Marketing "unionist": toţi au numai de câştigat

Sfinţi, la nuş'ce sărbătoare religioasă în India

Dragi prieteni, noi stataliştii nu trebuie să ne temem deloc de acest fenomen care se numeşte "unirea Republicii Moldova cu România", pe scurt "Unire", ci, dacă nu putem să-l încurajăm, trebuie să obţinem de pe urma acestor emoţii şi porniri cât mai mult.

Din noţiunea de "statalişti" îi voi exclude pe cei care se raliază în jurul lui Dodon şi Usatîi, pentru care am putea folosi aşa termeni ca "federalişti", "separatişi", "pro-Kremlin" sau "putinişti", dar cert este că ei au de câştigat în primul rând de pe urma marşurilor unioniste: or, ce te poate consolida mai mult decât vizualizarea pericolului?

"Unionismul" încă nu reprezintă şi e greu de spus la această etapă dacă va reprezenta vreodată vreun pericol pentru Republica Moldova, cel puţin până în momentul în care fracţiunea "pro-România" va fi cea mai numeroasă în Parlamentul de la Chişinău (pentru că acum e cea mai mică, vezi liberalii). 

Dar până atunci trebuie să le folosim pornirile sufleteşti la maximum, la fel cum o face Dodon. 

În aşa ţări ca Grecia sau Egipt, oamenii nu se tem de străini, ci, din contra, îi cheamă ca să le arate vestigiile trecutului. Veniturile din turism reprezintă cote substanţiale în bugetele acestor ţări, ca să reduc exemplul doar la ele. 

Alte ţări fac bani buni din sport: la cohorta de ţări occidentale unde sportul generează venituri se alătură tot mai insistent, spre exemplu, ţări musulmane, unde sportul niciodată în trecut nu a fost mare lucru. 

Israelul, Arabia Saudită sau India ţin la loc de frunte pelerinajele -- turismul religios.

Republica Moldova nu are situri istorice sau religioase de importanţă globală, iar sportul la noi e mai subdezvoltat decât în Yemen, ei bine, poate mai mult, dar vezi că yemeniţii sunt ocupaţi acum cu tăieri fratricide de gâturi. 

Ceea ce are Republica Moldova este iluzia inoculată în minţile de la Moscova şi Bucureşti că acest teritoriu ar putea să le aparţină. Moscova drăgăluieşte ideea aceasta de pe timpul Ecaterinei a II-a, în timp ce Bucureştiul tot mai intens după ce a intrat în NATO şi UE. Trebuie de remarcat totuşi diferenţa de abordare: se percepe că Kremlinul este înclinat să realizeze ideea cu "tancurile ruseşti", în timp ce Bucureştiul -- cu bani. 

Mai pe scurt, de bună voie nimeni nu renunţă la indenendenţa sa, dar până această idee va deveni realmente o problemă, noi trebuie să chemăm la marşurile unioniste cât mai mulţi români. Las' să vină să strige slogane până or răguşi, esenţial e să nu rupă uşi de parlamente cum au făcut ortacii lui Andrei Năstase. Dar să meargă aşa cu steagurile prin Chişinău, care e problema?

Când la Manej (Sala polivalentă de lângă mine) are loc vreo manifestaţie de asta congregaţională, vânzătoarele de la magazinele din preajmă radiază de fericire: ne-am făcut planul pe toată luna! 

Doar venirea unioniştilor studenţi şi nu numai din România presupune că aceştia vor dori să mănânce ceva aici, să bea ceva (mai tare) de bucurie, să fumeze, să doarmă -- toate produse şi servicii pentru care se umblă la bani. M-aţi înţeles: evenimente de astea "de suflet" şi de "patriotism" nu numai că nu trebuie înăbuşite, ci trebuie şi înmulţite, trebuie să mai căutăm noi prin calendarul istoric date memorabile: toţi au numai de câştigat.

(Aici nu am menţionat companiile de transport şi de presă, din cauza că varietatea agenţilor economici şi politici e prea mare).

Uau! Minionii au candidat la preşedinţie

Dragi prieteni, aşa e cutuma noastră basarabeană că la nunţi gospodarii merg şi pun bani pentru că aşteaptă că organizatorii evenimentului vor proceda la fel, la nunţile lor. Tineretul însă merge să se distreze şi să înceapă relaţii. 

Iată că minionii, pardon, Partidul Platforma DA (PPDA), au decis pe cine vor propune să se bată pentru preşedinţie, adică pentru cea mai înaltă funcţie în piramida politică a puterii de stat. Am vrut să nu-i scriu numele ca să nu-mi spurc scrierea, dar, bine, îl ştiţi, e Andrei Năstase, avocatul naşului oligarh Ţopa şi fratele ziaristului kaghebist, apoi comunist, iar acum ţopist.  

Să ne amintim că PPDA începea proteste acum un an chemând lumea să ceară miliardul. O femeie pensionară, apropiată mie, chiar îşi imagina că va veni vremea când Năstaşii, Nataşele şi Boţanii vor găsi miliardul şi vor ţipa din corturile din faţa Guvernului: veniţi, pensionari, şi luaţi bucăţi de pensie din tortul acesta miliardic pe care noi l-am recuperat de la oligarhi şi îl tăiem acum în faţa voastră!

Nouă, scepticilor -- sociologilor, politologilor şi jurnaliştilor -- care voiam şi noi o bucăţică de miliard, dacă tot se va da pe degeabă, cam nu ne venea a crede ochilor. Ceea ce vedeau minţile noastre era nuntă piarică limpede, cu toate atributele şi modurile de manifestare specifice antamării unui partid politic, luptei pentru putere.  "Nu-nu-nu, zicea ex-înţeleptul Boţan, asta nu-i decât presiune pe guvernanţi, pe oligarhi!"

Acum să batem bilele şi să vedem cu ce mergem mai departe: 

1) Platforma DA a devenit partid politic care chiar are candidat la prezidenţiale. Niciun reproş. Au manipulat pe nota zece prostimea cu tot arsenalul mediatic şi onegistic. 

2) Pensionarii s-au descărcat psihic şi nu le pare rău că au mers la proteste cum nu le pare rău adolescenţilor că merg la nunţi străine. 

3) Cei care au investit timp sa eforturi sau bani sunt ca gospodarii care au pus dolarul pe masă, dar nu sunt siguri că politicienii din PPDA chiar îi vor ajuta ulterior. 

4) Boţan şi alţi "lideri de opinie" au schimbat mantia de filosofi pe toga de demagogi. 

5) Oponenţii PPDA şi-au primit contracandidatul dorit şi anume: 

- Andrei Năstase este avocat şi cine mai mult decât el a distribuit în ultimele luni certificate de criminali şi bandiţi şi hoţi, or un avocat care se stimează trebuie să ştie că astfel de calificative se obţin de la judecătorii, deci acest candidat nu-şi respectă principiile profesionale;

- Andrei Năstase a turnat oceane de zoaie în adresa politicienilor şi acum vrea să devină unul din ei; 

- Andrei Năstase vrea să locuiască în Palatul prezidenţial şi tot el a condus gloata care a rupt uşa Parlamentului, deci războiul civil e garantat în caz de alegere a acestui anarhist; 

- Andrei Năstase a devenit politician spunând că nu vrea să devină politician, deci a spus minciuni din start; 

- Andrei Năstase a condus oameni care au agresat jurnalişti, deci libertăţile democratice sunt pereclitate de  alegerea sa; 

- Andrei Năstase, ca orice imbecil fanatic, nu poate performa decât într-un mediu politic şi mediatic propice, adică în dezbaterile televizate cu oponenţii, piticul este un cadou pentru contracandidaţi. 

Ce alţi posibili candidaţi mai au forţele de centru-dreapta (adică cei care nu-s româno- sau ruso- fili)? Maia şi Leancă. Oponenţii acestora nu au decât să ducă un mănunchi de degete la gură. "Moa!" Mai bine nici că se putea!

Stataliştii. Pseudo-stataliştii

[Aiax]... 

L-a învins pe Acamant, cel mai viteaz dintre traci, 

Fiul lui Eusor, înalt în statură şi tare în putere. 

(Iliada VI, 5)

Iliada a fost scrisă de Homer, spun istoricii literari, în secolul VIII înainte de Hristos. Tracii erau pe atunci, luptau de partea troienilor împotriva aheilor. Geto-Dacii erau un trib tracic care şi-au făcut un imperiu sub conducerea lui Burebista, care s-a numit apoi Dacia, sub conducerea lui Decebal. De unde ştim că suntem urmaşii dacilor? Ne-o spun arheologii şi folcloriştii. Nu cred că vreun trib slav (iar slavi ei se numesc de la "sclavus") îşi poate depista antecesorii în antichitate şi tocmai în Iliada.  

Dar că noi, moldovenii, basarabenii, românofonii care locuiesc teritoriul actual al Republicii Moldova îi avem ca strămoşi pe romani ştim de când începem a gânguri. Apoi ne spune învăţătoarea de clase primare, apoi cea de literatură că aşa a zis un cronicar: "De la Rîm de tragem", iar Eminescu a pus capăt frământărilor identitare prin renumita: "Suntem români şi punctum!"

Că propaganda sovietică ne-a băgat pe gât că ruşii ne-au eliberat de turci, de români şi de nemţi nu mai e pentru nimeni un secret, dar efectele ei nu se pot radia uşor din psihic, cu atât mai mult cu cât acest enunţ propagandistic a fost crezut în primul rând şi cel mai mult de către cotropitorii sovietici şi urmaşii lor. Aceşti urmaşi -- care sunt de fapt românofobi -- adună voturi şi au reprezentativitate în Parlamentul moldovean. Ei îşi zic "statalişti", ca antonim la "unionişti". Era o vreme când se mai încerca să le zică "moldovenişti", dar termenul nu a prins pentru că ei nu doresc să înveţe să vorbească "moldoveneşte". 

Unioniştii din Republica Moldova nu numai că sunt românofili, ei se consideră români. E şi logic: ceea ce se naşte din daci şi romani se numeşte "român". Unioniştii nu se mulţumesc cu faptul de a se simţi  etnici  români, ei vor Bucureştiul să le fie capitală şi legile României să se aplice pe teritoriul actual al Republicii Moldova, care urmează să dispară ca entitate statală, transformându-se în cea mai săracă provincie românească -- Moldova de Est --, pentru că acum cea mai săracă provincie românească este Moldova de Vest.  

De ce nu vor să înveţe stataliştii limba de stat, doar, ca lingvist o spun, româna este o limbă mai uşoară decât rusa? E pentru că ei nu au nevoie de limba de stat, deoarece speră că va veni o vreme când R. Moldova va fi fie o gubernie rusească, fie un stat-marionetă, un vasal al Rusiei, care bineînţeles  va etatiza limba rusă şi moldovenii vor putea fi trataţi iarăşi ca nişte vite aborigene. 

Asta vor promotorii "statalismului" în R. Moldova: atitudine slugarnică, poziţie de rob faţă de Kremlin. 

Să nu uităm că "statalistul" Dodon este acela care militează pentru federalizarea ţării, citeşte "transnistrizarea R. Moldova"!

Să nu uităm că anume partidele "stataliste" sunt bănuite că ar primi finanţare din partea Rusiei!

Să nu uităm că anume în partidele stataliste se află cei mai mulţi deputaţi şi consilieri locali care înţeleg doar prin intermediul traducătorilor ce se vorbeşte ale şedinţele forurilor de care aparţin, iar noi românofonii înţelegem acest lucru ca sfidare a limbii noastre, a culturii noastre şi DA! A STATALITĂŢII noastre!  

Să nu uităm că anume politicienii "statalişti" nu zic mârc! despre staţionarea armatei ruse în raioanele noastre de est! 

Să nu uităm că anume "stataliştii" "ignoră" actele de agresiune ale regimului de la Tiraspol faţă de copiii care învaţă cu literele Împăratului Traian în stânga Nistrului sau faţă de fermierii care îşi câştigă pâinea cultivând pământurile peste şoseaua renumită!

Aceştia sunt "patrioţii" statalişti! Aceştia ne apăra de români, fraţii noştri, cu care mai rămîne să vedem dacă trăim în aceeaşi casă sau în apartamente diferite pe acelaşi palier. 

Aceştia ştiu mai bine decât noi care este istoria noastră, etnicitatea noastră şi ştiu exact prin ce se deosebeşte româna de moldovenească, fără a poseda cunoştinţe elementare în această limbă! Astă pleavă, ăst gunoi ne dau lecţii nouă, din inerţie, uitând că în 25 de ani de când nu mai trăim sub ruşi ne-am clădit elita noastră! Care are fler pentru ce-i minciună propagandistică!... 

Anume "stataliştii" luptă împotriva statului Republica Moldova! Aşa că nu schimonisiţi, nu siluiţi limbile -- şi română şi rusă -- recunoaşteţi că sunteţi şi voi tot un fel de unionişti, numai că la Rusia: ţara care îşi ţine armata la noi, ne susţine separatiştii, ne şantajează cu Gazporm-ul şi ne pune embargouri. Sunteţi proruşi. Şi deoarece nu mai este altă ţară care să-i facă atâta suferinţă Moldovei, sunteţi şi trădători!

Eu nu ştiu când şi dacă se va produce unirea cu România. Dar eu ştiu că "statalist"  poate fi numit doar cetăţeanul moldovean care respectă legile statului, vorbeşte limba de stat, nu caută ciopârţirea Patriei prin "federalizare", realizează cine sunt duşmanii statului şi pledează pentru relaţii bune politice şi economice cu toate statele şi, PRINCIPALUL, în aceste relaţii atitudinea să fie ca de la egal la egal. 

Despre trădători. În Parlament şi în general

Câteodată privesc cum un prieten de-al meu jurnalist oblojeşte rănile sufleteşti ale poporului la un post de radio verde care a devenit şi televiziune. Păi, majoritatea temerarilor de acolo care îşi iau inima în dinţi ca să vorbească în public, după ce persiflează câteva fraze despre "soarta vitregă a acestui pământ", încep imediat cu emiterea certificatelor de trădător. Iată aşa: nişte anonimi, nişte târâie-oghele, nişte mediocri, nişte cretini ŞTIU foarte bine cine-i trădător şi cine îi patriot în ţara asta a noastră, Republica Moldova.       

Pe ce îşi bazează aceşti teleradioascultători raţionamentele? Pe opinia personală, dar, ştiut este, aceste "opinii personale" ei şi le formează prin intermediul mass-media din enunţurile politicienilor. Similar cu situaţia dacă ai întreba, să zicem, o companie de telefonie mobilă din Moldova: "cine prestează mai bine servicii de telefonie mobilă: Dumneavoastră sau concurentul Dumneavoastră?"

Chestiunea asta cu trădatul prin Parlament a apărut tranşant în politica moldovenească când Roşca şi fracţiunea PPCD au votat pentru alegerea lui Voronin ca preşedinte al ţării în 2005. Problema era că doar cu trei ani înainte, Roşca striga prin copacii din faţa Palatului Prezidenţial slogane "anti-Voronin". Şocul de la o schimbare atât de bruscă şi tocmai în sensul opus a fost prea copleşitor pentru societatea moldovenească. Chestia era că nu era necesar ca Roşca să-şi dea voturile, deoarece voturi erau suficiente. Inclusiv Vlad Filat şi Oleg Serebrian au votat atunci. Deci, Roşca s-a dezis INUTIUL de principiile sale politice, deşi prea-mult-statul în opoziţie este de înţeles.  

Acum să-i luăm pe aceşti parlamentari "social-democraţi" şi "ex-peledemişti" care şi-au dat voturile pentru ca ţara să aibă un guvern. Alegerea lor a fost dificilă, dar simplă: ei trebuiau să facă opţiunea între loialitatea faţă de Voronin şi faţă de Filat şi prevenirea haosului în ţară. Aşadar, decizia lor este  UŞOR de înţeles. Deja că ar putea să plătească pentru ea cu pierderea unui nou mandat de parlamentar e altă întrebare: nimeni nu s-a născut pentru a fi veşnic parlamentar, dacă ţinem cont că în leagănul democraţiei -- Atena antică --, spre exemplu, funcţiile publice se trăgeau la sorţi. 

Aşa că etichetele de trădător ataşate acestor deputaţi de aşa politicieni ca Dodon sau Filat sau partidul politic "Platforma DA" trebuie tratate ca inepţii, dacă ne aducem aminte de recomandarea lui Iisus despre cine şi câte pietre să arunce şi dacă ne aducem aminte ce au făcut în trecut respectivii menţionaţi mai sus. 

Sunt câteva situaţii în care calificatiful de trădător este valabil: 1) trădarea de Patrie, cum a făcut boierul Golia în opera cunoscută a lui Hasdeu sau semilegendarul Bicilis care i-a spus lui Traian unde-i tezaurul Daciei şi strămoşul i-a făcut lanţuri de aur; 2) trădarea principiilor religioase, cum a făcut Iuda. 

Nu ştiu dacă putem include aici trădarea principiilor ştiinţifice şi filosofice, deoarece Galilei chiar dacă, de frica torturii, s-a dezis de teoria sa (heliocentrică), ea oricum a perseverat, iar Giordano Bruno, chiar dacă a preferat să meargă pe rug pentru monadele sale, până la urmă acestea n-au ajuns decât până la Leibniz, după care nu au rămas decât în istoria ideilor filosofice. 

Şi cu mare greu voi admite aici inclusiv "trădarea principiilor religioase", deoarece îmi pot autoreplica: dar ce au făcut altceva Iisus, Sfinţii Apostoli, Sf. Augustin, Mohamed sau Buddha? Deci, rămâne până la urmă trădarea Patriei şi tocmai asta nu au făcut deputaţii care au votat pentru ca Patria să aibă Executiv -- instrumentul care îi asigură viabilitatea. A fost vorba de servirea unui interes mai mare în detrimentul unui interes mai mic. 

Aşa că păzea la oamenii care emit certificate, mai ales de trădător! Mari şanse că aceştia ar putea fi politicieni şi atunci e de înţeles, altfel pune-le tu lor etichetă de imbecili şi taie vorba cu ei.  

"Vrem să vedem cum ei se şuşotesc..."

1. Dragi prieteni, iată motivul cheie, obiectivul de bază, scopul suprem, motivaţia crucială pentru care azi unii jurnalişti moldoveni -- de care eu mă desolidarizez, inclusiv pentru că îi ştiu personal pe mulţi şi ei mă ştiu pe mine -- au inventat o problemă falsă de "NElibertate a presei" şi au făcut tărăboi în forumul suprem al ţării. 

Această declaraţie -- "vrem să vedem cum ei (deputaţii) se şuşotesc, se adună în grup" -- au pronunţat-o nu unul, dar doi "apărători ai libertăţii presei". Iar declaraţia unuia, precum că "vrem ca din comisie să facă şi reprezentanţii DONATORILOR", nu mi-a lăsat niciun dubiu în privinţa a ceea ce o să scriu mai jos. 

Eu scriu despre parlament de când am început să scriu prin 1995. Da, ştiu, mulţi din bravii jurnalişti de azi pe atunci încă se încălţau pe dos, dar nu despre asta e vorba. Păi iată, când eram eu corespondent parlamentar, apoi eram bucuros dacă unul Vladîca, responsabil de presă pe atunci, mă fericea şi pe mine cu un măldar de proiecte de decizii (pe care să-mi întemeiez şi eu ştirile, după cum bine ştiţi). Cel mai des Vladîca considera că pentru mine era suficient să am ordinea de zi. 

Uăi băieţi, eu şi azi scriu despre parlament, fără a sta în "ţarcul presei" -- Era Internetului, ce nu e clar?!

Proiectele de legi, ordinea de zi se află pe site încă din ajun. Orice jurnalist care îşi propune să abordeze serios o temă o poate face şi fără a intra în "ţarc" în ziua de azi.

2. Eu am fost în Parlamentul britanic, în Consiliul Insulei Sardinia, eu am văzut imagini din Parlamentele multor ţări şi nu am văzut să umble pe acolo de colo-colo cameramani în căutare de deputaţi care se şuşotesc. 

3. Mi-e indiferent cum va rezolva parlamentul problema aceasta, dar îi avertizez pe deputaţii, care folosesc prilejul de "a apăra libertatea presei" în Era Internetului deoarece ei cred că asta le aduce voturi, că în caz că se va permite cameramanilor se plimbe prin sala de şedinţe, aceşti deputaţi tot pot fi prinşi scărpinându-se fie în orificiul bucal, fie la capătul opus, că, de, toţi suntem oameni. 

4. Reiterez: e o problemă falsă. Parlamentul emană suficientă transparenţă. Mica problemă e că TOŢI jurnaliştii caută SENZAŢIONALUL. Tu nu o să ţii ochii consumatorilor de presă lipiţi de ecran cu plictisitoare proiecte de legi despre standardizare, de exemplu. 

5. Jurnaliştii-protestatari de azi au ajuns la limita eticului, dacă e să pornim de la principiul că funcţia presei e să informeze, în primul rând, şi abia apoi să distreze şi să educe. 

6. Se creează impresia că doar Partidului Democrat nu-i vine încă a crede că se află la guvernare, ca unui mire la nunta moldovenească, de aceea şi trag toţi în el şi din el: jurnaliştii care au protestat azi sunt cunoscuţi ca afiliaţi ai oponenţilor politici ai PDM-ului, iar cei care nu sunt afiliaţi politic au mare nevoie de acţiuni justificatoare pentru granturi de la donatorii externi. Dacă A. Candu permitea unui "ziarist" din aceştia să vorbească de la principala tribună a ţării, eu aş fi concluzionat că în ţara asta au căpiat toţi. Că ţara asta a ajuns să nu mai fie condusă de aleşi, ci de jurnalişti. Pe baza la ce? Dar de ce nu de medici sau profesori? 

7. Dacă PDM-ul va încerca să le intre în coarne tuturor, apoi o să urmeze soarta bine-ştiută. Indiciile că PDM este pe calea cea dreaptă -- iar aceasta e a) înlăturarea stricăciunilor cauzate de PLDM şi b) continuarea europeinizării -- tot de la presa de opoziţie vin: principalele teme din media de azi au fost reţinerea pe aeroport a salvatorului estonian al lui Filat şi protestul "pentru libertate presei". Două teme pe cât de false, pe atât şi de supte din deget. 

8. Noţiunea de "presă liberă" la ora actuală în R. Moldova are patru noţiuni componente: presa verde, presa ţopistă, presa socialistă şi presa grantistă. Ce le uneşte la luptă? Dorinţa de putere. (Mulţumesc, Nietz!)