Femeia din
imagine este actriţă care se filmează în filme pentru adulţi. Locuieşte în
prezent în Florida, dar este originară din Liban şi este musulmancă. CNN şi
alte medii occidentale au scris că a primit ameninţări cu moartea pentru ceea
ce face ea. Ştirea vine în contextul masacrului de la Charlie Hebdo.
Tragedia clasică,
greacă, presupunea nu lupta din bine şi rău, ci lupte dintre un bine şi alt
bine, să zicem dintre datoria faţă de zei şi datoria faţă de stat, familie etc.
În tragedia din Paris s-au ciocnit două rele. Fanatismul religios împins până
la extremă şi fanatismul laic împins până la extremă. Căutaţi pe internet
imaginile publicate de această revistă şi veţi vedea că unele din ele sunt
ofensatoare la adresa musulmanilor, dar altele sunt inacceptabile pentru
creştini şi evrei.
Da, libertatea de
exprimare este o valoare europeană crucială, dar Charlie Hebdo au întins-o până
la ofensarea gratuită a sentimentelor credincioşilor. Pentru atei explic că
atitudinea oamenilor care cred în Divinitate este foarte asemănătoare cu
atitudinea faţă de părinţi. Care pot fi buni sau răi, dar la ce bun să mi-i
ofenseze alţii.
Adică, la Paris
nişte fanatici au masacrat alţi fanatici.
Da, legile
noastre occidentale ne permit multe libertăţi şi da legea morală nu este
obligatorie pentru toţi, dar caricaturiştii de la Charlie au folosit în mod
pervers libertăţile democratice. Nu au mai avut ce să ia în zeflemea decât
Divinitatea.
Da, este un
episod din lupta civilizaţiilor, dar nu putem să nu vedem şi partea din vină pe
care o au jurnaliştii francezi. Nici pe departe nu afirm că tinerii islamişti –
şi genere nimeni – pot fi justificaţi în acţiunea lor. Ei au folosit metode
barbare. Unii sugerează că poate ar fi trebuit să dea în judecată revista de
satiră.
Problema mai e că
interpretarea perversă a libertăţilor democratice ne joacă festa şi nouă,
occidentaliştilor moldoveni, care ne lasă cu mai puţine argumente morale în
faţa clericilor pro-estici. Aceştia ultimii cu drag privesc caricaturile
jegoase şi paradele gaylor din Occident şi tot cu atâtea ardoare închid ochii
la atacurile armate declanşate de Rusia ortodoxă împotriva Moldovei, Georgiei
şi Ucrainei ortodoxe. Se numeşte a concluziona pe baza părţii, neglijând
întregul.
Cert este că se
simte în aerul acesta european spiritul unei noi cruciade împotriva
musulmanilor, iar filosofi francezi vor elabora forma în care aceasta se fa
desfăşura. Musulmanii se simt ameninţaţi tehnologia militară occidentală
întotdeauna a fost mai eficientă decât cămilele şi automatele Kalaşnikov.
Mai trebuie însă
ceva: Cruciada împotriva fundamentaliştilor nu trebuie să justifice sau să fie
făcut în numele dreptului la comportament ofensator la adresa oricărei religii.
Libertatea religioasă este ok, dar occidentalii trebuie să inventeze vreun act
legislativ care să descurajeze atentatele la sentimentele religioase, la fel
cum sunt prohibite de exemplu sexul cu minori sau homofobia sau negarea
holocaustului.
Iar cazul femeii
musulmance de la începutul acestui text l-am pomenit pentru a atrage atenţia că
decizia oricărei fete creştine de a o lua pe calea filmelor pentru adulţi nu a
încruntat sprâncenele nimănui în Occident, dar iată cazul de desfrâu al unei
musulmance cam ridică întrebări. Cine aruncă primul piatra cu inscripţia: „fata
are dreptul să facă ce vrea”? Este desfrâul mai moral decât narcoticele sau
alcoolul? Suntem noi occidentalii de partea dreptului la imoralitate?
Musulmanii,
agarenii, fiii slujnicei Agar a Sarrei lui Avraam. Când Dzeu i-a spus lui
Avraam s-o alunge pe Agar împreună cu Ismael, a adăugat că „voi face din el un
popor puternic” (Geneza). Să fie daţi musulmanii pe acest pământ pentru a
demonstra creştinilor şi evreilor ce-i moral şi ce nu e? Pentru a le aduce
aminte de Divinitate? Pentru a le reitera că nu totul este permis?
Calea de mijloc
este cea de aur, aşa că eu oleacă nu sunt Charlie.
