Dragi prieteni, ştiu că pe mulţi vă frământă întrebarea pe cine
alegem în noiembrie şi m-am gândit să scriu acest text care nici pe departe nu
se doreşte a fi o poruncă sau măcar un sfat. Este o invitaţie la a ne pune
mintea la cernut gânduri, pentru că, ştiut este, din perindarea gândurilor se
nasc ideile (câteodată) bune.
Eu l-am şters din prieteni întru facebook pe un ins care
nu obosea să toarne zoaie la adresa politicienilor dintr-un partid pe care îl
dezagreează pentru că, chipurile, nu au vrut să le fie „ca un păgân şi ca un
vameş”. Ca orice campanie, şi aceasta va fi plină de murdării care încarcă
psihicul. Iată de ce ar fi bine să trecem de electorală cu psihicul nevătămat şi
cu un rezultat bun obţinut.
Nu trebuie să permitem – noi oamenii lucizi – ca această
campanie să se transforme într-una a extremiştilor care vor vrea uniri cu românii
sau aderări la uniuni vamale aici şi acum. Este de la sine înţeles că aceasta
nu se va întâmpla. Noi avem un status de asociaţi la UE, aşa că este limpede că
direcţia este stabilită.
Dar tot atât de adevărat este că mai persistă un număr
mare de alegători înfricoşaţi de nimicuri cum ar fi „renumita desfrânare” a
occidentalilor sau de imaginea butaforică a „jandarmului român”. De aici încă o
concluzie: această campanie trebuie să fie una de explicare a relaţiei cu UE şi
de tratare a psihicului îmbâcsit de propaganda televiziunilor ruseşti, care pe
lângă „Davai pojenimsia” şi „Modnîi progavor” mai bagă şi ştiri.
Şi nu e vorba doar de integritatea psihică a
minorităţilor etnice aicea, sunt şi destui românofoni cu mondoviziunea
contorsionată anapoda. Politicienii trebuie să vorbească cu aceşti oameni la
TV, la radio şi de la uşă la uşă. Ziarele şi internetul nu sunt mediile potrivite
pentru cei mulţi şi săraci şi mai ales necultivaţi.
Atractivitatea Rusiei poate fi disecată în mai multe
elemente: a) cei mai mulţi migranţi nu lucrează în UE, ci în Rusia (statistica arată)
şi aceştia sunt mai ales bărbaţi, alias capi de familii, la indicaţia cărora
votează membrii familiilor; b) pentru moldoveni (ca cetăţeni) ruşii sunt o
naţiune cunoscută, la fel ca şi limba acestora, spre deosebire de europeni care
le par străini şi nu le cunosc limbile (ceea ce-i necunoscut înfricoșează); c) deşi Moldova şi-a declarat
independenţa faţă de Moscova, Rusia nu este percepută ca un duşman de cei
necultivaţi prin zombare de către TV ruse; d) fosta propagandă sovietică care
îi declara pe ruşi „fraţi mai mari” nu a rămas fără efecte şi a reuşit să
creeze o relaţie stăpân-sclav în psihicul chinuit de istorie al moldoveanului,
iar acesta se simte vinovat – imbecilul – că îşi trădează fratele mai mare
atunci când mătură ograda sau spală dinapoia europeanului.
Totuşi de ajutor ne este chiar Rusia pentru că numai
cretinii nu vor vedea că sângele din Ucraina se varsă sub oblăduirea
Kremlinului şi că Moldova este următoarea pe listă, iar regiunea transnistreană
este coasa de care se va apuca ursul să ne secere, odată ce va isprăvi cu
ucrainenii. Încă nu au început dezbaterile electorale, dar eu aştept cu
nerăbdare argumentele politicienilor proruşi din Moldova în favoarea vărsării
de sânge, indiferent cât de nobil ar fi scopul.
Şi mai aştept explicaţiile acestora pentru embargouri şi
mai aştept răspuns la întrebarea de ce o ţară independentă trebuie să întrebe
de Rusia dacă vrea să se integreze în UE sau în Asia de Sud-Est, şi de ce
interesele naţionale ale Rusiei sunt afectate de astfel de decizii ale
moldovenilor şi cine i-a întrebat pe moldoveni dacă ei vor să facă parte din
„lumea rusă”. Dar, repet, senzaţia momentului este că partidelor care vor
flutura cartea moscală le va fi greu să răspundă la aceste întrebări.
Şi când tocmai părea că ne-am văzut sacii în căruţă,
comesenilor le vine ideea că bine ar fi să clarificăm şi noi cum se alege Preşedintele.
Cică: hai prin referendum. Nu susţin „marii jurişti ai neamului” care afirmă că
nu se poate, constituţionaliceşte, de făcut referendum. Personal am văzut în
alte ţări că se poate concomitent cu orice fel de alegeri. Dar – de asta ne arde nouă acum??! Vă asigur că echipă
şi bâtu Colea o să ţipe tare că nu vor demisie, deja emiţând cu repeziciune un
comunicat fără echivoc.
Degetul e prea subţire ca să ascundă un corp de om şi
noi ştim că referendum de urgenţă la această temă îi trebuie unui singur om.
…Mai sunt doi ani până echipa lui bâtu o sa intre în zapoi… Omule, poate mai
aştepţi? Nu zicem că nu… vrem să soluţionăm problema cu alegerea preşedintelui.
Trebuie, dar nu în două luni…
…Şi acum viziunea: văd o campanie electorală cu dezbateri
despre economic: cum deschidem mai multe afaceri, cum adunăm mai mulţi bani,
cum creăm mai multe locuri de muncă, cum construim mai multe drumuri, apeducte și sisteme de evacuare a deșeurilor!
Văd o
campanie cu discuţii despre social: cât de satisfăcuţi suntem de serviciile
medicale pentru care plătim prin poliţele de asigurare, cât de mult ne place să
dăm bani în fondurile ilegale din şcoli şi grădiniţe, cât de mult avem grijă de
bătrâni şi singuratici şi copii şi orfelinate.
Restu-s poveşti de speriat alegătorii… Deşi, nimic nu-i
mai mobilizant ca frica…
