Luni vom avea aşezământ de guvernământ! Sau nu…

Dragi prieteni, gata cu chinuitoarele aşteptări de sorginte politică. Mâine, pe 29, are loc prima şedinţă a noului Legislativ, constituit după toate normele democratice, prin proces de transferare a puterii de la popor către 101 înţelepţi care vor desemna la rândul lor vreo duzină de alţi moldoveni cu scaun la cap care se vor numi Cabinet de miniştri.

Mare vâlvă nu s-a făcut ca în perioadele de constituire a AIE-1, -2, şi -3. I-am lăsat să facă uz de timpul acordat de legislaţie, iar mâine vom şti cine ne va conduce şi, în scurt timp, vom avea şi Guvern care va edifica un stat al bunăstării! Din Prut şi Nistru va ţâşni laptele, iar din lutul Teleneştiului se va prelinge mierea!..

–     Vai! Tot mai gândeşti la anii când visam în acadèmii! –

Ţara intră cu paşi frivoli în bacanalele de iarnă, dar când va ieşi va vrea să ştie că este cineva care o conduce. Doar masele şi-au adus obolul, acum este rândul elitei – aşa cum este ea:  de la tinere parlamentare care sunt de stare de orgii contra pâine, până la diplomaţi cu obrazul ca fundul de bebeluş – să arate că-şi poate face partea ei de treabă.

Pericolul extern nu este de tăgăduit. Ursul şi-a pus în scop să demonstreze lumii că nu este mai prejos decât Marile Puteri, iar sancţiunile economice nu au făcut decât să-l înrăiască şi mai avan. Putin şi-a tras doctrină militară în care ameninţă că nu va ezita să folosească arma atomică. Câmpul de luptă în care Rusia dă examen la superputere este la câteva sute de kilometri de noi. Prea mulţi ucraineni au murit ca elita de la Kiev să se recunoască învinsă. Majoritatea ruşilor – prelucraţi de propagandă – se ţin dârji pe poziţii şi sunt gata să îndure foame, numai să poată demonstra lumii că nimeni nu poate să-i împiedice să se plimbe prin fostele ţări sovietice ca la ei acasă.

Slăbirea economică a Moscovei schimbă interesant situaţia şi în stânga Nistrului a Moldovei. Unde-i garanţia că viitorii înfometaţi de acolo nu vor ataca Chişinăul „fascist şi românesc”, începând de la alimentare, ca puncte strategice? Din câte se ştie armament în regiunea aceea este de ajuns şi de rămas. Este gata armata moldovenească să ne apere de aşa incursiuni?

Slăbirea economică a Moscovei nu înseamnă că aceasta nu va încerca să bage strâmbe în afacerile interne ale Moldovei, iar turcicii ortodocşi atâta şi aşteaptă să se dezlipească de acelaşi Chişinău „fascist, românesc, dar şi european”. „Gayropean” să fiu mai precis. Impresia este că halkî-ul îşi face scara valorilor găsind antonime la ceea ce ţin moldovenii.     

Certificatul de „cel mai iubit dintre moldoveni de către ruşi”acum se află la Iuda, pardon Igor, Dodon şi acesta, împreună cu cel mai iubit politolog dintre kalmuci, se află în Parlament. Toţi zic că este necesară o consolidare a societăţii, dar în campania electorală toţi au văzut arme de luptă de diferit calibru, iar alţii au văzut cum clerici ortodocşi fac agitaţie şi susţin acapararea teritoriului ucrainean de către marţieni. 

Săptămâna trecută rubla costa 0,28 din leul moldovenesc care şi aşa nu valorează tare mult. Astfel, gastarbeiten încetează să mai fie un verb nemţesc porno pentru jumătate de milion de moldoveni. Ce vor face aceştia? Vor căuta aluat răsucit în cozile ciobăneştilor din Bavaria? 

Dacă vrei să-ţi faci repede o impresie despre economia moldovenească mergi la Piaţa Centrală. Piaţa Centrală este o peşteră de tâlhari. Săptămâna aceasta Satan a citit rapoartele unor subalterni şi cel care i-a băgat în cap wunderkind-ului din fruntea capitalei să schimbe itinerariile de microbuz în fiecare lună – fără să-i anunţe pe cei care l-au votat – a luat primă de sfârşit de an. Iar Serafică în ultima vreme citeşte în oglindă din Alecsandri, pronunţând cu patos: „Pe inimă şi paloş rugina nu s-a pus”. Vom avea alegeri locale în 2015.

Şi da, dragi prieteni, secolul XX a început la Sarajevo în ’14, iar secolul XXI - la Sevastopol tot în ’14. Atunci, Germania, după industrializare, dorea colonii; acum, Rusia, după dolarpetrolizare, îşi vrea Soiuzul înapoi. Foarte interesant se anunţă acest an al Căprii, aşa că mai bine am AVEA Guvern.

Rusia a arătat că nu este mai mult decât Nigeria

Dragi prieteni, nu am justificat niciodată acţiunile Rusiei în privinţa Ucrainei, dar scriam în august de ce acestea pot fi înţelese: Rusia a vrut să-şi arate sie şi lumii că poate fi demnă de clubul Marilor Puteri şi s-a aventurat să treacă testul agresând un stat vecin şi frăţesc. Nu mă aşteptam însă să cadă pe brânci atât de repede. Nu sunt adept al teoriilor conspiraţioniste, dar nici nu pot face abstracţie de ieftinirea petrolului concomitentă cu "ridicarea Rusiei din genunchi". Explicaţia că ţiţeiul se ieftineşte deoarece SUA extrage mai mult petrol de şist este plauzibilă, dar nu şi suficientă.

Sancţiunile financiare ale Occidentului păreau floare la ureche celor neiniţiaţi, dar şi establishmentului de la Kremlin care a introdus sancţiuni, la rândul său, împotriva importurilor de hrană, şi a lovit astfel drept în poporul său. Dar atât este de eficientă propaganda mediatică a Moscovei că marea majoritate a poporului pare să fi acceptat în veselie foamea, iar ocuparea clandestină a Crimeei i-a cauzat acestui popor o euforie crasă.

S-a dovedit însă că filosofia leaderhip-ului de la Moscova este anacronică. Acum războaiele nu se duc cu armele, ci cu speculaţiile la burse. Rusia (140 mln populaţie) are un buget comparabil cu cel al Olandei (16 mln) şi iată că această ţară s-a aventurat să ocupe un fotoliu la masa greilor acestui Glob, doar pentru a-şi demonstra cât de slabă este şi cât de hazardată este politica izolaţionistă în era globalizării.

Rusia a vrut să devină mare superputere, dar a văzut că este o Nigerie: cam acelaşi număr de populaţie şi acelaşi exporturi de hidrocarburi ca sursă principală pentru buget. Da, mai are renumitul său arsenal nuclear, dar cine se gândeşte astăzi să folosească bomba atomică?! Fără să conştientizeze că gestul semnifică reacţii imediate ce vor duce la anihilarea ţării-lansatoare sau chiar a civilizaţiei umane.  

În pofida vastei sale culturii şi dogmei ortodoxe - adesea aplicată greşit: în ultimii 20 de ani Rusia a atacat Moldova, Georgia şi Ucraina ortodoxe - mentalitatea kaghebistului bădăran s-a dovedit victorioasă în sufletul rus şi a dat efectele pe care le cunoaştem cu toţii.

Occidentul a pus la punct Moscova o dată prin colapsarea Uniunii Sovietice, dar iată că ursul rus nicidecum nu doreşte să se comporte decent. Sancţiunile Vestului s-au dovedit efective şi, în pofida prăbuşirii rublei, occidentalii nu se gândesc să le ridice, ci să le aprofundeze. Mila nu face parte din sistemul de valori al politicii mari şi nici mici. Greu de exclus că SUA, Germania, Marea Britanie, China şi Japonia nu au bătut palma că Rusia trebuie transformată în republicuţe exportatoare de materie primă. Uşor de prevăzut dispariţia Rusiei în acest secol. Este acesta primul imperiu care dispare?!   

Şi da, Putin va rămâne în istorie ca ţarul care a pierdut Ucraina, dar se poate calma cu mantra: eu cel puţin am încercat.

Psalmul 36

1.	Nu râvni la cei ce viclenesc, nici nu urma pe cei ce fac fărădelegea.
2.	Căci ca iarba curând se vor usca şi ca verdeaţa ierbii degrab se vor trece.
3.	Nădăjduieşte în Domnul şi fă bunătate şi locuieşte pământul şi hrăneşte-te cu bogăţia lui.
4.	Desfătează-te în Domnul şi îţi va împlini ţie cererile inimii tale.
5.	Descoperă Domnului calea ta şi nădăjduieşte în El şi El va împlini.
6.	Şi va scoate ca lumina dreptatea ta şi judecata ca lumina de amiază.
7.	Supune-te Domnului şi roagă-L pe El; nu râvni după cel ce sporeşte în calea sa, după omul care face nelegiuirea.
8.	Părăseşte mânia şi lasă iuţimea; nu căuta să vicleneşti.
9.	Că cei ce viclenesc de tot vor pieri; iar cei ce aşteaptă pe Domnul vor moşteni pământul.
10.	Şi încă puţin şi nu va mai fi păcătosul şi vei căuta locul lui şi nu-l vei afla.
11.	Iar cei blânzi vor moşteni pământul şi se vor desfăta de mulţimea păcii.
12.	Pândi-va păcătosul pe cel drept şi va scrâşni asupra lui, cu dinţii săi.
13.	Iar Domnul va râde de el, că mai înainte vede că va veni ziua lui.
14.	Sabia au scos păcătoşii, întins-au arcul lor ca să doboare pe sărac şi pe sărman, ca să junghie pe cei drepţi la inimă.
15.	Sabia lor să intre în inima lor şi arcurile lor să se frângă.
16.	Mai bun este puţinul celui drept, decât bogăţia multă a păcătoşilor.
17.	Că braţele păcătoşilor se vor zdrobi, iar Domnul întăreşte pe cei drepţi.
18.	Cunoaşte Domnul căile celor fără prihană şi moştenirea lor în veac va fi.
19.	Nu se vor ruşina în vremea cea rea şi în zilele de foamete se vor sătura.
20.	Că păcătoşii vor pieri, iar vrăjmaşii Domnului, îndată ce s-au mărit şi s-au înălţat, s-au stins, ca fumul au pierit.
21.	Împrumută păcătosul şi nu dă înapoi, iar dreptul se îndură şi dă.
22.	Că cei ce-L binecuvântează pe El vor moşteni pământul, iar cei ce-L blesteamă pe El, de tot vor pieri.
23.	De la Domnul paşii omului se îndreptează şi calea lui o va voi foarte.
24.	Când va cădea, nu se va zdruncina, că Domnul întăreşte mâna lui.
25.	Tânăr am fost şi am îmbătrânit şi n-am văzut pe cel drept părăsit, nici seminţia lui cerând pâine;
26.	Toată ziua dreptul miluieşte şi împrumută şi seminţia lui binecuvântată va fi.
27.	Fereşte-te de rău şi fă binele şi vei trăi în veacul veacului.
28.	Că Domnul iubeşte judecata şi nu va părăsi pe cei cuvioşi ai Săi; în veac vor fi păziţi. Iar cei fără de lege vor fi izgoniţi şi seminţia necredincioşilor va fi stârpită.
29.	Iar drepţii vor moşteni pământul şi vor locui în veacul veacului pe el.
30.	Gura dreptului va deprinde înţelepciunea şi limba lui va grăi judecată.
31.	Legea Dumnezeului său în inima lui şi nu se vor poticni paşii lui.
32.	Pândeşte păcătosul pe cel drept şi caută să-l omoare pe el;
33.	Iar Domnul nu-l va lăsa pe el, în mâinile lui, nici nu-l va osândi, când se va judeca cu el.
34.	Aşteaptă pe Domnul şi păzeşte calea Lui! Şi te va învăţa pe tine ca să moşteneşti pământul; când vor pieri păcătoşii vei vedea.
35.	Văzut-am pe cel necredincios fălindu-se şi înălţându-se ca cedrii Libanului.
36.	Şi am trecut şi iată nu era şi l-am căutat pe el şi nu s-a aflat locul lui.
37.	Păzeşte nerăutatea şi caută dreptatea, că urmaşi are omul făcător de pace.
38.	Iar cei fără de lege vor pieri deodată şi urmaşii necredincioşilor vor fi stârpiţi.
39.	Iar mântuirea drepţilor de la Domnul, că apărătorul lor este în vreme de necaz.
40.	Şi-i va ajuta pe ei Domnul şi-i va izbăvi pe ei şi-i va scoate pe ei din mâna păcătoşilor şi-i va mântui pe ei că au nădăjduit în El.

Refutarea Planului B

Dragi prieteni, ştiţi de ce o să învingă  partidele pro-europene? Pentru că liderii acestora se urăsc mai puţin între ei, decât politicienii pro-moscoviţi, care exclud coalizările post-electorale. Or, niciun partid nu va lua majoritatea.

Pentru că masele de moldoveni care o duc de minune fără a citi cărţi, mai au totuşi rude prin Italia şi la Chişinău care să le explice că este imposibil să aderi la o uniune inexistentă.

Pentru că aproape 200 de mii de tineri vor vota pentru prima dată în aceste alegeri, iar după 20 de ani de pustiu, se doreşte a crede că aceştia nu mai au complexul Stockholm, nu mai au atitudinea aia de rob faţă de „fratele mai mare” de la răsărit.

Pentru că idealul de gospodar s-a păstrat încă în sufletul moldoveanului ca să nu voteze un râs de alde… nu fac publicitate nici negativă.

Pentru că partidele pro-europene au o istorie de activităţi şi nu au fost înjghebate peste noapte, şi dacă au admis în rândurile lor şi politicieni mai puţini integri, să arunce cu piatra acel care nu a dat niciodată mită poliţistului rutier, medicului de familie… lista o ştiţi şi singuri că din aceeaşi ţară suntem.

La urma urmei mă interesează mai puţin, dacă vânzătoarea de la magazin este morală şi merg acolo ca să-mi cumpăr ce am nevoie. Votăm liderii pro-europeni nu pentru că sunt morali, dar pentru că sunt purtătorii ideii de prosperitate europeană. Noe era un beţiv, iar David şi Solomon, fiu-său, nişte afemeiaţi, dar totuşi îi cinstim ca profeţi.      

80% din moldoveni sunt timoraţi de ce face Rusia în Ucraina şi vreau să cred că nu suntem chiar atât de cretini încât să votăm pentru război, pentru nişte lideri papă-lapte care idee nu au de administrarea unui stat.

…Şi dacă totuşi vom vota prost, ceea ce nu mă uimeşte la un popor care şi-a creat o ţară în care PIB-ul per capita este mai mic decât în ţări sărace din Africa sub-sahariană, vom inventa şi planul B. La urma urmei, nu eu o spun dar Hegel, activiştii politici nu sunt decât executorii ideilor lansate de filosofi. Totul va fi bine. 

Feminismul moldovenesc e de bine

Partizancele feminismului moldovenesc

Dragi prieteni, Occidentul ne modifică viziunea asupra lumii, bate în perspectiva noastră de a vedea lucrurile. Odată ce ne-am făcut opţiunea pentru democraţie era şi de aşteptat că aceasta va deschide uşa şi pentru alte concepte şi curente de gândire, unul din ele ele fiind feminismul.

Feministele vor la putere! Mai mult, ele vor cote fixe pe listele electorale ale partidelor şi cote în parlament. Unele partide deştepte au prins repede noul curent şi au plasat respectul pentru femei pe platformele lor electorale: până la urmă oare nu-i adevărat că femeile în orice ţară sunt mai multe la număr ca bărbaţii şi nu contează ce gen a votat pentru partid?

Un banc la temă:

Sir aude scandările unui miting afară şi-şi întreabă valetul:

-          Cine protestează afară, John?

-          Prostituatele, Sir.

-          Şi ce vor?

-          Îşi cer drepturile?

-          Dar le limitează cineva în vreun fel drepturile?

-          Nu, Sir.

-          Atunci de ce prostestează?

-          Prostituate, Sir.

Departe de mine ideea de a numi prostituate înfocatele avocate ale feminismului în manifestare moldavă. Din contra sunt nişte femei bătrâne, grase şi urâte despre care cu greu vei bănui că ar avea parte de suficientă dragoste trupească. Or, aici e şi buba: nu cred că psihologii nu vor fi de acord cu mine în ipoteza că forţele nestăvilite ale inconştientului îşi găsesc sublimare în manifestări politice. Cum zicea filosoful nu ştiu care: nedoiob vediot k revoluţii, nu?   

Nu, că duc observări de mai mult timp: fetele chipeşe şi tinere care speră să-şi facă o familie nici nu se gândesc la politică, feminismul este departe de preocupările lor – ele gândesc la lucruri corecte, la copii şi modul de producere a acestora. Mai trebuie să amintesc aici piramida lui Maslow care pune pornirea spre înmulţire printre pornirile de bază cum ar fi mâncatul şi metabolismul?

Pe de altă parte, liderele feministelor moldovence prin comportament androgin şi exterior ponosit nu pot nicidecum să declanşeze scânteia erectilă în sexul opus, ceea ce face ceţoasă eventualitatea de a avea parte de mângâieri masculine. Psihologii ştiu, există în fiecare din noi devieri spre porniri distructive în sensul că vrei să distrugi ceea ce nu poţi poseda. Şi apoi moşneagul Freud tratează feminismul ca imbold prin invidia penilă: vor să facă pipi din picioare, asta nu le dă pace feministelor din Moldova, dar şi din lumea întreagă, şi nu pot să nu fie întrezărite şi porniri de castrare a sexului opus pentru a-l impune să facă pipi pe aşezate.

    

Kueche, Kinder und Kirche

Lupta sexelor în istoria omenirii a existat întotdeauna pentru că noi suntem fiinţe sociale: doar în grup am putut propăşi. În grup ne-am dezvoltat limba, filosofia, coordonarea pentru a putea ucide şi mânca animale uriaşe, iar în final, ca specie, am reuşit să stăpânim lumea. Regimul de structurare a relaţiilor în turma primitivă era matriarhatul, deoarece nu erai sigur cine îţi este tată, dar cu exactitate știai cine îţi este mamă.

Explic victoria ulterioară a patriarhatului prin doi factori: a) cel al forţei fizice: masculii pot proteja mai bine decât femelele puii; b) factorul economic: carnea de mamut este mai bună şi conţine mai multă energie decât pomuşoarele şi tuberculii. De aici a apărut şi primul contract social între sexe: protecţie şi hrană contra dragoste şi fidelitate.

Dar, femeile niciodată nu s-au împăcat cu victoria patriarhală şi au făcut tentative permanente de a-şi recupera poziţiile pierdute. De aici şi mitul amazoanelor la grecii antici, de aici şi inacceptarea Bibliei a ceea ce în prezent se numeşte „gender equality”.

Să nu uităm că în perioada când creştinismul cucerea teritorii şi suflete în fostul Imperiu Roman, acest curent religios avea mai mulţi concurenţi, unul din care era cultul zeiţei Isis, zeiţa-mamă, împrumutat de femeile romane de la egipteni. Ca să anihileze acest păgânism, creştinismul a stabilit supremaţia bărbatului („capul femeii este bărbatul, femeia să se teamă de bărbat”, scrie Sf. Ap. Pavel în epistole) şi tot el: „femeii nu-i dau voie să înveţe”, pentru a radia orice speranţă feminină de a ocupă o funcţie care presupune putere în ierarhia bisericească care a fost clădită ulterior. Și a propus icoana Sf. Marii cu Pruncul în brațe pentru a reduce din gravitația cultului, de vreme ce un concept similar există și în creștinism.

Această stare de lucruri a durat 2 mii de ani, până când în secolul XX femeilor Occidentul le-a dat voie să voteze, să fie votate în funcţii de demnitate publică şi să facă bani. Şi asta nu contravine Bibliei, care separă treburile cezarului de cele ale lui Dumnezeu, iar muncă este întotdeauna încurajată. Dar totuşi, afirmaţiile de mai sus ale Sf. Ap. Pavel sunt dogmatice şi respingerea lor te împinge automat în erezie şi/sau apostazie. Să fie clar: nu poţi fi feministă şi o bună creştină în acelaşi timp.  

    

Comoara feminină a economiei

Psihologii nu-mi vor permite să greşesc: femeile îşi fac mai des deciziile în baza emoţiilor, decât în baza raţiunii, psihanalitic exprimându-mă: în baza (impulsiunilor) subconştientului, decât în baza Supra-Eului. Cine mai des suferă de shopping spree (cheltuirea iraţională a banilor prin cumpărare de obiecte nu neapărat necesare) bărbaţii sau femeile?

Şi dialogul biblic dintre Eva şi Diavol este hiper-ilustrativ în acest sens: Fac. 3:6 „De aceea femeia, socotind că rodul pomului este bun de mâncat şi plăcut ochilor la vedere …”. Oare, oare, nu acelaşi trucuri folosesc şi marketerii din întreaga lume pentru a pune mâna pe banii noştri (sau pe voturile noastre)?!!

Economicului îi este necesar ca femeile să aibă bani, să facă bani şi să cheltuiască bani:  economicul nu poate face abstracţie de o comoară atât de uşor influenţabilă prin oferte de lucruri „plăcute ochilor la vedere” (ţoalele şi bijuteriile îmi vin primele în imaginaţie). De aceea economicul va face presiuni asupra politicului să dea mai mulţi bani femeilor (prin egalarea salariilor cu cele ale bărbaţilor) şi deja şi putere politică ca femeile să facă legi ce le-ar permite femeilor să aibă bani de cheltuială. Da, nu se poate să nu observăm aici o intensificare a puterii femeilor prin potenţial financiar în detrimentul puterii de decizie şi control al bărbaţilor, dar acest lucru nu este în contradicţie cu morală religioasă, care îşi are izvorul în Biblie pentru creştini. Economiştii ştiu că se află în ascensiune acea economie care cheltuieşte, nu cea care ţine banii la ciorap. Moldovencele ar putea avea contribuţie directă la relansarea economiei. Este plauzibil.

Să le dăm voie la putere, poate vor deveni mai deştepte

Acelora care au avut răbdarea să citească până aici fără a se grăbi să mă califice misogin le voi spune că este moral să le dăm cât mai multă reprezentativitatea politică femeilor. Atât doar că este o problemă de alegere a criteriului: să fie forma diferită a unor părţi ale corpului un argument suficient de greu pentru a se fixa o cotă? Dar poate criteriul ar trebuie să fie meritul? Avem atâtea femei care se pot lăuda cu mai multe realizări decât mulţi bărbaţi.

Eu am un alt argument însă în suportul ideii de a da mai multă putere politică femeilor. Intrând în contact cu procesul de producere a legilor şi de aplicare a legilor – aspecte intrinseci administrării oricărui stat – moldovencele vor descoperi cum acestea acţionează ca forţe supreme, ca Supra-Eul care îţi canalizează energiile inconştientului spre realizarea faptelor bune. Nu va mai fi cumpăr-mănânc-fac dragoste pentru că aşa simt, dar pentru că există ceva ce reglează aceste impulsiuni spre ceva moral.

Unele din ele – cele mai inteligente – vor descoperi existenţa legilor nu doar în stat, dar şi în natură, morală şi religie. Şi atunci, cele care vor descoperi existenţa invizibilă a Divinităţii şi vor începe să urmeze metodele biblice de relaţionarea cu Divinitatea, vor realiza că să strigi prea tare că eşti feministă este contrar Bibliei. Iată că am ajuns şi la sfârşitul feminismului, căruia i se poate lesne aplica teoria din dictonul „Naţionalismul este ultimul refugiu al ticăloşilor”.