Stabilitatea impermanenţei (Inclusiv despre şcolile de limbă rusă)

Tractoare moldoveneşti. (R) Wikimapia

Ţinându-mi ochii larg deschişi

străbat mulţimea; 

dar oamenii nu-mi iartă că 

nu le pizmiuesc virtuţile. 

(Nietzsche, Zarathustra)

A mai rămas un an până vom alege noi deputaţi şi temele pe care se vor bate politicienii în campanie încep să prindă contur şi una din aceste teme este închiderea şcolilor. Şi, privind ce pun pe post televiziunile celui mai mare prieten moldovean al lui Putin, tot el -- lider al socialiştilor şi, prin cumul, preşedinte al moldovenilor --, pe Dodon îl doare că se închid ÎN SPECIAL şcolile de limbă rusă.

Explicaţia e cât de poate de simplă: nu-s elevi suficienţi pentru a forma clase şi soluţia este la fel de simplă: puţinii elevi sunt transferaţi spre alte şcoli. Şi se întâmplă acest fenomen nu doar cu copiii rusofoni, dar şi cu cei românofoni şi nu doar în oraşe, dar mai ales în sate. 

Copii sunt puţini din cauză ca nu vor cetăţenii, indiferent de etnie, să plodească odrasle, iar migraţia devasteză toate localităţile, dar mai ales satele. 

Şi nu e vorba doar de copii. În ultima perioadă au fost ştiri că nu sunt şoferi care să lucreze ca taximetrişti, nu sunt studenţi pentru a merge la universităţi, iar lucrători calificaţi şi profesionişti nu sunt în Moldova de ani buni. 

Bineînţeles că se poate da vina oricând pe aşa structură abstractă cum ar fi statul, sau, mai concret, Guvernul. Şi aşa vor face partidele de opoziţie în campanie, iar dacă vor ajunge la guvernare vor trebui să facă ceva dar să continue "procesul de optimizare" a sectorului educaţional, adică să închidă şcoli. Pentru că nu sunt SUFICIENŢI copii.

Mi-aduc aminte cum făceau spume la gură comuniştii până au preluat puterea în 2001 că se închid fabricile şi uzinele. Şi explicaţia era la suprafaţă: majoritatea au fost construite în Moldova pentru a deservi complexul militar al URSS. Dar ce contează adevărul în electorală? Plebea acceptă orice minciună, dacă e frumos ticluită şi e pe placul ei. Fabricile se închideau din cauza că nu aveau clienţi, sau marfa lor nu se vindea sau nu era competitivă.

Vom vedea câte haine se vor rupe şi cenuşă se va presăra în creştet din cauza că rămân satele pustii! Iar alternativa care e? Să se interzică migraţia? Obţii tulburări în masă. Deci, întotdeauna am privit cu invidie persoanele care ştiu foarte exact cine şi de ce este vinovat şi niciodată ele.

Am mai scris, dar este banal de cunoscută înclinarea omului mai în vârstă pentru aşa valori conservatoare ca ordinea şi stabilitatea, staticitatea vieţii. Numai că lucurile şi procesele nu stau niciodată: ele fie că evoluează spre bine, fie spre rău, numai pe loc nu rămân. 

De aceea şi învăţătura budistă spune că totul este impermanent, iar potrivit teoriei evoluţioniste a lui Darwin, dăinuie nu specia/individul mai puternic sau mai inteligent, ci cel care se poate adapta mai bine la schimbarea decorului, realităţii, circumstanţelor.

În orice caz, ia să vedeţi câtă gălăgie o să fie peste un an din cauză că "aceste rele autorităţi moldovene maltratează minunaţii copii ruşi şi le închid şcolile".   

Citeşte şi: 

Ce bine că am ajuns în haos axiologic (1)

Tu pentru alţii. Pe cine este moral să manipulezi (8)

Frământaţi între Epoca de Aur şi Noul Ierusalim

  

Totul despre Vălul Mayei (III)

 (R) galaxys6manual.info

Sufletul celui cu adevărat filosof 

se ţine cât mai departe cu putinţă 

de plăceri şi dorinţe, 

de suferinţe şi de spaime

Platon: Phaidon, 83c

Există un soi de comentatori şi analişti politici în Chişinăul nostru cărora le-a reuşit performanţa de a şti tot. Ei ştiu cine şi cu cine e, cine al cui om este şi mai ales viziunile tuturor despre toate. Astfel de analişti de exemplu "ştiu foarte bine" că atitudinea umilului Dumneavoastră serv este de "mare oponent" al unei politiciene de opoziţie (Da. Maia) şi trebuie să fie enunţată precizarea că de fapt atitudinea mea faţă de această politiciană este similară cu atitudinea mea faţă de toţi politicienii moldoveni (şi din lume) şi ea este foarte asemănătoare cu atitudinea peretelui faţă de nucă. 

Iar în textele de mai jos, am explicat că pricina voinţei de putere politică este pulsiunea sexuală şi este sublimare a acestui imbold. Eu refuz să văd eroi mântuitori de popoare în politicieni. După cum arată istoria, Divinitatea îi cuprinde în vârtej, îi plasează în funcţii de conducere, după care îi aruncă în neant. Nimic nu este permanent, permanentă este numai schimbarea, şi de acolo şi scepticismul meu faţă de fraza "conducătorii actuali sunt corupţi, dar iată dacă vor veni aceşti politiceni (de opoziţie), malurile Bâcului vor începe să mustească lapte şi miere". 

Cu greu îmi stăpânesc indignarea faţă de nişte materiale jurnalistice şi comentarii pe bloguri despre nişte petreceri date de clerici moldoveni în aceste zile de post. E de înţeles ca presa să urmărească activitatea politicienilor, deoarece ei adminsitrează banii şi bunurile comune ale membrilor societăţii, dar ce treabă ai tu, redactore de televiziune, să trimiţi echipa de filmare să ia imagini de la o petrecere privată? Poate încă dacă vreo organizaţie religioasă ar fi "de stat" şi noi toţi ar trebui să-i plătim impozite... Dar aşa... 

Explicaţia este că e luna august, aridă în evenimente, dar pe post trebuie de dat ceva. Şi iată se apucă nebunii să facă reportaje neghioabe despre clerici. Nu că ei încă şi mai fac interviuri cu oameni în stradă, care, deşi nu au deschis vreodată Biblia, ştiu foarte bine ce e şi ce nu e păcat şi cum trebuie să se comporte preoţii. Şi încă "aceştia trebuie să plătească impozite..." Trebuie cineva să le spună acestor "jurnalişti de forţă": "Nebunilor, Biserica Ortodoxă este organizaţie neguvernamentală! Nu e treaba voastră ce fac clericii, atât timp cât ei nu încalcă, pe rol de cetăţeni, legea statului". 

Ştiu că nu am convins şi iată de ce. Orice păcat are două componente: dulceaţa iniţială şi amărăciunea ulterioară. De ce ne place să bârfim? E pentru că trecând în revistă păcatele şi viciile altora ne cuprinde o căldură interioară care ne spune că noi nu suntem aşa de păcătoşi, noi suntem -- încape îndoială? -- cu mult mai virtuoşi. "Dar bineînţeles că noi nu ne vom permite să coborâm până la aşa nivel..." Sfinţii părinţi din pustia egipteană compară bârfirea cu fapta de a merge şi a plânge mortul vecinului, în timp ce tu însuţi ai mort la tine acasă. 

Dacă numărul "cimpanzeilor" în societatea umană nu ar fi atât de mare, mesajele populiste ale politicienilor şi ştirile "mondene" nu ar avea ţintă. Dar prea mic este numărul celora care urmează sfatul lui Socrate de a da sens vieţii proprii prin analiză, şi iată de ce fake news, ştirile false, îşi vor găsi întotdeauna miliarde de consumatori. Mass media s-a transformat în dealer de narcotice: vinde bârfe şi majoritatea dependenţilor sunt foarte mulţumiţi.

În religiile indiene, maya este iluzia, magia, vălul care ne împiedică să vedem clar realitatea. Noi percepem realitatea parcă printr-un filtru, prin ochelari coloraţi, şi e firesc că o percepem distorsionată. Acest văl alterant este concepţia noastră despre lume, mondoviziunea, pe care am început să ni-o creăm din copilărie sub influenţa părinţilor, "celorlalţi semnificativi". Acum, când suntem maturi, acest rol este îndepliniut de presă. Bineînţeles, dacă îi permitem.

Ieşirea din situaţie este să ne folosim raţiunea pentru a ne crea un detector de fake news. Când cineva vorbeşte cu ardoare împotriva sau în favoarea cuiva sau a unei acţiuni, acest detector trebuie să-ţi explice de ce comunicatorul ţese vălul Mayei ca să ţi-l pună peste ochi. 

Citeşte şi: 

Apologie la Canonul Veşnicului Dubiu (7)

Totul despre femeia cântăreaţă (II)

Totul despre verii cimpanzeilor (I)

Totul despre femeia cântăreaţă (II)

(R) PennLive.com

Ai grijă cum păşeşti pe-aceste pulberi, 

căci ele feciorelnice pupile - au fost. 

Robaiurile înţeleptului Khayyam, 29 

Dacă în articolul despre cimpanzei am încercat să descriu ce-i mişcă pe bărbaţi, vă invit în acest articol să studiem ce vor şi ce pot femeile.

Iată câteva versete despre femei în cap. 9 (2-6) din Cartea Înţelepciuni lui Isus fiul lui Sirah:

2. Nu te da în mâinile unei femei, ca să nu aibă putere asupra ta.
3. Nu te întâlni cu femeia desfrânată, ca să nu cazi în laţurile ei.
4. Cu femeia cântăreaţă să nu fii adesea, ca nu cumva să te prindă cu meşteşugurile ei.
5. Nu-ţi opri privirea asupra unei fecioare, ca să nu ai a suferi pentru ea.
6. Nu te da în mâinile desfrânatelor, ca să nu-ţi pierzi moştenirea.

Sublinierile îmi aparţin şi care sunt cuvintele-cheie? Putere, laţuri, meşteşuguri, suferinţă şi pierdere de bogaţie.

În turma de cimpanzei există ierarhie socială nu doar în rândul masculilor, dar şi al femelelor. Femela alfa ar şanse sporite de a se împerechea cu masculul alfa (care e cel mai bun mascul, nu?) şi puii ei au şanse sporite de supravieţuire pentru că vor avea primii acces la hrană. Deci, e de dorit să devii femelă alfa. Iar la oameni e exact la fel: chiar dacă Sarra lui Avraam era stearpă, ea oricum era femela favorită în tribul său. La fel şi cu Rahela lui Iacov (vezi Geneza).

Deci, revine lupta pentru cel mai bun post şi vedem că ea este specifică şi femeilor, nu doar bărbaţilor, iar în luptă avem nevoie de avantaje comparative, de tehnologie, de arme sofisticate, de meşteşuguri. Bineînţeles că inima unui bărbat se va lăsa mai uşor înduplecată de femela care demonstrează şi anumite talente cum ar fi cântatul sau dansul, celelalte condiţii (frumuseţea corporală) rămânând aceleaşi. Iar unde e cântec e neapărat şi dans. Oare nu i-a tăiat Irod capul lui Ioan Botezătorul, după ce a făcut jurământul sub influenţa dansului demonstrat de fiica Irodiadei (Mc. 6:17-29)?

Dacă vom intensifica generalizarea şi vom înţelege noţiunea de "femeie cântăreaţă" ca "femeie cu talent", vom realiza uşor că talentul este o armă în lupta concurenţială: orice bărbat pe lângă un corp de femeie îşi doreşte şi ceva în plus. Ia uitaţi-vă la ceea ce poate fi considerat ca bărbaţi puternici, în R. Moldova şi în întreaga lume, politicieni şi oameni de afaceri, şi veţi vedea că mulţi din ei optează pentru mariaje cu cântăreţe, dansatoare sau jurnaliste (cititoare de prompter), adică vedete, adică pentru femei care au nu numai corp necesar înmulţirii, dar şi prestigiu. Şi da, alte femei în loc de prestigiu pot să furnizeze ca zestre elemente de bogăţie sau putere (politică) luate din tribul lor.

Şi acum câteva citate:

-- "În general vieţuitorul se mişcă în măsura în care deţine facultatea dorinţei. Dar această facultate nu există fără imaginaţie, iar orice imaginaţie este fie raţională, fie sensibilă, şi pe cea din urmă o deţin şi celelalte animale". 

Aristotel, Despre suflet, III, 10.30

-- "De atunci şi până astăzi colonii de lumi pierdute
Vin din sure văi de haos pe cărări necunoscute
Şi în roiuri luminoase izvorând din infinit, 
Sunt atrase de viaţă de un dor nemărginit".

M. Eminescu, Scrisoarea I

-- "Deci toată firea noastră este stăpânită de moarte din pricina căderii. Iar motivul stăpânirii este plăcerea, care luându-şi începutul dintr-o neascultare, se menţine de-a lungul întregului lanţ de naşteri naturale". 

Sf. Maxim Mărturisitorul, Răspunsuri către Talasie, 61

Lut-iarbă-ierbivor-răpitor-lut. Iată acesta este lanţul de naşteri naturale şi deja morţi naturale. Materie eşti şi te supui acestui lanţ, acestei pemanente mişcări a generaţiilor, care se procreează una pe cealaltă, atrase de un dor de viaţă nemărginit. Forţa motrice care te împinge, fie că eşti virus, fie că eşti o supersofisticată structură birocratică, este această dorinţă şi plăcere de înmulţire, de expansiune. Nu osândesc, doar constat. Este reacţia formei de viaţă în ipostază materială la inevitala survenire a morţii. Toată materia se transformă în pulbere din care apare tot materie VIE, sub altă formă deja. 

Nu noi am cerut să fie creat Universul din care ne alimentăm şi în care ne vom întoarce, nu am cerut măcar să fim născuţi. Am fost aruncaţi pe această planetă şi suntem impuşi să ne descurcăm. Fiecare cum poate. Nu-ţi pui întrebarea dacă faci ce e corect, nici măcar nu simţi această dorinţă de expansiune-multiplicare în tine -- i te supui orbeşte -- până nu te confrunţi cu moartea şi realizezi că îţi este inevitabilă. Şi atunci explodează marea revelaţie, care te transformă într-o fiinţă autentică. Unii numesc aceasta "abordare serioasă a vieţii".

Ce este un spermatozoid altceva decât un stick cu informaţie? Unii chiar au calculat şi câţi kilobiţi conţine. Deci, dacă nu e posibilă viaţa veşnică în corp material, răspunsul animalului dat morţii este înmulţirea: transmiterea genelor, informaţie despre individ, prin urmaşi. 

Există însă şi altă cale de multiplicare decât aceasta care este specifică şi bacteriilor şi oamenilor. Este dăinuirea ideologică. Ce este o idee altceva decât o informaţie? Şi ce rezultate vedem? 

Dumnezeu îi spune lui Avraam că urmaşii săi vor fi mulţi cât stelele (Gen. 22 şi 26). 

Creştinii, urmaşii învăţăturii lui Iisus, constituie cel mai mare număr de aderenţi la o ideologie religioasă la momentul actual pe Glob. Iar musulmanii, discipolii lui Mohamed, sporesc atât ca număr, cât şi ca influenţă şi număr de atacuri teroriste. 

Sf. Apostul Pavel le spune corintenilor: "Eu v-am născut prin Evanghelie" (1 Cor. 4:15), iar prietenii şi discipolii lui Socrate îi declară înainte de moartea sa că se vor simţi orfani ca fără de tată. Iar Iisus spune că "cel ce face voia Tatălui meu îmi este mamă şi soră şi frate" (Mt. 12:50).

Există şi exemple mai puţin fericite: toţi ştim ce au făcut hitleriştii, ca urmaşi ai ideologiei despre supraom a lui Nietzsche, şi toţi ştim ce au făcut staliniştii, discipolii lui Marx.      

Iar despre femeile -- cântăreţe sau pur şi simple -- voi spune că sunt şi ele mânate de intrinseca dorinţă de expansiune, nu vedeţi că, în R. Moldova de exemplu, cer locuri garantate în structurile statului? Voinţa de putere este sublimare a voinţei de amor/multiplicare, încerc să statuez aceasta deja în al doilea articol, dar vine şi al treilea. 

Totul despre verii cimpanzeilor (I)

(R) Science

Şi, printre aceştia, 

cei care s-au purificat îndeajuns 
prin filosofie 

trăiesc în eternitate 
total desfăcuţi de trup 

şi ajung la lăcaşuri 
şi mai frumoase.

Platon: Phaidon, 114c

Savanţii au stabilit deja că, la nivel de gene, cimpanzeii sunt cel mai aproape de homo sapiens. Dar un mascul cimpanzeu este de cinci ori mai puternic fizic decât cel mai puternic bărbat, boxer de categorie grea şi îl poate uşor ucide. Deci, cum se face că noi stăpânim planeta şi nu ei? Noi suntem mai vicleni. Intelectul nostru îl depăşeşte pe al verilor noştri cimpanzeii. Inteligenţa noastră este arma care ne-a servit drept avantaj comparativ cu dinţii şi ghearele celorlalte animale. Dar în rest suntem cimpanzei. 

Oamenii creează instituţii în societate -- organizaţii statale, religioase, cultuale -- dar structura acestora coincide sută la sută cu schema unicei structuri create de cimpanzei: grupul, turma lor. Spre deosebire de alte specii de maimuţe, cum ar fi gorilele sau geladele unde există un mascul alfa şi haremul de femele, grupul de cimpanzei este constituit dintr-un mascul alfa şi 5-15 masculi puternici, cărora nu le este interzis accesul la femele. Nici un mascul alfa nu este fericit să accepte această împărţire, dar o acceptă totuşi din instinctul de a supravieţui: totul are o valoare funcţională. 

Problema e că teritorul pe care se hrăneşte turma este limitat de teritoriile altor grupuri de cimpanzei cu care turma noastră de maimuţe hominide nu se află vreodată în relaţii amicale. Grupurile megieşe întotdeauna vor jindui resursele de hrană şi femelele din grupul nostru şi ostilităţi între turme izbucnesc în permanenţă. Dar la război e nevoie de masculi luptători. (De aceea în triburile africane primii mănâncă carne din animalul ucis războinicii, este funcţional, deoarece dacă aceştia vor fi slabi survine riscul de dispariţie a întregului trib, chiar dacă etica ipocrită a societăţii noastre ar recomanda mai întâi să mănânce femeile, copiii şi bătrânii. Asta da, pe timp de prosperitate, dar pe timp de luptă pentru supravieţuire aceasta e nerozie).  

Acum, putem să privim la orice organizaţie sofisticată creată de oameni şi vom vedea că ea are aceeaşi "organigramă" ca şi cea a turmei de cimpanzei: liderul, fruntaşii şi haremul de femele şi pui. Să luăm compania: avem preşedintele şi vicepreşedinţii/şefii de departamente. Să luăm biserica: avem patriarhul/papa şi episcopii şi apoi turma de oi credincioase. Să luăm partidul politic: avem liderul, fruntaşii şi apoi membrii de rând. Să luăm Globul pământesc: avem ţări şi grupuri de ţări ca SUA, UE sau NATO. Să luăm Universul: există Divinitatea, îngerii (pe care Dionisie Areopagitul îi desparte în trei clase câte trei) şi există materia, inclusiv oamenii.

Omul nu poate decât să fie o fiară violentă pentru că s-a născut într-un mediu violent. Există puţini oameni -- filosofii, călugării -- care îşi direcţionează violenţa împotriva demonilor şi patimilor proprii, dar majortitatea luptă împotriva celor apropiaţi. De aceea există luptă, pe care câteodată o numim "concurenţă" sau chiar "concurenţă loială", în cadrul familiilor, triburilor, companiilor, partidelor, sistemelor politice, religioase şi culturale. 

Chiar dacă liderii religioşi au încercat să mai tempereze aceste porniri violente -- Moise cere în porunca a 10-a să nu jinduieşti femeia şi asinul aproapelui tău, iar Iisus -- să-ţi iubeşti aproapele ca pe tine însuţi, iar Buddha ne spune să renunţăm la dorinţă, dacă dorim să nu avem suferinţă, iar Apostolul Pavel ne recomandă să ne păstrăm castitatea pentru a nu avea suferinţă în trup (1 Cor. 7:28) -- cei mulţi au puţin timp pentru a se ocupa de astfel de nimicuri. Lupta concurenţială -- o sublimare a luptei arthetipale pentru hrană şi înmulţire -- cere efort permanent şi nu acceptă relaxare, care poate echivala cu înfrângerea. 

...Eu am două cartele în telefonul meu, de la doi operatori moldoveni şi eu ştiu că ei nu manifestă niciun pic de simpatie unul pentru altul. Eu însă i-am pus în acelaşi device şi-i folosesc după cum îmi convine. 

De asemenea eu nu ştiu suporterul cărei echipe sunt: Dacia Chişinău sau Zimbru Chişinău, dar ştiu că ambele echipe au suporteri gata oricând să-şi bată botul unii altora. 

De aceea, atunci când un partid de opoziţie critică acţiunile sau pur şi simplu îndrugă verzi şi uscate despre partidul de la guvernare, eu îl privesc cu înţelegere dar şi cu scepticism, deoarece ceea ce nu spun criticii -- dar vor să se subînţeleagă -- este: ia uitaţi-vă cât de negativ este partidul care vă conduce, de aceea trebuie să ne votaţi pe noi. 

Oare asta nu-i promo? Oare asta nu-i marketing? De aceea privesc cu rezervă, dar şi cu milă, membrii de rând şi simpatizanţii partidelor politice sau ai politicienilor. Prietene, pentru politician -- şi accentuez: pentru ORICE politician -- tu nu eşti decât un vot, aşa cum pentru şoferul de microbuz tu nu eşti decât 3 lei.

Aşadar, lupta între organizaţiile create de oameni va exista permanent, dar ai dreptul şi să nu te intereseze şi să te concentrezi asupra intereselor tale: asta nu-i lupta mea.