Pentru Neera

de quintus horatius flaccus


Era o noapte-nseninată...
Pe boltă luna fulgera
Sub licărit mai mic de stele
Când Ea iubire îmi jura,

Strângându-mă cu braţe line,
Aşa ca iedera stejarul,
Jurând că dragostea-i va ţine
Cât s-o mai teme lopătarul

Pe mare, iarna, de furtună,
Sau turmele, de lup flămând;
Cât va sufla spre-Apolo vântul,
Prin plete blonde fluturând.

În ochii mei, acum, Neeră,
Descreşti cu noaptea ce o dai
Unui zelos al dezmăţării
Şi nici de zei ruşine n-ai.

Pe tine supărat, ca mâine
De alta mă voi îndrăgi
Să nu mă doară frumuseţea-ţi
Când iarăşi ne-om vedea-ntr-o zi.

Iar tu, alesul ei de astăzi,
De fericire luminos,
Cel care treci pe lângă mine,
Trufaş de-amaru-mi dureros,

Mai stai un pic... oricât să-ţi fie
De mare lanul sau păşunea
Şi Pactolul să-ţi care aur,
Să-ţi scânteieze-nţelepciunea

Ori să-i întreci pe toţi prin farmec,
Ea-n locu-ţi altul va fi pus
Şi te vei stinge de tristeţe.
Ci eu voi râde-atunci nespus!

Carmina I,4 Catre Sestius

de quintus horatius flaccus

traducerea lu N.I.Herescu:

S-a topit cumplita iarna, bate vant de primavara,
funiile trag inmare luntrile de pe uscat,
turma din cosar, plugarul de la vatra au plecat,
campul nu-l mai inalbeste a nametilor povara.

Cum rasare luna, Venus Citereea-ncepe cantul,
mana Gratiilor mandre cu a Nimfelor se prinde
si in hora cu piciorul intr-un tact izbesc pamantul,
iar Vulcan cu fata-ncinsa la Ciclopi cuptoare-aprinde.

Azi cu mirt sa se-ncunune capul nostru parfumat
sau cu flori crescute proaspat din pamantul dezghetat;
azi in luncile umbroase Faunului sa-i jertfesti,
fie ca mioara-i place sau un ied el o sa vreie.

Moartea palida loveste cu piciorul si-n bordeie
de saraci, ferice Sestiu, si-n palatele regesti.
Din sperante mari nimica scurta viata nu alege;
in curand te-o prinde noaptea si pe Mani ii vei vedea

ca si stearpa locuinta a lui Pluto - si din ea
nu vei mai zvarli cu zarul la ospat, sa-alegi pe rege,
[nici pe Lycidas cel fraged nu-l vei admira, el care
astazi mistuie baietii, iara maine pe fecioare].




----- Soluitur acris hiems grata uice ueris et Fauoni
trahuntque siccas machinae carinas,
ac neque iam stabulis gaudet pecus aut arator igni
nec prata canis albicant pruinis.
Iam Cytherea choros ducit Venus imminente luna 5
iunctaeque Nymphis Gratiae decentes
alterno terram quatiunt pede, dum grauis Cyclopum
Volcanus ardens uisit officinas.
Nunc decet aut uiridi nitidum caput impedire myrto
aut flore, terrae quem ferunt solutae; 10
nunc et in umbrosis Fauno decet immolare lucis,
seu poscat agna siue malit haedo.
Pallida Mors aequo pulsat pede pauperum tabernas
regumque turris. O beate Sesti,
uitae summa breuis spem nos uetat inchoare longam. 15
Iam te premet nox fabulaeque Manes
et domus exilis Plutonia, quo simul mearis,
nec regna uini sortiere talis
nec tenerum Lycidan mirabere, quo calet iuuentus
nunc omnis et mox uirgines tepebunt. 20

Leuconoei

carmina I, XI
ad leoconoen

de quintus horatius flaccus

traducerea lui Teodor Naum

Nu cerceta - caci nu se cade ! - o, Leuconoe, ce sfarsit
menira vietii noastre zeii, nu ispiti necontenit
pe zodierii din Caldeea - si rabda orice-ar fi, mai bine !
Au Joe da-ti-a ierni mai multe, au cea din urma pentru tine

e asta care-acuma frange de stanci tireniana mare,
fii inteleapta, limpezeste prin sita vinul in pahare,
scurteaza-ti dupa timp speranta; rea, vremea trece cat vorbim.
Culege ziua cea de astazi: ce va fi maine, noi nu stim.



XI

Tu ne quaesieris (scire nefas) quem mihi, quem tibi
finem di dederint, Leuconoe, nec Babylonios
temptaris numeros. Vt melius quicquid erit pati!
Seu pluris hiemes seu tribuit Iuppiter ultimam,
quae nunc oppositis debilitat pumicibus mare 5
Tyrrhenum, sapias, uina liques et spatio breui
spem longam reseces. Dum loquimur, fugerit inuida
aetas: carpe diem, quam minimum credula postero.

Carmina I, 1 Lui Mecena de Quintus Horatius Flaccus

traducerea lui N.I.Herescu:

Mecena, din tulpina de mari stramosi nascut,
tu care mi-esti si dulce podoaba, mi-esti si scut,

sunt unii care-si afla placerea cea mai mare
tot praful din arena starnind la alergare
si, tinta ocolind-o cu roti infierbantate,
de capata cununa, sunt zei, stapani a toate;

acesta e ferice cand gloata schimbatoare
se-ntrece sa-l inalte la treapta cea mai mare;
acestalalt, cand are hambarele lui pline
cu graul tot ce-n Roma din Libia ne vine.

Pe cel caruia-i place ogorul parintesc
cu sapa sa-l brazdeze, sa-i dai chiar rang regesc
si tot nu-l faci sa taie, pe-o nava cipriana,
a marii Mirtoene intindere vicleana.
Fricos, negutatorul slaveste tihna care
domneste pe intinsul natalelor ogoare,
atata timp cat vantul cu marile se lupta;
apoi, setos de-avere, isi drege nava rupta.

Un altul este vesel vechi Masic sa desarte,
din ziua pentru munca sortita rupe-o parte
si-si odihneste trupu-n tufisuri inverzite,
langa izvorul lenes cu apele sfintite.

Pe multi ii fericeste razboiul, blestemat
de mame, si le place salasul de soldat
si infratitul sunet de trambita si goarna.
De frageda sotie uitand, sub cer de iarna,
nopteaza vanatorul cand cainii simt vreo ciuta
sau cand mistretul cade in plasa fin tesuta.

Pe mine ma uneste cu zeii iedera
menita inteleptele frunti a-ncununa,
pe mine codrul reavan si hora cea usoara
a Nimfelor cu Satiri de gloata ma separa,
cat timp Euterpe zice din flaut si-o canta
din lira lesbiana si Polyhymnia.

Iar daca-o sa ma numeri cu-ai lirei barzi maiastri,
cu fruntea, de mandrie, ma voi lovi de astri.




Maecenas atauis edite regibus,
o et praesidium et dulce decus meum,
sunt quos curriculo puluerem Olympicum
collegisse iuuat metaque feruidis
euitata rotis palmaque nobilis 5
terrarum dominos euehit ad deos;
hunc, si mobilium turba Quiritium
certat tergeminis tollere honoribus;
illum, si proprio condidit horreo
quicquid de Libycis uerritur areis. 10
Gaudentem patrios findere sarculo
agros Attalicis condicionibus
numquam demoueas, ut trabe Cypria
Myrtoum pauidus nauta secet mare.
Luctantem Icariis fluctibus Africum 15
mercator metuens otium et oppidi
laudat rura sui; mox reficit rates
quassas, indocilis pauperiem pati.
Est qui nec ueteris pocula Massici
nec partem solido demere de die 20
spernit, nunc uiridi membra sub arbuto
stratus, nunc ad aquae lene caput sacrae.
Multos castra iuuant et lituo tubae
permixtus sonitus bellaque matribus
detestata. Manet sub Ioue frigido 25
uenator tenerae coniugis inmemor,
seu uisa est catulis cerua fidelibus,
seu rupit teretis Marsus aper plagas.
Me doctarum hederae praemia frontium
dis miscent superis, me gelidum nemus 30
Nympharumque leues cum Satyris chori
secernunt populo, si neque tibias
Euterpe cohibet nec Polyhymnia
Lesboum refugit tendere barbiton.
Quod si me lyricis uatibus inseres, 35
sublimi feriam sidera uertice.