Că tot se apropie sfârșitul celor 100 de zile convenționale date oricărui mare demnitar pentru a se manifesta, se conturează semnul distinctiv al președintelui moldovean și acesta este penibilul. Dacă republica nu ar fi parlamentară, acest penibil ar putea fi și periculos, dar așa el e numai vesel.
Am mai avut noi conducători comediinici? Sigur: Dumitru Moțpan. Cel de l-a propulsat providența din președinte de kolhoz în funcția de președinte de parlament și ce dădea din dânsul, te puneai la pământ de râs. Cam tot la fel de hazliu cum ai primi diplomă de teolog de la o universitate inexistentă. Dar unii o bănuiesc că ar dosi planuri ascunse. N-are, domle, niciun fel de plan. Nici tainic, nici explicit. E doar absurditate și inconsecvență. Nu-i rațiunea pilotul, ci emoția.
Tu uite cum rezolva ea criza pandemică: Vă bag în lockdown pe toți ca pe șoareci! Bag piciorul că veți zdohni de foame. Eu am venit să combat corupția sau vaca rage. Dintr-un milion de probleme ale societății moldovenești ea și-a ales una și aia dificil de cuantificat, spre deosebire de numărul de morți de covid de-o pildă.
Iată așa și ne vom chinui cu ea: Parlamentul de-o mânuță și Curtea Constituțională de alta – să nu calce prin străchini.
Acum majoritatea parlamentară ar putea merge la poantă și accepta un cabinet al grosului. Nouă acum nu ne trebuie ceva profesionist, ci foarte plenipotențiar. Ca să recolteze donațiile, granturile, vaccinurile din extern și să realizeze campania de vaccinare. Pe urmă oricând poate fi aruncat la coș ca un.... mască umezită.
