”Ex-fratele mai mare”. Cine mai are nevoie de el?

”... mai știu de asemenea că a izbăvi gloata de superstiție este la fel de imposibil ca și a o izbăvi de frică; în sfârșit, știu că permanența gloatei se bazează pe încăpățânare și că gloata, în exprimarea laudei sau criticii, nu se conduce de rațiune, ci se lasă pradă pasiunii”. 

(Spinoza, Tratat Teologico-Politic. Introducere )

1. Ce este un bex? 

În sfârșit am fost la biserică, după un an și jumătate de precauție impusă de Covid. Da, m-am vaccinat de două ori, după cerința medicală. Și am înghețat. Din 60-80 de oameni cât ne adunasem în duminica ceea, purtam mască doar eu și o femeie. Ignorare totală a recomandărilor statului relative la adunările publice pe vreme de pandemie. Iată și explicația pentru recentul nou salt al numărului de infectați.

Există o categorie de moldoveni pe cale de dispariție pe care eu în acest text o să-i numesc ”becși”. De la denumirea blocului socialisto-comunist. Inconștient sau nu, aceștia detestă tot ce e occidental, inclusiv știința. Majoritatea militează contra vaccinurilor, deși n-au idee de chimie sau medicină. Și da, aceștia sunt mari admiratori ai lui Putin și Rusiei și Uniunii Sovietice. Și da, ei votează pentru BECS. Desigur românofobi. Mari consumatori de emisiuni de propagandă rusească. Rușii pentru ei sunt în mod necesar ”frați mai mari”. Și totuși, dacă e să judecăm după rezultatele alegerilor, partea lor în populație se ridică până la 40 de procente. Deci, nu sunt tocmai de ignorat.                

2. Lecții de la ”ex-fratele mai mare”. 

Săptămâna trecută, dictatorul de la Kremlin a scris un long-read în care ajunge la concluzia că rușii și ucrainenii sunt un singur popor. Zicea cineva că Rusia plus Ucraina este imperiu, Rusia fără Ucraina este o simplă țară din estul Europei. După cum spun jurnaliști ucraineni pe youtube, decoperirea ”istorico-științifică” a țarului moscovit nu s-a bucurat mai mult decât de o recepție rece la Kiev și este percepută ca demonstrație că Rusia nu a renunțat la pretențiile teritoriale față de Ucraina. 

Chestia asta, când becșii, mai ales rusofoni, se erijează în postură de mai-bine-știutori ai limbii și istoriei românofonilor din R. Moldova, se întâlnește și la Chișinău destul de des. Tezele lor preferate sunt că Moldova s-a înființat cu 600 de ani în urmă, în timp ce România -- cu 150 de ani în urmă. Și bineînțeles că acești oameni care nu au idee de știință în general, fără să mai vorbim de lingvistică, știu exact că moldovenii nu vorbesc și nu trebuie să zică că vorbesc limba română. Faptul că ei înșiși nu poseda limba oficială a statului în care trăiesc nu-i deranjeazăî cât de puțin. Mai mult ei chiar își doresc statut special pentru limba lor. Ei doresc ca importatorii de medicamente să le traducă instrucțiile în limba lor. Ei doresc ca funcționarii publici să le dea răspuns în limba lor. Păi, cum altfel? Ei doar sunt ”frați mai mai mari”, ei doar sunt ruși. 

Noi, cei născuți în URSS, suntem la curent cu aceste doleanțe și această concepție despre lume. Nu cred că am spus ceva nou până aici, atât doar că am reiterat niște lucruri bine știute.      

 

3. Reacție adecvată la pretențiile ”ex-fratelui mai mare”  

Victoria zdrobitoare a partidului de centru-dreapta, PAS, pe 11 iulie, conotează o mulțime de semnificații, iar una despre care vreau să vorbesc este renunțarea moldovenilor la necesinatea psihologică de a avea frați mai mari. La Moscova sau la București. Cu un anumit grad de precauție, mi se pare că pot să afirm că moldovenii românofoni în sfârșit s-au emancipat. Ce ești tu, uăi? Rus. Român. Ei și mare brânză. 

La 30 de ani de la căderea URSS-ului, rușii au revenit la dictatură ca regim de stat. Se vede că ei altfel nu pot trăi. Iată și-a instaurat KGB-ul omul său în postul de neo-țar și volens-nolens au scuipat rușii pe tot ceea ce se numește democrație liberală occidentală. Spre deosebire de așa țări asiatice ca Japonia sau Coreea de Sud, care au folosit democrația pentru a deveni tigri economici de talie internațională.  

De aceea, atunci când, de exemplu, pe rețelele sociale un astfel de bex începe să ne dea lecții de limbă și istorie, reacția trebuie să fie oare blocare, oare ignorare, oare: ”Dar bine, iată ai ajuns tu care nu ne cunoști limba și istoria, să ne spui nouă ce limbă vorbim, ce istorie avem și care ne sunt tradițiile culturale”. Trebuie noi să prietenim cu românii din România sau trebuie să ne certăm. Trebuie noi să ne simțim spiritual afiliați ”lumii ruse” sau nu. De parcă noi, moldovenii românofoni -- cu 63 de mandate în Parlament --, nu am avea înțelepții noștri care să ne explice de ce și cum trebuie să ne auto-identificăm. 

Gata. Până aici. Noi înde noi mai și putem purta astfel de discuții -- deși nu știu ce se mai poate inventa pe acest segment științific istorico-lingvistic (cultural de fapt) --, dar dacă în discuție se implică un alogen alolingv, el trebuie plesnit peste leoarbă spontan: iată încă și tu nu mi-ai dat lecții despre cine sunt eu și ce limbă vorbesc eu. 

Rusia de mult nu mai este superputere de talie mondială, iar sancțiunile occidentale și proasta gestionare a statului au făcut recent ca morcovul să coste cât bananele acolo. Că rușii trec printr-un proces dureros de pierdere a statutului de frate mai mare, psihologic e de înțeles. Dar noi, moldovenii ce avem cu asta? Fratele mai mare obține un astfel de statut doar dacă este recunoscut de fratele mai mic. Ucrainenii, de exemplu, din 2014 nu-i mai percep pe ruși ca frați mai mari, ci ca dușmani. Nu înțeleg de ce noi moldovenii ar trebui să-i percepem ca atare. Ca să nu ne facă încă un război pe Nistru? D-apoi prin ce altceva s-a remarcat Rusia în ultimii 30 de ani decât prin războaie? Noi de asta trebuie să fim gata oricând, deși propabilitatea nu este mare, că acum Rusia cheltuie bani pe lupte în Ucraina, Siria, Libia. Plus că mai are la întreținere Belarusul, Donbasul, Crimeea, Transnistria, Osetia, Abhazia. 

Iată probabilitatea ca Rusia să clacheze este mai mare, iar noi moldovenii acum nu avem altceva de făcut decât să ne revigorăm economia și să așteptăm spectacolul unei noi implozii rusești. Putin la asta lucrează de 20 de ani, fie și inconștient.  

  

      

Confruntarea civilizațională a moldovenilor în Deceniul Trei

Religia fiind un contribuent major la crearea culturii, în majoritatea, dacă nu toate, religiilor de pe Glob sunt prezente mituri despre apariția existenței și în ele personajele principale sunt zeii buni care luptă cu zeii haosului.

Încă de la apariția civilizațiilor pe malurile Nilului sau Eufratului, a continuat la nivel global această luptă dintre oamenii civilizați și sălbatici, ultimii deosebindu-se puțin de animale, vezi prietenul lui Ghilgameș, Enkidu, sau zeița leoaică, Tefnut, la vechii egipteni. Dar chiar și Zeul creștinilor, Iisus, nu luptă el cu Întunericul, zicând despre sine că ”Eu sunt Lumina lumii”?

Când vorbeau și se gândeau la barbari, grecii antici îi aveau în vedere pe sciți, care locuiau pe teritoriul actual al Ucrainei. Or, barbaria înseamnă lipsă de civilizație în primul rând. Cum privea barbarul – locuitor al codrului sau al stepei – polisul grecesc, cetatea civilizată? Ca țintă de satisfacere a poftelor animalice, în primul rând. Acolo era mâncarea, aurul și femela.

Fiind la curent cu aceste ”elaborări” barbare, omul civilizat a ales să nu stea cu mâinile în sân, ci să lupte contra acestor fiare. Și deja pornirile acestei lupte civilizaționale au dat rezultate: Alexandru Macedon a civilizat Asia, Roma – Europa și Africa de Nord, Europa renascentistă – Americile. Acum această luptă se dă în regiunea noastră, Europa de Est, și mai exact în estul Sciției. Două fapte ca dovezi: Rusia își comasează armata la hotarele cu Ucraina, iar liderul transnistrean spune că armata sa este gata de luptă. Care e altă esență a barbariei decât lupta și războiul ca multitudine de lupte? Dar știu că barbarii nu o să se apuce de artă și filosofie. Animalele nu fac asta.

Rezultatul acestei lupte civilizaționale a fost fixat încă trei mii de ani în urmă de mitologia greacă: chiar dacă zeii-tați din generațiile primare doreau sau chiar își devorau copiii, până la urmă ei pierd: pe Uranus l-a răpus Chronos, pe Chronos – Zeus, și pe Zeus – Hristos. În versiunea propagată de Kremlin, ortodoxia rusească nu e decât fariseism.

Dacă e admitem că Sciția-Ucraina a aderat la valorile luminii civilizaționale a Occidentului, acum lupta se duce pentru Rusia. Că rusul simplu nu vrea să se ocupe cu așa materii înalte ca drepturile omului sau democrația este cunoscut și din acest motiv va fi învins. Internetul cu ale sale rețele de socializare va face acest proces repede. Deja o face. Dar de ce credeți că regimul de la Kremlin și apendicele său din Minsk se plâng atâta pe internet. Pentru că acesta ”corupe” irevocabil mentalitatea tinerilor. Regimurile autocrate pot fi minunate în ochii propriilor cetățeni, dar ele duc la înfometarea acestora, irevocabil. Istoria aceasta a omenirii deja are înregistrate atâtea cazuri pentru această paradigmă. Date economice arată că economia ucraineană (da, PIB-ul) a crescut în ultimii cinci ani, în timp ce a Rusiei a stagnat. Și Ucraina încă nu e țara care să dea frâu liber practicilor capitaliste. Această țară încă are multe întreprinderi de stat.

Dar să venim în țara noastră, Moldova, că de ea ne doare inima. Moldova încă tot are prea multe întreprinderi de stat. Mie ele nu-mi trebuie, dar nu e secret că ele generează bani pentru politicieni. Da, ilegal. Eu așa și nu înțeleg de ce în Moldova încă nu se vinde străinilor pământul ca o marfă obișnuită. Da, știu, mentalitatea sovietică.

Și la asta am dorit să ajung. Actualii guvernanți, sub umbrela Partidului Socialiștilor, încă mai persistă în ideea că puterea politică este jinduită pentru a-ți crea scheme de venituri ilegale și pentru a fi protejat de justiție pentru acțiuni de acest tip. Iată de unde popularitatea ideii de stârpire a corupției în agențiile guvernamentale pe care a îmbrățișat-o PAS-ul. Socialistul Dodon nu poate înălța stindardul combaterii corupției, există prea multe clipulețe pe internet.

Cu certitudine, eu nu-mi pun nicio speranță în ”oamenii buni” ai PAS-ului că vor face mare brânză în această direcție sau că ei ar fi ”îngeri cu patru aripi”. PAS-ul nu este decât un partid episodic în lanțul dialectic care teoretizează lupta moldovenilor cu întunericul barbar, care la această etapă are formă de corupție a guvernanților. Și chiar dacă și PAS-ul nu va reuși să diminueze corupția politică, însăși înflăcărarea spiritelor pe acest subiect tot e ceva pozitiv. Barbaria moldovenească acum este întruchipată de politicianul care își vede jobul ca pârghie de căpătuire, dar el în campanie a mințit, promițând fericirea universală.

Că în parlament au ajuns și încă vor ajunge partide cu politicieni corupți nu vorbește decât despre faptul că moldoveanul ordinar încă nu a decis să-și scoată corupția din conștiința proprie. El încă nu consideră că este imoral să furi de la stat, adică de la contribuabil. Politicianul nu rezolvă probleme de morală ale alegătorului, el îi folosește slăbiciunile.  

      

   

 

 

 

Cum chivernisim supărarea Rusiei pe moldoveni

Atunci când establishmentul de la Chișinău declară că vrea relații de paritate, de la egal la egal, cu Rusia, volens-nolens pune sare pe rana vanității rănite a acestei țări. Or, Kremlinul, de la o așa țărișoară ca Moldova, nu poate accepta -- psihologic -- relații de paritate, el vrea relație de genul stăpân-serv. 

Săptămâna aceasta a avut loc o conferința a liderilor rus, turc și iranian, la care aceștia probabil s-au înțeles câți arabi sirieni să mai ucidă perșii șiiți, turcii suniți și... rușii ortodocși. Faptul că niciun lider occidental nu a asistat la acea conferință ne face să înțelegem că marile puteri lasă chestiunea siriană să fie tranșată de puteri regionale ca Turcia și Iran și, mai nou, Rusia. 

Asta a devenit Rusia: putere regională, după ce a fost alungată din clubul elitar global G8, pentru că invadat Ucraina în 2014. Și tot săptămâna aceasta a devenit cunoscută o nouă înfrângere a Rusiei pe dimensiunea spirituală: patriarhia de la Constantinopol recunoaște autocefalia (citește:  independența față de patriarhia moscovită) bisericii ortodoxe din Ucraina. 

Și tot săptămâna aceasta s-a relatat despre proteste în Rusia din cauza majorări vârstei de pensionare. Ceva nociv se întâmplă pe dimensiunea relației amoroase dintre liderul rus și poporul rus. Acest popor a acceptat chiar și moftul lui Putin de a le ucide bărbații în estul Ucrainei și în Siria -- la urma urmei, care e scopul militarilor? În majoritratea sa poporul rus vede în aceste războaie procesul de ”ridicare a Rusiei din genunchi”. 

Războaie de contropire nu-și permite să ducă oricine. Soldații americani luptă în Irak și Afganistan, dar din acest motiv cetățenii SUA nu plătesc cu renunțare la facilități sociale. Încă mai rămâne să vedem cum va evolua acest ”contract” dintre ruși și Putin: libertăți politice contra facilități sociale, dar vedem că banii din gaz-petrol s-au terminat. Obrazul subțire cu chimir gros se ține, parcă așa era zicala.   

Establishmentul de la Chișinău și-a făcut opțiunea pro-occidentală încă hăt în 1991, deși nu a trâmbițat îndesat pe asta. Nu poți uita că acest stat de care vrei să te îndepărtezi își ține armata pe teritoriul tău și-ți furnizează gazele naturale. 

Elita moldovenească a luat mai degrabă această decizie din instinct: nu te raliezi looserilor, ci învingătorilor. Capitalismul și democrația s-au dovedit mai efective decât marxismul și dictatura unui singur partid. 

Problema cu apogeul unei civilizații care-i? După el urmează perioada de dezintegrare. Imperiul Roman s-a prăbușit în 300 de ani, după ce Traian a cucerit Dacia. Imperiul Bizantin -- în o mie de ani, după ce împăratul Iustinian a interzis școlile filosofice. Rusia și-a atins apogeul în anii 60 ai sec. XX -- primul om în cosmos, bomba cu hidrogen, primăvara hrușciovistă. Îi greu de prezis în cât timp va ajunge Rusia la nivelul unei țări din lumea a treia ca Pakistanul sau India, care tot au arme nucleare. Dar e și mai greu de constatat că Rusia ar fi în ascensiune.    

Rusia acum este un animal rănit și strâns în ungher și se știe că în așa situație psihicul cedează mai ușor și liderul acestei țări se poate deda la acțiuni nesăbuite. Deja se dedă. Nu noi, moldovenii, vom fi cei care îi vor aplica ultima lovitură fatală acestui animal, ceea ce trebuie să facem noi este să nu ne lăsam afectați de repercursiunile procesului de prăbușire a acestei țări. Într-un cuvânt: să sporim viteza de apropiere de Occident (citește: Washington) că din altă parte nu putem aștepta izbăvire. 

Că în lumea actuală nu poți s-o faci pe grozavul de unul singur, ci trebuie să fii de partea cuiva, o știu și așa țări bogate ca Norvegia și Liechtensteinul. Că valorile occidentale sunt durabile o demonstrează experiența Japoniei, Coreii de Sud și Israelului. 

Luna aceasta la Chișinău se așteaptă un forum religios la care președintele pro-rus se va alătura corului de critici ai valorilor occidentale. Ei cum, al valorilor? Al unei singure valori: neimplicarea statului în viața sexuală a cetățeanului. Nu zicea Iisus unde-i comoara ta acolo-i și inima ta? Și neapărat această obsesie sexuală a politicienilor perverși va fi dată în comparație cu valorile creștine. Care chipurile ar izvorî din ortodoxia din Rusia -- o țară campioană la avorturi, divorțuri, alcoolism și narcomanie. Ca și Moldova, de altfel. 

Iată acești farisei cu bârne în ochi o să se apuce să dea lecții de morală Occidentului. 

Stabilitatea impermanenţei (Inclusiv despre şcolile de limbă rusă)

Tractoare moldoveneşti. (R) Wikimapia

Ţinându-mi ochii larg deschişi

străbat mulţimea; 

dar oamenii nu-mi iartă că 

nu le pizmiuesc virtuţile. 

(Nietzsche, Zarathustra)

A mai rămas un an până vom alege noi deputaţi şi temele pe care se vor bate politicienii în campanie încep să prindă contur şi una din aceste teme este închiderea şcolilor. Şi, privind ce pun pe post televiziunile celui mai mare prieten moldovean al lui Putin, tot el -- lider al socialiştilor şi, prin cumul, preşedinte al moldovenilor --, pe Dodon îl doare că se închid ÎN SPECIAL şcolile de limbă rusă.

Explicaţia e cât de poate de simplă: nu-s elevi suficienţi pentru a forma clase şi soluţia este la fel de simplă: puţinii elevi sunt transferaţi spre alte şcoli. Şi se întâmplă acest fenomen nu doar cu copiii rusofoni, dar şi cu cei românofoni şi nu doar în oraşe, dar mai ales în sate. 

Copii sunt puţini din cauză ca nu vor cetăţenii, indiferent de etnie, să plodească odrasle, iar migraţia devasteză toate localităţile, dar mai ales satele. 

Şi nu e vorba doar de copii. În ultima perioadă au fost ştiri că nu sunt şoferi care să lucreze ca taximetrişti, nu sunt studenţi pentru a merge la universităţi, iar lucrători calificaţi şi profesionişti nu sunt în Moldova de ani buni. 

Bineînţeles că se poate da vina oricând pe aşa structură abstractă cum ar fi statul, sau, mai concret, Guvernul. Şi aşa vor face partidele de opoziţie în campanie, iar dacă vor ajunge la guvernare vor trebui să facă ceva dar să continue "procesul de optimizare" a sectorului educaţional, adică să închidă şcoli. Pentru că nu sunt SUFICIENŢI copii.

Mi-aduc aminte cum făceau spume la gură comuniştii până au preluat puterea în 2001 că se închid fabricile şi uzinele. Şi explicaţia era la suprafaţă: majoritatea au fost construite în Moldova pentru a deservi complexul militar al URSS. Dar ce contează adevărul în electorală? Plebea acceptă orice minciună, dacă e frumos ticluită şi e pe placul ei. Fabricile se închideau din cauza că nu aveau clienţi, sau marfa lor nu se vindea sau nu era competitivă.

Vom vedea câte haine se vor rupe şi cenuşă se va presăra în creştet din cauza că rămân satele pustii! Iar alternativa care e? Să se interzică migraţia? Obţii tulburări în masă. Deci, întotdeauna am privit cu invidie persoanele care ştiu foarte exact cine şi de ce este vinovat şi niciodată ele.

Am mai scris, dar este banal de cunoscută înclinarea omului mai în vârstă pentru aşa valori conservatoare ca ordinea şi stabilitatea, staticitatea vieţii. Numai că lucurile şi procesele nu stau niciodată: ele fie că evoluează spre bine, fie spre rău, numai pe loc nu rămân. 

De aceea şi învăţătura budistă spune că totul este impermanent, iar potrivit teoriei evoluţioniste a lui Darwin, dăinuie nu specia/individul mai puternic sau mai inteligent, ci cel care se poate adapta mai bine la schimbarea decorului, realităţii, circumstanţelor.

În orice caz, ia să vedeţi câtă gălăgie o să fie peste un an din cauză că "aceste rele autorităţi moldovene maltratează minunaţii copii ruşi şi le închid şcolile".   

Citeşte şi: 

Ce bine că am ajuns în haos axiologic (1)

Tu pentru alţii. Pe cine este moral să manipulezi (8)

Frământaţi între Epoca de Aur şi Noul Ierusalim

  

Măscăriciul moldovean al lui Putin

Fool: He's mad that trusts 

in the tameness of a wolf, 

a horse's health, a boy's love, 

or a whore's oath. 

(King Lear, 3.6)

(R) Wikipedia

Dragi prieteni, tocmai "s-au realizat" două mari promisiuni făcute de Dodon în campania electorală şi legate de relaţia cu Rusia. 

La capitolul anularea restricţiilor pentru moldovenii cărora le e interzis să intre în Rusia -- estimaţi de Dodon la vreo 50 de mii -- agenţia rusească TASS transmitea acum vreo două săptămâni că autorităţile ruse au decis expulzarea a 40 de mii de cetăţeni moldoveni. 

Săptămâna trecută Moldova a fost vizitată de experţi de la o agenţie rusească împuternicită să permită exportul companiilor moldoveneşti în Rusia, în urma căreia altor cinci companii li s-a interzis aceasta.   

Deja despre faptul că Dodon a acceptat să pozeze pe fundalul unui drapel moldovenesc "redactat" de iranieni a vuit tot internetul. Unde ţi-i statalitatea, dacă ai aceptat acvila fără sceptru? Şi unde ţi-i ortodoxia, dacă ai acceptat acvila fără cruce? 

Cele mai stupide însă mi s-au părut declaraţiile făcute de şeful statului la Bruxelles, că, chipurile, Acordul de Asociere cu UE ar trebui modificat şi atenţie! la aceste negocieri să participe şi partea rusă! 

Tu îţi chemi şi un vecin când negociezi o achiziţie cu alt vecin de exemplu? Impresia e că şi ruşilor li e greaţă de atâta vasalitate şi slujire intereselor ruseşti! De parcă ruşii nu ar putea să negocieze ei înşişi cu UE! De parcă ar trebui să-i ajute Dodon!   

Să ceri tu ţărilor NATO să semneze o declaraţie cu privire la neutralitatea ta pe care nu ţi-o respectă anume Rusia!!

Iar despre regi şi măscărici ce vom spune? E cunoscut că nebunii se bucurau de libertatea cuvântului în faţa regilor: ei aveau dreptul să le spună adevărul, atunci când alţi curteni se temeau să o facă. 

Ce are în comun cu toţi măscăricii Dodon este că şi acesta a declarat ce i-a trecut prin cap în campania electorală, o mai face şi acum, atât doar că afirmaţiile sale trebuie luate cu o anumită doză de umor. Inclusiv jurământul său pe Constituţie de apărător al suveranităţii, inclusiv "ortodoxalitatea" sa, inclusiv ameliorarea relaţiilor de muncă şi economice cu Rusia. 

Întâmplarea face ca termenul de 100 de zile de preşedinţie să se împlinească tocmai în preajma zilei de 1 aprilie, ziua mondială a măscăricilor. 

De ce nu numeşte Dodon ambasadorii moldoveni în ţările unde este nevoie? El înşişi a spus-o: e felul în care el înţelege să facă presiuni pe actuala guvernare. 

Nu e necesar să se inventeze acţiuni compromiţătoare referitoare la Dodon în eventualitatea unui impeachment, el şi le face cu mâna proprie.     

Citeşte şi: 

Dodon este Trump-ul moldovenilor

Notaru-i fără halat

Notaru-i fără halat

Să-ţi uiţi scopul este 

cel mai des întâlnită formă de prostie.

(F. Nietzsche)

Nu, nu mai este nevoie de 100 de zile pentru a afla ce vrea noul preşedinte moldovean: o lună a fost de-ajuns. 

Ştii cazul cela când un băiat îi promite marea şi sarea unei fetei doar să se mărite cu el şi după nuntă se dovedeşte că nu are bani, că este un impostor?

Deci, cum vrea să-şi realizeze mandatul de preşedinte Igor Dodon? Prin referendumuri? Deja la această etapă eu am numărat că lui îi trebuie trei referendumuri pentru fericire. La preţul de 100 de milioane de lei bucata.

Nu-i ajung împuterniciri? Dar, el ce nu ştia care sunt competenţele intrinseci funcţiei de preşedinte? Cine, dracu', l-a pus să facă promisiuni irealizabile?!

În virtutea atribuţiilor sale, funcţia de preşedinte în R. Moldova este asemănătoare cu funcţia de notar. Preşedintele este cel mai mare notar, el certifică tot de ce se atinge. Inclusiv regimul nerecunoscut de la Tiraspol.

Şi de unde pe capul moldovenilor această bucurie? În imagine apar două figuri din PASDĂ -- unul care a iniţiat referendum pentru alegerea directă a preşedintelui şi altă minunăţie care a scuipat într-un segment de alegători pro-europeni, s-a supraestimat cum ar veni.

Cu ce realizare se laudă notarul? Că a deschis drumul pentru 50 de mii de moldoveni să plece la muncă în Rusia? A, am crezut că a convins companii ruseşti să creeze 5 mii de locuri de muncă în Moldova.

E clar cu ce ne vom ocupa până la parlamentare: notarul Dodon va face declaraţii populiste şi va pune guvernării beţe în roate prin neacceptarea miniştrilor sau ambasadorilor. Mai mult decât aceasta el nu poate. Iar guvernării nu-i va rămâne decât să-i facă impeachment pentru sfidarea Constituţiei: liberalii deja au început procedura.

De ce i-a furat Rahela idolii lui Laban?

Iar Laban, ducându-se să-şi tundă oile, 

Rahila a furat idolii tatălui său...

"Dar la cine vei găsi idolii tăi, 

acela nu va mai trăi. 

Caută de faţă cu rudele noastre 

şi ia tot ce vei găsi al tău la mine!" 

Iacov însă nu ştia că Rahila, 

femeia sa, îi furase.

(Fac. 31: 19-32)

  

S-ar părea că, având un stat mic şi slab, nu ar fi neapărat necesar ca noi, moldovenii, să avem „duşmani naturali”, să fim în ceartă cu alte ţări. Dar, nu. Unicul duşman al nostru la ora actuală este nimeni altcineva decât Rusia lui Putin. E suficient să te întrebi: cine ne pune embargouri, cine îşi ţine armata pe teritoriul nostru, cine susţine separatiştii noştri şi cine se implică în treburile noastre interne şi în politica noastră?

Lista continuă cu: cine insistă să-şi spună cuvântul atunci când e vorba de istoria noastră, limba noastră şi cursul nostru istoric? Răspunsul e acelaşi: Rusia lui Putin. Te-ai putea întreba: de unde atâta grijă pentru un popor atât de puţin numeros şi foarte sărac? Răspunsul este valabil timp de două decenii: Rusia lui Putin încă îşi caută un rost pe această planetă şi este frământată de un zdruncinător complex de inferioritate. De aceea ea nu va pregeta să-şi bage nasul oriunde SUA nu sunt (prea) interesate, vezi Siria.

De la Moscova R. Moldova nu cred că este văzută mai mult decât un popor de aborigeni, de unde şi apariţia apetitului de colonizare din partea Kremlinului. Sau cel puţin de la noi se aşteaptă o atitudine docilă asemenea vasalităţii armene sau belaruse.

Poate chiar dacă plebea moldovenească şi ar agrea în veselie acest statut de sclav, să zicem, contra gaze ieftine, această ţară are o elită, care de aia şi e elită pentru a-şi impune maselor viziunile.

Or, această elită moldovenească nu poate lesne să uite deportările din anii ’40. Urmate apoi de o crâncenă politică de deznaţionalizare, prin care sovieticii au încercat să scoată moldovenismul (românismul) şi religiozitatea din noi. Fără succes totuşi, pentru că imediat ce s-a ivit ocazia, cum numai am simţit că ursul dă semne de slăbiciune, ne-am şi declarat imediat independenţa. La trei zile după ce a făcut-o Ucraina. Ca să fim mai siguri.

Fără succes, pentru că şi-a dovedit rezilienţa cultura noastră. Elita noastră intelectuală din anii ’50 -- scriitorii şi profesorii de limbă şi literatură moldovenească – au reuşit să tragă pe sfoară zbirii-cenzori sovietici şi aceşti ultimii le-au permis să publice operele clasicilor noştri: de la cronicari la Eminescu. De aceea românii din România au dreptate când observă că basarabenii vorbesc o limbă arhaicizată: la aceasta ni s-a permis să avem acces, aceasta era predată în şcoală, cu aceasta ne-am format şi ne-am menţinut. La moment de restrişte, clasicii noştri şi-au demonstrat eficienţa: nu ne-au lăsat să dispărem ca popor.

Că Rusia lui Putin ne vrea înglobaţi în „lumea rusă” – un proiect civilizaţional, de altfel --, ne vrea aborigeni ne-civilizaţi printr-o cultură scrisă, această atitudine de superioritate a unui stat mai puternic milităreşte şi mai bogat e de înţeles. Poate şi şudrele mancurtizate moldovene şi o acceptă cu muzica, talk-show-urile şi filmele ei. Dar, când vine vorba de elita intelectuală – de la care se inspiră cea politică --, lucrurile se împotmolesc. Nimeni nu neagă că ruşii au o cultură valoroasă, dar noi o avem pe a noastră. Nu pot fi uitate deportările. Ele sunt holocaustul nostru.

Să mergem acum în antichitatea biblică a Rahelei şi a lui Iacov. Că Laban era idolatru nu e mare scofală, aşa era moda atunci în Mesopotamia şi în toată lumea. Idolii lui Laban puteau fi nişte statuete reprezentând zei din panteonul babilonean, dar eu mai degrabă înclin să cred că erau nişte zei de-ai casei, de genul penaţilor la romani. Formându-se în familia lui Laban, nu putem exclude că Rahela încă nu s-a convertit pe deplin la religia monoteistă a lui Iacob şi, îngrijorată de eventualele pericole în noua sa viaţă în Canaan, ea a decis să-şi ia cu ea idolii pentru a se bucura de protecţia lor în noile circumstanţe.

Şi apoi nu face de exclus şi o banală dorinţă feminină de răzbunare pe tatăl-despot care a ţinut-o atâta timp departe de „materializarea” dragostei pentru Iacov şi a „strecurat-o” pe Lia în „camera de taină” în noaptea nupţială. 

Că idolii reprezentau ceva important pentru Laban o înţelegem din îngrijorarea lui Iacov care îi spune că va ucide pe oricine din ai săi, dacă la el sau ea vor fi găsite statuetele. Pentru valorile spirituale – religioase şi culturale – oamenii merg la moarte, vezi actele de martiriu sau arderea pe rug a lui Giordano Bruno.

În cazul nostru al basarabenilor, Capra cu trei iezi şi Chiriţele lui Alecsandri ne-au păstrat spiritualitatea şi ne împiedică acum să acceptăm orbeşte influenţele civilizaţionale şi politice din exterior. Şi da, tancurile pot ucide câţiva purtători de cultură, dar cultura în sine rămâne intactă. Nu mai are sens să arzi azi cărţile pe rug, deoarece ele deja sunt pe internet.

Punând cele scrise mai sus în contextul prezidenţialelor, voi remarca faptul că la acest scrutin vom vedea şi vom putea cuantifica câţi cetăţeni moldoveni sunt gata să-şi vândă libertatea culturală pe gaze naturale „ieftine” şi câţi din ei au interiorizat ideea de a dori ca ei să fie stăpâni la ei în ţară.  

Stataliştii. Pseudo-stataliştii

[Aiax]... 

L-a învins pe Acamant, cel mai viteaz dintre traci, 

Fiul lui Eusor, înalt în statură şi tare în putere. 

(Iliada VI, 5)

Iliada a fost scrisă de Homer, spun istoricii literari, în secolul VIII înainte de Hristos. Tracii erau pe atunci, luptau de partea troienilor împotriva aheilor. Geto-Dacii erau un trib tracic care şi-au făcut un imperiu sub conducerea lui Burebista, care s-a numit apoi Dacia, sub conducerea lui Decebal. De unde ştim că suntem urmaşii dacilor? Ne-o spun arheologii şi folcloriştii. Nu cred că vreun trib slav (iar slavi ei se numesc de la "sclavus") îşi poate depista antecesorii în antichitate şi tocmai în Iliada.  

Dar că noi, moldovenii, basarabenii, românofonii care locuiesc teritoriul actual al Republicii Moldova îi avem ca strămoşi pe romani ştim de când începem a gânguri. Apoi ne spune învăţătoarea de clase primare, apoi cea de literatură că aşa a zis un cronicar: "De la Rîm de tragem", iar Eminescu a pus capăt frământărilor identitare prin renumita: "Suntem români şi punctum!"

Că propaganda sovietică ne-a băgat pe gât că ruşii ne-au eliberat de turci, de români şi de nemţi nu mai e pentru nimeni un secret, dar efectele ei nu se pot radia uşor din psihic, cu atât mai mult cu cât acest enunţ propagandistic a fost crezut în primul rând şi cel mai mult de către cotropitorii sovietici şi urmaşii lor. Aceşti urmaşi -- care sunt de fapt românofobi -- adună voturi şi au reprezentativitate în Parlamentul moldovean. Ei îşi zic "statalişti", ca antonim la "unionişti". Era o vreme când se mai încerca să le zică "moldovenişti", dar termenul nu a prins pentru că ei nu doresc să înveţe să vorbească "moldoveneşte". 

Unioniştii din Republica Moldova nu numai că sunt românofili, ei se consideră români. E şi logic: ceea ce se naşte din daci şi romani se numeşte "român". Unioniştii nu se mulţumesc cu faptul de a se simţi  etnici  români, ei vor Bucureştiul să le fie capitală şi legile României să se aplice pe teritoriul actual al Republicii Moldova, care urmează să dispară ca entitate statală, transformându-se în cea mai săracă provincie românească -- Moldova de Est --, pentru că acum cea mai săracă provincie românească este Moldova de Vest.  

De ce nu vor să înveţe stataliştii limba de stat, doar, ca lingvist o spun, româna este o limbă mai uşoară decât rusa? E pentru că ei nu au nevoie de limba de stat, deoarece speră că va veni o vreme când R. Moldova va fi fie o gubernie rusească, fie un stat-marionetă, un vasal al Rusiei, care bineînţeles  va etatiza limba rusă şi moldovenii vor putea fi trataţi iarăşi ca nişte vite aborigene. 

Asta vor promotorii "statalismului" în R. Moldova: atitudine slugarnică, poziţie de rob faţă de Kremlin. 

Să nu uităm că "statalistul" Dodon este acela care militează pentru federalizarea ţării, citeşte "transnistrizarea R. Moldova"!

Să nu uităm că anume partidele "stataliste" sunt bănuite că ar primi finanţare din partea Rusiei!

Să nu uităm că anume în partidele stataliste se află cei mai mulţi deputaţi şi consilieri locali care înţeleg doar prin intermediul traducătorilor ce se vorbeşte ale şedinţele forurilor de care aparţin, iar noi românofonii înţelegem acest lucru ca sfidare a limbii noastre, a culturii noastre şi DA! A STATALITĂŢII noastre!  

Să nu uităm că anume politicienii "statalişti" nu zic mârc! despre staţionarea armatei ruse în raioanele noastre de est! 

Să nu uităm că anume "stataliştii" "ignoră" actele de agresiune ale regimului de la Tiraspol faţă de copiii care învaţă cu literele Împăratului Traian în stânga Nistrului sau faţă de fermierii care îşi câştigă pâinea cultivând pământurile peste şoseaua renumită!

Aceştia sunt "patrioţii" statalişti! Aceştia ne apăra de români, fraţii noştri, cu care mai rămîne să vedem dacă trăim în aceeaşi casă sau în apartamente diferite pe acelaşi palier. 

Aceştia ştiu mai bine decât noi care este istoria noastră, etnicitatea noastră şi ştiu exact prin ce se deosebeşte româna de moldovenească, fără a poseda cunoştinţe elementare în această limbă! Astă pleavă, ăst gunoi ne dau lecţii nouă, din inerţie, uitând că în 25 de ani de când nu mai trăim sub ruşi ne-am clădit elita noastră! Care are fler pentru ce-i minciună propagandistică!... 

Anume "stataliştii" luptă împotriva statului Republica Moldova! Aşa că nu schimonisiţi, nu siluiţi limbile -- şi română şi rusă -- recunoaşteţi că sunteţi şi voi tot un fel de unionişti, numai că la Rusia: ţara care îşi ţine armata la noi, ne susţine separatiştii, ne şantajează cu Gazporm-ul şi ne pune embargouri. Sunteţi proruşi. Şi deoarece nu mai este altă ţară care să-i facă atâta suferinţă Moldovei, sunteţi şi trădători!

Eu nu ştiu când şi dacă se va produce unirea cu România. Dar eu ştiu că "statalist"  poate fi numit doar cetăţeanul moldovean care respectă legile statului, vorbeşte limba de stat, nu caută ciopârţirea Patriei prin "federalizare", realizează cine sunt duşmanii statului şi pledează pentru relaţii bune politice şi economice cu toate statele şi, PRINCIPALUL, în aceste relaţii atitudinea să fie ca de la egal la egal. 

"Unire! Unire!" Iată când va fi

Să nu ne îmbătăm cu apă rece: dacă chestiunea unirii cu România ar fi fost prioritară pentru această etapă de evoluţie a Republicii Moldova, partidele unioniste ar fi avut reprezentanţi în Parlamentul de la Chişinău. Partidul Liberal este unicul care se dă ca fiind ataşat de idee, dar aceasta nu se află prea sus în lista sa de priorităţi. Mai degrabă PL a decis să încorporeze şi această idee ca o diversificare a produsului său electoral, ca un bonus cum ar veni. 

 

Da, pe 5 iulie unioniştii au făcut mare gălăgie la Chişinău, dar este ceva specific minorităţilor să fie mai zgomotoase decât le este potenţialul ca atare, altfel cum s-ar face auzite? De asta şi am construit democraţia ca să permitem să se exprime şi cei mai puţini cu care putem şi să nu fim de acord. Să nu uităm că mai sunt şi minoritari care vor să arate dragostea pentru Rusia, ura pentru oligarhi sau straneitatea de a fi într-un corp de un anume sex şi a nu avea predilecţii pentru sexul opus. Dragi prieteni, să nu uităm că trăim în era informațională: acum trebuie să uimești prin ceva dacă vreai să fii băgat în seamă și cum a uimi prin ceva edificator este mai greu... 

La foarte general: ce te face să fii german, francez sau american? Limba în care ai gândit prima dată, trecutul istoric care nu poate fi modificat, dar care poate fi folosit pentru a nu repeta greșeli și a lua inspirație și energie pentru a continua spre viitor, împărtășirea aceleiași culturi când vine vorba de ritualuri pentru a marca evenimentele cheie din viață, apartenența la aceeași civilizație. 

Ce mă enervează când rușii din R. Moldova sau de la Moscova se supără când moldovenii din R. Moldova recunosc că sunt români. Mulți din noi nu sesizează că este cel puțin lipsă de bon ton să-i spui interlocutorului că știi mai bine decât el de care etnie aparține. Dar vom sapă mai adânc: rușii au promovat această quasi-distincție dintre moldoveni și români anume pentru a preveni eventuale porniri de unire a R. Moldova cu România, de a le curma din fașă, din creier. Și, din același motiv unioniștii promovează atât de insistent omogenitatea moldo-română, ca precursoare a ideii: dacă tot suntem români, de ce să nu ne unim? Eliberarea pașapoartelor românești și oferirea burselor pentru studii fac parte din politica de reîntoarcere a teritoriilor pierdute ale statului român. Oricât de mare ar fi detestarea între politicienii de diferite culori de la București, unirea cu R. Moldova este agreată de toate taberele. 

Dacă îi recunoști pe daci și romani ca strămoși, nu ai o problemă în a te considera etnic român, la urma urmei așa se numește individul și poporul care provine din daci și romani. Chestiunea e alta: dacă recunoaștem că suntem români înseamnă aceasta neapărat că trebuie să renunțăm la suveranitatea noastră, să acceptăm Bucureștiul ca și capitală și să devenim 3-4 județe obișnuite românești? Da, o eventuală unire cu România ne va pune pe tavă roadele de care aceasta se bucură deja: protecție NATO față de Rusia, creștere economică din cauza apartenenței la UE, proiecte de ameliorare a infrastructurii, pensii și salarii mai mari.

Dar, în același timp, vom pierde satisfacția pe care ți-o dă senzația că ești stăpân la tine acasă. O bună parte a elitei intelectuale agreează ideea de unire: eu îi înțeleg - doritori de a urma idealurile lui Eminescu și Vieru, doritori de a rămâne în istorie ca ”poeți ai unirii”. Și să nu uităm că mulți scriitori moldoveni cu talente de diferite talii beneficiază de burse și tot felul de asistență pentru promovarea românismului, așa că nu putem face abstracție de componenta pecuniară a ”mărețului scop”.

Ce facem însă cu etnicii români din R. Moldova, care se numesc moldoveni, care insistă că numele limbii este română, dar nu-și fac o preocupare din unire, nu de asta le arde lor acum, ci, mai degrabă de implementarea proiectului ”Republica Moldova”? Și aceștia constituie majoritatea, dacă e să ne uităm la reprezentativitatea politică din parlament și, mai recent, din consiliile raionale. Proiectul acestor etnici români din R. Moldova este edificarea unui stat prosper și membru al Uniunii Europene. În UE sunt o mulțime de țări mai mici ca populație. 

Da, noi suntem etnici români. Dar nu vrem unire. Nu ne dorim țară-mamă, frate-mai-mare. Da, românii de peste Prut ne sunt frați, dar aceasta nu înseamnă că trebuie să locuim în același apartament: locuim în case diferite, avem familii diferite, mergem pe ospețe unul la altul, facem afaceri împreună și ne ajutăm la greu. Da, avem cele mai multe în comun, da, am fost o țară, dar aceasta ține de trecut. Prezentul și viitorul ni-l construim independent. Ce e rău într-o astfel de abordare? N-are și ea dreptul la existență? Ba mai mult o să vă spun: eu nu fac decât să pun în cuvinte o percepție care este împărtășită pe larg între etnicii români care nu se sfiesc să-și zică și moldoveni. Da, pentru noi numele de moldovean nu este unul de ocară, ci de mândrie, spre deosebire de conotațiile pe care le stârnește acest etnonim în România și Rusia.       

Să nu uităm un fapt istoric: unirea din 1918 nu s-a făcut din mare dragoste, ci din necesitatea de a apăra oamenii simpli de dezertorii din armata țaristă, din necesitatea de a pune capăt haosului și dezmățului imanente oricărui război. Proiectul Republica Moldova are sorți de izbândă atâta timp cât poporul va naște o astfel de elită care să nu-l aducă la sapă de lemn. Dacă actorii politici nu vor putea realiza creșterea bunăstării, poporul va cere salvare din afară, or, încorporarea, fără forța armelor, în Rusia (sau Ucraina) este mai puțin plauzibilă. Așadar, dacă actualii politicieni de la Chișinău nu vor să devină în viitor niște obișnuiți politicieni locali de importanță provincială, trebuie să facă tot posibilul ca poporul să se simtă bine. Asta pe termen mediu și lung, dar pe termen scurt: trebuie să facă Guvern până nu s-au început rețineri la salarii pentru bugetari. Știți voi: dacă nu mai ai ce pierde decât propriile lanțuri ale sărăciei..., te apuci de revoluții.