Chestiunea lingvistică-i ca şi rezolvată

(R) Obscure Tech

Dragi prieteni, am eu o impresie de care m-am molipsit citind reţele de socializare că rusofonii din R. Moldova CRED că românofonii majoritari le-ar impune să înveţe limba de stat, numită şi oficială, numită şi moldovenească şi română. Şi iată anume pentru a scăpa de această imaginară persecuţie aceşti concetăţeni rusolingvi ar dori oficializarea limbii ruse. Că ei se simt discriminaţi, au un disconfort aşa... 

Dar eu le spun: Nu, nu este nicio obligaţie. Dreptul de a fi ignoranţi vă este garantat. 

DAR! 

Dacă tu vrei să devii politician sau om de stat, sau consilier sau deputat, cum vei putea activa fără să cunoşti limba de stat? Cum vei comunica cu cetăţenii şi jurnaliştii (care toată ziua pândesc politicienii să facă gafe)? Nu vezi cum se uită toţi ca la o arogantă la guvernatorul regiunii autonome?! Sau la deputaţii pentru care contribuabilul plăteşte să le fie traduse discuţiile din plenul Parlamentului? 

Bine, nu vrei să fii politician, vrei să fii om de afaceri, comerciant. Cum vei opri frustrarea compărătorului/clientului, dacă acesta va înţelege că NU doreşti să vorbeşti pe limba lui? Credeţi-mă e fapt că mulţi moldoveni renunţă la posibile tranzacţii dacă simt că miroase a şovinism. Tu vrei să-ţi vinzi marfa/serviciul ca să iei banii clientului sau vrei să-i arăţi că eşti reprezentant al unei "mari puteri nucleare"? 

Bine, nu vrei să fii om de afaceri/vânzător, oricum, un potenţial angajator pe cine va prefera: pe un viitor angajat care cunoaşte limba oficială şi posibil altele, sau pe unul care nu o posedă? 

Aşadar, cine şi cui îi face impuneri lingvistice? 

Şi apoi, să nu uităm, că limba rusă poate fi oficializată în R. Moldova doar cu tancul. Întotdeauna aşa a fost. De bună voie, dragi concetăţeni din cadrul etniilor minoritare, vă daţi seama şi voi că aceşti catâri (noi, moldovenii, ştim că aşa ne numiţi) au ceea ce se numeşte elită. Inclusiv intelectuală.   

Da, eu ştiu că românofobii -- care consideră că este patriotic să accepţi prezenţa militară rusească pe teritoriul patriei tale, asta numind ei "a fi statalist-moldovenist" -- vă bat pe umeri şi vă încurajează speranţele. Numai că tot ce le reuşeşte e să obţină etichete de mancurţi. 

Şi mai e o întrebare de control: doar ruşii care se mută ca migranţi în ţări occidentale se adaptează şi învaţă limbile acelor ţări. Care îi problema cu R. Moldova? Voi doar nu doriţi ca noi să credem că voi ne consideraţi inferiori!!

Şi încă două răspunsuri simple la două întrebări identitare care chinuie membrii inculţi ai societăţii. 

a) dacă suntem de acord că moldovenii ca etnie au provenit de la romani şi daci, românii de la care popoare antice au provenit? 

b) dacă lingviştii îţi spun că numele corect al limbii de stat a R. Moldova nu este briceneana, nici cahuleana, nici moldoveneasca, dar româna, tu de ce crezi concluziile ştiinţifice ale taximetriştilor şi frizeriţelor?  

Şi nu toţi cei care se identifică drept români în R. Moldova sunt necesarmente şi unionişti. Un filosof de-al nostru din Ardeal, Emil Cioran, mai nihilist aşa, zicea că "nu trăieşti într-o ţară; trăieşti într-o limbă. Aceasta-i ţara noastră, patria noastră -- nu este alta". 

... Acum 26 de ani, R. Moldova începea tranziţia de la socialism la capitalism şi să zică acum cineva că nu suntem stat capitalist, plus că şi problema de oficilizare a limbii române a fost rezolvată între timp. Aproape, că-i proces mai de durată.       

citeşte şi: 

Stabilitatea impermanenţei (Inclusiv despre şcolile de limbă rusă)

Este OK să nu vorbeşti decât româneşte în R. Moldova

"Unire! Unire!" Iată când va fi

Este OK să nu vorbeşti decât româneşte în R. Moldova

Da, sunt contra plevei migratoare

Care se crede un dar minunat. 

Grigore Vieru ("Sunt Naţionalist")

(R) NOI.md

Tabloidele de aia şi sunt tabloide pentru că stârnesc prin scrierile lor cele mai josnice şi scârboase sentimente umane. Zilele acestia tabloidul rusesc Komsomolskaia Pravda face mare caz din faptul că o farmacistă nu a vorbit ruseşte cu o cumpărătoare. Până la urma s-a dovedit că motivul neînţelegerii a fost altul, dar cert este că farmacista nu poseda suficient de bine limba rusă pentru a-i acorda explicaţiile de rigoare doamnei. 

Faptul că statul moldovenesc se obligă prin Constituţia sa (art. 13) să protejeze limba rusă nu face decât să încadreze această limbă printre limbile celorlalte minorităţi. Nicidecum nu înseamnă că limba rusă este obligatorie în ţara aceasta.  

Da, este ok, nu este o ilegalitate în R. Moldova să nu cunoşti şi să nu foloseşti decât limba de stat, care este una şi noi ştim care. Farmacista nu a comis nicio ilegalitate şi nu a încălcat nicio normă etică, la fel cum e normal ca în farmaciile din Rusia, Germania şi Anglia farmaciştii să nu cunoască decât limbile oficiale din respectivele ţări. A, dacă farmaciştii mai cunosc şi alte limbi nu e decât de laudă. Dar, repet, nu e obligator legal.

Dar faptul că tabloidul a decis să scrie ştire despre acest incident, noi, moldovenii de pe acest pământ, îl înţelegem foarte bine. Era o perioadă, numită sovietică, când coloniştii se simţeau foarte comod în colonia aceasta sovietică. Li se ofereau prioritar apartamente şi locuri de lucru şi, bineînţeles, nu aveau nicio incomoditate lingvistică. Moldovenii românofoni erau priviţi în cel mai bun caz ca aborigeni, ca să nu zic ca oameni de mâna a doua. Prieteni, noi am trecut prin toate acestea, cum să le uităm? 

Nicio republică unională care s-a dezlipit de Rusia în urma căderii URSS nu regretă obţinerea independenţei. Regretă doar ruşii din Rusia şi minorităţile ruse care au rămas să trăiască în noile state independente. 

Complexul imperiului pierdut este o trăire psihologică experiată nu doar de ruşi, dar şi de englezi şi de francezi, chiar dacă ultimii şi-au pierdut imperiile hăt la sfârşitul celui de-al Doilea Război Mondial.

Că mai există moldoveni care îi cred pe ruşi "un dar minunat" ne este cunoscut, dar aceasta se explică prin nivelul lor redus de cultivare culturală: mde, să le impui tuturor educaţia cu de-a sila nu e posibil. Dar nu e şi cazul elitei intelectuale basarabene. Aceştia îi percep pe ruşii din Moldova ca pe o obişnuită minoritate etnică, care îşi poate mânca liniştită clătitele de pe lopată în ziua Masleniţei, dar nimic mai mult. Ca pe ocupanţi sau urmăşii ocupanţilor: de ce să nu o spunem? 

Şi ce ar fi mai mult? Da, noi ştim că rusofonii din R. Moldova tare ar vrea să aibă şi ei o a doua limbă de stat, dar, dragi prieteni, nu se poate. Nu ne permit Eminescu şi Vieru.

Eu înţeleg că alegerea unui politician pro-rus şi pro-Putin a înaripat speranţele multor reprezentanţi ai minorităţilor etnice că iata-iată, dar, dragi prieteni, nu vă îmbătaţi cu apă chioară, adică nu vă autoamăgiţi: atribuţiile preşedintelui sunt pur ceremoniale şi notariale.

Lucrurile au evoluat mult în comparaţie cu anii 80-90, când limba română abia de făcea primii paşi timizi ca limbă oficială: acum mulţi alolingvi înţeleg suficient de bine limba de stat şi mai puţini chiar o vorbesc. Următoarea sarcină ar fi să se aplice mai mult în relaţiile economice. Nu e cazul să răscolim acest statu quo. La ce bun?

La ce bun? Dar iată şi răspunsul: Dodon ca preşedinte cu atribuţii reduse nu se va putea manifesta decât prin populism, or, stârnârea spiritelor interetnice -- vechile şi noile ranchiune -- se încadrează uşor în arsenalul de acţiuni populiste pe care le întreprinde: vezi schimbarea denumirii limbii pe site-ul preşedinţiei, vezi istoria cu drapelul UE şi retragerea cetăţeniei unui politician român. 

După cum devine tot mai limpede, noul preşedinte îşi face agendă de lucru şi de la primele manifestări se observă că aceasta nu are nimic tangenţial cu sporirea bunăstării poporului. Interesant, cât de mult îi va reuşi lui Dodon să tulbure apele -- aşezate deja -- în relaţiile interetnice?

Citeşte şi: 

http://daniellachi.blogspot.md/2011/12/urmasii-colonistilor-copii-fara-mama.html

http://daniellachi.blogspot.md/2012/01/colonistii-si-cei-de-colonizat.html

De ce i-a furat Rahela idolii lui Laban?

Iar Laban, ducându-se să-şi tundă oile, 

Rahila a furat idolii tatălui său...

"Dar la cine vei găsi idolii tăi, 

acela nu va mai trăi. 

Caută de faţă cu rudele noastre 

şi ia tot ce vei găsi al tău la mine!" 

Iacov însă nu ştia că Rahila, 

femeia sa, îi furase.

(Fac. 31: 19-32)

  

S-ar părea că, având un stat mic şi slab, nu ar fi neapărat necesar ca noi, moldovenii, să avem „duşmani naturali”, să fim în ceartă cu alte ţări. Dar, nu. Unicul duşman al nostru la ora actuală este nimeni altcineva decât Rusia lui Putin. E suficient să te întrebi: cine ne pune embargouri, cine îşi ţine armata pe teritoriul nostru, cine susţine separatiştii noştri şi cine se implică în treburile noastre interne şi în politica noastră?

Lista continuă cu: cine insistă să-şi spună cuvântul atunci când e vorba de istoria noastră, limba noastră şi cursul nostru istoric? Răspunsul e acelaşi: Rusia lui Putin. Te-ai putea întreba: de unde atâta grijă pentru un popor atât de puţin numeros şi foarte sărac? Răspunsul este valabil timp de două decenii: Rusia lui Putin încă îşi caută un rost pe această planetă şi este frământată de un zdruncinător complex de inferioritate. De aceea ea nu va pregeta să-şi bage nasul oriunde SUA nu sunt (prea) interesate, vezi Siria.

De la Moscova R. Moldova nu cred că este văzută mai mult decât un popor de aborigeni, de unde şi apariţia apetitului de colonizare din partea Kremlinului. Sau cel puţin de la noi se aşteaptă o atitudine docilă asemenea vasalităţii armene sau belaruse.

Poate chiar dacă plebea moldovenească şi ar agrea în veselie acest statut de sclav, să zicem, contra gaze ieftine, această ţară are o elită, care de aia şi e elită pentru a-şi impune maselor viziunile.

Or, această elită moldovenească nu poate lesne să uite deportările din anii ’40. Urmate apoi de o crâncenă politică de deznaţionalizare, prin care sovieticii au încercat să scoată moldovenismul (românismul) şi religiozitatea din noi. Fără succes totuşi, pentru că imediat ce s-a ivit ocazia, cum numai am simţit că ursul dă semne de slăbiciune, ne-am şi declarat imediat independenţa. La trei zile după ce a făcut-o Ucraina. Ca să fim mai siguri.

Fără succes, pentru că şi-a dovedit rezilienţa cultura noastră. Elita noastră intelectuală din anii ’50 -- scriitorii şi profesorii de limbă şi literatură moldovenească – au reuşit să tragă pe sfoară zbirii-cenzori sovietici şi aceşti ultimii le-au permis să publice operele clasicilor noştri: de la cronicari la Eminescu. De aceea românii din România au dreptate când observă că basarabenii vorbesc o limbă arhaicizată: la aceasta ni s-a permis să avem acces, aceasta era predată în şcoală, cu aceasta ne-am format şi ne-am menţinut. La moment de restrişte, clasicii noştri şi-au demonstrat eficienţa: nu ne-au lăsat să dispărem ca popor.

Că Rusia lui Putin ne vrea înglobaţi în „lumea rusă” – un proiect civilizaţional, de altfel --, ne vrea aborigeni ne-civilizaţi printr-o cultură scrisă, această atitudine de superioritate a unui stat mai puternic milităreşte şi mai bogat e de înţeles. Poate şi şudrele mancurtizate moldovene şi o acceptă cu muzica, talk-show-urile şi filmele ei. Dar, când vine vorba de elita intelectuală – de la care se inspiră cea politică --, lucrurile se împotmolesc. Nimeni nu neagă că ruşii au o cultură valoroasă, dar noi o avem pe a noastră. Nu pot fi uitate deportările. Ele sunt holocaustul nostru.

Să mergem acum în antichitatea biblică a Rahelei şi a lui Iacov. Că Laban era idolatru nu e mare scofală, aşa era moda atunci în Mesopotamia şi în toată lumea. Idolii lui Laban puteau fi nişte statuete reprezentând zei din panteonul babilonean, dar eu mai degrabă înclin să cred că erau nişte zei de-ai casei, de genul penaţilor la romani. Formându-se în familia lui Laban, nu putem exclude că Rahela încă nu s-a convertit pe deplin la religia monoteistă a lui Iacob şi, îngrijorată de eventualele pericole în noua sa viaţă în Canaan, ea a decis să-şi ia cu ea idolii pentru a se bucura de protecţia lor în noile circumstanţe.

Şi apoi nu face de exclus şi o banală dorinţă feminină de răzbunare pe tatăl-despot care a ţinut-o atâta timp departe de „materializarea” dragostei pentru Iacov şi a „strecurat-o” pe Lia în „camera de taină” în noaptea nupţială. 

Că idolii reprezentau ceva important pentru Laban o înţelegem din îngrijorarea lui Iacov care îi spune că va ucide pe oricine din ai săi, dacă la el sau ea vor fi găsite statuetele. Pentru valorile spirituale – religioase şi culturale – oamenii merg la moarte, vezi actele de martiriu sau arderea pe rug a lui Giordano Bruno.

În cazul nostru al basarabenilor, Capra cu trei iezi şi Chiriţele lui Alecsandri ne-au păstrat spiritualitatea şi ne împiedică acum să acceptăm orbeşte influenţele civilizaţionale şi politice din exterior. Şi da, tancurile pot ucide câţiva purtători de cultură, dar cultura în sine rămâne intactă. Nu mai are sens să arzi azi cărţile pe rug, deoarece ele deja sunt pe internet.

Punând cele scrise mai sus în contextul prezidenţialelor, voi remarca faptul că la acest scrutin vom vedea şi vom putea cuantifica câţi cetăţeni moldoveni sunt gata să-şi vândă libertatea culturală pe gaze naturale „ieftine” şi câţi din ei au interiorizat ideea de a dori ca ei să fie stăpâni la ei în ţară.  

Marketing "unionist": toţi au numai de câştigat

Sfinţi, la nuş'ce sărbătoare religioasă în India

Dragi prieteni, noi stataliştii nu trebuie să ne temem deloc de acest fenomen care se numeşte "unirea Republicii Moldova cu România", pe scurt "Unire", ci, dacă nu putem să-l încurajăm, trebuie să obţinem de pe urma acestor emoţii şi porniri cât mai mult.

Din noţiunea de "statalişti" îi voi exclude pe cei care se raliază în jurul lui Dodon şi Usatîi, pentru care am putea folosi aşa termeni ca "federalişti", "separatişi", "pro-Kremlin" sau "putinişti", dar cert este că ei au de câştigat în primul rând de pe urma marşurilor unioniste: or, ce te poate consolida mai mult decât vizualizarea pericolului?

"Unionismul" încă nu reprezintă şi e greu de spus la această etapă dacă va reprezenta vreodată vreun pericol pentru Republica Moldova, cel puţin până în momentul în care fracţiunea "pro-România" va fi cea mai numeroasă în Parlamentul de la Chişinău (pentru că acum e cea mai mică, vezi liberalii). 

Dar până atunci trebuie să le folosim pornirile sufleteşti la maximum, la fel cum o face Dodon. 

În aşa ţări ca Grecia sau Egipt, oamenii nu se tem de străini, ci, din contra, îi cheamă ca să le arate vestigiile trecutului. Veniturile din turism reprezintă cote substanţiale în bugetele acestor ţări, ca să reduc exemplul doar la ele. 

Alte ţări fac bani buni din sport: la cohorta de ţări occidentale unde sportul generează venituri se alătură tot mai insistent, spre exemplu, ţări musulmane, unde sportul niciodată în trecut nu a fost mare lucru. 

Israelul, Arabia Saudită sau India ţin la loc de frunte pelerinajele -- turismul religios.

Republica Moldova nu are situri istorice sau religioase de importanţă globală, iar sportul la noi e mai subdezvoltat decât în Yemen, ei bine, poate mai mult, dar vezi că yemeniţii sunt ocupaţi acum cu tăieri fratricide de gâturi. 

Ceea ce are Republica Moldova este iluzia inoculată în minţile de la Moscova şi Bucureşti că acest teritoriu ar putea să le aparţină. Moscova drăgăluieşte ideea aceasta de pe timpul Ecaterinei a II-a, în timp ce Bucureştiul tot mai intens după ce a intrat în NATO şi UE. Trebuie de remarcat totuşi diferenţa de abordare: se percepe că Kremlinul este înclinat să realizeze ideea cu "tancurile ruseşti", în timp ce Bucureştiul -- cu bani. 

Mai pe scurt, de bună voie nimeni nu renunţă la indenendenţa sa, dar până această idee va deveni realmente o problemă, noi trebuie să chemăm la marşurile unioniste cât mai mulţi români. Las' să vină să strige slogane până or răguşi, esenţial e să nu rupă uşi de parlamente cum au făcut ortacii lui Andrei Năstase. Dar să meargă aşa cu steagurile prin Chişinău, care e problema?

Când la Manej (Sala polivalentă de lângă mine) are loc vreo manifestaţie de asta congregaţională, vânzătoarele de la magazinele din preajmă radiază de fericire: ne-am făcut planul pe toată luna! 

Doar venirea unioniştilor studenţi şi nu numai din România presupune că aceştia vor dori să mănânce ceva aici, să bea ceva (mai tare) de bucurie, să fumeze, să doarmă -- toate produse şi servicii pentru care se umblă la bani. M-aţi înţeles: evenimente de astea "de suflet" şi de "patriotism" nu numai că nu trebuie înăbuşite, ci trebuie şi înmulţite, trebuie să mai căutăm noi prin calendarul istoric date memorabile: toţi au numai de câştigat.

(Aici nu am menţionat companiile de transport şi de presă, din cauza că varietatea agenţilor economici şi politici e prea mare).

Stataliştii. Pseudo-stataliştii

[Aiax]... 

L-a învins pe Acamant, cel mai viteaz dintre traci, 

Fiul lui Eusor, înalt în statură şi tare în putere. 

(Iliada VI, 5)

Iliada a fost scrisă de Homer, spun istoricii literari, în secolul VIII înainte de Hristos. Tracii erau pe atunci, luptau de partea troienilor împotriva aheilor. Geto-Dacii erau un trib tracic care şi-au făcut un imperiu sub conducerea lui Burebista, care s-a numit apoi Dacia, sub conducerea lui Decebal. De unde ştim că suntem urmaşii dacilor? Ne-o spun arheologii şi folcloriştii. Nu cred că vreun trib slav (iar slavi ei se numesc de la "sclavus") îşi poate depista antecesorii în antichitate şi tocmai în Iliada.  

Dar că noi, moldovenii, basarabenii, românofonii care locuiesc teritoriul actual al Republicii Moldova îi avem ca strămoşi pe romani ştim de când începem a gânguri. Apoi ne spune învăţătoarea de clase primare, apoi cea de literatură că aşa a zis un cronicar: "De la Rîm de tragem", iar Eminescu a pus capăt frământărilor identitare prin renumita: "Suntem români şi punctum!"

Că propaganda sovietică ne-a băgat pe gât că ruşii ne-au eliberat de turci, de români şi de nemţi nu mai e pentru nimeni un secret, dar efectele ei nu se pot radia uşor din psihic, cu atât mai mult cu cât acest enunţ propagandistic a fost crezut în primul rând şi cel mai mult de către cotropitorii sovietici şi urmaşii lor. Aceşti urmaşi -- care sunt de fapt românofobi -- adună voturi şi au reprezentativitate în Parlamentul moldovean. Ei îşi zic "statalişti", ca antonim la "unionişti". Era o vreme când se mai încerca să le zică "moldovenişti", dar termenul nu a prins pentru că ei nu doresc să înveţe să vorbească "moldoveneşte". 

Unioniştii din Republica Moldova nu numai că sunt românofili, ei se consideră români. E şi logic: ceea ce se naşte din daci şi romani se numeşte "român". Unioniştii nu se mulţumesc cu faptul de a se simţi  etnici  români, ei vor Bucureştiul să le fie capitală şi legile României să se aplice pe teritoriul actual al Republicii Moldova, care urmează să dispară ca entitate statală, transformându-se în cea mai săracă provincie românească -- Moldova de Est --, pentru că acum cea mai săracă provincie românească este Moldova de Vest.  

De ce nu vor să înveţe stataliştii limba de stat, doar, ca lingvist o spun, româna este o limbă mai uşoară decât rusa? E pentru că ei nu au nevoie de limba de stat, deoarece speră că va veni o vreme când R. Moldova va fi fie o gubernie rusească, fie un stat-marionetă, un vasal al Rusiei, care bineînţeles  va etatiza limba rusă şi moldovenii vor putea fi trataţi iarăşi ca nişte vite aborigene. 

Asta vor promotorii "statalismului" în R. Moldova: atitudine slugarnică, poziţie de rob faţă de Kremlin. 

Să nu uităm că "statalistul" Dodon este acela care militează pentru federalizarea ţării, citeşte "transnistrizarea R. Moldova"!

Să nu uităm că anume partidele "stataliste" sunt bănuite că ar primi finanţare din partea Rusiei!

Să nu uităm că anume în partidele stataliste se află cei mai mulţi deputaţi şi consilieri locali care înţeleg doar prin intermediul traducătorilor ce se vorbeşte ale şedinţele forurilor de care aparţin, iar noi românofonii înţelegem acest lucru ca sfidare a limbii noastre, a culturii noastre şi DA! A STATALITĂŢII noastre!  

Să nu uităm că anume politicienii "statalişti" nu zic mârc! despre staţionarea armatei ruse în raioanele noastre de est! 

Să nu uităm că anume "stataliştii" "ignoră" actele de agresiune ale regimului de la Tiraspol faţă de copiii care învaţă cu literele Împăratului Traian în stânga Nistrului sau faţă de fermierii care îşi câştigă pâinea cultivând pământurile peste şoseaua renumită!

Aceştia sunt "patrioţii" statalişti! Aceştia ne apăra de români, fraţii noştri, cu care mai rămîne să vedem dacă trăim în aceeaşi casă sau în apartamente diferite pe acelaşi palier. 

Aceştia ştiu mai bine decât noi care este istoria noastră, etnicitatea noastră şi ştiu exact prin ce se deosebeşte româna de moldovenească, fără a poseda cunoştinţe elementare în această limbă! Astă pleavă, ăst gunoi ne dau lecţii nouă, din inerţie, uitând că în 25 de ani de când nu mai trăim sub ruşi ne-am clădit elita noastră! Care are fler pentru ce-i minciună propagandistică!... 

Anume "stataliştii" luptă împotriva statului Republica Moldova! Aşa că nu schimonisiţi, nu siluiţi limbile -- şi română şi rusă -- recunoaşteţi că sunteţi şi voi tot un fel de unionişti, numai că la Rusia: ţara care îşi ţine armata la noi, ne susţine separatiştii, ne şantajează cu Gazporm-ul şi ne pune embargouri. Sunteţi proruşi. Şi deoarece nu mai este altă ţară care să-i facă atâta suferinţă Moldovei, sunteţi şi trădători!

Eu nu ştiu când şi dacă se va produce unirea cu România. Dar eu ştiu că "statalist"  poate fi numit doar cetăţeanul moldovean care respectă legile statului, vorbeşte limba de stat, nu caută ciopârţirea Patriei prin "federalizare", realizează cine sunt duşmanii statului şi pledează pentru relaţii bune politice şi economice cu toate statele şi, PRINCIPALUL, în aceste relaţii atitudinea să fie ca de la egal la egal.