Prietenii mei şi vecinii mei în preajma mea
s-au apropiat şi au şezut;
şi cei de aproape ai mei departe au stat.
Psalm 37:11
Sa ne imaginam o femeie in pragul usii de la o locuinta in care domina un haos total, iar ea trebuie sa faca ordine. Ce va face? Nu-i asa ca-si va pune mainile in solduri si va incepe sa gandeasca de unde sa inceapa si ce instrumente si chimicale ii vor trebui? Iata deci omul in deliberare metafizica! Iata filosoful care din haos, din neant zideste schema de instaurare a ordinii. Si se va conduce ea de aceasta de bunul simt: germenele si precursorul filosofiei.
La sfarsitul secolului 18, in a sa "Critica a ratiunii pure", sub influenta empiristilor britanici, Kant a alungat metafizica din domeniul empiricului, lasandu-i-l stiintei care l-a utilizat la maximum. Dar, acelasi Kant constata ca omul are un dor permanent pentru lucrurile metafizice, de aceea el si incearca sa stabileasca granitele pentru aceasta "stiinta". Dupa cum stie orice cititor la Criticilor lui Kant, filosoful din Koenigsberg concluzioneaza ca metafizica mai poate sa se preocupe de Fiinta suprema si inefabila, de viata de dupa moarte sau nemurirea sufletului si de libertatea umana.
Si e greu sa nu fii de acord: ceea ce poate fi masurat si cantarit -- res extensa, vorba lui Descartes -- nu poate fi decat subiectul stiintei. Cam ingrat acest comportament al stiintei, de vreme ce ea este daca nu fiica filosofiei, cel putin sora sa mai mica. Majoritatea oamenilor de stiinta din antichitate si pana la Newton si Leibniz au fost (considerati) neaparat si filosofi.
Dar, totusi nu putem sa nu observam ca subiectele pe care i le lasa Kant filosofiei coincid cu cele ale religiei si teologiei, care de asemenea nu o asteapta cu bratele deschise.
Scrie Sf. Apostol Pavel in a sa epistola către Coloseni (2.8): "Luaţi aminte să nu vă fure minţile cineva cu filozofia şi cu deşarta înşelăciune din predania omenească, după înţelesurile cele slabe ale lumii şi nu după Hristos". Sa luam versetul acesta in mod hermeneutic. Nu putem sa facem abstractie ca epistola aceasta a fost scrisa dupa speech-ul apostolului in Areopagul atenian, unde nu s-a bucurat de o receptie pe masura asteptarilor. "Hai lasa-ne, te vom asculta alta data", i-au spus stoicii si epicureii.
Apoi Pavel a fost fariseu care se conducea -- pana la convertire -- de scrierile rabinilor evrei din Talmud, aceasta si este "predania omeneasca" si ea este criticata si de Iisus, care ii compara pe farisei cu mormintele -- varuite pe din afara, dar pline de oase si de viermi pe dinautru.
Apoi sa nu uitam ca in acea perioada, erau o multime de filosofi -- sofistii -- care propuneau diferite sisteme metafizice si morale. Unele din ele au prins radacini, altele s-au pierdut sau sunt studiate ca tentative. Iar crestinismul in forma predicata de Apostolul Pavel nu era privit decat ca una din ele.
Totusi, ulterior, sfintii parinti nu i-au fost chiar fideli acestei chemari a Apostolului, pentru ca in elaborarea doctrinei Sfintei Treimi, numai acel care nu vrea sa vada nu va vedea coincidenta dintre Unul lui Platon (vezi Timeus) si al lui Plotin, care a creat sau a nascut zei inferiori, care au creat, la randul lor, universul si oamenii.
Si la fel, ca in cazul oamenilor de stiinta, granita dinte cine este filosof si cine este teolog era foarte incerta de la Iustin Filosoful pana la Erasmus de Rotterdam.
Asadar, inarmandu-ne cu axioma lui Kant, conform careia: daca ceva exista inseamna ca aceasta e necesar -- si invers --, vom incerca cu timiditate sa vedem daca mai are cineva in ziua de azi in Moldova nevoie de metafizica.
Din istorie se stie ca grecii antici au trecut la rationarea filosofica a problemelor cotidiene si existentiale, dupa ce teologia lor pagane suferise esec pe toate fronturile. Prea erau departe de idealul divin un Zeus sau o Afrodita. Prea semanau a oameni in pasiunile lor.
Nu putem sa nu remarcam o legitate: dupa o "explozie filosofica" de tipul primei, care a avut loc la jumatatea mileniului 1 inainte de Hristos, urmeaza o perioada de consolidare sociala. Aristotel i-a fost mentor lui Alexandru Macedon care a cucerit lumea. Acestei efervescente i-a pus capat imparatul bizantin Iustinian, care a inchis Scoala de filosofie din Atena. Dupa aceasta Imperiul Bizantin nu a mai ajuns niciodata la gradul de dezvoltare de pe timpul lui Iustinian, desi a mai dainuit o mie de ani. Si aceasta e o alta legitate.
De la filosofii greci s-au molipsit cei musulmani, care au dus cu succes estafeta stiintifica si filosofica, pana unora au inceput sa le para ca prea este neglijat Koranul si au decis sa puna capat "debandadei". Tarile musulmane nici pana in ziua de azi nu pot reveni pe pista stiintifica, in schimb genereaza o droaie de teroristi, care apara Koranul fara sa-l fi citit.
O alta explozie filosofica a survenit in Europa Occidentala la mijlocul mileniului II, care a dat nastere Renasterii, care, o stie toata lumea, a inceput cu reconsiderarea textelor anticilor. Si acum deja nimeni nu mai poate pune la indoiala ascensiunea Occidentului, care a urmat. Europa a cucerit, iarasi, Globul.
Citeam undeva zilele acesta ca in Iran in aceasta perioada se publica si se cumpara enorm carti de filosofie. Era de asteptat, ca iata, regimul lor teocratic, ca orice regim bazat pe ideologie si nu pe libertate, se vede ca nu poate aduce pe pamant fericirea promisa. Deocamdata iranienii sunt in perioada de coacere a nervului, a fervoarei necesare pentru schimbarea sociala. Vezi Franta inainte de revolutia din 1789 -- inainte de ea au fost Voltaire si Rousseaux, sau Germania inainte de revolutia din 1948 -- inainte de ea au fost Kant si Hegel.
Dupa Sartre, omenirii nu i-a mai fost necesar un nou sistem filosofic. Fara ca multi occidentali -- si ce moldovenii nu sunt occidentali? -- sa realizeze, Globul acum se afla sub dominatia Existentialismului, care ii incorporeaza fara nicio jena eclectica atat pe atei, cat si pe teisti; atat pe nihilisti, cat si pe modernisti. Pentru ca Sartre a fixat doctrina existentialista astfel: esti liber sa faci ce vreai, dar odata decis, fa-o cu responsabilitate.
Mergem la putorile de moldoveni din secolul 18, despre care Dimitrie Cantemir scrie in Descriptio Moldaviae ca ii considerau scrantiti pe cei care citeau carti. Eu nu cred ca lucurile s-au schimbat tare mult de atunci. Acum la nivel de consecventa, Cantemir afirma: "Moldovenii nu cunosc masura la nimic; daca le merge bine sunt semeti, daca le merge rau, isi pierd cumpatul. Nimic nu li se pare anevoie la prima aruncatura de ochi; iar daca li se iveste ceva cat de cat sa le stea impotriva, atunci se zapacesc si nu stiu ce sa faca" (vezi capitolul Despre naravuri). Acum eu intreb: Ce, noi cei din anul 2020 ne-am schimbat mult?
Si mie nu-mi trebuie sondaje de opinie pentru a afla dorinta societatii, mie mi-i suficient sa privesc ce face elita politica a acesteia ca expresie concentrata. Noi avem un presedinte care mituieste jurnalisti si preoti, doreste sa bage scheme oculte in legi. Eu intreb: care e diferenta dintr-un astfel de lider politic si domnitorii fanarioti care foloseau Moldova pentru haraci la turci si imbogatire personala?
Stiinta este tare buna indeletnicire, dar are minusul ca pentru a gasi solutii are nevoie de timp pentru a aduna date, terabaiti de date, si iarasi timp pentru a le analiza. Intuitia filosofica insa are avantajul de a oferi solutii imediat. De exemplu, tie nu iti trebuie 200 de ani pentru a vedea ca democratia si capitalismul duc la un stat al bunastarii. Rezultatele sunt pe masa si pe faţă.
...păi, tu ce ai vrut eu sa scriu despre alungirea genelor si vopsirea unghiilor?
Aceasta e a treia parte din trilogie. Iata primele doua:
