De ce i-a furat Rahela idolii lui Laban?

Iar Laban, ducându-se să-şi tundă oile, 

Rahila a furat idolii tatălui său...

"Dar la cine vei găsi idolii tăi, 

acela nu va mai trăi. 

Caută de faţă cu rudele noastre 

şi ia tot ce vei găsi al tău la mine!" 

Iacov însă nu ştia că Rahila, 

femeia sa, îi furase.

(Fac. 31: 19-32)

  

S-ar părea că, având un stat mic şi slab, nu ar fi neapărat necesar ca noi, moldovenii, să avem „duşmani naturali”, să fim în ceartă cu alte ţări. Dar, nu. Unicul duşman al nostru la ora actuală este nimeni altcineva decât Rusia lui Putin. E suficient să te întrebi: cine ne pune embargouri, cine îşi ţine armata pe teritoriul nostru, cine susţine separatiştii noştri şi cine se implică în treburile noastre interne şi în politica noastră?

Lista continuă cu: cine insistă să-şi spună cuvântul atunci când e vorba de istoria noastră, limba noastră şi cursul nostru istoric? Răspunsul e acelaşi: Rusia lui Putin. Te-ai putea întreba: de unde atâta grijă pentru un popor atât de puţin numeros şi foarte sărac? Răspunsul este valabil timp de două decenii: Rusia lui Putin încă îşi caută un rost pe această planetă şi este frământată de un zdruncinător complex de inferioritate. De aceea ea nu va pregeta să-şi bage nasul oriunde SUA nu sunt (prea) interesate, vezi Siria.

De la Moscova R. Moldova nu cred că este văzută mai mult decât un popor de aborigeni, de unde şi apariţia apetitului de colonizare din partea Kremlinului. Sau cel puţin de la noi se aşteaptă o atitudine docilă asemenea vasalităţii armene sau belaruse.

Poate chiar dacă plebea moldovenească şi ar agrea în veselie acest statut de sclav, să zicem, contra gaze ieftine, această ţară are o elită, care de aia şi e elită pentru a-şi impune maselor viziunile.

Or, această elită moldovenească nu poate lesne să uite deportările din anii ’40. Urmate apoi de o crâncenă politică de deznaţionalizare, prin care sovieticii au încercat să scoată moldovenismul (românismul) şi religiozitatea din noi. Fără succes totuşi, pentru că imediat ce s-a ivit ocazia, cum numai am simţit că ursul dă semne de slăbiciune, ne-am şi declarat imediat independenţa. La trei zile după ce a făcut-o Ucraina. Ca să fim mai siguri.

Fără succes, pentru că şi-a dovedit rezilienţa cultura noastră. Elita noastră intelectuală din anii ’50 -- scriitorii şi profesorii de limbă şi literatură moldovenească – au reuşit să tragă pe sfoară zbirii-cenzori sovietici şi aceşti ultimii le-au permis să publice operele clasicilor noştri: de la cronicari la Eminescu. De aceea românii din România au dreptate când observă că basarabenii vorbesc o limbă arhaicizată: la aceasta ni s-a permis să avem acces, aceasta era predată în şcoală, cu aceasta ne-am format şi ne-am menţinut. La moment de restrişte, clasicii noştri şi-au demonstrat eficienţa: nu ne-au lăsat să dispărem ca popor.

Că Rusia lui Putin ne vrea înglobaţi în „lumea rusă” – un proiect civilizaţional, de altfel --, ne vrea aborigeni ne-civilizaţi printr-o cultură scrisă, această atitudine de superioritate a unui stat mai puternic milităreşte şi mai bogat e de înţeles. Poate şi şudrele mancurtizate moldovene şi o acceptă cu muzica, talk-show-urile şi filmele ei. Dar, când vine vorba de elita intelectuală – de la care se inspiră cea politică --, lucrurile se împotmolesc. Nimeni nu neagă că ruşii au o cultură valoroasă, dar noi o avem pe a noastră. Nu pot fi uitate deportările. Ele sunt holocaustul nostru.

Să mergem acum în antichitatea biblică a Rahelei şi a lui Iacov. Că Laban era idolatru nu e mare scofală, aşa era moda atunci în Mesopotamia şi în toată lumea. Idolii lui Laban puteau fi nişte statuete reprezentând zei din panteonul babilonean, dar eu mai degrabă înclin să cred că erau nişte zei de-ai casei, de genul penaţilor la romani. Formându-se în familia lui Laban, nu putem exclude că Rahela încă nu s-a convertit pe deplin la religia monoteistă a lui Iacob şi, îngrijorată de eventualele pericole în noua sa viaţă în Canaan, ea a decis să-şi ia cu ea idolii pentru a se bucura de protecţia lor în noile circumstanţe.

Şi apoi nu face de exclus şi o banală dorinţă feminină de răzbunare pe tatăl-despot care a ţinut-o atâta timp departe de „materializarea” dragostei pentru Iacov şi a „strecurat-o” pe Lia în „camera de taină” în noaptea nupţială. 

Că idolii reprezentau ceva important pentru Laban o înţelegem din îngrijorarea lui Iacov care îi spune că va ucide pe oricine din ai săi, dacă la el sau ea vor fi găsite statuetele. Pentru valorile spirituale – religioase şi culturale – oamenii merg la moarte, vezi actele de martiriu sau arderea pe rug a lui Giordano Bruno.

În cazul nostru al basarabenilor, Capra cu trei iezi şi Chiriţele lui Alecsandri ne-au păstrat spiritualitatea şi ne împiedică acum să acceptăm orbeşte influenţele civilizaţionale şi politice din exterior. Şi da, tancurile pot ucide câţiva purtători de cultură, dar cultura în sine rămâne intactă. Nu mai are sens să arzi azi cărţile pe rug, deoarece ele deja sunt pe internet.

Punând cele scrise mai sus în contextul prezidenţialelor, voi remarca faptul că la acest scrutin vom vedea şi vom putea cuantifica câţi cetăţeni moldoveni sunt gata să-şi vândă libertatea culturală pe gaze naturale „ieftine” şi câţi din ei au interiorizat ideea de a dori ca ei să fie stăpâni la ei în ţară.