”Nemuritorii daci” din centrul Turciei

O altă istorie a Moldovei antice

Moto:
Ce fain sună: "Moldova antică"!
o impresie a autorului

Turma de moldoveni în Era Primitivă

La un moment dat, gruparea de Hominidae, pe care o vom numi convenţional "turmă de moldoveni", se pomeni fără masculul dominant. Fostul fie că a picat în intoxicaţie prelungintă cu zeamă de banane fermentate, fie în opoziţie, în orice caz, nu mai putea -- constituţional vorbind -- să-şi îndeplinească funcţiile de mascul-alfa, or, aceste funcţii ne sunt bine cunoscute şi se reduc la una: împerecherea cu toate femelele din turmă.

De vreo doi ani gruparea de Homo Moldoveniense nu avea un mascul conducător, astfel încât ceilalţi masculi mai barosani din turmă se împerecheau cu femelele din clanurile lor -- aceasta era destul de periculos, dar, principalul, nu rezulta în acel maximum de satisfacţie pe care ţi-o dă faptul că toate femelele din turmă îţi aparţin doar ţie, unuia singur.

Masculii barosani înţelegeau că era stringent necesar să se aleagă dintre ei un mascul-alfa, dar nu se puteau împăca cu ideea că acela ar putea fi chiar unul dintre ei. Pe de altă parte, şi femelele duceau lipsa unei vieţi sexuale împlinite. Una din ele, cred că de prin Ştefan-Vodă chiar aşa a şi declarat la o emisiune de la tembeleziunea turmei ce-l avea ca protagonist pe masculul însărcinat cu treburile de prim-ministru: "Când o să alegeţi odată masculul dominant, zice ea folosind noţiunea vulgară de "preşedinte", pentru ca să avem şi noi cui ne jălui şi de la cine cere să ne mărească salariile şi să ne micşoreze preţurile?" Masculul barosan poreclit de vulg "premier" a rămas vădit mirat de motivele pentru care femelele îşi doresc un mascul-alfa, dar, la fel ca şi scribii turmei, a înţeles că probabil femela ceea avea dorinţe mai mari de satisfăcut în comparaţie cu ceea ce putea să-i ofere propriul mascul sau şamanul din sat.

În orice caz, toată turma înţelegea că fără un mascul-alfa organizator al treburilor gospodăreşti şi jelitor al treburilor muiereşti, toţi aveau de suferit. E drept, în cadrul turmei, avuseră loc şi câteva runde de încăieiri -- numite în limbajul lor primitiv "alegeri" --, dar femelele îşi doreau atât de mult să se împerecheze cu mai mulţi masculi, încât un mascul-alfa nicidecum nu putea fi ales.


Moldovenii pe timpul piramidelor

Când egiptenii construiau, în draci, piramide, moldovenii nu se lăsau mai prejos şi constuiau şi ei zidiri de grandoare faraonică. De exemplu, Memorialul de la Şerpeni, sau Memorialul "Eternitate". Miliarde de scoici (valuta epocii) băgate în monumente pentru a comemora războinicii unui război pe care moldovenii nici măcar nu îl începuseră şi, tot ei, nici nu-l terminaseră. Dar, având un faraon împătimit după tot ce era sovietic şi comunist, moldovenii se întreceau cu egiptenii la edificări de batimanuri falnice, deşi inutile. Până la urmă corvezile acestea i-au zăhăit atât de grav pe moldoveni încât în anul 2009, Înaintea Erii Noastre, s-au răzvrătit şi le-au făcut harcea-parcea palatelor faraonului. Aşa-ţi trebă, Vorone-Faraone!



Moldovenii, contemporani cu dacii

De ce dacii şi-au pierdut patria? E simplu. Din cauza akediei de iarnă (straşnică plictiseală şi lenevire, după părinţii pustiului egiptean). Doi lideri politici au încercat să le taie dacilor şi moldovenilor viile. Primilor -- Regele Burebista, ultimilor -- Gorbaciov, mister president of the USSR. În van, ambele tentative. Moţiunea în cauză nu i-a împiedicat pe moldoveni să ia primul loc la beţie în lume.

În ceea ce-i priveşte pe daci, aceştia după ce strângeau roada şi făceau vin toamnele, în timpul iernii se dedau consumării acestor produse din care motiv aveau adesea mahmureli. La aşa momente de stres le venea ideea să facă raiduri peste Dunărea îngheţată, unde tăiau în onorabili cetăţeni romani şi violau cetăţence romane nu mai puţin respectabile. Până la urmă, aceste excese i-au plictisit până-ntr-atâta pe împăraţii Romei, încât aceştia au decis să le ia ţara nemernicilor, cu atât mai mult, cu cât nici aurul Daciei nu-i lăsa să doarmă.

Obiceiul de a face raiduri nu s-a pierdut la moldoveni chiar şi după 2000 de ani. Vasile Alecsandri scrie că aceştia făceau raiduri în aşezările tătarilor din Bugeac, unde se dedau la aceleaşi ocupaţii de agrement, după care primeau la rându-le raiduri de amabilitate mutuală.

În prezent, moldovenii nu mai pot face raiduri asupra popoarelor învecinate, în schimb oligarhii lor au păstrat cu sfinţenie tradiţia, rezumându-se la lansarea de raiduri asupra companiilor moldoveneşti. Adevăraţi patricieni!


Moldova ca Mesopotamia

Moldova antică, la fel ca Mesopotamia, era situată între două râuri măreţe. Chişinăul era asemănător cu Babilonul, dacă e să ne luăm după numărul de proxeneţi descoperiţi de poliţie şi raportaţi, imediat, la cap de locuitor. Prin centrul Chişinăului trece un râu cu un nume oribil, dar care nu se remarcă prin nimic altceva decât prin stuf şi bălării. Iată de ce am făcut concluzia că mesopotamienii au inventat irigaţia, dar moldovenii au distrus-o.


Chişinăul -- oraş-stat

Rar de găseşti un chişinăuian care să nu fi venit din vreo colonie moldovenească. Cel mai nordic aşezământ moldovenesc este Briceniul, iar cel mai sudic -- Giurgiuleştiul. Pe timpurile sovietice, numărul populaţiei moldave care locuia în capitală era inferior numărului celorlalte etnii. Dar, după căderea ursului, celalte etnii fie că au murit, fie că s-au retras în bârlogurile materne, permiţând astfel moldovenilor să-şi aplice instinctul de colonişti şi asupra propriei capitale. Acest instinct moldovenii l-au moştenit de la cartaginezi. Urmaşii direcţi ai cartaginezilor locuiesc acum în satul Cârnăţei din colonia Căuşeni, deşi unii lingvişti pretind că denumirea acelui aşezământ ar proveni de la vise flămânde.


De ce moldovenii SUNT urmaşii Romei


Principala asemănare a moldovenilor cu romanii rezidă în oligarhi. Cine erau senatorii romani dacă nu oligarhi? Ia găseşte vreun sărăntoc printre parlamentarii moldoveni! În Roma antică, după ce era ales/desemnat un rege din vreo familie equestră, în bunătatea sa, acesta imediat compila o listă de patricieni, care urmau să fie exilaţi, în cel mai bun caz. Au nu tot aşa s-a comportat şi familia lui Corbis-Corbes după ce a venit la putere din prostia, dar şi dezamăgirea plebei? Mi-amintesc cum senatorul Diakovus declara că vrea să i se intenteze şi lui un dosar penal pentru a fi arătat la televizor, după care dictAtorul i-a şi satisfăcut desideratum-ul.

Şi o deosebire: ca să-şi sporească ponderea politică şi să scape de creditori, Caesar a cucerit Galia, lăsând să moară de foame femeile, copiii şi bătrânii din oraşul Alesia. Ai noştri oligarhi fac exact la fel, doar că NU în privinţa unor barbari...

(... Aici muza autorului bea la botul galului. Gheişa!)

Cum se prezintă Biserica Ortodoxă a Moldovei pe web

1. Pe de parte, cele mai interesante, dar şi cele mai mai controversate, sunt site-urile de sub oblăduirea episcopului Petru de Hâncu. Din biografia preasfinţiei sale publicată pe acest site putem înţelege că "-- Conform hotărârii Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Ruse din 6 octombrie 2006 (jurnalul nr. 105), Episcopul Petru a fost numit la catedra Eparhiei, nou înfiinţate, de Ungheni şi Nisporeni". Apoi, "-- La 21 august 2007, Episcopul Petru, conform hotărârii Sinodului Permanent al Bisericii Ortodoxe Ruse (jurnalul 82), a fost eliberat de la catedra eparhială de Ungheni şi Nisporeni fiind numit Episcop de Hâncu, vicar al Mitropoliei Chişinăului". De unde înţelegem că episcopul Petru nu mai este episcop de Ungheni şi Nisporeni.

Însă, biografia preasfinţiei sale publicată pe site-ul episcopiei de Ungheni se încheie cu "În noiembrie 1995, la Mormântul Domnului din Ierusalim a fost ridicat în treapta de arhimandrit de către Înalt Prea Sfinţitul Vladimir".

Totuşi, pe site-ul Mitropoliei, la rubrica "eparhii..." ni se arată că episcop de Ungheni este totuşi preasfântul Petru. Aducându-ne aminte de bătăile înregistrate de Pro TV în 2006 în catedrala "Al. Nevski" din oraşul Ungheni, când parohul de atunci Ioan Porcescu şi enoriaşii nu erau de acord să-l aibă ca episcop pe preasfântul Petru, înţelegem că ceva nu e clar la mijloc sau e vorba de o simplă neactualizare a site-urilor.

În ajutor ne vine articolul despre episcopul Petru din wikipedia de unde copiem "La data de 21 august 2007, Sinodul Permanent al Bisericii Ortodoxe Ruse a decis eliberarea PS Petru de la catedra episcopală de Ungheni și Nisporeni [15] și numirea la conducerea acestei eparhii a IPS Vladimir".

De unde şi fireasca întrebare: de ce site-ul Mitropoliei Moldovei ni-l prezintă pe episcopul Petru drept episcop de Ungheni dacă nu este aşa şi de ce Sfinţia Sa creează site-ul episcopiei de Ungheni şi Nisporeni care aşa şi se intitulează "Pagina Oficială a Prea Sfinţitului Petru, Episcop de Ungheni şi Nisporeni"?

Site-urile episcopului Petru de Hâncu sunt unicele care conţin şi o rubrică intitulată "Articole polemice". Pe cel al episcopiei din Ungheni este publicată doar o declaraţie a Mitropoliei Moldovei împotriva Jurnal TV şi în special împotriva lui Oleg Brega. Nu mai are ce face Mitropolia decât să se ia de Oleg Brega!

Alte declaraţii sunt renumitele "DECLARAŢIA MEMBRILOR SINODULUI BISERICII ORTODOXE DIN MOLDOVA de la 16.06.2010" şi "PARTIDUL DE ORIENTARE CREŞTIN-ORTODOXĂ VA FI LIANTUL DINTRE PUTEREA LUMEASCĂ CEA TRECĂTOARE ŞI BISERICA ORTODOXĂ DREPTMĂRITOARE din 17.06.2010", care au stârnit controverse şi deziceri ulterioare din partea mai multor preoţi care au participat la "Adunarea generală a Bisericii Ortodoxe din Moldova, desfăşurată în ziua de 8 mai la Chişinău". E vorba de iniţativa lui Valeriu Pasat de a face referendum privind introducerea "Bazelor ortodoxiei" în şcoli, după care politicianul şi-a declarat intenţia de a-şi constitui un partid.

Câteva citate din acestea: "...este binevenit reiterarea afirmaţiei domnului Valeriu Pasat, membru corespondent al Academiei de Ştiinţe din Moldova „societatea poate fi considerată sănătoasă numai atunci, cînd îşi întemeiază existenţa pe valorile morale, iar pentru poporul Moldovei morala întotdeauna a fost inseparabilă de Ortodoxie”. Acestea sînt unele din argumentele de forţă, pentru care Biserica Ordodoxă din Moldova a hotărît să susţină procesul de creare a unei formaţiuni politice de orientare creştin-ortodoxă."

şi: "... Biserica Ortodoxă din Moldova consideră ÎNTREPTĂŢITĂ iniţaitiva de a crea un partid de orientare creştin-ortodoxă şi DECLARĂ că va sprijini acest proces, întrucît o putere politică aservită străinilor poate fi contracarată numai de o putere politică aservită băştinaşilor. Dacă nu vom susţine o formaţiune de orientare creştin-ortodoxă putem fi înrobiţi şi subjugaţi de străini..."

şi: "...Instituţia, care conform tuturor sondajelor de opinie, se bucură de cea mai sporită încredere în popor, a început să fie acuzată că se implică în politică, dându-se de înţeles că o asemenea implicare ar fi constituit un lucru nepermis..."

şi încă: "Ca instituţie ecleziastică ce cuprinde în sânul său majoritatea covârşitoare a cetăţenilor Republicii Moldova, dar şi în calitatea sa de for cu autoritate morală supremă Biserica Ortodoxă decide de sine stătător când, în ce forme şi cu ce scopuri să se implice în procesul politic".

Într-un articol publicat la 18.05.2010 şi intitulat "SLUGILE NEMOLDOVENILOR", episcopul Petru se pronunţă împotriva paşapoartelor biometrice, afirmând că "Cîrmuitorii noştri, mai bine spus slugile nemoldovenilor, sînt complici la un Plan Apocaliptic de instraurare a unui regim totalitar bazat pe un control total asupra întregii omeniri prin marcarea cu semnul fiarei „666”". La un an şi jumătate vedem însă că Apocalipsa întârzie, iar Prea Sfinţia Sa ar putea fi bănuit de proorocie minciunoasă.

În articolul împotriva cărţii "Sexul povestit celor mici", publicat de episcopul Petru la 5 octombrie 2010, aflăm că "La cererea părinţilor, pedagogilor şi a educatorilor PS Petru, Episcop de Hîncu, Vicarul Mitropoliei Chişinăului şi al Întregii Moldove a cerut autorităţilor cu atribuţii în promovarea politicilor de sănătate, educaţie, cultură, moralitate, ocrotire a normelor de drept, de protecţie a drepturilor copiilor, retragerea şi distrugerea Ghidului ...". Titlul însă -- "PREA SFINŢITUL PETRU EPISCOP DE HÎNCU A TORPILAT SISTEMUL PORNOGRAFIC PENTRU CEI MICI" -- îl lasă bleg şi pe cel mai iscusit jurnalist în ticluirea titlurilor.

2. Site-ul Mitropoliei este bogat în ştiri externe, însă la rubrica "Acte Oficiale" nu găsim decât o poză. Păcat. De ce oare se teme Mitropolia noastră să-şi publice deciziile? Are ceva de ascuns de noi? Face ceva ruşinos mama noastră şi nu vrea ca noi, copiii ei, să ştim de asta?

3. Apăsând link-ul episcopiei de Edineţ, apare blogul prietenului meu Petru Pruteanu. Totuşi, episcopia de Edineţ şi Briceni are un site, dar acesta nu impresionează cu nimic.

4. Site-ul episcopiei de Cahul conţine o declaraţie mai aţoasă: "Declaratia
Eparhiei de Cahul si Comrat pe marginea constatarilor raportorului special al ONU privind libertatea de religie sau convingeri, dlui Heiner Bielefdt", de unde voi cita doar "Vizita in Republica Moldova, in perioada 1-8 septembrie 2011, a raportorului special al ONU, dlui Heiner Bielefeldt, a generat anumite nedumeriri si chiar proteste in randurile crestinilor Eparhiei de Sud. Aceasta reactie a fost determinata, in special, de unele concluzii trase de H. Bielefeldt, in capitolul doi al declaratiei Domniei Sale “Statutul privilegiat al Bisericii Ortodoxe”.

5. Site-ul eparhiei de Tiraspol se remarcă prin lipsă de politică şi de limbă "moldovenească", ca un veritabil site al unei episcopii moldoveneşti.

6. Păcat că Prea Sfinţia Sa Marchel de Bălţi nu şi-a elaborat un site, or, anume acest cleric face cele mai mustoase declaraţii , participă la proteste -- o adevărată comoară pentru jurnaliştii flămânzi de senzaţii.

(PS: iertaţi-mi greşelile ortografice)

Cârtire la taxele bisericeşti

Mare nebunie şi această etalare în public a unui păcat capital: lăcomia!

De regulă la această temă se mai vorbeşte prin familie şi la petreceri, dar deja a început să se vorbească şi la televiziuni. De fapt, la o singură televiziune. Probabil din lipsă de inspiraţie, ultima televiziune din Moldova -- cronologic vorbind (că mă tem că vor începe să strângă semnături împotriva mea) -- pune pe post, duminica trecută, o emisiune cu părintele Ioan Ciuntu şi cu un expert în toate cele despre taxele pe care trebuie să le plătească creştinii pentru ritualurile oficiate de preoţi.

Fiind şcolită să ţină la imparţialitate, moderatoarea, pe care nu am niciun motiv să nu mi-o consider prietenă, a renunţat la aceasta "în favoarea oamenilor". Da, adesea, jurnaliştii decid cu de la sine putere ce este în interesul public şi devin partizani ai acestuia. Numai că de data aceasta (sau aceea) moderatoarea a luat partea oamenilor care îşi etalează în public păcatul lăcomiei, zgârceniei, care este la fel de capital ca şi interesantul păcat al curviei, spre exemplu.

Jăleala aceasta cu privire la plăţile exagerate pe care trebuie să le achiţi bisericii mă îngreţoşează cu desăvârşire şi de aceea nu am mai privit până la capăt respectiva emisiune. Am trecut pe "Animal Planet".

La ce au ajuns unii! Să se plângă că dau bisericii! Oare nu ştiu, bieţii, că toate -- inclusiv banii -- le vin de la Dumnezeu? Şi ce fac altceva decât îi întorc Creditorului datoria, şi nu toată datoria, ci o mică parte din ea. Pentru ce-ţi mai botezi copilul sau te cununi, dacă ţi se pare că plăteşti un preţ prea mare pentru acestea? Mare spurcăciune. Oare nu cheltui cu mult mai mult pentru îmbuibare, îmbătare şi danţ la cumătria sau nunta care urmează ceremoniei religioase? Oare nu ştii că pentru a fi considerat botezat sau cununat nici nu trebuie să mai dai petrecerea? Sau, când e vorba de înmormântări, oare nu seamănă acestea a nunţi, având în vedere pomenile care se dau şi mesele de pomenire?

Câteodată fiecare aberează în felul său. Avem dreptul la rătăcire fiecare în parte. Venim dintr-o eră ateistă. Nu avem când să citim cărţi de religie pentru a ne organiza morala şi relaţia cu Divinitatea. Ne mai ajută şi fraţii protestanţi, care fac comparaţii, pe blogurile lor, între faptul că o cununie într-o biserică ortodoxă costă atâta şi atâta, iar într-o biserică protestantă, tinerii însurăţei mai primesc şi cadouri. Nu înţelegem că fiul care ni s-a născut sau soţul cu care ne cununăm ne sunt daruri de la Dumnezeu şi ne pare rău că trebuie să mai plătim oficierile religioase de rigoare.

Aşadar, când cel rău îţi bagă dubii în inimă cu privire la valoarea sumei pe care trebuie să o dai bisericii, te sfătuiesc să te gândeşti la Avraam, care a trebuit să-l aducă ca jertfă chiar pe fiul său multaşteptat Isaac. Nu uita că Însuşi Mântuitorul a plătit pentru Templul din Ierusalim, zicându-i apostolului Petru să scoată moneda din gura peştelui. A jertfi bisericii este tot atât de ritualic ca orice rit pe care îl oficiază preotul. Nu uita că în Vechiul Testament Moise le-a scris evreilor să jertfească lui Yahve 1/10 din venituri. Cât ne cere Biserica Noastră acum? Nici a zecea parte dintr-o zecime, ci cât ne lasă inima. Şi măsura depinde de valoarea averii personale, de aceea săracii şi văduvele întotdeauna o să depăşească, procentual, jertfirile oamenilor de afaceri. (Nu mai dau numerele versetelor din Biblie, pentru că nu vreau ca acest text să semene a predică protestantă).

În umila mea reportericitate, nu pot decât să mă limitez la semnalarea şi formularea fenomenului. Este sarcina sacerdoţilor noştri moldoveni -- de la ambele Mitropolii -- să explice cârtitorilor legea. Au la îndemână predica şi discuţiile personale cu enoriaşii; dar şi neofiţii nu trebuie neglijaţi. Ar putea, de exemplu, să pună mai puţin accent pe subiectele inspirate de agenda politică a societăţii (musulmanii şi sodomiţii despre care şi aşa totul e clar) şi să se axeze pe explicarea păcatului lăcomiei. Oare refuzul patronului de a-şi plăti angajaţii nu este un fenomen mai răspândit şi mai grav în societatea noastră, decât 30 de homosexuali agresivi şi vreo 2 000 de musulmani decenţi? Şi, principalul, clericii trebuie să facă efortul pentru a-şi schimba imaginea din funcţionari ai Divinităţii în slujitori ai Celui de Sus. Poate, într-un sfârşit, profanii vor înţelege că banii daţi bisericilor Dumneavoastră sunt jertfă adusă Divinităţii şi nu tarife stabilite de prestatori de servicii.

Mai mult, ia imaginaţi-vă că parohii ar începe să afişeze rapoartele financiare pe pereţii bisericilor lor. De exemplu, în anul sau luna cutare biserica noastră a avut venituri de N lei pe care le-a cheltuit pentru scopul X, Y sau Z. E greu de imaginat, dar Vă asigur că aceste rapoarte vor servi drept mesaje puternice de transparenţă în activitate, dar şi imbolduri pentru creştini care vor face tot posibilul să nu-şi abandoneze biserica la ananghie. Majoritatea organizaţiilor folosesc acest procedeu de transparenţă, ce ar încurca şi bisericile noastre să recurgă la el? Ce rău ne poate face decât să consolideze încredere între noi şi voi?

ACASA, de Grigore Vieru

Toamna tarzie
la noi la Lipcani,
rece ca sfecla de zahar.
Ma trezesc dimineata
cu toate laicerele casei pe mine,
ostenit de greul lor colorat.
„Ma temeam sa nu-ti fie frig“,
zice mama.

Vin rudele sa ma vada,
vorbesc in soapta afara
ca la priveghi,
sa nu-mi tulbure somnul
si tistuiesc pe cei mici
sa fie cuminti.
Ma aplec sa le sarut mana,
ele si-o smulg indarat:
„Nu trebuie...“
rusinandu-se de pamantul
de sub unghii si din
crapaturile palmelor.
O, neamule, tu,
adunat gramajoara,
ai putea sa incapi
intr-o singura icoana.