Despre alegerea
guvernatorului găgăuz. Cam nu se pretează logicii. Cam greu de crezut că o
societate patriarhală cum este cea din Gagauz Yeri ar fi decis să-şi dea votul
atât de uşor pentru o femeie. În comunităţile rurale religia este „tot ce avem
mai sfânt”, iar creştinismul în versiune ortodoxă nu este „un alt obişnuit curent filosofic”. Şi „femeia
trebuie să-şi ştie locul” tot nu este doar o frază de agasat feministele.
În al doilea rând, să obţii
victoria din primul tur – tu, o biată femeie cu nouă contracandidaţi
bărbaţi - iarăşi greu de considerat
plauzibil. De aceea se vede că şi-au făcut efectul tacticile de inginerie
electorală. Darea banilor cash contra voturi nu o pot demonstra, ca să nu le iau pâinea anchetatorilor,
şi propaganda televizată rusească. Discursul prorus,
antieuropean, antiromânesc, antimoldovenesc este sine qua non în autonomie, şi
da, billboardurile cu Valentina Metveenko. Cel puţin aşa se vede de aici de la
Chişinău.
De unde are Irina Vlah
banii? De la Dodon. De unde îi are Dodon? Zvonul este că de la KGB-ul moscovit,
până SIS chişinăuian nu ne spune altceva.
Şi nu-i rău, deşi este
ilegal. Poate simplii alegători din Găgăuzia îşi vor acoperi ceva găuri în
bugetele familiilor şi se vede că s-au convins şi ei că promisiunile
politicienilor nu valorează mai nimic, în schimb - bancnota cash tot e ceva.
Şi nu-i rău, că vin bani în
regiunile Moldovei atât din partea UE, legal pentru proiecte, cât şi din partea
Rusiei, ilegal pentru… Chiar interesant la ce i-a trebuit Rusiei Irina Vlah în
fruntea executivului găgăuz? Mi se pare aceeaşi banală autosatisfacţie generată
de mentalitatea imperială: e omul nostru şi putem avea influenţă.
Şi nu-i rău, deoarece în
fruntea unui executiv trebuie să soluţionezi chestiuni mai puţin ideologice şi
mai mult pământeşti: de la apeducte la drumuri.
Şi nu-i rău pentru că oricât
s-a dezice Irina Vlah de socialişti, oricum ea este percepută ca reprezentantul
lor, or, eşecul generat de erodare prin aflare la putere va fi automat atribuit
şi socialiştilor. Poate doar dacă Moscova va investi direct în infrastructura
şi plăţile sociale din regiunea sudică, dar este de greu de crezut, pentru că
aceste injecţii au încetat în regiunea de peste Nistru, cu mult mai dragă
Moscovei.
Nu-i rău, las’ să vină bani
de oriunde că noi vom ştie ce vom face cu ei, or să crezi că găgăuzii vor deveni
peste noapte superiori la capitolul bunăstare în raport cu ceilalţi
locuitori…. În orice caz nu-i rău.
Dacă erau două tururi, aş
mai fi îndrăznit să cred că găgăuzi se mai lasă convinşi de ideologie, dar
primul tur mă face să înţeleg că au votat contra mituire electorală, ceea ce
consider că a fi un salt calitativ în mentalitatea oamenilor de la sud.
Capitalismul face ordine în minte şi în buzunar.
Despre alegerea primarului
general. Dorin Chirtoacă iese din cărţi pentru că s-a erodat. În virtutea
profesiei, sunt obligat să urmăresc procesul de luare a deciziilor la nivelul
primăriei Chişinău şi îl calific drept dezastruos. Mai clar: Dorin demonstrează
acest proces în faţa camerelor de luat vederi, şi eu naivul care credeam că se
face între patru păreţi cu consilierii şi şefi de regii.
Socialiştii sunt foarte
dornici ca parlamentul să stabilească data alegerilor locale de la vară, ceea
ce ne lasă să înţelegem că ei se pregătesc înverşunat. De unde au socialiştii
banii? Păi ştiu că nu din cotizaţii. Voi crede că de la KGB-ul moscovit până
SIS-ul chişinăuian nu demonstrează altceva. Plauzibil este că Igor Dodon se va
arunca în lupta pentru fotoliul de la primărie.
Primarul Chişinăului nu are
împuterniciri vajnice, acestea au fost acordate Consiliului Municipal, dar
funcţia este simbolică pentru că este a patra în stat.
Nu-i niciun rău dacă Dodon
va deveni primar. Este o funcţie care poate discredita cu succes orice
politician vocal. Pentru că presupune mai puţin preocupare pentru denunţarea
Acordului cu Europa, pentru federalizarea ţării şi mai multă degajare de energie pe reparaţia apeductelor,
achitarea plăţilor sociale, construcţia infrastructurii şi asigurarea
funcţionalităţii transportului public, lapidar vorbind. Mă încearcă ispita să
ne alăturăm pensionarelor rusofone de la Botanica şi Râşcani şi să-i dăm lui
Dodon primăria pentru patru ani. Fără îndoială că protestele sub ferestre îi
vor sosi în nici 100 de zile.
Plus la toate – dacă rămâne
fără lider – unitatea fracţiuni PSRM din Parlament se poate disipa: care se va
duce la mâncat, care la băut, dar cineva cu Marina Rădvan.
Şi pe acest fundal îşi va
face apariţia un grand al politicii moldoveneşti – Serafim Urechean – care a
intrat în umbra iminentă funcţiei de şef al Camerei de controlare a care
demnitar ce şi de unde fură. Urechean îi dobă de compromat.
Cele două partide centriste
– cu devierile lor spre stânga şi, respectiv, spre dreapta – ar putea să-i
acorde susţinere, fie şi din motivul că nu au pe cineva gata să-l
înfrunte. La fel şi comuniştii: tot din acelaşi motiv.
Localele de la vară vor fi
interesante ca orice scrutin la asemenea scară, dar rezultatele sale nu vor
perturba cursul european. Asta-i cert. Şi nu-i rău, pentru că pare că am ajuns
la o asemenea etapă de dezvoltare a culturii politice când ne batem cu
buletinele de vot şi nu ne împuşcăm cu kalaşnikov-urile. Şi asta nu-i rău
deloc.
