Stabilitatea impermanenţei (Inclusiv despre şcolile de limbă rusă)

Tractoare moldoveneşti. (R) Wikimapia

Ţinându-mi ochii larg deschişi

străbat mulţimea; 

dar oamenii nu-mi iartă că 

nu le pizmiuesc virtuţile. 

(Nietzsche, Zarathustra)

A mai rămas un an până vom alege noi deputaţi şi temele pe care se vor bate politicienii în campanie încep să prindă contur şi una din aceste teme este închiderea şcolilor. Şi, privind ce pun pe post televiziunile celui mai mare prieten moldovean al lui Putin, tot el -- lider al socialiştilor şi, prin cumul, preşedinte al moldovenilor --, pe Dodon îl doare că se închid ÎN SPECIAL şcolile de limbă rusă.

Explicaţia e cât de poate de simplă: nu-s elevi suficienţi pentru a forma clase şi soluţia este la fel de simplă: puţinii elevi sunt transferaţi spre alte şcoli. Şi se întâmplă acest fenomen nu doar cu copiii rusofoni, dar şi cu cei românofoni şi nu doar în oraşe, dar mai ales în sate. 

Copii sunt puţini din cauză ca nu vor cetăţenii, indiferent de etnie, să plodească odrasle, iar migraţia devasteză toate localităţile, dar mai ales satele. 

Şi nu e vorba doar de copii. În ultima perioadă au fost ştiri că nu sunt şoferi care să lucreze ca taximetrişti, nu sunt studenţi pentru a merge la universităţi, iar lucrători calificaţi şi profesionişti nu sunt în Moldova de ani buni. 

Bineînţeles că se poate da vina oricând pe aşa structură abstractă cum ar fi statul, sau, mai concret, Guvernul. Şi aşa vor face partidele de opoziţie în campanie, iar dacă vor ajunge la guvernare vor trebui să facă ceva dar să continue "procesul de optimizare" a sectorului educaţional, adică să închidă şcoli. Pentru că nu sunt SUFICIENŢI copii.

Mi-aduc aminte cum făceau spume la gură comuniştii până au preluat puterea în 2001 că se închid fabricile şi uzinele. Şi explicaţia era la suprafaţă: majoritatea au fost construite în Moldova pentru a deservi complexul militar al URSS. Dar ce contează adevărul în electorală? Plebea acceptă orice minciună, dacă e frumos ticluită şi e pe placul ei. Fabricile se închideau din cauza că nu aveau clienţi, sau marfa lor nu se vindea sau nu era competitivă.

Vom vedea câte haine se vor rupe şi cenuşă se va presăra în creştet din cauza că rămân satele pustii! Iar alternativa care e? Să se interzică migraţia? Obţii tulburări în masă. Deci, întotdeauna am privit cu invidie persoanele care ştiu foarte exact cine şi de ce este vinovat şi niciodată ele.

Am mai scris, dar este banal de cunoscută înclinarea omului mai în vârstă pentru aşa valori conservatoare ca ordinea şi stabilitatea, staticitatea vieţii. Numai că lucurile şi procesele nu stau niciodată: ele fie că evoluează spre bine, fie spre rău, numai pe loc nu rămân. 

De aceea şi învăţătura budistă spune că totul este impermanent, iar potrivit teoriei evoluţioniste a lui Darwin, dăinuie nu specia/individul mai puternic sau mai inteligent, ci cel care se poate adapta mai bine la schimbarea decorului, realităţii, circumstanţelor.

În orice caz, ia să vedeţi câtă gălăgie o să fie peste un an din cauză că "aceste rele autorităţi moldovene maltratează minunaţii copii ruşi şi le închid şcolile".   

Citeşte şi: 

Ce bine că am ajuns în haos axiologic (1)

Tu pentru alţii. Pe cine este moral să manipulezi (8)

Frământaţi între Epoca de Aur şi Noul Ierusalim

  

Accident şi atribut în p.m.

(R) AlbertMohler.com

Da, dragi prieteni, "accident" şi "atribut" sunt doi termeni împrumutaţi din jargonul amatorilor de pierdere a timpului cu elucubraţii filosofice, dar staţi că le explic prin exemple. 

"Atribut" este ceea ce are şi prin ce se manifestă, de exemplu, individul. Este numele său, familia sa, CV-ul, automobilul său etc. 

"Accident" este ceva întâmplător. Dacă, de exemplu, o femeie împrumută o rochie de la prietena sa pentru a merge la o ceremonie, rochia nu devine atribut al său, ea continuă să aparţină prietenei. Boală este accident dacă durează şapte zile, boala cronică deja are tendinţa să devină atribut.  

Fiinţa îşi manifestă esenţa prin accidente şi atribute care se raportează la ea ca predicate. 

"p.m." poate însemna orice, inclusiv petrea marinescu, dar în înţelesul acestui articol semnifică "politica moldovenească". (Am evitat să scriu cuvântul "politică" în titlu, pentru că este cunoscut că trezeşte aversiune).

Electoratul moldovenesc deja de două decenii poate fi deconstruit convenţional în patru segmente: (a) unioniştii, care în trecut votau pentru Roşca, iar apoi pentru Ghimpu; (b) românii pro-europeni, care în trecut votau pentru Snegur, apoi pentru Urechean şi pe care i-a moştenit PLDM; (c) moldovenii pro-europeni care votează tradiţional pentru PDM şi (d) toată puzderia asta de proletari, nostalgici, minorităţi etnice, iubitori de putinism, urâtori de români şi pur şi simplu gopnici (interlopi), pe care Dodon şi Usatîi i-au moştenit de la Voronin.  

Apoi iată, dacă în sectorul de centru-stânga-stânga lucrurile sunt întrucâtva limpezi, de la centru la dreaptă e haos total. 

Nu e clar pentru cine vor vota unioniştii la viitoartele parlamentare, dar e clar că deja nu pentru Ghimpu şi Chirtoacă. Ce să-i faci? Aşa acţionează procesul de erodare: oamenii se plictisesc. Aşa că rămâne deschisă întrebarea: cine este principalul român-unionist la momentul actual în R. Moldova? 

Segmentul de centru-dreapta este revendicat de cel puţin patru partide: Platforma DA, PAS-ul Maiei, PLDM şi partidul lui Leancă. Reamintesc că electoratul acestui segment se indentifică drept români pro-europeni, dar care nu vor neapărat unirea aici şi acum. Şi acum să aplicăm paradigma de analiză descrisă mai sus asupra unor politicieni din acest segment: 

--  Faptul că Maia nu şi-a recunoscut înfrângerea în faţa lui Dodon -- nici până acum, deşi cutuma în democraţie de sorginte occidentală presupune că aceasta se face la anunţarea primelor date fie şi din exit-poll-uri -- mie mi se pare un accident de imaturitate politică. Întrebarea este dacă imaturitatea Maiei este accident sau deja atribut. Poate Maia fi considerată un politician matur, dacă nu a făcut-o atunci când a avut ocazia? Poţi tu ca alegător să votezi pentru o femeie imatură?

-- Ce fel politician este femeia aceasta dacă a scuipat express în potenţialele voturi din partea moldovenilor pro-europeni? Cum de nu a realizat că, odată ce şi-a pus în scop să cucerească oficiul prezidenţial, orice vot conta. Ea însă a preferat comportamentul muieresc: de acesta îmi place, dar de celălat nu-mi place. Acest comportament iraţional, deci emotiv, al ei este accident sau atribut?

-- Liderul Platformei DA (A.N.) a devenit politician prin minciună. Vă reamintiţi protestele din 2015-2016 pe care acesta le-a declanşat invocând furtul miliardului. Ceea ce făcea liderul DA, nouă, ăstora cu analizatul, ne ieşea curat partid politic. De ce a minţit atunci dar că nu va crea partid? Este legal să formezi un partid politic în această ţară. De ce să spui minciuni atunci? Poţi tu ca alegător să votezi pentru un mincinos?

-- Liderul  Platformei DA a dorit alegeri prezidenţiale directe şi acum îl avem pe Dodon preşedinte. Este un caz clar de miopie (lipsă de intuiţie) politică. Poţi tu ca alegător să votezi pentru un politican fără viziune asupra viitorului?

-- Liderul  Platformei DA are un rol în administrarea cunoscutului trust media (ştim de la Renato), care a disponibilizat 100-200 de angajaţi recent. Poţi tu ca alegător să-i încredinţezi conducerea unui ţări de trei milioane unui ins care a izbit în stânci o întreprindere de 150 de angajaţi?

-- Poţi tu ca român proeuropean să votezi pentru un politician care a pus ogheala pe ţambalul integrării europene?     

-- Poţi tu ca român proeuropean să votezi pentru un politician care cooperează cu unul ca Renato de Bălţi?

De aceea întrebarea mare este: toate aceste devieri ale acestor politicieni de centru-dreapta sunt accidente sau atribute? Să nu uităm că accidentele au tendinţa să devină atribute. Dar, tot atât de adevărat e că politicienii doresc să-şi arate atributele negative şi incomode drept accidente, doar pentru a induce în eroare electoratul. 

De acord că poate acestor mici politiceni nu se merită să li se dedice articole atât de mari. Dar, electoratul lor trebuie să ştie cu cine are de afacere şi noi nu facem altceva decât să-i înlesnim asimilarea adevărului.

Tu pentru alţii. Pe cine este moral să manipulezi (8)

Să reiterăm în acest ultim articol al "proiectului de înnobilare individuală a moldovenilor" că am început seria în intenţia de a face mai ordonată aplicarea energiilor individuale din societatea moldovenească. Energiile există oricum, şi de asta potrivit mi se pare ca acestea să fie folosite pentru binele individual şi comun. 

Deoarece ce se va întâmpla dacă un individ se va apuca să urmeze sfaturile mele de a se dezvolta prin apropiere de adevăr nu pe o singură cale, dar pe toate cele patru: ştiinţa, religia, filosofia şi arta? În primul rând, va descoperi o mulţime de valori pe care le va stabili ca ţinte în proiectul său de viaţă. În al doilea rând, va obţine cunoştinţe şi un Weltanschauung (concepţie despre lume) care îl va influenţa astfel încât să fie mai satisfăcut de ceea ce face, în comparaţie cu semenii săi care nu au un asemenea proiect. Şi, de aici, urmează inevitabil conflictul "ideologic" cu semenii, cu ceilalţi membri ai societăţii "nearistocratizaţi", fără proiect de viaţă. Satisfacţia este instinctual urmărită de orice individ fie şi din cauza că ea este penultima etapă după care urmează fericirea, deci aceste stări emoţionale sunt adesea sinonimice.

Nu este adevărat că plebeii (proştii) nu au proiect de viaţă, dar la o privire mai atentă vei observa că proiectul lor nu se deosebeşte de cel al animalelor: mâncat, dormit, înmulţit şi grija pentru urmaşi. Nobilul bineînţeles că se diferenţiază de plebeu prin faptul că mai face ceva -- neapărat pozitiv şi măreţ -- care depăşeşte această condiţie de animal. 

Cum mai deosebeşti "plebeul" de "nobil"? Iată, de exemplu, plebeii -- au o atitudine incertă faţă de relaţia lor cu Divinitatea; -- nu, ei nu trebuie să aibă permanent o carte în citire; -- da, ei sunt satisfăcuţi de modul de viaţă pe care îl duc şi nu-şi bat capul să îmbunătăţească ceva; -- da, ei cred că opinia lor personală este adevărul în ultima instanţă care nu poate fi contestat; -- da, ei au permanent o explicaţie pentru insucces: statul, epoca, calamitatea, partidul, societatea, ruda, numai nu el (ea). Şi da! cred în horoscoape şi privesc telenovele.

Aş fi vrut eu să nu fie aşa dar ăştia sunt majoritatea care ne înconjoară, deci ce facem cu ei? Le implicăm energiile pe care incontestabil le au pentru a realiza ceva măreţ şi aceasta inevitabil se face prin manipulare. Da, ştiu că acest cuvânt comportă o conotaţie negativă, dar această atitudine a fost, este şi va fi intrinsecă relaţiilor dintre oameni. A manipula este să-l convingi pe altul să facă ceea ce vreai tu.

Oare nu este manipulare promisiunea de recompensă dată unui elev contra aducerea de la şcoală a unei note bune? Oare nu este manipulare îndemnul preotului: oameni buni, veniţi mai des la biserică? Oare nu este manipulare îndemnul unor politicieni de "a lupta cu regimul", după care unii plebei ajung după gratii pentru vandalizare a edificiilor sau agresare a poliţistului? Dar oare nu se discerne clar care fel de manipulare este în folosul manipulatului şi care în detrimentul său?

Este moral ca "aristocratul" să manipuleze "plebeul", iar cum este şi cine este unul şi cum este altul în secolul nostru al douăzeci şi unulea, în Era IT, am detalizat în toată această serie de opt articole.