Pe ce îşi bazează aceşti teleradioascultători raţionamentele? Pe opinia personală, dar, ştiut este, aceste "opinii personale" ei şi le formează prin intermediul mass-media din enunţurile politicienilor. Similar cu situaţia dacă ai întreba, să zicem, o companie de telefonie mobilă din Moldova: "cine prestează mai bine servicii de telefonie mobilă: Dumneavoastră sau concurentul Dumneavoastră?"
Chestiunea asta cu trădatul prin Parlament a apărut tranşant în politica moldovenească când Roşca şi fracţiunea PPCD au votat pentru alegerea lui Voronin ca preşedinte al ţării în 2005. Problema era că doar cu trei ani înainte, Roşca striga prin copacii din faţa Palatului Prezidenţial slogane "anti-Voronin". Şocul de la o schimbare atât de bruscă şi tocmai în sensul opus a fost prea copleşitor pentru societatea moldovenească. Chestia era că nu era necesar ca Roşca să-şi dea voturile, deoarece voturi erau suficiente. Inclusiv Vlad Filat şi Oleg Serebrian au votat atunci. Deci, Roşca s-a dezis INUTIUL de principiile sale politice, deşi prea-mult-statul în opoziţie este de înţeles.
Acum să-i luăm pe aceşti parlamentari "social-democraţi" şi "ex-peledemişti" care şi-au dat voturile pentru ca ţara să aibă un guvern. Alegerea lor a fost dificilă, dar simplă: ei trebuiau să facă opţiunea între loialitatea faţă de Voronin şi faţă de Filat şi prevenirea haosului în ţară. Aşadar, decizia lor este UŞOR de înţeles. Deja că ar putea să plătească pentru ea cu pierderea unui nou mandat de parlamentar e altă întrebare: nimeni nu s-a născut pentru a fi veşnic parlamentar, dacă ţinem cont că în leagănul democraţiei -- Atena antică --, spre exemplu, funcţiile publice se trăgeau la sorţi.
Aşa că etichetele de trădător ataşate acestor deputaţi de aşa politicieni ca Dodon sau Filat sau partidul politic "Platforma DA" trebuie tratate ca inepţii, dacă ne aducem aminte de recomandarea lui Iisus despre cine şi câte pietre să arunce şi dacă ne aducem aminte ce au făcut în trecut respectivii menţionaţi mai sus.
Sunt câteva situaţii în care calificatiful de trădător este valabil: 1) trădarea de Patrie, cum a făcut boierul Golia în opera cunoscută a lui Hasdeu sau semilegendarul Bicilis care i-a spus lui Traian unde-i tezaurul Daciei şi strămoşul i-a făcut lanţuri de aur; 2) trădarea principiilor religioase, cum a făcut Iuda.
Nu ştiu dacă putem include aici trădarea principiilor ştiinţifice şi filosofice, deoarece Galilei chiar dacă, de frica torturii, s-a dezis de teoria sa (heliocentrică), ea oricum a perseverat, iar Giordano Bruno, chiar dacă a preferat să meargă pe rug pentru monadele sale, până la urmă acestea n-au ajuns decât până la Leibniz, după care nu au rămas decât în istoria ideilor filosofice.
Şi cu mare greu voi admite aici inclusiv "trădarea principiilor religioase", deoarece îmi pot autoreplica: dar ce au făcut altceva Iisus, Sfinţii Apostoli, Sf. Augustin, Mohamed sau Buddha? Deci, rămâne până la urmă trădarea Patriei şi tocmai asta nu au făcut deputaţii care au votat pentru ca Patria să aibă Executiv -- instrumentul care îi asigură viabilitatea. A fost vorba de servirea unui interes mai mare în detrimentul unui interes mai mic.
Aşa că păzea la oamenii care emit certificate, mai ales de trădător! Mari şanse că aceştia ar putea fi politicieni şi atunci e de înţeles, altfel pune-le tu lor etichetă de imbecili şi taie vorba cu ei.
