Domnilor academicieni, sorry, dar cam de ce existaţi?

Dragi prieteni, am de gând să trăsnesc o analiză structural-funcţională sistemului de cercetare academică în R. Moldova de să-mi periclitez eventualul titlu de doctor de care nu am nevoie. 

Nişte apodictice, ca aperitiv: Moldova este atât de avansată în domeniul cercetării academice încât a întrecut cu mult Statele Unite unde nu există o academie. 

Lumea a intrat de cel puţin două decenii deja în Era Post-Industrială, care este sinonimică cu Era Post-Modernă, Era Informaţiei, Era Cunoştinţelor, Era Tehnologiilor Informaţionale (IT). 

Angajaţii din domeniul IT şi telecomunicaţilor deja de un an au în Moldova salarii medii de 10 000 de lei - deţin întâietatea - şi au detronat în acest sens angajaţii din sfera financiară, care s-au aflat pe primul loc la acest capitol cel puţin 15 ani.          

Bogaţia naturală a Moldovei este solul (fertil ca în Mesopotamia) care ne permite să creştem aşa pătlăgele încât cel mai bicisnic fruct sau legumă de la noi este mai gustoasă şi chiar are gust, în comparaţie cu cele mai frumoase la văz analoage de-ale lor din Statele Unite, unde, dacă nu te uiţi nu ştii ce bagi în gură - gogoşar sau ridiche - pentru că toate au acelaşi gust, adică nu au niciun fel de gust. 

Nu avem energie care să provină din zăcăminte fosile. 

Şi de aici putem contura trei ramuri principale ale economiei naţionale pe care urmează să le dezvoltăm în acest secol: agricultura şi industria alimentară, sectorul IT şi sectorul energetic. 

Respectiv şi domeniile cheie în cercetare trebuie să fie acestea şi este suficient ca statul să finanţeze activitatea a trei institute de cercetare, nu a unei ditamai academii, cu preşedintele acesteia ca membru din oficiu al guvernului. Precizez: nimic personal împotriva academicienilor per se. RESTUL POATE FI TRANSFERAT ÎN UNIVERSITĂŢI. 

La moment, aş percepe Academia de Ştiinţe asta a noastră ca un lux inutil, ca un mărgăritar în râtul porcului, ca o maimuţăreală-fandoseală de-asta de-a noastră moldovenească, aidoma unei firme falimentare, care nu-i aduce venit proprietarului, dar îi gâdilă vanitatea. Aidoma unui titlu de doctor unui imbecil care face trei greşeli în cuvântul "mama". Nu încercaţi să mă convingeţi că nu, că eu doar tot în această ţară trăiesc de-o bucată de vreme. Eu mai ştiu - şi voi ştiţi - că există zeci, dacă nu sute de "cercetători" moldoveni care vin dimineaţa la institut, răsfoiesc reviste, privesc pe geam şi numără zilele până la salariu.      

Eu înţeleg paradigma moştenită de la sovietici: universităţile pregătesc cadre prin transfer de cunoştinţe de la profesor la discipol, institutele academiei se ocupă de cercetare. În Era IT în care trăim nu mai este un deficit de cunoştinţe (informaţie), profesorii univesitari nu mai sunt vistierii unice de comori epistemologice: Internetul a făcut ca informaţia să devină un bun accesibil tuturor. Ceea ce ne trebuie este cercetare, adică utilizarea informaţiei existente pentru a genera cunoştinţe noi, adaptabile la necesităţile de moment ale societăţii. 

Şi atunci: de ce să finanţeze statul nostru sărac un cercetător de importanţă secundară dintr-un institut, să zicem, pentru colectare de date empirice sau observaţii, dacă acelaşi lucru pot să-l facă studenţii şi masteranzii pentru note?  Şi mai este ceva ARHI-important: ceea ce au tinerii şi nu au cercetătorii trecuţi de 30 de ani este entuziasmul şi energia pentru descoperirea lucrurilor noi. Da, da, renumita curiozitate graţie căreia - ne spun anticii - omul începe să se ocupe cu filosofia. Cu cercetarea ştiinţifică, în cazul nostru. 

Şi apoi, de ce să-ţi estompezi plăcerea de a avea ucenici, dacă tot te dai de mare guru? 

Da, ştiu, eventuala încercare a politicului de a face ordine în domeniul cercetării se va lovi de rezistenţa "savanţilor" care îşi vor fi găsit un locşor călduţ unde nu faci nemica şi sugi banul contribuabilului. Ştiu, cam greu îi va fi unui "om de stat să distrugă ştiinţa". Revoluţiile se dau mai greu  în acest tip de sisteme. 

Dar nu exclud totuşi că puterea politică ar putea fi preluată de vreun calif bălţat, care - pe cal în faţa clădirii de lângă Hotelul Chişinău - va declara că "tot ce este în această bibliotecă fie este în Koran şi, deci, este inutil, fie nu este în Koran şi, deci, este dăunător". 

Să vedeţi atunci cum o să se împrăştie la fuga "savanţii moldoveni", picându-le din traistă voltmetrele, vibratoarele şi amperimetrele.

Unde-s banii?!

Care realitate e mai adevarata: cea "reala" sau cea din imaginatia mea? Indiferent de raspuns, deciziile ni le facem conform celei din imaginatia proprie. Fara acest mecanism arta si religia nu ar avea sens, dar asha acestea au devenit adevarate vistierii.  

PLDM. Proceduri de lichidare

Să ne aducem aminte că Vlad Filat a constituit PLDM în 2007 pentru a realiza o agendă de integrare europeană şi de a scăpa poporul de dictatura lui Voronin. Da, şi pe urmă a mai vrut să scape Moldova de sărăcie - misiune care s-a realizat cu mai puţin succes, dacă nu uităm cine a cârmuit Banca de Economii care a dat faliment. 

Nu se semnau acordurile de asociere şi liber schimb cu UE fără contribuţia PLDM-ului. Acest partid şi-a realizat misiunea. 

Să nu uităm că principalele patru componente care făceau PLDM-ul funcţional erau membrii săi, simpatizanţii săi, liderul său şi banii liderului. Din toate cele patru elemente constitutive au mai rămas doar membrii. Dragi prieteni din PLDM, nimeni nu-i împotriva voastră, dar voi aţi văzut vreodată o maşină să meargă cu o roată numai, în loc de patru? 

Nimeni nu vă expulzează din clasa politică a acestei ţări, numeni nu vă uită meritele, dar nici hoţiile, nimeni nu vă incriminează moralmente pentru vicii - la urma urmei nu v-aţi comportant diferit de alţi politicieni moldoveni - , numai că să vă mai aruncaţi în luptă cu această marcă comercială nu are sens, nu e logic, şi înţelegeţi şi voi de ce. 

Sfatul meu este să vă aciuaţi pe lângă alte partide cu năzuinţe politice care consună cu ale voastre personale în perspectiva de a participa la viitoarele alegeri parlamentare. 

Dar, până atunci, trebuie să facem ceva cu ţara asta pentru că vedeţi şi voi înşivă că banii se termină. 

Nu-u-u!! Adică da-a-a!! Tuturor ne place lupta politică, tragerea pe sfoară a partenerului, discursul persuasiv, demascarea oponentului, identificarea inamicului, dar toate acestea rămân valabile pe termen mediu şi lung. Pe termen scurt însă e vorba de o perioadă de şase luni, de supravieţuirea în această perioadă când nici protestele nu-şi mai au rost: nu-i guvern, nu ai în faţa cui să-ţi etalezi revendicările.  

Când împingi maşina să iasă din glod, nu mai contează dacă de la cel care împinge cu tine pute sau nu. Să scoatem vehiculul din glod şi pe urmă vom vedea de la cine pute mai mult. Dilema parlamentarilor liberal democraţi se simplifică astfel: fie vă mobilizaţi la împins, fie fumaţi alături ca nesimţiţii. Până la urmă tot ieşim noi moldovenii din bortă, dar nu vom putea uita ce făceaţi când ne era greu tuturor. Acum contează mai puţin cine a băgat automobilul în noroi, acum trebuie de ieşit.

De unde ştiu că eşti imbecil? Nu comunici

Foto: rnews.md

Dragi prieteni, pentru a vedea mai desluşit ce se întâmplă cu clasa politică acum la noi, vă propun să plonjăm în viitor, peste vreo 5-10 ani şi să privim de acolo. 

Dar, de acolo din viitor se vede că Vlad Filat, liderul PLDM, fie va fi găsit vinovat şi va sta după gratii, fie va fi găsit inocent şi va fi la libertate, oricât de inadecvat pare acum acest epitet atribuit acestui politician. 

Oricât de mult ar încerca să-şi disimuleze obida  fruntaşii liberal democraţi, nu le reuşeşte. E cert: nu vor să participe la negocieri anume din cauza faptului care i s-a întâmplat liderului lor. Cu poveştile astea că "acum vom trece de partea poporului", "nu mai acceptăm compromisuri" poţi să adormi vreo duzină de copii, dar măcar nu pretindeţi că maturii le-ar putea lua de credibile. 

Nimeni nu se teme de alegeri parlamentare, fie şi anticipate, dar ne spun marii noştri jurişti că Legea Supremă nu dă voie din cauza că preşedintele Timofti este o raţă mută, pardon, şchioapă. Dar până va fi voie de organizat alegeri - e vorba de vreo 6-12 luni, juriştii ştiu mai bine  - această corabie în derivă cu numele de "Patrie" trebuie condusă în aşa fel încât să nu se oprească în stânci. 

Cu ce voi asemănă sclifoseala asta a fruntaşilor liberal democraţi? O voi asemăna cu mofturile unei puştoaice desfrânate care nu vrea să se mărite invocând că nu i-ar permite morala, că ar dori chipurile să rămână virgină, în timp ce tot satul ştie că numai virgină nu e. 

Urăsc limbajul patriotard, dar e limpede că acum a venit momentul când politicienii din PLDM trebuie să arate că nu se conduc de emoţii - ca fata babei din povestea clasicului - dar realizează că această ţară are un curs de urmat şi acela este european şi că va fi vai şi amar de toată suflarea euro-democrată din Patrie, dacă la timona ei vin saltimbancii de Renato şi Dodon. 

Revin la cazul lui Filat. Dacă instanţa îl va declara vinovat, atunci, ar fi firesc pentru un partid integru moralmente - aşa cum se pretind liberal democraţii - să se debaraseze de un astfel de lider şi să-şi continue implementarea agendei. Iar aceasta presupune co-participarea la guvernare cu parteneri pe care li le-a dat poporul, nu ei şi i-au ales. Iar, dacă Filat va fi achitat, cu atât mai mult nu vor fi înţeleşi liberal democraţii de urmaşi de ce nu s-au înhămat la jugul eurointegraţionist.   

Şi ultima: eu mai înţeleg exploziile emotive la copii, la sexul frumos, de unde şi întrebarea pentru liberal democraţi: voi aţi intrat în politică pentru plăcere sau pentru că vă doare inima pentru Patrie? Bine, eu ştiu răspunsul şi prietenii mei tot, dar măcar nu arătaţi asta atât de deschis! Aveţi şi voi nişte ani şi nişte lecturi în spate, nu?