LACHI contra GAZPROM

Mi-am adus și eu contribuția la belirea Gazprom-ului în toată Europa: tocmai am rupt contractul cu Moldova-Gaz. M-au enervat la culme că se comportă de parcă ei mi-ar da mie salariu și nu eu lor. Nu contează.

 

Dar stai că procedura presupune discuții cu serviciile pentru clienți ale acestei companii cu capital majoritar rusesc. Uăi, tu știi că la Moldova-Gaz țațele de la Customer Care nu vorbesc în limba oficială a acestei țări? O duduie cu buzele siliconate a insistat cu rusa până am trecut și eu la limba lui Putin.

Și eu nu cred că e vorba că-i proastă: eu cred că șefii de la Moldova-Gaz au misiune să scuipe în băștinașii acestei țări pe care o mulg. Nu cred că e o simplă neglijență. Blonda de la firma-fiica Chișinău-Gaz putea vorbi românește, dar oricum am observat că pe intern limba de lucru și-n această hurdughie tot limba ocupanților este.

Nu, că tot ieri pe 21 mai, PAS-ul și regina și gloata tare au mai bătut doba europeană. Care Europă că noi n-am ieșit de sub Rusia? Cam nu-s chiar autentici europenii iștia din și din jurul PAS. Cam încă se codesc ei să iasă din CSI. Cam nu prea se simt moldovenii la ei acasă: încă mai trebuie să comunice în limba rusă la Moldova-Gaz. 

Zilele trecute l-am observat pe premierul Recean cu declarația că Moldova nu mai depinde de gazul rusesc. Nu văd!

La mitingul de duminică nu știu cine a fost citat cu afirmația că pruncii născuți în acest an vor merge la școală în UE. Uăi moldoveni, este o cale mai simplă: noi trebuie să desființăm tot ce este rusesc în jurul nostru. Și da, trebuie de început de la țațele de la Moldova-Gaz și de la episcopii din Mitropolia colonelului. Nu, nu trebuie să ne bazăm aici pe Maia, că ea e bună doar la a NU face ceva.

JDUN-ul din VATĂ

Meme-ul din imagine a apărut în mediul rusolingv al internet-ului –pentru a parodia oamenii care așteaptă.

În acest spațiu, dominat în trecut de Uniunea Sovietică, există o mulțime de oameni care așteaptă revenirea și reînvierea acestui monstru – de această dată materializat de Lumea Rusă și de corifeul ei, Putin.

Azi pe 4 martie se marchează înființarea NATO în 1949, dar chiar ieri Partidul Comuniștilor din Moldova (PCRM) emite o declarație din care citez: ”Principala metodă de extindere a NATO la ziua de azi este exportul fascismului”.

Acest partid, la fel ca și aliatul său, Partidul Socialiștilor, nu  face un secret că militează împotriva tot ce e NATO și Occident. Astfel ei vor să arate că sunt buni ruși din R. Moldova și posibil speră la finanțare din partea serviciilor secrete rusești, care – este loc comun – o oferă cu generozitate.

Și pentru aceste partide plus pentru partidul lui Șor votează jdunii din Moldova. Aceștia îl așteaptă pe Putin, la fel cum îi așteptau pe americani oamenii robiți de URSS în țările din lagărul socialist.

Acești jduni din R. Moldova de aia și nu învață limba oficială – ei speră că  vor reveni rușii și-i vor face iarăși etnie privilegiată. Aceștia sunt cei care cer ca limba rusă să fie a doua de stat. Și culmea! Aceștia găsesc justificări pentru atrocitățile comise de armata rusă în Ucraina. Acești jduni nu vor să înțeleagă că societățile din vecinătatea Rusiei de aia anume și aderă la NATO pentru că sunt îngrozite de bestialitățile de care sunt în stare militarii din hoarda cu numele ”armata rusă”.

Nu pot să-i nu-i menționez aici și pe episcopii din mitropolia Moldovei subordonată  patriarhiei lui Gundeai – lor nu le place statutul de organizație neguvernamentală, ei îl vor pe cel de agenție de stat.

Este abordarea de care toți acești jduni – ca și Putin-ul lor de altfel -- sunt stare ca reacție la schimbarea inevitabilă și imperceptibilă a secolelor. În încleștarea dintre individ și timp e clar cine iese învingător, dar jdunul mai e și încăpățânat.   

Cum îi rezolvăm? Îi ignorăm ca pe boschetari. Dacă sunt tineri. Dar dacă nu, așteptăm și noi ca niște ”jduni” ca natură să-i deporteze la marginea de nord-vest a Chișinăului.  

Confruntarea civilizațională a moldovenilor în Deceniul Trei

Religia fiind un contribuent major la crearea culturii, în majoritatea, dacă nu toate, religiilor de pe Glob sunt prezente mituri despre apariția existenței și în ele personajele principale sunt zeii buni care luptă cu zeii haosului.

Încă de la apariția civilizațiilor pe malurile Nilului sau Eufratului, a continuat la nivel global această luptă dintre oamenii civilizați și sălbatici, ultimii deosebindu-se puțin de animale, vezi prietenul lui Ghilgameș, Enkidu, sau zeița leoaică, Tefnut, la vechii egipteni. Dar chiar și Zeul creștinilor, Iisus, nu luptă el cu Întunericul, zicând despre sine că ”Eu sunt Lumina lumii”?

Când vorbeau și se gândeau la barbari, grecii antici îi aveau în vedere pe sciți, care locuiau pe teritoriul actual al Ucrainei. Or, barbaria înseamnă lipsă de civilizație în primul rând. Cum privea barbarul – locuitor al codrului sau al stepei – polisul grecesc, cetatea civilizată? Ca țintă de satisfacere a poftelor animalice, în primul rând. Acolo era mâncarea, aurul și femela.

Fiind la curent cu aceste ”elaborări” barbare, omul civilizat a ales să nu stea cu mâinile în sân, ci să lupte contra acestor fiare. Și deja pornirile acestei lupte civilizaționale au dat rezultate: Alexandru Macedon a civilizat Asia, Roma – Europa și Africa de Nord, Europa renascentistă – Americile. Acum această luptă se dă în regiunea noastră, Europa de Est, și mai exact în estul Sciției. Două fapte ca dovezi: Rusia își comasează armata la hotarele cu Ucraina, iar liderul transnistrean spune că armata sa este gata de luptă. Care e altă esență a barbariei decât lupta și războiul ca multitudine de lupte? Dar știu că barbarii nu o să se apuce de artă și filosofie. Animalele nu fac asta.

Rezultatul acestei lupte civilizaționale a fost fixat încă trei mii de ani în urmă de mitologia greacă: chiar dacă zeii-tați din generațiile primare doreau sau chiar își devorau copiii, până la urmă ei pierd: pe Uranus l-a răpus Chronos, pe Chronos – Zeus, și pe Zeus – Hristos. În versiunea propagată de Kremlin, ortodoxia rusească nu e decât fariseism.

Dacă e admitem că Sciția-Ucraina a aderat la valorile luminii civilizaționale a Occidentului, acum lupta se duce pentru Rusia. Că rusul simplu nu vrea să se ocupe cu așa materii înalte ca drepturile omului sau democrația este cunoscut și din acest motiv va fi învins. Internetul cu ale sale rețele de socializare va face acest proces repede. Deja o face. Dar de ce credeți că regimul de la Kremlin și apendicele său din Minsk se plâng atâta pe internet. Pentru că acesta ”corupe” irevocabil mentalitatea tinerilor. Regimurile autocrate pot fi minunate în ochii propriilor cetățeni, dar ele duc la înfometarea acestora, irevocabil. Istoria aceasta a omenirii deja are înregistrate atâtea cazuri pentru această paradigmă. Date economice arată că economia ucraineană (da, PIB-ul) a crescut în ultimii cinci ani, în timp ce a Rusiei a stagnat. Și Ucraina încă nu e țara care să dea frâu liber practicilor capitaliste. Această țară încă are multe întreprinderi de stat.

Dar să venim în țara noastră, Moldova, că de ea ne doare inima. Moldova încă tot are prea multe întreprinderi de stat. Mie ele nu-mi trebuie, dar nu e secret că ele generează bani pentru politicieni. Da, ilegal. Eu așa și nu înțeleg de ce în Moldova încă nu se vinde străinilor pământul ca o marfă obișnuită. Da, știu, mentalitatea sovietică.

Și la asta am dorit să ajung. Actualii guvernanți, sub umbrela Partidului Socialiștilor, încă mai persistă în ideea că puterea politică este jinduită pentru a-ți crea scheme de venituri ilegale și pentru a fi protejat de justiție pentru acțiuni de acest tip. Iată de unde popularitatea ideii de stârpire a corupției în agențiile guvernamentale pe care a îmbrățișat-o PAS-ul. Socialistul Dodon nu poate înălța stindardul combaterii corupției, există prea multe clipulețe pe internet.

Cu certitudine, eu nu-mi pun nicio speranță în ”oamenii buni” ai PAS-ului că vor face mare brânză în această direcție sau că ei ar fi ”îngeri cu patru aripi”. PAS-ul nu este decât un partid episodic în lanțul dialectic care teoretizează lupta moldovenilor cu întunericul barbar, care la această etapă are formă de corupție a guvernanților. Și chiar dacă și PAS-ul nu va reuși să diminueze corupția politică, însăși înflăcărarea spiritelor pe acest subiect tot e ceva pozitiv. Barbaria moldovenească acum este întruchipată de politicianul care își vede jobul ca pârghie de căpătuire, dar el în campanie a mințit, promițând fericirea universală.

Că în parlament au ajuns și încă vor ajunge partide cu politicieni corupți nu vorbește decât despre faptul că moldoveanul ordinar încă nu a decis să-și scoată corupția din conștiința proprie. El încă nu consideră că este imoral să furi de la stat, adică de la contribuabil. Politicianul nu rezolvă probleme de morală ale alegătorului, el îi folosește slăbiciunile.  

      

   

 

 

 

"Post" din "post-adevăr" e de la post-modern (1)

Un obiect vremelnic este apreciat 

mai mult înainte de a fi posedat 

şi începe să-şi demonstreze inutilitatea 

în momentul în care îl obţinem 

deoarece nu ne mulţumeşte sufletul. 

-- Fericitul Augustin

Acest cuvânt -- "post-adevăr" -- este de factură recentă. Mai ales a fost folosit în campania electorală din 2016, mai ales de Trump. Pentru a-l înţelege mai bine îi vom prezenta inamicii, adică antonimele şi acestea sunt "adevărul" şi mai ales adevărul bazat pe cercetarea ştiinţifică, adică pe empirism, raţiunea şi bunul simţ. 

Prietenii lui sunt emoţia, minciuna, ştirea falsă. 

Rădăcinile lui pătrund hăt în teoria relativităţii a lui Einstein: "Totu-i relativ!"  

Acum, teoria aceasta "totu-i relativ" sau "şi opinia ta e corectă şi opinia lui de asemenea" a fost preluată de alte domenii decât fizica şi acolo au început să-şi dea arama pe faţă. 

Teoria aceasta consună minunat cu agenda post-modernismului, care este bricolaj, adunătură de tot soiul. În literatură sau artă e OK -- stârneşte interesul şi curiozitatea. Dar nu se potriveşte post-modernismul cu ştiinţele exacte, în industria de făcut avioane sau de măsurat parametrii de întreţinere a vieţii. 

Ce este post-modernismul dacă nu luarea la mişto a oricărei teorii ajunsă la gradul de metateorie. Meta-naraţiune cum ar fi marxismul, freudismul sau creştinismul. Post-modernismul le ia pe toate în derâdere, le priveşte cu dispreţ şi împrumută din fiecare elemente pentru a-şi realiza operele sale. 

Procedeul merge relativ uşor în artă, filosofia încă îl mai testează să vadă dacă e bun la ceva, dar relativitatea e inadmisibilă în dogmatica religiei şi ştiinţei. Inclusiv deoarece, zice Hegel, în morală nu există progres şi 2+2 imposibil să facă 5. 

Totuşi, post-adevărul merge de minune în politică şi în declaraţiile politice şi asta deoarece omul mediu, simplu, nu are timpul şi discernământul pentru a analiza suficient discursul politic. Omul simplu iubeşte poveştile şi naraţiunile şi, când acestea îi sunt spuse de la televizor, internet sau miting, el le crede pentru că vrea să le creadă. 

Aşa a ajuns Trump liderul lumii libere şi aşa şi-au pus pe umeri britanicii meteahna Brexit-ului. 

Venind în Moldova, putem cu uşurinţă observa că majoritatea politicienilor care s-au perindat la putere în ultimii 30 de ani au fost propulsaţi de marea dorinţă a poporului simplu de a avea un tătucă bun care să le spună povestea dorită de mase. 

Americanii s-au dezmeticit că au dat în bară şi peste un an vom verifica ipoteza. La fel şi cu britanicii. Şi bravo moldovenilor din Chişinău care au înţeles în patru luni că "balaurul"-Plahotniuc cu care i-au speriat politicienii din PPDA în electorala din februarie 2019 nicidecum nu înseamnă automat profesionalism la cârma cetăţii de scaun.

Iată cu aşa chestii post-moderne ne vom ocupa în secolul acesta din care a trecut aproape o cincime. Vreun oarecare politician va spune vreun post-adevăr, masele îi vor da timona, apoi oponenţii acestuia îi vor da pe faţă minciuna în formă de post-adevăr, după care respectivul politician va fi măturat de la putere. 

... adevărul este că deţinerea puterii politice de către mai marii zilei şi în trecut era temporară, ei, dar în secolul post-modernului, post-adevărul nu putea să nu aibă vreun amestec în teoria şi practica politică.   

... a, şi despre citatul Fericitului Augustin. Eu cunosc o mulţime de chişinăuieni care şi-au pus speranţa în liderul PPDA în iunie 2018, dar, când au văzut de ce este acesta în stare în 2019, au votat cum au votat.

Deci, post-adevărul nu-i altceva decât minciună şi post-modernul nu-i altceva decât o hlizire muierească.  Bun la desfătare, dar inutil când vine vorba de ceva serios. 

De ce transcendentalul contează

"Existențialismul nu este

până într-atât de ateist 

încât să încerce din răsputeri 

să arate că Dumnezeu nu există. 

Mai degrabă, acesta declară că 

chiar dacă și Dumnezeu ar exista, 

aceasta nu ar schimba ceva."

Jean-Paul Sartre / 1905-1980 /

Existențialism și Umanism. 1945

Dragi prieteni, până ne punem de acord cu ce înseamnă transcendental voi începe cu o constatare simplă: istoria este plină de exemple când din momentul ce o națiune a preluat sau a inventat o concepție despre lume -- cel mai des codificată într-o nouă religie sau mai rar filosofie -- în viața acelui popor a urmat o perioadă de prosperitate și vigoare.  

Permiteți-mi câteva pilde binecunoscute: poporul evreu, Moise, elaborarea în detalii a religiei iudaice, rezultatul a fost cucerirea Țării Canaanului. 

Mohamed, islamul, coranul, rezultatul a fost cucerirea Orientului Mijlociu și chiar și mai mult, astfel încât califatul islamic se întindea la o mie de ani după Hristos din Spania până în India. 

Protestantismul a dat bogație și putere Angliei începând cu domnia Elisabetei I în secolul 16, iar 400 de ani mai târziu a transformat Statele Unite în superputere globală, iar unii afirmă că deocamdată SUA sunt unica superputere globală, după colapsul URSS, care deși avea o armată și dotare compartabile cu cele ale americanilor, sărăcia i-a jucat festa. Deci, ceva nu era în regulă cu filosofia-religia acelei țări. 

Trebuie să accentuez că și filosofia poate declanșa ascensiunea unei națiuni. Să nu uităm că Alexandru Macedon l-a avut ca mentor pe cel mai înțelept bărbat al vremurilor sale, Aristotel. 

Și iarăși, multe exemple ne arată că moartea civilizațiilor survine, după moartea spirituală a societăților. Decandența romană; Constantinopolul a căzut după ce clericii acestuia s-au pus de acord cu dogmatica catolică și anume la capitolul că Sfântul Duh purcede și din Fiul (filioque). Deși empiric care este adevărul nu se poate determina, ceea ce e important pentru prezentul text este devianța de la doctrina religioasă sau filosofică.

Mai vreau să menționez sorțile pe care le-a avut Cartagina și civilizațiile amerindiene. E cunoscut că acelea practicau sacrificiul uman și chiar infantil. La fel ca popoarele din Canaan: Interpretarea teologică este că Yahve le-a dat pe mâna evreilor din cauza degradării morale oribile ale canaaniților.  

Așadar, ce vreau să spun în concluzie: istoria ne arată că Fortuna se arată generoasă cu națiunile care își stabilesc rigid niște principii morale și etice, fie că acestea decurg din religia lor sau din filosofia lor. Și respectă aceste norme. Uniunea Sovietică a căzut după ce în anii 1980 nimeni nu mai credea în valabilitatea ideilor transcendentale ale lui Marx despre sosirea comunismului ca paradis terestru. 

Toți au început să fure -- unii de la kolhoz, alții de la fabrică --, știm cum era că majoritatea din noi trăia pe atunci. 

Este ambiția mea să abordez probleme pe care guvernul nu le poate soluționa. Statul actual, Republica Moldova, nu poate ordona cetățenilor să-și aleagă o religie sau o filosofie și să le practice. Dar eu pot. 

Voi numi transcendental ceea ce nu este pământesc, mundan, lumesc, material. Ceea ce este spiritual și inteligibil, dar nu senzual. Inaccesibil celor cinci simțuri. Deci, nici nu poate fi vorba de salarii și pensii majorate și tarife scazute. 

E vorba despre etică și morală și că acest domeniu vast este studiat atât în filosofie, cât și în teologie, ceea ce e important de reținut este faptul că ceea ce religia numește păcat, filosofia numește irațional, dar într-un final tot aia e.  

Ia o carte de autoperfecționare, ia Biblia, ia Republica lui Platon și fii sigur că ai făcut primul pas. Nu trebuie politici guvernamentale, nici organizații neguvernamentale. 

Pasul doi e mai greu de realizat: dar trebuie noi, moldovenii,  într-un sfârșit, să începem a glorifica nu bogăția, BMW-ul și borcanele cu conservături din beci, ci aspectul spiritual al personalității.

Nu zic că nu o facem, dar rezultatele nu se văd. Mai rău: se văd rezultatele proaste. Ia uitați-vă cine sunt în marea lor majoritate politicienii zilei de azi! Puțini dintre ei merg în politică nu pentru funcții, paraîndărături (procent din contractele de stat) și nu pentru protecție de dosare penale. Asta este elita noastră politică și este icoana morală a societății. Oare nu alegem noi oamenii cu care ne asociem mental?  

Iar la citatul lui Sartre voi para cu un citat dintr-un alt filosof francez, Voltaire: ”Dacă Dumnezeu nu exista, atunci El trebuia inventat”. Iată asta și vreu să spun: pentru a merge înainte ai nevoie -- atât ca individ, cât și ca popor -- de ceva transcendental, iar Divinitatea este cea mai bună candidatură în acest sens. Unii chiar îndrăznesc să afirme că Ea, Divinitatea, a creat Universul acesta al nostru, așa că închei cu un al treilea filosof francez, Pascal Blaise, și anume cu renumitul său pariu. Căutați-l pe internet că noi doar în era lui trăim. 

Citește și: 

Ce-i asta “lumea rusă”, o nouă civilizaţie sau ce?

99 de cumătri nu ştiu "Tatăl Nostru..." (6)

Cumătra cea agnostică

Dificultăţile moldovenilor cu Decalogul

Cum să te diferențiezi de fosta

Nu sfârşise vorba bine şi altul a sosit şi a spus: "Feciorii tăi şi fetele tale mâncau şi beau vin în casa fratelui lor mai mare,Şi iată că un vânt puternic s-a stârnit dinspre pustiu şi a izbit în cele patru colţuri ale casei şi casa s-a prăbuşit peste tineri şi ei au murit. Şi am scăpat numai eu singur şi am venit să-ţi dau de veste".Iov 1:18-19

Dragi prieteni, moldovenii poate au timp să aștepte 100 de zile pentru a începe să pună note actualei guvernări, dar când vezi că începe să mocnească focul, nu știu dacă e înțelept să aștepți 100 de zile să vezi dacă va fi incendiu. 

Toată mitologia asta a lor cu ”eliberarea statului capturat” poate să impresioneze copiii și bunicii, dar observatorii procesului politic de un sfert de secol au imunitate la fanfaronade. 

Zăngănitul din lănci al actualilor guvernanți că ei vor pune hoții la pușcărie cetățenului simplu nu-i aduce nimic în frigider, cum încarcerea unui fost premier nu a adus miliardul înapoi. 

Ceea ce mă interesează pe mine la o (nouă) guvernare este economia și tarifele și prețurile și salariile și inflația. Ce vrea să facă guvervnarea ACUM-PSRM? Să majoreze impozitele? Eu nu-s economist, dar bunul simț îți spune că majorarea impozitelor conduce la mai puține defalcări în buget. Eu am în preajmă două magazine alimentare și la cel cu prețurile mai mici întotdeauna e coadă, iar la cel cu prețurile mai mari rar de se încumetă să intre cineva. 

Ce vor să facă noii guvervanți? Să anuleze tichetele de masă. Mă, aiștia lovesc în primul instinct animalic -- mâncarea. Cei care se plasează în opoziție nu trebuie să facă eforturi pentru a-i găsi handicapuri actualei guvernări: e suficient să-i monitorizeze mișcările. De fapt, o face întreaga societate, asta e ușor în Era IT. 

Să vă dau niște exemple care să ilustreze că dialectica lui Hegel nu predică progresul permanent, dar și ajungerea la punctul culminant de unde începe regresul. 

Mohamed a încercat să inventeze ceva mai bun decât creștinismul, și la o distanță de 1300 de ani țările musulmane sunt mai puțin dezvoltate decât cele creștine. 

Marx s-a bazat pe dialectica lui Hegel atunci când a profețit survenirea socialismului și ulterior a paradisului comunist și occidentalii l-au interpretat critic și au construit societăți prospere, iar bolșevicii au ucis zecii de milioane de proprii cetățeni. 

Stai, că e valabil și pentru Moldova. Voronin a desființat județele și a facut 30 de raionele pitice și neputincioase, în plin proces de urbanizare a țării: moldovenii se mută peste hotare sau la Chișinău. Idila rustică e bună la beție, dar realitatea dură îți sugerează că trebuie să locuiești cât mai aproape de locul de muncă.

Dar nu mai era niciun argument economic și social pentru a se reveni la raioane: cuvântul ”județ” îi otrăvea spiritul românofob al liderului de atunci. 

E de la sine înțeles că actuala guvernare se deosebește de guvernarea Partidului Democrat. Mai mult: guvernanții actuali caută să se diferențieze din răsputeri. Ei ar putea folosi rațiunea și ar putea face mai bine decât Plahotniuc. Dar deocamdată nu se poate vedea decât acțiuni declanșate de sete de răzbunare și dorință de distrugere doar de dragul schimbării.    

Că tot au trecut vreo 40 de zile din cele 100, acest text se dorește a fi înțeles ca o corectare de curs: cetățeanul nu așteapta de la guvervanți să vadă cât de stulburatici sunt, ci cât de grijulii socialmente și buni zidari sunt. 

Iar miturile astea despre uciderea balaurului ei și le pot spune înde ei la petrecerile lor. Societatea îi va taxa după creșteri sau descreșteri în domeniul job-urilor și salariilor. Că zice Nietzsche undeva: în lupta cu balaurul ia seama să nu te transformi tu însuți în balaur. 

Societatea civilă ca vornicică

Cel ce are mireasă este mire, 

iar prietenul mirelui, 

care stă şi ascultă pe mire, 

se bucură cu bucurie de glasul lui.

Ioan 3:29

Dragi prieteni, că tot a început sezonul nunților în Moldova, nimic nu se compară cu niște vornicei de treabă. ”Cu alai domnesc nunțile se leagă”, iată că-i fixat și-n renumita piesa a lui Dolgan și Catharsis. Acum se obișnuiește angajarea unor dansatori pe rol de vornicei, dar pe vremea când eram eu mic și locuiam în sat, apoi rolul de vornicel/vornicică la nuntă era pregnant nu șagă. 

Iar acum să reflectăm ce-i mișca pe acei tineri să se etaleze în așa rol? Bineînțeles își ajutau și onorau prietenii care se căsătoreau, dar mai utilizau și oportunitatea de a se manifesta, de a se deschide lumii și a se căsători la rândul lor. Deci, ca de fiecare dată, datoria este mai bine realizată dacă există și un interes personal. 

Așa că uitându-ne la organizațiile acestea neguvernamentale de la Chișinău -- permanent criticate că sunt grantofage, adică mănânca banii donatorilor externi -- nu am putut să mă abțin de la observarea unei similitudini. În efortul lor de susținere a partidelor de opoziție, ele seamănă cu niște vornicele. De fapt, ele afirmă sus și tare că nu vor ”să se căsătorească”, adică să ajungă la cornul abundenței conotat de faptul-de-a-fi-la-guvernare. 

...deși când te uiți că unii reprezentanți ai onegeurilor și think-tank-urilor s-au înfruptat din beneficiile contingente aflării la guvernare...  Imediat ți se duce gândul că umblă cu cioara vopsită acești onegiști și caută oameni buni dar simpli pentru a le istorisi balada lor despre corupție și dictatură și a le pleoști snoava că totul se poate schimba, dacă vor fi votate partidele ”corecte”. 

Revenim la nuntă pentru a observa o nouă asemănare dintre aceasta și o bătălie. Moldovenii chiar așa și numesc lăturașii: oastea mirelui, oastea nunului... Și ne aducem aminte că în mișcările lor de cucerire, armatele întodeauna erau însoțite de femei ”tinere și frumoase” cu care soldații își mai țineau de urât între bătălii. Soldații aveau tot ce le trebuia acestor femei: bani (doar primeau soldă), mâncare și băutură, dar unei femei ce-i mai trebuie? 

Membri ai mișcării Occupy Sarai

Chiar și sultanul turc Suleiman Magnificul când a pornit să cucerească Viena în sec. 16, și-a luat în călătorie un șir de obiecte sctrict necesare cum ar fi și haremul de 200 de cadâne. 

Ce legătură au acestea cu onegeurile de la Chișinău? Niciuna. Pur și simplu nu am putut rezista similitudinii izbitoare.      

  

România n-o să ne lase în pace

Ceea ce nu au relatat televiziunile unioniste ProTV și TVR despre ”agresarea unioniștilor” la Vatra de către mascații moldoveni este că demonstranții au blocat  acolo drumul de importanță  națională Chișinău-Ungheni. Despre aceasta am aflat mai târziu dintr-un comunicat emis de Ministerul de Interne al Republicii Moldova.  

Bineînțeles că al lor ”marș al unirii” în al lor ”an al centernarului” ar fi rămas neobservat, dar nu e acesta scopul unei astfel de manifestații. Ea trebuie să fie însoțită de scandal care poate fi provocat foarte ușor dacă încalci legislația țării în care ai de gând să te manifești. De ce s-au dedat ”unioniștii pașnici” -- și aici îmi apare în imaginație George Simion -- la acțiuni care contravin legii Republicii Moldova este clar: pentru a-și atrage atenția presei. Iar presă care își pune ca scop să ilustreze slăbiciunea sau agresivitatea autorităților moldovene -- deci, trebuie renunțarea la ele în favoarea celor de la București sau în favoarea politicienilor de centru-dreapta sau unioniști de la Chișinău -- este câtă frunză și iarbă în R. Moldova. 

Acum să ne imaginăm că vreo 50 de cetățeni moldoveni ar merge în România și ar face scandal la vamă și ar bloca vreun drum important în România. Cam cum crezi: ce reacție ar stârni din partea societății și autorităților? 

Bineînțeles că românofonii din R. Moldova sunt de etnie românească: ceea ce se naște din dac și roman se numește român. Este științific că limba este română. Da, avem istoria și cultura comune. Dar nu înțeleg de ce românofobii din R. Moldova și unioniștii din R. Moldova și România merg până la punctul că trebuie să urmeze neapărat și lichidarea R. Moldova ca stat. 

Nu e greu de deslușit că partidele unioniste și PASDA s-au dedat la dezmățurile din ultimul timp având în vedere alegerile parlamentare din R. Moldova din februarie 2019. Ei doar nu pot majora salarii și construi drumuri. Tot ce pot ei face e să excite psihicul oamenilor buni dar simpli cu false probleme cum ar fi cea a unirii. Și nu sunt singuri: de cealaltă parte și ortacii (consilierii) lui Dodon vin cu ”masuri de protecție și consolidare” a limbilor moldovenească și rusă. Societatea moldovenească a demonstrat întodeauna că pedalarea pe frica/ura interetnică, răscolirea celor mai funciare instincte asigură voturi. 

Laura Epuraş, prima şi singura femeie jandarm călare din România

Să nu uităm însă de contextul mai larg al obiectivelor naționale ale României. După ce s-a văzut alipită la UE și NATO, clasei politice românești i-a mai rămas un singur țel pentru beatitudine: ”revenirea la vechile hotare”, adică dizolvarea-asimilarea Republicii Moldova de pe mapamond. Niciun politician român nu va recunoaște acest lucru cât se află la guvernare, dar revine la el imediat ce ajunge în tabăra opoziției. Nu există disensiuni față de alipirea Basarabiei în interiorul elitei politice de la București. 

Ce vom face noi, cei care văd Moldova ca o țară modernă, europeană, emancipată, democratică și INDEPENDENTĂ? Vigilenți, vom accepta cadourile Bucureșiului sub formă de autobuze școlare și reparație de grădinițe. Ba chiar mai putem face front comun în forurile internaționale. Ba chiar ne putem interconecta energetic. 

Dar noi trebuie să curmăm din start orice aluzie, orice glumă, orice dovadă de genul ”ce stați, uăi moldoveni, și voi acolo singuri, mai bine veniți sub noi”.  

Dacă Rusia este prima țară căreia nu-i place că Moldova se apropie de Uniunea Europeană, apoi România este prima țară căreia îi displace independența noastră. 

Nu-i așa că-i foarte greu să fii român românofon, dar nu și unionist?
    
citește și:

Chestiunea lingvistică-i ca şi rezolvată

Stabilitatea impermanenţei (Inclusiv despre şcolile de limbă rusă)

Este OK să nu vorbeşti decât româneşte în R. Moldova

Protestatarii de la '91 și fanfaronii de duminică

Sub cuvânt de adevăr și de bine comun, 

falșii patrioți sună în toate părțile, 

și în sânul gloatelor se găsesc oameni buni, 

însă slabi la minte, care se exaltă la vorbele lor, 

se răspândesc prin țară și 

tulbură conștiința concetățenilor.

(Alecu Russo)

...mi-a aduc aminte că la școală percepeam clasicii, cronicarii și domnitorii ca personaje din poveste. Acum ca înaintași. 

Toate ca toate: ei, dar de unde știa ”ostașul propășirii” la anul 50 al secolului XIX că vor veni la Chișinău niște ”distribuitori de demnitate și adevăr” și vor perverti ”oamenii slabi la minte”? 

Declararea independenței la 27 august 1991 avea ceva solemn și înfricoșător în sine. Ne temeam de KGB, dar așa mergeam la proteste. De aceea, când PASDA și acoliții se rățoiesc acum cu așa denumiri ca ”Marea Adunare Națională”, ”Marele Consiliu al Marii Adunări Naționale”, gestul îți trezește scârbă. 

În 1991 aveam de înfruntat imperiul sovietic al răului. Iar acum contra la ce se mobilizează pasdiucii? Contra actualei guvernări care deja a fixat data alegerilor parlamentare? Contra anulării unor alegeri fraudate cu bunăștiință de candidat, ca să aibă motiv de a scoate lumea în stradă? 

Încă un citat din ”Studie moldovană” (1851-52) a aceluiași clasic: ”-- Moldova s-a schimbat în 16 ani din talpă până în vârv: limbă, haine, obiceiuri, până și numele... nu mai sîntem moldoveni, ce romani”. Iarăși, ca în ziua de astăzi, dacă luăm anul 1991 ca punct de reper. 

Da, vorbim mai corect românește. Suntem români în primul rând pentru că așa e științific, dar suntem moldoveni pentru că așa ne e cetățenia. Obiceiurile și-au pierdut din consistență, fiind conștientizate, dar au trecut la a fi practicate în ansamblurile folclorice, după procesare etnografică. 

...e foarte greu de demonstrat că nu e posibilă fericirea în actuala Republica Moldova, dacă îți pui scopul să o atingi. Zilele acestea Euronews a relatat că lumea pleacă pe capete din așa țară membră a UE ca Grecia. Nuu, patriotismul e o valoare și un ideal mărețe. Dar el e rezervat rataților, nu oamenilor care pot face mai mulți bani și beneficia de condiții de trai mai bune în altă țară. 

Acum să ne întoarcem la ”oamenii buni, dar slabi la minte” ai lui Russo. Aceștia au fost gloata care le-a asigurat prezența în masă tuturor ”liderilor patrioți” de centru-dreapta, care i-au înșelat cu devotament de nezdruncinat. Regulă de marketing: nu încerca să convingi cu rațiunea adolescentele și bătrânii conservatori, pentru că ei trăiesc în lumea idealurilor. A lui Platon. Nu Veaceslav.  

Cum spuneam, în 1991, mergeam la proteste temându-ne de KGB și de siberii... Iată acum FSB-ul (urmașul KGB) ”ne ajută” să facem manifestații. Recruții săi moldoveni elucubrează patriotardic la tribune împotriva regimului și ”dictatorului”.  

Sfânta inocență a oamenilor buni, dar slabi de minte! Pe câțiva îi cunosc personal. Se plâng că nu li se dă libertatea cuvântului, și când li se dă, încep aceleași perorații ale liderilor pasdiuci, principalul argument fiind: ”d-apoi așa a spus maia năstase la jurnal tv”. 

Numai să nu fiu înțeles că eu descurajez ”oamenii buni”, dar slabi... să meargă la proteste. Dar -- subiectiv -- mă doare că acceptă să fie conduși de niște pasdiuci. 

citește și: 

Riscul „emergent” de a pierde capitala

Votul mixt explicat noilor hegelieni

Despre fraza "Maia era să piardă mai mult..."

În sfârşit! Revin protestele!

Chestiunea lingvistică-i ca şi rezolvată

(R) Obscure Tech

Dragi prieteni, am eu o impresie de care m-am molipsit citind reţele de socializare că rusofonii din R. Moldova CRED că românofonii majoritari le-ar impune să înveţe limba de stat, numită şi oficială, numită şi moldovenească şi română. Şi iată anume pentru a scăpa de această imaginară persecuţie aceşti concetăţeni rusolingvi ar dori oficializarea limbii ruse. Că ei se simt discriminaţi, au un disconfort aşa... 

Dar eu le spun: Nu, nu este nicio obligaţie. Dreptul de a fi ignoranţi vă este garantat. 

DAR! 

Dacă tu vrei să devii politician sau om de stat, sau consilier sau deputat, cum vei putea activa fără să cunoşti limba de stat? Cum vei comunica cu cetăţenii şi jurnaliştii (care toată ziua pândesc politicienii să facă gafe)? Nu vezi cum se uită toţi ca la o arogantă la guvernatorul regiunii autonome?! Sau la deputaţii pentru care contribuabilul plăteşte să le fie traduse discuţiile din plenul Parlamentului? 

Bine, nu vrei să fii politician, vrei să fii om de afaceri, comerciant. Cum vei opri frustrarea compărătorului/clientului, dacă acesta va înţelege că NU doreşti să vorbeşti pe limba lui? Credeţi-mă e fapt că mulţi moldoveni renunţă la posibile tranzacţii dacă simt că miroase a şovinism. Tu vrei să-ţi vinzi marfa/serviciul ca să iei banii clientului sau vrei să-i arăţi că eşti reprezentant al unei "mari puteri nucleare"? 

Bine, nu vrei să fii om de afaceri/vânzător, oricum, un potenţial angajator pe cine va prefera: pe un viitor angajat care cunoaşte limba oficială şi posibil altele, sau pe unul care nu o posedă? 

Aşadar, cine şi cui îi face impuneri lingvistice? 

Şi apoi, să nu uităm, că limba rusă poate fi oficializată în R. Moldova doar cu tancul. Întotdeauna aşa a fost. De bună voie, dragi concetăţeni din cadrul etniilor minoritare, vă daţi seama şi voi că aceşti catâri (noi, moldovenii, ştim că aşa ne numiţi) au ceea ce se numeşte elită. Inclusiv intelectuală.   

Da, eu ştiu că românofobii -- care consideră că este patriotic să accepţi prezenţa militară rusească pe teritoriul patriei tale, asta numind ei "a fi statalist-moldovenist" -- vă bat pe umeri şi vă încurajează speranţele. Numai că tot ce le reuşeşte e să obţină etichete de mancurţi. 

Şi mai e o întrebare de control: doar ruşii care se mută ca migranţi în ţări occidentale se adaptează şi învaţă limbile acelor ţări. Care îi problema cu R. Moldova? Voi doar nu doriţi ca noi să credem că voi ne consideraţi inferiori!!

Şi încă două răspunsuri simple la două întrebări identitare care chinuie membrii inculţi ai societăţii. 

a) dacă suntem de acord că moldovenii ca etnie au provenit de la romani şi daci, românii de la care popoare antice au provenit? 

b) dacă lingviştii îţi spun că numele corect al limbii de stat a R. Moldova nu este briceneana, nici cahuleana, nici moldoveneasca, dar româna, tu de ce crezi concluziile ştiinţifice ale taximetriştilor şi frizeriţelor?  

Şi nu toţi cei care se identifică drept români în R. Moldova sunt necesarmente şi unionişti. Un filosof de-al nostru din Ardeal, Emil Cioran, mai nihilist aşa, zicea că "nu trăieşti într-o ţară; trăieşti într-o limbă. Aceasta-i ţara noastră, patria noastră -- nu este alta". 

... Acum 26 de ani, R. Moldova începea tranziţia de la socialism la capitalism şi să zică acum cineva că nu suntem stat capitalist, plus că şi problema de oficilizare a limbii române a fost rezolvată între timp. Aproape, că-i proces mai de durată.       

citeşte şi: 

Stabilitatea impermanenţei (Inclusiv despre şcolile de limbă rusă)

Este OK să nu vorbeşti decât româneşte în R. Moldova

"Unire! Unire!" Iată când va fi

De ce migranţii moldoveni ar fi ceva?

(R) Pro TV

Am zărit un clip social care rulează la televiziunile moldoveneşti în ultima perioadă şi care vrea să schimbe atitudinea societăţii moldoveneşti faţă de femeile care lucrează peste hotare. În Italia. Ca badante. Femei de casă. 

Protagonista, o blondă grasă, sugerează acolo că aceste femei ar ţine pe umerii lor dolofani copiii, soţii şi ţara. 

Că gastarbeiterii moldoveni vor să fie consideraţi fie eroi, fie semi-eroi e de înţeles, dar să fie asta oare aşa?

Eu cunosc un singur gastarbeiter moldovean care îmi inspiră întrucâtva respect: e Sergiu Cioclea, care, după ce ajunsese în marea finanţă internaţională, a fost desemnat să-şi pună iscălitura pe bancnotele moldovenilor. Ceilalţi, mulţi, construiesc la Moscova şi spală în Italia, hai să nu ne ascundem după deget. 

Lauda lor că trimit remitenţe acasă nu este lipsită de temei, dar, spre deosebire de noi care plătim impozite cu regularitate aicea în ţară, lucrătorii migranţi moldoveni se pot prevala de dreptul de a nu trimite remitenţe, dacă nu pot sau nu vor. Şi apoi din aceste transferuri impozitele nu vin decât indirect, să zicem, dacă rudele lor din Moldova doresc să cumpere ceva...

Iar în ce priveşte susţinerea soţilor şi copiilor, aici e mai simplu -- psihologii nu o să-mi permită să mint -- copiii au nevoie de mamă pentru a se dezvolta plenar psihologic: la cinci luni, la cinci ani şi la cinsprezece ani. Aşa că la ce bun atâta laudă că ele, aceste badante, trimit bani acasă copiilor, dacă aceştia au nevoie mai mult de altceva, de susţinere psihologică? 

Cu soţii e şi mai simplu: numai cei calici se vor lăsa întreţinuţi, ceilalţi ştiu ei ce să caute şi de cele mai multe ori găsesc. 

Deci, care este fapta eroică dacă aceste femei îşi destramă propriile familii?

Şi nu este adevărat că principala forţă care le împinge peste hotare pe aceste femei este sărăcia. Sunt prestigiul şi invidia: eu ce-s mai proastă decât vecina, decât sora, decât cumătra? 

Culmea este că aceşti eroi şi aceste eroine, care îndeplinesc munci ce nu necesită calificare în ţările-gazde, devin tupeişti. Ei cer de la statul în care nu plătesc impozite să le asigure drepturi electorale. Mai mult, ei cam au o atitudine arogantă faţă de noi cei care am rămas aicea să ţinem ţara. Iată aşa: nişte badante şi nişte stroikari (zidari) cam sunt înclinaţi să creadă că nu este condusă corect ţara în care nu au avut aptidunile de a se realiza.

Ce voi zice la sfârşit? Profesia, ocupaţia este crucială în stabilirea statusului social, aşa că hai să stăm fiecare pe locul lui. Ah, ce bine ar fi condusă ţara aceasta, dar din păcate cei mai buni experţi lucrează pe taxi şi în frizerii!..    

Frământaţi între Epoca de Aur şi Noul Ierusalim

Aurea prima sata est aetas,..

(Ovidiu, Metamorfoze I, 90)

Şi am văzut cetatea sfântă, 

noul Ierusalim, 

pogorându-se din cer 

de la Dumnezeu...

(Apoc. 21:2)

De unde ştia Ovidiu că prima vârstă a omenirii a fost "de aur" cred că nici el nu ştia, dar noi acum ştim: din subconştient -- din copilărie, din mituri. Da, fără nicio îndoială, subconştientul este cel care ne mişcă. Copilăria pentru fiecare este înmagazinată în psyche ca "epocă de aur".

Creştinii de asemenea au epocă de aur, este perioada în care strămoşii Adam şi Eva locuiau Edenul. Ştiind că reîntoarcerea în Paradis este imposibilă, creştinii au inventat Noul Ierusalim, cetatea care coboară de la Dumnezeu şi în care "nu va intra nimic pângărit şi nimeni care e dedat cu spurcăciunea şi cu minciuna, ci numai cei scrişi în Cartea vieţii Mielului". Şi care va apărea după ce "cerul cel dintâi şi pământul cel dintâi au trecut; şi marea nu mai este". 

Aceste două concepte sunt importante pentru că ele sunt directoare în alegerea ocupaţiilor fiecăruia în viaţă: fie că reconstruieşte epoca de aur, fie că zideşte noul Ierusalim.

Politicienii nu pot să nu angreneze aceste îngrijorări ale indivizilor din societate pentru a colecta voturile necesare pentru a accede la pârghiile de guvernare. Şi de aici putem diseca două mari curente care mişcă politicul din toate timpurile şi din toate regiunile. Moderniştii (liberalii) vor să construiască noul Ierusalim, o lume nouă, în care mielul şi leul să doarmă unul lângă celălat, în care să existe prosperitate pentru toţi. 

Conservatorii (nostalgicii) accentuează valorile epocii de aur şi îşi concentrează eforturile pentru a le revigora. Alegătorii aleg între aceste două oferte, pe care tot ei le preiau din propriul subconştient. 

Cele două concepte, luate ca proiecte de viaţă, sunt în relaţie de teză-antiteză unul faţă de altul şi da, pe parcursul vieţii, individul îşi poate schimba radical proiectul şi încă de câteva ori. 

Dar cel mai limpede se vede această frământare în alternanţa partidelor la guvernare. Şi se întâmplă acest lucru din cauza unei slăbiciuni umane: individul simplu nu se poate ţine concentrat prea mult într-un singur proiect: ca şi copilul, care se satură de o singură jucărie şi vrea alta. Apoi se întoarce la jucăria de care s-a săturat. 

Şi nu, nu există nimic raţional în acest comportament: totul este mişcat de subconştient -- de la cel individual la cel societal. 

Nu există nimic raţional în faptul că americanii l-au ales pe Trump în locul lui Clinton, pur şi simplu americanii s-au săturat de conducerea liberală a democraţilor şi au început să dorească altceva. La fel şi britanicii cu ieşirea din UE: s-au săturat, vor altceva. 

La moldoveni e şi mai dramatic: după opt ani de guvernare a forţelor progresiste, care promit noul Ierusalim prin integrarea în UE, sondajele arată o popularitate sporită a forţelor conservatoare, care promit restaurarea URSS -- epoca de aur pentru mulţi moldoveni mai ales alolingvi. S-au săturat, chiar dacă ajutorul din partea Occidentului este uriaş în comparaţie cu cel al Rusiei, care îşi mai menţine armata pe teritoriul nostru. 

Nu putem însă să nu remarcăm că în aceşti opt ani de guvernare pro-europeană, mulţi alegători pro-europeni au şi făcut saltul personal către "noul Ierusalim" -- au emigrat. Şi a rămas în ţară un procent semnificativ de nostalgici după Edenul socialist.

Ar fi bine ca următoarele alegeri parlamentare în R. Moldova să se desfăşoare conform graficului în toamna lui 2018, dar totul depinde de intensitatea intenţionalităţii de schimbare în societate. Şi marea lupta va fi -- ca întodeauna -- geopolitică: între calea spre noul Ierusalim, întruchipat de Occident şi calea spre Epoca de Aur, întruchipat de Rusia.

Oscilarea între est şi vest este blestemul istoric al Moldovei, încă de la descălecarea din 1359. Ceilalţi români au tranşat această confuzie prin aderarea la NATO şi la UE. Românii din R. Moldova sunt ultimii ezitanţi în ce priveşte calea de urmat. Şi iată că asta şi facem acum: reificăm acest sentiment de nu-ştiu-unde-s-o-iau pentru a-l trata cu mai multă expertiză.

Business-ul, de exemplu, este la curent cu acest sentiment de plictiseală a cumpărătorului, de aceea şi operează permanent mici modificări la produs: pentru a-i menţine interesul. După cum e şi cazul recent al unei televiziuni din Chişinău, care nu a făcut altceva decât să-şi schimbe grila, sediul şi să dea afară nişte angajaţi care i s-au dedicat cu trup şi suflet. .... Dar cât tam-tam a făcut!   

Citeşte şi: 

Ce a dorit de fapt femeia lui Lot?