Nu cred că o să trezesc proteste vehemente, dacă voi afirmă că femeile se conduc de modă și de emoții, mai degrabă decât de rațiune. Nimic grav până aici, cu excepția momentului când unele decid s-o ia pe calea politicii.
Dar politica până în secolul
trecut a fost apanajul bărbaților încă de pe vremea când aceștia nu erau
bărbați, ci maimuțoi. După ce au inventat scrisul, aceștia și-au scris și și-au
transmis diferite metode de luptă politică și antrenament pentru domeniu.
Acum, scrie Sofocle în Electra,
că Ares intră și-n sufletul femeilor, adică, moldovencele ar înțelege că pentru
asta trebuie luptă și sunt gata s-o ducă, ci nu întotdeauna sunt gata să se
antreneze. În consecință, ies pe ringul politic fără pregătire și apoi se plâng
de înfrângeri. Ceea ce nu vor ele să înțeleagă este că tu când ieși pe arenă nu
mai ești femeie, ci inamic, luptător, oponent, și deci cavalerismul cu care
erai obișnuită să fii tratată de bărbați în viața obișnuită, aici nu mai e
valabil. Zero etică, doar luptă.
Când tu obții o funcție
publică, automat trebuie să conștientizezi că zgândărești nu numai inamicii
politici, ci și presa care își vede misiunea în a înțelege ce spun că vor și ce
fac realmente autoritățile pentru a explica acestea publicului larg.
Mai ales în cazul turului 2 la
prezidențiale mulți te votează nu pentru că te simpatizează, ci pentru că detestă
ideologia oponentului tău și/sau îți împărtășesc ideologia ta politică. Da,
știu că în ideologia partidului tău nu crezi nici tu, nici ei, ați ales-o așa
de modă.
Acum, urmează de aici să se
înțeleagă cu eu mă opun implicării moldovencelor în politică? Nicidecum nu. În
primul rând aceasta-i extrem de amuzant
și eu nu vreau să pierd distracția.
