 |
| (R) tribuna.md |
Putin nu poate să nu ştie că în regiunea transnistreană sunt foarte puţini avocaţi ai reunirii cu Moldova, de unde şi întrebarea: la cel bun un nou referendum? Or, la 17 septembrie 2006, autoritățile separatiste transnistrene au organizat un referendum privind soarta viitoare a Transnistriei, care a arătat că o majoritate largă sprijină independența față de Moldova și aderarea la Federația Rusă. Rezultatele acestui referendum nu au fost însă recunoscute de comunitatea internațională.
Iată, reiterez exact ce a spus conducătorul Rusiei: "Numai oamenii din Transnistria, persoanele care locuiesc in Transnistria, se pot pronunţa asupra propriului destin. Astfel, orice comunitate internaţională, inclusiv Rusia, va trebui să respecte opţiunea oamenilor". Iarăşi reiterez: la ce-i trebuie lui Putin un nou referendum?
Referendumul transnistrean din 2006 nu este bun pentru Putin, or, acela s-a desfăşurat în condiţiile de "dictatură smirnovistă". Acum, după schimbarea liderilor la Tiraspol, Putin doreşte să ne inoculeze ideea -- nouă, moldovenilor, dar mai ales marilor puteri -- că paradisul democraţiei s-a instaurat în regiunea de est a Moldovei de Est şi un eventual nou referendum ar putea avea suficientă legalitate pentru a fi recunoscut de Germania (UE) şi SUA. Aceasta este o perspectivă optimistă de dezvoltzare a evenimentelor, pentru că cea pesimistă ar însemna că, având rezultale "voinţei poporului" la mână, Putin va cuceri Transnistria, lăsându-i Europei şi Americii doar loc pentru proteste, chiar şi vehemente.
S-a mai întâmplat şi cu amici mai avani ai Occidentului, cu Georgia. Nu-şi va frânge occidentalul gâtul pentru o fâşie de Transnistrie sau Moldovă. Ne vom vedea siliţi să acceptăm ocuparea acelei părţi a ţării noastre, şi vom mulţumi Domnului că nu ne va fi ocupat şi Chişinăul. Dar şi de aceasta mă îndoiesc. Când şi-a făcut Rusia vreodată vreun complex din ocuparea Moldovei? Armatele sale până acum staţionează aici! Şi, prieteni, credeţi-mă, nimeni nu ne va sări în ajutor. Nici România ca membră NATO, pentru că NATO înseamnă America, nici măcar Franţa, fără să mai vorbim de Canada sau Norvegia.
Iată de ce preconizata vizită la Chişinău a cancelarului german Angela Merkel este hyper-importantă pentru că avem şanse să aflăm ce viziuni are Germania (UE) faţă de viitorul moldovenilor. Ţinând cont de faptul că Rusia, Germania şi SUA sunt republici federale, marile puteri nu au un complex faţă de o astfel de structurare a Republicii Moldova. Nu în zădar Bălţiul doreşte mai multe autonomie -- nu putea să le vină lor ideea din pod, numai pentru că nu-şi desemnează ei înşişi comisarul de poliţie şi directorul direcţiei educaţie. Komratul, pe de altă parte, nicicând nu a făcut un secret că doreşte şi mai multă autonomie decât poate duce, făcând abstracţie că găgăuzii nu au decât vreo 200 de ani de trai în Bugeac, iar ca număr de populaţie sunt cam de mărime unui sector chişinăuian.
Aşadar, Merkel ne poate spune: a) moldoveni, l-am convins pe Putin să vă dea Transnistria, în schimbul regimului fără vize pentru ruşi în UE; sau
b) moldoveni, am convenit cu Putin să vă facem o federaţie, cu Transnistria, Găgăuzia (şi Bălţiul) ca subiecţi, contra tone de ajutoare şi miliarde de euro ca să vă dezvoltaţi şi să nu vă ucideţi ca proştii; sau
c) moldoveni, este recomandabil pentru voi să recunoaşteţi independenţa Transnistria (care imediat se va alipi la Rusia), iar pe voi vă băgăm în UE cu drepturi depline, ca ale noastre, ale nemţilor, sau vă lăsăm în Parteneriatul Estic, alături de Belarus, băga-mi-aş piciorul în "istoria voastră de succes"; sau
d) moldoveni, UE nu are o soluţie pentru boala voastră de cap, că la noi în UE avem criză economică, ceea ce ne doare cu mult mai tare.
Greu de crezut că Putin, dar şi ruşii în general, vor accepta osul "fără vize" în schimbul "misiunii lor mesianice" de a mântui lumea prin cucerire de teritorii. Greu de crezut că Germania îşi va lua pe conştiinţa istorică fărâmiţarea unei ţări europene, dar şi mai greu e de crezut că Germania are nevoie în UE de sărăcia moldovenească, cu sau fără Transnistrie. Mai degrabă, cred că Germania nu are o soluţie pentru Moldova, în timp ce Putin îşi raliază forţele pentru atac.
Prognozează economiştii că în vreo 10 ani, China va deveni prima putere economică mondială. La moment există trei mari puteri mondiale: Statele Unite sunt deocamdată lider, dar ce pot să facă cu o populaţie de 300 de milioane în faţă Chinei care are cu un miliard mai mult. Este axiomatic că Parteneriatul Estic a fost antamat de UE nu din dragoste pentru moldoveni şi azeri, dar din dorinţă de expansiune -- simptomatică pentru orice putere mondială -- şi din frică de a pierde teritorii chiar la graniţa sa. India este prea ocupată de lumea spirituală pentru a genera pericole pentru Occident, Lumea arabă trece prin revoluţii. Rămâne Rusia, care, deşi nu mai este o supraputere de talia Uniunii Sovietice, se vrea totuşi în clubul granzilor, iar pentru aceasta este dispusă acerb să muşte din teritoriile micilor săi vecini pentru a-şi etala aplombul.
Noi ce putem face?
Nu prea multe, atunci când Rusia şi Germania ne croiesc soarta: a arătat-o istoria. Mai uşor e de decis ce nu trebuie să facem. Nu trebuie să recunoaştem independenţa Transnistriei, chiar dacă o va face Rusia. Zic georgienii, va veni timpul când Rusia se va prăbuşi ca orice imperiu - roasă de contradicţii interne - şi noi ne vom lua teritoriile înapoi. 5 milioane de georgieni gândesc în termeni de perioade istorice mari, şi noi nu trebuie să-i dăm Transnistriei foaie de despărţire, cu atât mai mult cu cât nici integritatea Ucrainei nu este pecetluită pe veracuri.
Nu trebuie să acceptăm nici vreo aluzie la federalizare. Federalizarea se constituie istoric, nu prin decizie de moment. Federale sunt ţările create prin unire de state independente, nu prin separatism.
Nu trebuie să admitem ca gaura transnistreană să ne pericliteze economia. Aici e mai greu pentru că liderii moldoveni sunt tradiţional priviţi ca profitori din contrabanda posibilă prin statu quo-ul transnsitrean, deşi au existat puţine dovezi în acest sens. Aşadar, nu putem conta aici decât pe buna morală a conducătorilor moldoveni, deşi apanajul este tare putred.
Trebuie să cerem activitatea nestingherită a companiilor şi mediilor moldoveneşti în regiune, precum şi libera circulaţie a oamenilor. Parcă n-ar şti, dar, oricum, oamenii din Transnistria trebuie să se convingă că moldovenii nu-s transnistrofagi.
Trebuie să cerem activitatea nestingherită a şcolilor româneşti şi trebuie să avem răbdarea ca timpul să le decanteze pe toate.
Nu doar pe teritoriul nostru se duce lupta între două civilizaţii: occidentală şi orientală. Chiar în sufletul multor moldoveni se dă această luptă între neamţul (europeanul) din noi şi rusul (barabarul) din noi. De ce să ne grăbim atâta cu tranşarea chestiunii transnistrene? Mai aşteptăm să ne clarificăm cu noi înşine mai întâi.
Şi-apoi, în sondaje, chestiunea transnistreană nu este creditată cu multă preocupare, iar de câştigă or pierde "Sheriff"-ul pe mine mă lasă impasibil.
