intimidat şi va vota de frică şi cu toată fracţiunea pentru Marian Lupu la funcţia mult-dorită. Salvarea îmi veni însă de la fiică-mea, care, întorcându-se de la grădiniţă şi fiind surprinsă de destăinuirile mele despre straşnicul plan de demarare a speech-ului, mi le refută cu măiestrie, argumentând că un aşa început mai este înregistrat în anale, fiind produs de un alt orator, nu mai puţin cunoscut.
Pentru că de fapt despre ce e vorba? Toţi în ţara asta cam îşi spun că-i mai cu cap să avem un preşedinte -- oricare -- şi să ne apucăm toţi împreună şi fiecare în parte de sporovăit cu treburile cui ne are. Care cu făcutul irisurilor pentru satane, care cu dascălii şi vracii, iar unii -- cu împărţiri frăţeşti de averi moştenite de la părinţii decedaţi, în faţa solomonilor.
Ia numai imaginaţi-vă: parlamentul adoptă legi cu duiumul, iar opoziţia comunistă propune şmechere îmbunătăţiri la acestea, astfel încât proiectele ticluite fără cusur de profesioniştii din guvern să iasă perfecte de sub teascul parlamentului. Aici mă opresc că am simţit privirea bănuitoare de plagiat a sfântului catolic Thomas More. Or, acela se pricepea mai bine la trebile de stat, mărturie servindu-i şi capul decupat de regele său, un tip mai libidinos aşa.
Lucrurile însă nu pot merge astfel din cauza că politicienii din parlament ar putea rămâne fără de lucru extenuant, or, după cum este bine ştiut, principalul job al politicianului este să-şi iubească Patria şi să slujească cetăţenii. La fel ca baştinaşii oraşelor arse cu sulf pe vremea lui Avraam, care au descoperit că există şi alte feluri de dragoste decât cea utilizată de profanii tradiţionalişti, deputaţii comunişti au descoperit că o bună metodă de a sluji naţiei este să părăseşti demonstrativ locul de lucru. Un prost de rând, pentru o aşa inovaţie, ar putea fi şutat dorsal afară, însă nimic nu i se poate face unui ales al poporului.
Personal nu am nici ţârdea-ndoială că Voronin îşi iubeşte Patria noastră şi pe noi împreună cu ea, atât doar că el şi-a demonstrat deja fanteziile în materie de amor, şi anume: eu vladâcă şi voi proşti, eu am dreptul să-mi iau pădure la Ţiganca pentru că dragostea mea este cu mult mai profundă decât a voastră, şi, din acelaşi motiv, 10 ha-uri pe strada Ciocârliei. O patrie ideală pentru comunişti este una condusă de carabină, cu ştabii pekereme încorporaţi în casta intangibililor.
Un cioban, să zicem din satul meu numai nu ştiu dacă au mai rămas stâni pe acolo, ar putea cugeta: ei de ce nu s-ar mai hodini şi comuniştii iştia oleacă după opt ani de iubire îndesată de patrie? Nu, nenea cioban, nu ar fi ei comunişti dacă ţi-ar fi părtaşi de idei. De unde baliverna că comuniştii nu ar dori alegeri anticipate? Crestomatic este că opoziţia doreşte permanent alegeri pentru că trage nădejde că ar putea pune mâna pe manivela puterii cu care se iubeşte ţara, dar şi, colateral, se rezolvă o mulţime de interese economice şi vanitoase. Precaut, Voronin ezită să-şi afişeze pofta de alegeri anticipate deoarece s-ar putea întâmpla ca această năzuinţă să devină slogan electoral al oponenţilor. Percepţia mea însă este că nimeni deja nu se mai îndoieşte (şi nu se teme) de iminenţa alegerilor parlamentare anticipate, cu excepţia celor două partide parlamentare cu cel mai mare număr de candidaţi supleanţi.
Unii lideri de onoare sau din umbră din unul din aceste partide lasă impreesia de fraieri, crezând că o să-l poată convinge pe Voronin să-l voteze pe Lupu. Pentru Voronin şi PCRM patria-i în pericol doar atunci când ei sunt la guvernare, fără ei la guvernare această ţară măcar să crape. Ce? Noi alegeri vor aduce aceleaşi rezultate? Da de unde ştii, mata? Şi dacă nu?
Eu cred că Diacov este sincer atunci când îi roagă pe comunişti să salveze patria, doar pentru PD aceasta presupune alegerea liderului lor în funcţia de preşedinte. Pentru comunişti aceasta mai înseamnă şi acordarea perucii de speaker vechiului lor amic M. Ghimpu. Ar fi păcat dacă în alegerile viitoare partidele necomuniste n-ar face un mare tam-tam despre faptul că comuniştii au vrut anticipatele. Poate merge.
Şi încă un argument pe care l-am citit nu ştiu pe ce blog, dar mi-a venit mai înainte anume mie: e vorba de noua jucărie a comuniştilor despre originea euroasiatică a moldovenilor şi necesitatea stringentă de a ne întoarce în Eurasia-mumă. Eu am citit articolul cela al lui Putin, care a luat locul Manifestului Comunist în biblioteca fostului dictator. După asta am căutat prin "ctrl+F" dacă Putin a pomenit o aşa ţară multaşteptată în uniunea vamală ca "Moldova" sau "Moldavia". Nu-u! Nici pomină! Ceea ce m-a convins încă o dată de veridicitatea spuselor unor oratori nituiţi care strigă că Moldova este trasă de mânecă în Evrazes. Dar nu contează. Ideea va merge bine la electoratul româno- şi eurofob, va stăvili elanul găgăuzului regional şi al altor stângaci, şi, poate, îl va îndupleca pe Putin să uite de un mototol de hârtie-kozak şi, ah! poate, Putin îi va acorda cuiva titlul neoficial, dar tare onorific şi tare jinduit, de "cel mai bun rus din Moldova".
Rusia, Kazahstanul şi, mai puţin, Belarusul, îşi pot permite dictaturi pentru că au "toată tăbliţa lui Mendeleev", ca să-l citez pe încrâncenat. Noi nu ne putem permite luxul unei dictaturi pentru că avem internet, suntem mai puţini la număr şi, esenţialul, am răspirat aerul de libertate de după dictatura comunistă. A, da, nu exlud că mulţi concetăţeni nu prea au nevoie de atâta libertate, dar sper că aceştia fie sunt puţini, fie sunt beţi. Avântul cu care PCRM ne cheamă, după el, în Evrazes, mi-aminteşte de chemarea lui Godea făcută liderilor partidelor parlamentare. Ca să rezolve probleme ţării.
Şi încă ceva: eventuala (Doamne fereşte!) intrare a Moldovei în uniunea vamală va fi văzută de Rusia ca un act de obedienţă, servilism, de închinare de bună-voie a ţării către ruşi şi, posibil, Rusia ar putea înghiţi reciproc mai mulţi muncitori emigranţi din Moldova, deşi deja majoritatea celor care au avut de dus au plecat. Orice aderare la orice uniune presupune un pic de renunţare la suveranitate; diferenţa e că în UE nu sunt dictaturi, iar în Evrazes -- doar dictaturi.
Dacă vreun parlamentar citeşte această scriitură, apoi îi spun că în această sesiune Legislativul trebuie să aibă următoarea agendă din două puncte: 1. Modificarea Constituţiei pentru a nu nimeri în impas după alegeri şi 2. Adoptarea legilor convenite cu UE, ca să nu roşească avocatul nostru în faţa europenilor, Vlad Filat. La stejarul din Hânceşti nu m-am prea referit aicea din două motive. Pe primul nu vi-l spun, iar al doilea este că eu nu prea înţeleg ce face Filat ca şi pe toată această perioadă, ca şi pe alocuri.
Pentru că de fapt despre ce e vorba? Toţi în ţara asta cam îşi spun că-i mai cu cap să avem un preşedinte -- oricare -- şi să ne apucăm toţi împreună şi fiecare în parte de sporovăit cu treburile cui ne are. Care cu făcutul irisurilor pentru satane, care cu dascălii şi vracii, iar unii -- cu împărţiri frăţeşti de averi moştenite de la părinţii decedaţi, în faţa solomonilor.
Ia numai imaginaţi-vă: parlamentul adoptă legi cu duiumul, iar opoziţia comunistă propune şmechere îmbunătăţiri la acestea, astfel încât proiectele ticluite fără cusur de profesioniştii din guvern să iasă perfecte de sub teascul parlamentului. Aici mă opresc că am simţit privirea bănuitoare de plagiat a sfântului catolic Thomas More. Or, acela se pricepea mai bine la trebile de stat, mărturie servindu-i şi capul decupat de regele său, un tip mai libidinos aşa.
Lucrurile însă nu pot merge astfel din cauza că politicienii din parlament ar putea rămâne fără de lucru extenuant, or, după cum este bine ştiut, principalul job al politicianului este să-şi iubească Patria şi să slujească cetăţenii. La fel ca baştinaşii oraşelor arse cu sulf pe vremea lui Avraam, care au descoperit că există şi alte feluri de dragoste decât cea utilizată de profanii tradiţionalişti, deputaţii comunişti au descoperit că o bună metodă de a sluji naţiei este să părăseşti demonstrativ locul de lucru. Un prost de rând, pentru o aşa inovaţie, ar putea fi şutat dorsal afară, însă nimic nu i se poate face unui ales al poporului.
Personal nu am nici ţârdea-ndoială că Voronin îşi iubeşte Patria noastră şi pe noi împreună cu ea, atât doar că el şi-a demonstrat deja fanteziile în materie de amor, şi anume: eu vladâcă şi voi proşti, eu am dreptul să-mi iau pădure la Ţiganca pentru că dragostea mea este cu mult mai profundă decât a voastră, şi, din acelaşi motiv, 10 ha-uri pe strada Ciocârliei. O patrie ideală pentru comunişti este una condusă de carabină, cu ştabii pekereme încorporaţi în casta intangibililor.
Un cioban, să zicem din satul meu numai nu ştiu dacă au mai rămas stâni pe acolo, ar putea cugeta: ei de ce nu s-ar mai hodini şi comuniştii iştia oleacă după opt ani de iubire îndesată de patrie? Nu, nenea cioban, nu ar fi ei comunişti dacă ţi-ar fi părtaşi de idei. De unde baliverna că comuniştii nu ar dori alegeri anticipate? Crestomatic este că opoziţia doreşte permanent alegeri pentru că trage nădejde că ar putea pune mâna pe manivela puterii cu care se iubeşte ţara, dar şi, colateral, se rezolvă o mulţime de interese economice şi vanitoase. Precaut, Voronin ezită să-şi afişeze pofta de alegeri anticipate deoarece s-ar putea întâmpla ca această năzuinţă să devină slogan electoral al oponenţilor. Percepţia mea însă este că nimeni deja nu se mai îndoieşte (şi nu se teme) de iminenţa alegerilor parlamentare anticipate, cu excepţia celor două partide parlamentare cu cel mai mare număr de candidaţi supleanţi.
Unii lideri de onoare sau din umbră din unul din aceste partide lasă impreesia de fraieri, crezând că o să-l poată convinge pe Voronin să-l voteze pe Lupu. Pentru Voronin şi PCRM patria-i în pericol doar atunci când ei sunt la guvernare, fără ei la guvernare această ţară măcar să crape. Ce? Noi alegeri vor aduce aceleaşi rezultate? Da de unde ştii, mata? Şi dacă nu?
Eu cred că Diacov este sincer atunci când îi roagă pe comunişti să salveze patria, doar pentru PD aceasta presupune alegerea liderului lor în funcţia de preşedinte. Pentru comunişti aceasta mai înseamnă şi acordarea perucii de speaker vechiului lor amic M. Ghimpu. Ar fi păcat dacă în alegerile viitoare partidele necomuniste n-ar face un mare tam-tam despre faptul că comuniştii au vrut anticipatele. Poate merge.
Şi încă un argument pe care l-am citit nu ştiu pe ce blog, dar mi-a venit mai înainte anume mie: e vorba de noua jucărie a comuniştilor despre originea euroasiatică a moldovenilor şi necesitatea stringentă de a ne întoarce în Eurasia-mumă. Eu am citit articolul cela al lui Putin, care a luat locul Manifestului Comunist în biblioteca fostului dictator. După asta am căutat prin "ctrl+F" dacă Putin a pomenit o aşa ţară multaşteptată în uniunea vamală ca "Moldova" sau "Moldavia". Nu-u! Nici pomină! Ceea ce m-a convins încă o dată de veridicitatea spuselor unor oratori nituiţi care strigă că Moldova este trasă de mânecă în Evrazes. Dar nu contează. Ideea va merge bine la electoratul româno- şi eurofob, va stăvili elanul găgăuzului regional şi al altor stângaci, şi, poate, îl va îndupleca pe Putin să uite de un mototol de hârtie-kozak şi, ah! poate, Putin îi va acorda cuiva titlul neoficial, dar tare onorific şi tare jinduit, de "cel mai bun rus din Moldova".
Rusia, Kazahstanul şi, mai puţin, Belarusul, îşi pot permite dictaturi pentru că au "toată tăbliţa lui Mendeleev", ca să-l citez pe încrâncenat. Noi nu ne putem permite luxul unei dictaturi pentru că avem internet, suntem mai puţini la număr şi, esenţialul, am răspirat aerul de libertate de după dictatura comunistă. A, da, nu exlud că mulţi concetăţeni nu prea au nevoie de atâta libertate, dar sper că aceştia fie sunt puţini, fie sunt beţi. Avântul cu care PCRM ne cheamă, după el, în Evrazes, mi-aminteşte de chemarea lui Godea făcută liderilor partidelor parlamentare. Ca să rezolve probleme ţării.
Şi încă ceva: eventuala (Doamne fereşte!) intrare a Moldovei în uniunea vamală va fi văzută de Rusia ca un act de obedienţă, servilism, de închinare de bună-voie a ţării către ruşi şi, posibil, Rusia ar putea înghiţi reciproc mai mulţi muncitori emigranţi din Moldova, deşi deja majoritatea celor care au avut de dus au plecat. Orice aderare la orice uniune presupune un pic de renunţare la suveranitate; diferenţa e că în UE nu sunt dictaturi, iar în Evrazes -- doar dictaturi.
Dacă vreun parlamentar citeşte această scriitură, apoi îi spun că în această sesiune Legislativul trebuie să aibă următoarea agendă din două puncte: 1. Modificarea Constituţiei pentru a nu nimeri în impas după alegeri şi 2. Adoptarea legilor convenite cu UE, ca să nu roşească avocatul nostru în faţa europenilor, Vlad Filat. La stejarul din Hânceşti nu m-am prea referit aicea din două motive. Pe primul nu vi-l spun, iar al doilea este că eu nu prea înţeleg ce face Filat ca şi pe toată această perioadă, ca şi pe alocuri.
joi, 7 iulie 2011
60 la 40 că CC îl restabileşte în funcţie pe Muruianu
În virtutea profesiei pe care o practic, am dese ocazii să scriu despre Curtea Constituţională. Fără să vreau am observat o anumită regularitate în luarea "deciziilor politice" de către CC, în special după plecarea de la putere a comuniştilor. În virtutea competenţelor sale, CC este politizată intens, deoarece "deciziile sale politice", oricare ar fi ele, sunt pe placul fie al comuniştilor, fie al AIE, ceea ce face ca întotdeauna partea perdantă să declare că CC ar ţine cu învingătorul.
Cum spuneam, practica mea arată că CC manevrează ca un timonier abil printre stâncile subacvatice al politicului moldovenesc. Atât de abil, încât dacă ia o decizie în favoarea AIE, următoarea cam le vine pe placul comuniştilor. Repet, nu e statistică ceea ce afirm, e pură observaţie. Din acest motiv, mă împinge gândul că, după ce CC l-a lăsat în cărţi pe Urechean, cam ar fi rândul să-l repună în funcţie pe Muruianu. Sper să nu mi se realizeze quasi-pariul.
Ce s-ar putea întâmpla dacă CC declară neconstitiţională decizia Parlamentului de a-l demite pe Ion Muruianu? Ne-am putea aştepta să avem cel puţin două opinii separate -- cele ale lui Puşcaş şi Tănase. Există însă o majoritate în CC compusă din Safaleru, Şterbeţ, Răilean şi preşedintele Pulbere pe care nu-i putem bănui că nu şi-au petrecut cele mai frumoase clipe din viaţă sub oblăduirea patriarhală a lui Voronin.
Habar n-am dacă Parlamemntul l-a destuit pe Muruianu legal, dar asta contează mai puţin. Ceea ce contează este că eventuala restabilire în funcţie a lui Muruianu va arăta limpede ce fel de CC avem: pro-PCRM sau pro-AIE.
ION MURUIANU CA MASCOTĂ
Când judecătorul Clima de la Curtea Supremă de Justiţie citea decizia de a strămuta cazul alegerii lui Dorin Chirtoacă la Bălţi îi tremurau mâinile. Selbstverstaendlich, asta nu ţi-i condamnare pentru viol, sau separarea averii între soţi, aceasta-i o decizie politică eminamente. Pentru că ce invocau comuniştii recuzând Curtea de Apel Chişinău? Bănuieli de presupusă imparţialitate a judecătorilor. Stai, dom'le poţi să recuzi un judecător- doi, dar nu o întreeagă Curte! Că, atunci, de ce mai avem justiţie în ţară, aşa cum este ea -- justiţia ca şi ţara, sau invers?
Nu putem demonstra că Muruianu i-ar fi dat indicaţii lui Clima în privinţa deciziei, dar nici nu putem să nu presupunem că nu a făcut-o. La rândul său şi Clima face parte din grupul de judecători care s-au simţit bine pe vremea celor opt ani comunişti şi a păcătuit şi el, ca judecătorul, cu cazuri pierdute la CEDO. Clima era pe vremea ceea preşedintele Consiuliului Superior al Magistraturii şi a fost înlocuit după preluarea puterii de către AIE.
Deciziile CSJ de a anula decizia CEC cu privire la perdeaua de la cabina de vot, de a stopa repetat renumărarea voturilor pentru Consiliul Municipal Chişinău pot fi legale, dar au fost luate şi anunţate hoţeşte, la ore târzii, lăsând prea puţin timp pentru a fi îndeplinite, şi coincizând neapărat cu poziţia comuniştilor. Aceasta coincidenţă nu mai lasă îndoială faţa de imparţialitatea CSJ, condusă de Muruianu. Ea le anihilează pe ambele: atât imparţialitatea, cât şi îndoiala.
Se prea poate că magistratul Muruianu este un om bun la inimă: ia acasă pisici vagabonde şi hrăneşte din palmă hulubii din faţa Catedralei, dar el este omul sistemului moştenit de la sovietici şi revigorat de regimul Voronin. Acest sistem împarte cetăţenii în două categorii distincte: noi, prostimea, şi ei, intangibilii aristocraţi ai nomenclaturii. Funcţionari ca Muruianu şi Clima sunt emblematici pentru trecutul din care noi, majoritatea, vrem să ieşim, pentru că nu avem ce regreta, şi ei sunt retrograzii care se opun reformelor. Statul pe care vrem să-l construim presupune altele principii şi valori: noi, cetăţenii, cu buletinele de vot în mână, iar ei, funcţionarii, cu proiecte de legi în lucru. Nu noi -- proştii lor, ci ei -- slugile noastre. Legea e una pentru toţi, fără excepţii, de exemplu, pentru feciorii "intangibilor" care violează, sau, mai des, nu plătesc impozite.
Personal, consider că fraza cu jurnalişti şi câini turbaţi a lui Muruianu a fost unicul enunţ de valoare făcut de omul trecutului comunist. Îl iau drept compliment, mai degrabă, dar şi ca frână de mână, atunci când ne lăsam realitatea să ne turbeze.
Privirile acum ni se îndreaptă spre capitala pururea comunistă a nordului. Eu prezic că Judecătoria de acolo va dispune reintrarea chişinăuienilor în tranşeele electorale, după care vor zbura capete de judecător de apel bălţean, dar se mai poate întâmpla şi cum zicea unchiul Rabelais: "Judecătrii sunt în stare să facă ceea ce însăşi natura nu se pricepe".
Cum spuneam, practica mea arată că CC manevrează ca un timonier abil printre stâncile subacvatice al politicului moldovenesc. Atât de abil, încât dacă ia o decizie în favoarea AIE, următoarea cam le vine pe placul comuniştilor. Repet, nu e statistică ceea ce afirm, e pură observaţie. Din acest motiv, mă împinge gândul că, după ce CC l-a lăsat în cărţi pe Urechean, cam ar fi rândul să-l repună în funcţie pe Muruianu. Sper să nu mi se realizeze quasi-pariul.
Ce s-ar putea întâmpla dacă CC declară neconstitiţională decizia Parlamentului de a-l demite pe Ion Muruianu? Ne-am putea aştepta să avem cel puţin două opinii separate -- cele ale lui Puşcaş şi Tănase. Există însă o majoritate în CC compusă din Safaleru, Şterbeţ, Răilean şi preşedintele Pulbere pe care nu-i putem bănui că nu şi-au petrecut cele mai frumoase clipe din viaţă sub oblăduirea patriarhală a lui Voronin.
Habar n-am dacă Parlamemntul l-a destuit pe Muruianu legal, dar asta contează mai puţin. Ceea ce contează este că eventuala restabilire în funcţie a lui Muruianu va arăta limpede ce fel de CC avem: pro-PCRM sau pro-AIE.
ION MURUIANU CA MASCOTĂ
Când judecătorul Clima de la Curtea Supremă de Justiţie citea decizia de a strămuta cazul alegerii lui Dorin Chirtoacă la Bălţi îi tremurau mâinile. Selbstverstaendlich, asta nu ţi-i condamnare pentru viol, sau separarea averii între soţi, aceasta-i o decizie politică eminamente. Pentru că ce invocau comuniştii recuzând Curtea de Apel Chişinău? Bănuieli de presupusă imparţialitate a judecătorilor. Stai, dom'le poţi să recuzi un judecător- doi, dar nu o întreeagă Curte! Că, atunci, de ce mai avem justiţie în ţară, aşa cum este ea -- justiţia ca şi ţara, sau invers?
Nu putem demonstra că Muruianu i-ar fi dat indicaţii lui Clima în privinţa deciziei, dar nici nu putem să nu presupunem că nu a făcut-o. La rândul său şi Clima face parte din grupul de judecători care s-au simţit bine pe vremea celor opt ani comunişti şi a păcătuit şi el, ca judecătorul, cu cazuri pierdute la CEDO. Clima era pe vremea ceea preşedintele Consiuliului Superior al Magistraturii şi a fost înlocuit după preluarea puterii de către AIE.
Deciziile CSJ de a anula decizia CEC cu privire la perdeaua de la cabina de vot, de a stopa repetat renumărarea voturilor pentru Consiliul Municipal Chişinău pot fi legale, dar au fost luate şi anunţate hoţeşte, la ore târzii, lăsând prea puţin timp pentru a fi îndeplinite, şi coincizând neapărat cu poziţia comuniştilor. Aceasta coincidenţă nu mai lasă îndoială faţa de imparţialitatea CSJ, condusă de Muruianu. Ea le anihilează pe ambele: atât imparţialitatea, cât şi îndoiala.
Se prea poate că magistratul Muruianu este un om bun la inimă: ia acasă pisici vagabonde şi hrăneşte din palmă hulubii din faţa Catedralei, dar el este omul sistemului moştenit de la sovietici şi revigorat de regimul Voronin. Acest sistem împarte cetăţenii în două categorii distincte: noi, prostimea, şi ei, intangibilii aristocraţi ai nomenclaturii. Funcţionari ca Muruianu şi Clima sunt emblematici pentru trecutul din care noi, majoritatea, vrem să ieşim, pentru că nu avem ce regreta, şi ei sunt retrograzii care se opun reformelor. Statul pe care vrem să-l construim presupune altele principii şi valori: noi, cetăţenii, cu buletinele de vot în mână, iar ei, funcţionarii, cu proiecte de legi în lucru. Nu noi -- proştii lor, ci ei -- slugile noastre. Legea e una pentru toţi, fără excepţii, de exemplu, pentru feciorii "intangibilor" care violează, sau, mai des, nu plătesc impozite.
Personal, consider că fraza cu jurnalişti şi câini turbaţi a lui Muruianu a fost unicul enunţ de valoare făcut de omul trecutului comunist. Îl iau drept compliment, mai degrabă, dar şi ca frână de mână, atunci când ne lăsam realitatea să ne turbeze.
Privirile acum ni se îndreaptă spre capitala pururea comunistă a nordului. Eu prezic că Judecătoria de acolo va dispune reintrarea chişinăuienilor în tranşeele electorale, după care vor zbura capete de judecător de apel bălţean, dar se mai poate întâmpla şi cum zicea unchiul Rabelais: "Judecătrii sunt în stare să facă ceea ce însăşi natura nu se pricepe".
miercuri, 6 iulie 2011
Mitropolitul Vladimir anunţă direcţia: UE dăunează valorilor morale din Rep. Moldova
Mitropolitul Vladimir al Moldovei apreciază că Uniunea Europeană dăunează tradiţiilor spirituale şi morale din Republica Moldova, informează Mediafax.
"Ne rugăm ca Biserica Ortodoxă să râmână pe primul loc printre confesiuni, dar foarte mult dăunează Uniunea Europeană", a declarat Mitropolitul Vladimir într-un interviu pentru Patriarhia Rusiei.
"Moldova este o ţară săracă, iar Uniunea Europeană, prin intermediul creditelor acordate, încearcă să-i impună legile europene, care sunt străine tradiţiilor noastre spirituale şi morale", susţine Mitropolitul Chişinăului şi al Întregii Moldove.
"Mitropolia a fost nevoită să opună rezistenţă constantă de-a lungul anilor acestui atac, prin proteste, iar administratia oraşului ne-a ieşit în întâmpinare. Totuşi, autorităţile statului încearcă să impună o decizie cu privire la admiterea paradelor homosexuale în Chişinău", a mai declarat Mitropolitul.
Adoptarea regimului de vize pentru moldoveni depinde în mare măsură de adoptarea legii privind nondiscriminarea minorităţilor sexuale. Mitropolitul Vladimir susţine că legea respectivă este bună, cu excepţia prevederii care nu permite discriminarea homosexualilor şi lesbienelor. "Acceptând legea, cetăţenii noştri vor putea vizita liberi Europa, dar ortodocşii nu pot rămâne indiferenţi faţă de această prevedere", a conchis Mitropolitul Vladimir.
Anterior, legea antidiscriminare a fost trimisă Parlamentului, dar, din cauza protestelor şi refuzului deputaţilor PCRM şi al unora din cadrul AIE, proiectul a fost remis Executivului spre modificare.
Şeful Misiunii UE în R.Moldova, Dirk Shuebel, a declarat că adoptarea legii antidiscriminare este una din condiţiile obligatorii pentru eliminarea regimului de vize cu UE.
"Ne rugăm ca Biserica Ortodoxă să râmână pe primul loc printre confesiuni, dar foarte mult dăunează Uniunea Europeană", a declarat Mitropolitul Vladimir într-un interviu pentru Patriarhia Rusiei.
"Moldova este o ţară săracă, iar Uniunea Europeană, prin intermediul creditelor acordate, încearcă să-i impună legile europene, care sunt străine tradiţiilor noastre spirituale şi morale", susţine Mitropolitul Chişinăului şi al Întregii Moldove.
"Mitropolia a fost nevoită să opună rezistenţă constantă de-a lungul anilor acestui atac, prin proteste, iar administratia oraşului ne-a ieşit în întâmpinare. Totuşi, autorităţile statului încearcă să impună o decizie cu privire la admiterea paradelor homosexuale în Chişinău", a mai declarat Mitropolitul.
Adoptarea regimului de vize pentru moldoveni depinde în mare măsură de adoptarea legii privind nondiscriminarea minorităţilor sexuale. Mitropolitul Vladimir susţine că legea respectivă este bună, cu excepţia prevederii care nu permite discriminarea homosexualilor şi lesbienelor. "Acceptând legea, cetăţenii noştri vor putea vizita liberi Europa, dar ortodocşii nu pot rămâne indiferenţi faţă de această prevedere", a conchis Mitropolitul Vladimir.
Anterior, legea antidiscriminare a fost trimisă Parlamentului, dar, din cauza protestelor şi refuzului deputaţilor PCRM şi al unora din cadrul AIE, proiectul a fost remis Executivului spre modificare.
Şeful Misiunii UE în R.Moldova, Dirk Shuebel, a declarat că adoptarea legii antidiscriminare este una din condiţiile obligatorii pentru eliminarea regimului de vize cu UE.
miercuri, 22 iunie 2011
MAIA despre Franzeluţa
COMUNICAT DE PRESĂ
Dat fiind interpretarea eronată în mass-media a deciziei Consiliului de Administraţie a Combinatului de Panificaţie din Chişinău „Franzeluţa” S.A, cu privire la demiterea din funcţie a directorului general al întreprinderii Eugeniu Baleca, ţinem să comunicăm, că drept temei pentru luarea deciziei de eliberare din funcţie a dlui Baleca, (şedinţa a avut loc la 20 iunie 2011) a servit Actul (din 29 noiembrie 2010) privind rezultatele reviziei economico-financiare efectuate la combinat de către colaboratorii Centrului pentru Combaterea Crimelor Economice şi Corupţiei.
Conform acestui document, în urma încheierii unor contracte de livrare a făinii pentru necesităţile de producţie, la preţuri exagerate, pe parcursul anilor 2008-2010, (contracte semnate de către directorul general dl Baleca), întreprinderii şi acţionarilor le-au fost aduse prejudicii în valoare de 24 mln 164 mii de lei.
O altă încălcare flagrantă a fost admisă de către directorul general al „Franzeluţa” S. A. la repartizarea profitului net pentru rezultatele activităţii economice din anul trecut. Deşi, conform deciziei Adunării Generale a Acţionarilor, procentul la plata îndemnizaţiilor anuale foştilor membri ai Consiliului a fost stabilită la cota de 0,3 la sută, directorul a majorat din propria iniţiativă acest indice la 0,9 procente. În urma acestei decizii, a fost adus prejudiciu întreprinderii în valoare de 96 mii de lei.
Aceste şi alte acţiuni, calificate de către membrii Consiliului de Administraţie drept iresponsabile, au stat la baza deciziei de demitere a directorului general din funcţie.
Serviciul de presă MAIA
Dat fiind interpretarea eronată în mass-media a deciziei Consiliului de Administraţie a Combinatului de Panificaţie din Chişinău „Franzeluţa” S.A, cu privire la demiterea din funcţie a directorului general al întreprinderii Eugeniu Baleca, ţinem să comunicăm, că drept temei pentru luarea deciziei de eliberare din funcţie a dlui Baleca, (şedinţa a avut loc la 20 iunie 2011) a servit Actul (din 29 noiembrie 2010) privind rezultatele reviziei economico-financiare efectuate la combinat de către colaboratorii Centrului pentru Combaterea Crimelor Economice şi Corupţiei.
Conform acestui document, în urma încheierii unor contracte de livrare a făinii pentru necesităţile de producţie, la preţuri exagerate, pe parcursul anilor 2008-2010, (contracte semnate de către directorul general dl Baleca), întreprinderii şi acţionarilor le-au fost aduse prejudicii în valoare de 24 mln 164 mii de lei.
O altă încălcare flagrantă a fost admisă de către directorul general al „Franzeluţa” S. A. la repartizarea profitului net pentru rezultatele activităţii economice din anul trecut. Deşi, conform deciziei Adunării Generale a Acţionarilor, procentul la plata îndemnizaţiilor anuale foştilor membri ai Consiliului a fost stabilită la cota de 0,3 la sută, directorul a majorat din propria iniţiativă acest indice la 0,9 procente. În urma acestei decizii, a fost adus prejudiciu întreprinderii în valoare de 96 mii de lei.
Aceste şi alte acţiuni, calificate de către membrii Consiliului de Administraţie drept iresponsabile, au stat la baza deciziei de demitere a directorului general din funcţie.
Serviciul de presă MAIA
marți, 21 iunie 2011
Chisinau's suburbs reconfirm their status of king-makers
These days, one can see in Chisinau cars with ribbons attached to their antennas or mirrors. There are two kind of ribbons: with orange and black stripes, also called St. George's ribbons, the colors of the Russian victory medals, and they are usually worn by the car owners, who consider themselves as the offspring of the Soviet liberators of Moldova in WWII. The other type of ribbons has red-yellow-blue colors, the same as the ones of the Moldovan and the Romanian tricolor flags.
The fight in the run-off of the local elections in Moldova's capital Chisinau was waged namely by representatives of the 'liberators' and of the Moldovan Romanians, and that highlighted even more the ethnic division of this country, and especially of its capital. The fight was between the Soviet nostalgics, the Russian-speaking minorities and the Romanian-speaking pro-Western Moldovans who remember nothing good about the Soviet Union but the deportations, the Russian alfabet for Romanian and the discrimination.
Igor Dodon, the communist (PCRM)candidate won the second round in the city proper, and garnered most of votes in the first round, however the 18 Romanian-speaking small towns and big villages around Chisinau, part of the municipality, helped the Liberal (PL) incumbent mayor Dorin Chirtoaca to obtain his second term. The electoral struggle was less about building projects and infrastructure and street cleanliness -- as it should be naturally due in a local poll -- the candidates and their teams talked more about the Romanians, who, the communists said in their propaganda TV programs, might conquer Moldova. (Liberal Dorin Chirtoaca does not deny he views himself a Romanian and does not hide his good connections with Romanian president Basescu's PDL party). Instead the Moldovan Liberals professed against the return of the Stalinists with their deportations of the Moldovans, as the iron-hand rule of the Communists from 2001 through 2008 helped them in being persuading enough.
On the other hand, although having been in power, never have the Communists gained the position of Chisinau's mayor. It almost might have happened this time, but the Romanian-speaking citadel of the suburbs surrounding the capital proved its resilience again. In order to conquer the city, the Communist candidate tried to make less visible his being a member of PCRM, he used to say 'our, my team', not 'the PCRM team'. It prooved rather convincing especially for the less educated Moldovans, who started to get disappointed in the ruling coalition of parties (AIE), and wanted a change for more prosperity instead of so many political talk-shows.
The Communists invested the most money in their attempt to win the Chisinau mayor office, compared to the other three parties (PLDM, PDM and PL), which made the Alliance for European Integration (AIE)later last year. The Democratic Party (PD) supported Dorin Chirtoaca in the second round, as the Liberal Democratic Party (PLDM) withdrew the candidate it had fielded before the first round and supported the Liberal candidate instead. The PLDM explained it had done so in order not to allow the PCRM candidate to win in the first round.
It's very important to notice that the Russian (!) Foreign Ministry issued a note after the first round, pretending there was too much fraud against Dodon and that the OSCE observers were not keen enough to report the irregularities. A group of priests from the Moldovan metropolitan church, subordinated to the Russian Orthodox Patriarchate, made sure to call the press to shoot their meeting with the PCRM candidate, at which, they said, they gave him a note of expectations they have from a Chisinau mayor. They did not meet with Dorin Chirtoaca.
In these Moldovan elections, the Kremlin deployed all its tools in order to have its protege win the Moldovan capital, but the pro-Western alliance of parties resisted the pressure. Out of almost a thousand mayor offices in the country, PLDM gained almost a third, the PD -- fewer, but more than the Communists, and the Liberals -- less than 100. The pro-Western message of the ruling coallition seems to have echoed in the Moldovans' hearts, this may be one conclusion of these local elections in Moldova. The second is that Russia is the only country so openly interfering into the Moldovan politics. The loss of the Moldovan capital city seems to overturn the Kremlin's plans an there was a lot of talking geo-politics in these local elections, as it is in any Moldovan election.
The suburbs were included into the Chisinau municipality back in the early 90s by the historians and writers of the first democratically elected parliament of the Soviet Socialist Republic of Moldavia. Ever since the suburbs have demonstrated the wit of that move.
The fight in the run-off of the local elections in Moldova's capital Chisinau was waged namely by representatives of the 'liberators' and of the Moldovan Romanians, and that highlighted even more the ethnic division of this country, and especially of its capital. The fight was between the Soviet nostalgics, the Russian-speaking minorities and the Romanian-speaking pro-Western Moldovans who remember nothing good about the Soviet Union but the deportations, the Russian alfabet for Romanian and the discrimination.
Igor Dodon, the communist (PCRM)candidate won the second round in the city proper, and garnered most of votes in the first round, however the 18 Romanian-speaking small towns and big villages around Chisinau, part of the municipality, helped the Liberal (PL) incumbent mayor Dorin Chirtoaca to obtain his second term. The electoral struggle was less about building projects and infrastructure and street cleanliness -- as it should be naturally due in a local poll -- the candidates and their teams talked more about the Romanians, who, the communists said in their propaganda TV programs, might conquer Moldova. (Liberal Dorin Chirtoaca does not deny he views himself a Romanian and does not hide his good connections with Romanian president Basescu's PDL party). Instead the Moldovan Liberals professed against the return of the Stalinists with their deportations of the Moldovans, as the iron-hand rule of the Communists from 2001 through 2008 helped them in being persuading enough.
On the other hand, although having been in power, never have the Communists gained the position of Chisinau's mayor. It almost might have happened this time, but the Romanian-speaking citadel of the suburbs surrounding the capital proved its resilience again. In order to conquer the city, the Communist candidate tried to make less visible his being a member of PCRM, he used to say 'our, my team', not 'the PCRM team'. It prooved rather convincing especially for the less educated Moldovans, who started to get disappointed in the ruling coalition of parties (AIE), and wanted a change for more prosperity instead of so many political talk-shows.
The Communists invested the most money in their attempt to win the Chisinau mayor office, compared to the other three parties (PLDM, PDM and PL), which made the Alliance for European Integration (AIE)later last year. The Democratic Party (PD) supported Dorin Chirtoaca in the second round, as the Liberal Democratic Party (PLDM) withdrew the candidate it had fielded before the first round and supported the Liberal candidate instead. The PLDM explained it had done so in order not to allow the PCRM candidate to win in the first round.
It's very important to notice that the Russian (!) Foreign Ministry issued a note after the first round, pretending there was too much fraud against Dodon and that the OSCE observers were not keen enough to report the irregularities. A group of priests from the Moldovan metropolitan church, subordinated to the Russian Orthodox Patriarchate, made sure to call the press to shoot their meeting with the PCRM candidate, at which, they said, they gave him a note of expectations they have from a Chisinau mayor. They did not meet with Dorin Chirtoaca.
In these Moldovan elections, the Kremlin deployed all its tools in order to have its protege win the Moldovan capital, but the pro-Western alliance of parties resisted the pressure. Out of almost a thousand mayor offices in the country, PLDM gained almost a third, the PD -- fewer, but more than the Communists, and the Liberals -- less than 100. The pro-Western message of the ruling coallition seems to have echoed in the Moldovans' hearts, this may be one conclusion of these local elections in Moldova. The second is that Russia is the only country so openly interfering into the Moldovan politics. The loss of the Moldovan capital city seems to overturn the Kremlin's plans an there was a lot of talking geo-politics in these local elections, as it is in any Moldovan election.
The suburbs were included into the Chisinau municipality back in the early 90s by the historians and writers of the first democratically elected parliament of the Soviet Socialist Republic of Moldavia. Ever since the suburbs have demonstrated the wit of that move.
vineri, 17 iunie 2011
miercuri, 15 iunie 2011
Sa intelegem ca Biserica Ortodoxa din Moldova si-a facut clara optiunea?
Chişinău, 14 iun. /MOLDPRES/. Candidatul PCRM la primăria capitalei, Igor Dodon, s-a aflat astăzi în vizită la Mănăstirea Sfîntul Teodor Tiron din capitală, la solicitarea unui grup de preoţi, informează MOLDPRES.
În după-amiaza zilei de astăzi, la Mănăstirea Sfîntul Teodor Tiron, candidatul PCRM la funcţia de primar al capitalei a participat la o slujbă oficiată special pentru el. El a venit la biserică pentru a discuta cu feţele bisericeşti o solicitare pe care aceştia i-au trimis-o.
Potrivit lui Dodon, scrisoarea este o adresare specială pentru el şi are 10 puncte. "Este vorba despre cîteva acţiuni necesare pentru întărirea religiei şi susţinerea în continuare a bisericii în municipiul Chişinău. Preoţii au cerut, în solicitarea lor, ca să fie asigurată o consultare între administraţia locală şi biserică în cazul problemelor ce pot atinge buna desfăşurare a vieţii creştine. Ei cer instituirea funcţiei de consilier al primarului general în problemele de cult şi morală obştească şi coordonarea modului şi a graficului de desfăşurare a sărbătorilor în municipiu", a spus Dodon.
Preotul de la Mănăstirea Sfîntul Teodor Tiron, Fiodor Roşca, cel care i-a înmînat lui Dodon solicitarea, a menţionat că preoţii îşi doresc ca cei care vin la cîrma ţării şi la cea a capitalei să fie oameni creştini, care iubesc şi ajută biserica.
Preotul a spus că decizia de a trimite o solicitare către Dodon a fost luată de protopopul de Chişinău. "Noi am adus la cunoştinţa lui Igor Dodon doleanţele noastre, a preoţilor din municipiu. Întrebările sînt pentru ambii candidaţi, acum urmează să vedem soluţiile", a adăugat preotul.
În după-amiaza zilei de astăzi, la Mănăstirea Sfîntul Teodor Tiron, candidatul PCRM la funcţia de primar al capitalei a participat la o slujbă oficiată special pentru el. El a venit la biserică pentru a discuta cu feţele bisericeşti o solicitare pe care aceştia i-au trimis-o.
Potrivit lui Dodon, scrisoarea este o adresare specială pentru el şi are 10 puncte. "Este vorba despre cîteva acţiuni necesare pentru întărirea religiei şi susţinerea în continuare a bisericii în municipiul Chişinău. Preoţii au cerut, în solicitarea lor, ca să fie asigurată o consultare între administraţia locală şi biserică în cazul problemelor ce pot atinge buna desfăşurare a vieţii creştine. Ei cer instituirea funcţiei de consilier al primarului general în problemele de cult şi morală obştească şi coordonarea modului şi a graficului de desfăşurare a sărbătorilor în municipiu", a spus Dodon.
Preotul de la Mănăstirea Sfîntul Teodor Tiron, Fiodor Roşca, cel care i-a înmînat lui Dodon solicitarea, a menţionat că preoţii îşi doresc ca cei care vin la cîrma ţării şi la cea a capitalei să fie oameni creştini, care iubesc şi ajută biserica.
Preotul a spus că decizia de a trimite o solicitare către Dodon a fost luată de protopopul de Chişinău. "Noi am adus la cunoştinţa lui Igor Dodon doleanţele noastre, a preoţilor din municipiu. Întrebările sînt pentru ambii candidaţi, acum urmează să vedem soluţiile", a adăugat preotul.
sâmbătă, 4 iunie 2011
DE CE DEMOCRATII SUNT LIBERALI (interzis desteptilor)
Am pregatit acest text pentru cei care isi mentin psihicul neinfectat de debitele politicienilor, dar care doresc sa se descurce rapid in "doctrine politice". Stiind ca liberalii sunt de dreapta, aceste persoane cu bun simt ar putea ramane confuzionate sa auda ca democratii din SUA mai sunt numiti si liberali. Si iata de ce.
In putin-credincoasa Europa, partidele isi stabilesc doctrinele in dependenta de viziunea lor fata de gradul de implicare al statului in viata individului. Insa in mult-credincoasa America -- in dependenta de atitudinea partidelor fata de implicarea Divinitatii in viata individului. Partidele se numesc de dreapta sau de stanga pentru ca odata, intr-un parlament german, deputatii de stanga s-au asezat in stanga speakerului, la o prima intrunire, iar cei de dreapta -- in dreapta aceluia. Detalii pot fi gasite pe internet, asa ca nu intru in ele.
Republicanii din SUA se considera de dreapta pentru ca ei militeaza (cel putin teoretic) ca statul trebuie sa aiba cat mai putina implicatie in viata cetatenilor, in schimb, Divinitatea -- cat mai multa. De aceea republicanii americani pledeaza impotriva avorturilor, oficializarii altor orientari sexuale decat cea traditioala, impotriva impozitelor diferentiate (mai mari pentru bogati), importiva sustinerilor sociale din partea statului (bugetului contribuabililor zic ei). Daca cineva este sarac, zic, inseamna ca Divinitatea asa a decis, de ce sa ne implicam noi si sa-l ajutam din banii comuni?
Democratii din SUA, in schimb, nu vad o problema in inregistrarea casatoriilor intre gay, sustinerii din partea statului a social-vulnerabililor, pledeaza pentru mai multi bani pentru educatie si sanatate, pentru impozitare diferentiata (de la mai saraci -- mai putin), si, in general, pentru o mai mare influenta din partea statului in viata oamenilor. Democratii nu vad o problema in faptul ca o femeie decide sa avorteze. Femeia este stapana pe corpul ei, zic ei.
In schimb, republicanii -- mai religiosi -- urmeaza invataturile religioase care condamna avorturile. "Noi ne cunoastem cine ne sunt tatii!" vorbesc sarcastic republicanii despre democrati, dorind sa se subinteleaga ca mamele democratilor ar fi mai usoare in purtari si nu i-ar fi zamislit tocmai cu tatii legali. De aceea, democratii americani se mai numesc liberali, adica pledeaza pentru cat mai multa libertate din partea normelor morale. Republicanii ii numesc liberali in sens de libertini. Iar republicanii mai sunt numiti conservatori, adica care opteaza pentru pastrarea valorilor traditionale, pentru implicarea Divinitatii si bunele moravuri. Republicanii americani sunt niste crestin-democrati par excellence.
In Europa, partidele fac mai des abstractie de Divinitate, din aceasta cauza isi stabilesc doctrinele in dependenta de viziunea lor fata de gradul de implicare al statului in vietile indivizilor. Astfel, crestin-democratii germani si membrii Partidului Popular din Spania sunt de dreapta, la fel ca si conservatorii britanici, iar social-democratii nemti sunt de stanga, la fel ca socialistii spanioli si francezi sau laburistii britanici. De regula se crede ca cei de stanga ar pune accent pe sustinerea oamenilor muncii, iar cei de dreapata -- pe sustinerea marilor capitalisti. Liberalii europeni sunt foarte republciani, in sens ca militeaza pentru republica ca forma de guvernamant, pentru neimplicarea statului, iar Divinitatea ii preocupa prea putin, ceea ce ii aseamana democratilor americani.
De unde se creeaza urmatoarea schema de la stanga la dreapta:
comunistii, socialistii (laburistii), social-democratii, (democratii americani si moldoveni)
si
crestin-democratii (popularii, republicanii), liberalii si fascistii
In Moldova e si mai simplu. Chiar daca multe partide sunt aderente la oarece doctrina, cu mult mai mult conteaza pozitia partidului fata de Rusia, Romania, Nato si UE, viitor european sau trecut sovietic, limba si natiune romana sau moldoveneasca, statutul limbii ruse si situatia limbilor minoritarilor. Multi raman stupefiati, spre exemplu, cand le spun ca liberal democratii moldoveni sunt conservatori dupa doctrina, dar cred ca si multor membri PLDM doctrina partidului lor nu le creeaza decat mici dureri la articulatia dintre brat si antebrat.
Spre deosebire de acestia, multi membri din Partidele Democrat sau Social-Democrat din Moldova, la auzul unei eventuale intrebari despre ce presupune doctrina partidelor lor isi duc instinctiv falangele degetelor aratator si mijlociu la articulatia dintre sira spinarii si craniu pentru a incepe miscari de scarpinare. Traditional aceste doua partide gazduiesc relativ multi oameni de afaceri, ceea ce nu prea consuna cu doctrina laburista, adica de protejare a muncitorilor. Dar, cui ii pasa?!
Cel mai aprig, la nivel de doctrina, in Moldova, s-a dovedit a fi Partidul Comunistilor, care, prin definitie, trebuind sa apere oamenii simpli si muncitori, a declarat prin 2007 ca desfasoara reforme liberale, incat le-a zdrobit merele lui Adam ale multor simpli membri. Liderul acestui partid (Voronin) nici pe departe nu-i cel mai sarac proletar, dar fiu-sau in genere poate pretinde la onorificul titlu de oligarh. Si a ajuns el in asa stare pe timpul fructuoasei guvernari a lui taica-sau. Se crede ca de pe urma revolutiei liebrale a comunsitilor nu au avut de suferit decat marii bogati din Moldova (de regula amici cu presedintele de atunci), care au trebuit sa se conformeze intentiilor statului de a le ierta datorii si a nu le percepe impozite.
Primarul liberal al Chisinau se vede nevoit sa acorde compensatii la caldura si transport nevoiasilor (s-au celora care pot demonstra cu documente ca sunt saraci), in pofida doctrinei liberale de neimplicare in viata oamenilor. Si tocmai acesti nevoiasi nu voteaza PL la lageri, ci pentru sustinatorul businessmenilor, PCRM. Paradoxal, dar asa ne place noua moldovenilor de est sa fim -- paradoxali.
Din aceste considerente, un partid de orientare social-liberala suna ca naiba, la fel ca si unul centrist. Sa ne amintim ca de la centristii moldoveni duhneste a stanga de la o posta. Si daca cineva va spune ca este de centru, puteti sa-i strecurati printre dinti un jet de flegma intre ochi, ca va minte.
In putin-credincoasa Europa, partidele isi stabilesc doctrinele in dependenta de viziunea lor fata de gradul de implicare al statului in viata individului. Insa in mult-credincoasa America -- in dependenta de atitudinea partidelor fata de implicarea Divinitatii in viata individului. Partidele se numesc de dreapta sau de stanga pentru ca odata, intr-un parlament german, deputatii de stanga s-au asezat in stanga speakerului, la o prima intrunire, iar cei de dreapta -- in dreapta aceluia. Detalii pot fi gasite pe internet, asa ca nu intru in ele.
Republicanii din SUA se considera de dreapta pentru ca ei militeaza (cel putin teoretic) ca statul trebuie sa aiba cat mai putina implicatie in viata cetatenilor, in schimb, Divinitatea -- cat mai multa. De aceea republicanii americani pledeaza impotriva avorturilor, oficializarii altor orientari sexuale decat cea traditioala, impotriva impozitelor diferentiate (mai mari pentru bogati), importiva sustinerilor sociale din partea statului (bugetului contribuabililor zic ei). Daca cineva este sarac, zic, inseamna ca Divinitatea asa a decis, de ce sa ne implicam noi si sa-l ajutam din banii comuni?
Democratii din SUA, in schimb, nu vad o problema in inregistrarea casatoriilor intre gay, sustinerii din partea statului a social-vulnerabililor, pledeaza pentru mai multi bani pentru educatie si sanatate, pentru impozitare diferentiata (de la mai saraci -- mai putin), si, in general, pentru o mai mare influenta din partea statului in viata oamenilor. Democratii nu vad o problema in faptul ca o femeie decide sa avorteze. Femeia este stapana pe corpul ei, zic ei.
In schimb, republicanii -- mai religiosi -- urmeaza invataturile religioase care condamna avorturile. "Noi ne cunoastem cine ne sunt tatii!" vorbesc sarcastic republicanii despre democrati, dorind sa se subinteleaga ca mamele democratilor ar fi mai usoare in purtari si nu i-ar fi zamislit tocmai cu tatii legali. De aceea, democratii americani se mai numesc liberali, adica pledeaza pentru cat mai multa libertate din partea normelor morale. Republicanii ii numesc liberali in sens de libertini. Iar republicanii mai sunt numiti conservatori, adica care opteaza pentru pastrarea valorilor traditionale, pentru implicarea Divinitatii si bunele moravuri. Republicanii americani sunt niste crestin-democrati par excellence.
In Europa, partidele fac mai des abstractie de Divinitate, din aceasta cauza isi stabilesc doctrinele in dependenta de viziunea lor fata de gradul de implicare al statului in vietile indivizilor. Astfel, crestin-democratii germani si membrii Partidului Popular din Spania sunt de dreapta, la fel ca si conservatorii britanici, iar social-democratii nemti sunt de stanga, la fel ca socialistii spanioli si francezi sau laburistii britanici. De regula se crede ca cei de stanga ar pune accent pe sustinerea oamenilor muncii, iar cei de dreapata -- pe sustinerea marilor capitalisti. Liberalii europeni sunt foarte republciani, in sens ca militeaza pentru republica ca forma de guvernamant, pentru neimplicarea statului, iar Divinitatea ii preocupa prea putin, ceea ce ii aseamana democratilor americani.
De unde se creeaza urmatoarea schema de la stanga la dreapta:
comunistii, socialistii (laburistii), social-democratii, (democratii americani si moldoveni)
si
crestin-democratii (popularii, republicanii), liberalii si fascistii
In Moldova e si mai simplu. Chiar daca multe partide sunt aderente la oarece doctrina, cu mult mai mult conteaza pozitia partidului fata de Rusia, Romania, Nato si UE, viitor european sau trecut sovietic, limba si natiune romana sau moldoveneasca, statutul limbii ruse si situatia limbilor minoritarilor. Multi raman stupefiati, spre exemplu, cand le spun ca liberal democratii moldoveni sunt conservatori dupa doctrina, dar cred ca si multor membri PLDM doctrina partidului lor nu le creeaza decat mici dureri la articulatia dintre brat si antebrat.
Spre deosebire de acestia, multi membri din Partidele Democrat sau Social-Democrat din Moldova, la auzul unei eventuale intrebari despre ce presupune doctrina partidelor lor isi duc instinctiv falangele degetelor aratator si mijlociu la articulatia dintre sira spinarii si craniu pentru a incepe miscari de scarpinare. Traditional aceste doua partide gazduiesc relativ multi oameni de afaceri, ceea ce nu prea consuna cu doctrina laburista, adica de protejare a muncitorilor. Dar, cui ii pasa?!
Cel mai aprig, la nivel de doctrina, in Moldova, s-a dovedit a fi Partidul Comunistilor, care, prin definitie, trebuind sa apere oamenii simpli si muncitori, a declarat prin 2007 ca desfasoara reforme liberale, incat le-a zdrobit merele lui Adam ale multor simpli membri. Liderul acestui partid (Voronin) nici pe departe nu-i cel mai sarac proletar, dar fiu-sau in genere poate pretinde la onorificul titlu de oligarh. Si a ajuns el in asa stare pe timpul fructuoasei guvernari a lui taica-sau. Se crede ca de pe urma revolutiei liebrale a comunsitilor nu au avut de suferit decat marii bogati din Moldova (de regula amici cu presedintele de atunci), care au trebuit sa se conformeze intentiilor statului de a le ierta datorii si a nu le percepe impozite.
Primarul liberal al Chisinau se vede nevoit sa acorde compensatii la caldura si transport nevoiasilor (s-au celora care pot demonstra cu documente ca sunt saraci), in pofida doctrinei liberale de neimplicare in viata oamenilor. Si tocmai acesti nevoiasi nu voteaza PL la lageri, ci pentru sustinatorul businessmenilor, PCRM. Paradoxal, dar asa ne place noua moldovenilor de est sa fim -- paradoxali.
Din aceste considerente, un partid de orientare social-liberala suna ca naiba, la fel ca si unul centrist. Sa ne amintim ca de la centristii moldoveni duhneste a stanga de la o posta. Si daca cineva va spune ca este de centru, puteti sa-i strecurati printre dinti un jet de flegma intre ochi, ca va minte.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
Postări populare
-
Mi-am adus și eu contribuția la belirea Gazprom-ului în toată Europa: tocmai am rupt contractul cu Moldova-Gaz. M-au enervat la culme că se ... -
Ma adresez si eu corpului diplomatic: Voi sa scoateti la printer mesajul șefului statului și să-l studiați cu markerul. Personal eu nu am gă...
-
Televiziunea pe care o plătim toţi fără să vrem şi să avem nevoie de ea pune ieri pe post un ceea ce în jargonul jurnalistic se numeşte ... -
Foto: cicalarasi.wordpress.com Dragele mele profesoare de clase primare, absolvente ale colegiilor pedagogice de la Călăraşi şi Orhei, a... -
Că tot se apropie sfârșitul celor 100 de zile convenționale date oricărui mare demnitar pentru a se manifesta, se conturează semnul distin...
-
Prietenii mei şi vecinii mei în preajma mea s-au apropiat şi au şezut; şi cei de aproape ai mei departe au stat. Psalm 37:11 ... -
Eu o să-mi autoasum misiunea de a dezamăgi vulgul moldovenesc. (”Vulg” era termenul prin care Seneca și Spinoza desemnau ceea ce românofonii...