Exorcizarea fiscului. O istorie de succes

În textul de mai jos voi relata despre un caz personal. E vorba de nişte probleme pe care oricine le poate avea cu o instituţie de stat. Pentru prima dată în viaţă mi-am folosit calitatea de reprezentant al puterii a patra (neoficiale), pentru a-mi soluţiona o chestiune personală. În procesul de colectare a materialului am discutat cu şefa Inspectoratului Fiscal de Stat (IFS) din oraşul Chişinău, Ludmila Botnari, şi cu şefa Direcţiei administrare fiscală din sectorul Râşcani, Elena Dragomir. Interviurile nu le-am înregistrat în mod expres.


1. Pierderea neprihănirii fiscale

După o tranzacţie necesară, m-am pomenit în martie 2010 cu o datorie mai măricică faţă de stat, sub formă de impozit. M-am adresat direcţiei din Râşcani cu o cerere de reeşalonare a datoriilor, care mi-a şi fost satisfăcută cu o rapiditate de aproape patru luni, timp în care penalităţile mi se adunau liniştite în rând spre plată. Obţin în sfârşit în iulie 2010 contractul de reeşalonare, care -- atenţie -- prevedea şi penalităţile. Deşi aveam la dispoziţie doi ani, intuiţia mi-a şoptit să mă izbăvesc de aceste datorii cât mai repede posibil şi deja în ianuarie 2011 intru la Direcţia din Râşcani în speranţa că cineva va lua act de recuperarea nevinovăţiei mele în materie de dări cezariene. Un inspector, mai dolofan aşa, mi-a sugerat să mă calmez, de vreme ce nimeni nu mă deranjează în privinţa plăţilor mele eşalonate şi deja, în opinia mea, achitate. Ceea ce am şi făcut, dar fără nici un pic de calm.


2. Recuperarea imaginii de contribuabil onest

Pentru că în 2010 am plătit statului mai mult decât se cuvine după lege, la finele lunii mai 2011 am depus o cerere la Direcţia din sectorul Râşcani pentru a-mi recupera excedentul, dar mai ales nutream speranţa că mecanismul acestei instituţii va ajunge singur la concluzia că trebuie să clarifice situaţia mea. La finele lui august primesc un apel telefonic de la o inspectoare de la Direcţie, care mă anunţă că mi se acumulează penalităţile legate de renumitul contract de reeşalonare. Convenim să ne întâlnim în septembrie 2011 şi bun convenit. Văzând că septembrie se cam sfârşeşte, iar tânăra inspectoare aşa şi nu mă cheamă la interogatoriu, decid să-mi iau legitimaţia în gât şi să cer o întrevedere cu şefa Direcţiei, dna Elena Dragomir. Îi formulez trei probleme pe care le am cu direcţia domniei sale: 1. nu mi s-a trimis avizul de plată a impozitului pe imobil înainte de 30 iunie pentru a putea beneficia de reducerea pe care statul o acordă contribuabililor disciplinaţi; 2. nu am primit răspuns la cererea mea de reîntoarcere a supraplăţilor şi 3. nu m-a telefonat tânăra inspectoare interesată de contractul cu reeşalonările. Dna Dragomir mi-a arătat o înţelegere profundă pentru situaţie şi a desemnat o inspectoare să mi-o soluţioneze.


3. Funcţionarul superior pe rol de catalizator

La 12 zile după injecţia de optimism primită de la dna Dragomir observ că nimic nu se schimbă. Solicit o întrevedere cu şefa Inspectoratului Fiscal Chişinău, Ludmila Botnari. I-am explicat motivul "interviului" solicitat şi imediat după aceea a survenit şi deznodământul epopeii. La nici o oră sunt sunat de inspectorul desemnat de dna Dragomir, care mă anunţă că problema mea se poate soluţiona chiar în ziua ceea. Convenim să mă prezint totuşi a doua zi, pe 29 septembrie. Ceea ce nu se rezolva timp de nouă luni, iată că a putut să se facă în jumătate de zi. În aceeaşi joi merg la dna Botnari pentru interviu, dar deja cu problema rezolvată de "telefonul" său.


4. Chestii hazlii despre care n-ai ştiut că le pot face inspectorii fiscali

Cu privire la motivul nerecepţionării de către mine a avizului de plată a impozitului pe imobil, dna Dragomir a sugerat că o posibilă cauză ar putea fi insuficienţa subalternilor care trebuie să deservească circa 60 de mii de gospodării. La aceeaşi întrebare însă dna Botnari mi-a sugerat că pe mine nu ar trebui să mă preocupe problema cadrelor la Direcţia Râşcani, ceea ce mi-a căzut mai mult pe plac.

Cu privire la lipsa unei scrisori de răspuns la cererea mea de reîntoarcere a excedentului, inspectoarea desemnată mi-a prezentat o astfel de scrisoare la 28 septembrie, datată cu 13 iunie. Ar însemna că, teoretic, în 12 zile am şi primit răspuns. Ce bine ar fi fost dacă primeam şi eu prin poştă această scrisoare tot în luna iunie.

Cu privire la atenţionarea mea despre neconcordanţa existentă între valoarea penalităţilor prevăzute de contractul elaborat de Direcţie şi valoarea penalităţilor stabilită de sistemul de calcul al său, mi s-a explicat că în contract mi s-au stipulat şi mie aşa nişte penalităţi de formă. Vai! Dar eu le-am luat şi le-am plătit în serios.


5. Impresii şi ipoteze

Bineînţeles că voi evita să fac concluzii generalizate bazându-mă numai pe un singur caz şi acela personal. Dar totuşi, impresia făcută de pe urma contactelor avute cu inspectoratul fiscal, descrise mai sus, este că suferă această extrem de importantă instituţie statală de lacune de sistem. Dacă nu a fost corectă cu mine în ipostază de simplu contribuabil, atunci concluzionez că şi alţii au parte de acelaşi tratament. Eu aşteptam ca sistemul inspectoratului să fie constituit de o aşa manieră, încât să funcţioneze corect atât în privinţa umilei mele persoane, cât şi în privinţa celorlalţi contribuabili mai mari sau mai mici.

Dna Botnari mi-a relatat că inspectorii începători primesc un salariu de nici 2 mii de lei. Şi iată anume un astfel de contingent de oameni intră în contact cu contribuabilii. Pentru că, vine vorba, cum poţi avea specialişti buni, dacă îi plăteşti cu un salariu de 1800 de lei? Mi s-a părut foarte nostimă confesiunea dnei Botnari că "unii tineri inspectori fiscali mai sunt ajutaţi de părinţi".

Nici până în prezent nu sunt de acord cu doamnele şefe care mă asigurau că problema mea ar fi fost soluţionată la fel de rapid şi şi în cazul în care nu "le ameninţam" că voi scrie despre aceasta. Ideal ar fi fost ca inspectorul "de familie" sau "de sector" în jurisdicţia căruia mă aflu să-mi fi soluţionat chestiunea mea din obligaţiune de serviciu. Aşa funcţionează, spre exemplu, sistemele din medicină sau poliţie. Nu vreau să cred că inspectoratul fiscal nu dispune de un sistem asemănător. Atunci dar de ce nu a funcţionat şi în privinţa mea? Dacă fiscul din Chişinău se ia în serios pe sine însuşi într-o măsură suficientă pentru a realiza că pentru a funcţiona are nevoie de un mecanism, atunci ar fi bine să-l arunce la gunoi pe cel din dotare şi să-şi creeze unul eficient. Nu voi sugera metode de lucru specialiştilor, voi spune doar că lucrul bun se vede de la o poştă, la fel ca şi lucrul rău.

Sunt nationalist! de Grigore Vieru

Da,îmi iubesc mama.
(E un pãcat?)
Si pruncii.
Si fratii.
Si cerul de ametist.
Ca rezumat,
Sunt na-ti-o-na-list !
Da,graiul mi-i sfânt -
În viata mea
El nu este un simplu turist,
E chiar Patria.
Într-un cuvânt,
Sunt na-ti-o-na-list !

Da,urãsc pe mancurt.
Mi-i dragã doina prin care exist.
Nu mã târâi slugarnic.
Pe scurt,
Sunt na-ti-o-na-list !

Da,hora nu vreausã o schimb
Pe cazacioc ori pe twist.
Port suferinta de neam ca pe un nimb.
Sunt na-ti-o-na-list !

Da,afirm cã-i prea mult verde-n drapel,
Avem un drapel prea materialist.
Mai asterneti niste cer visãtor peste el.
Sunt na-ti-o-na-list !

Da, nesocotesc tidvele seci
Care vor sã mã cârmuie ca artist.
Mai trag cu ochiul la istoria noastrã.Deci
Sunt na-ti-o-na-list !

Da,n-am vrut sã mã însotesc
cu Satan
N-am prãjit creieri umani pe unt politist.
Omeneste întreb:de ce am murit în Afganistan?!
Sunt na-ti-o-na-list !

Da,vremea în care trãim
E tot mai istericã,
Îmi vine sã urlu în muzeul satului cu profil ateist:
"Scoateti mitraliera din bisericã!"
Sunt na-ti-o-na-list !

Da,te întreb pe tine,binevoitorule,care-ai adus tutunul si pesticidele:
Ce ai cu surorile noastredin câmpul cel trist
-Ai primit vreun ordin cumva,ti-a ordonat cineva: ucide-le?!
Sunt na-ti-o-na-list !

Da,sunt contraplevei migratoare
Care se credeun dar minunat.
Sunt contra sã prãsiti la noi uzina de calculatoare
-N-am ce sã numãr, tovarãsi,
Aproape totulmi s-a luat
Da,aproape totulmi s-a rãpit.
La curgerea Prutului meu nu pot nici mãcar sã asist.
Totusiviata mi-i dragã,merg spre dânsa grãbit.
Sunt na-ti-o-na-list !

Quousque tandem abutere Voronine?!

Quousque tandem abutere Voronine patientia nostra?! Aşa aveam de gând să-mi încep discursul devastator contra liderului opoziţiei natale, fără pic de îndoială că Vladimir Nikolaievici se va lăsa intimidat şi va vota de frică şi cu toată fracţiunea pentru Marian Lupu la funcţia mult-dorită. Salvarea îmi veni însă de la fiică-mea, care, întorcându-se de la grădiniţă şi fiind surprinsă de destăinuirile mele despre straşnicul plan de demarare a speech-ului, mi le refută cu măiestrie, argumentând că un aşa început mai este înregistrat în anale, fiind produs de un alt orator, nu mai puţin cunoscut.

Pentru că de fapt despre ce e vorba? Toţi în ţara asta cam îşi spun că-i mai cu cap să avem un preşedinte -- oricare -- şi să ne apucăm toţi împreună şi fiecare în parte de sporovăit cu treburile cui ne are. Care cu făcutul irisurilor pentru satane, care cu dascălii şi vracii, iar unii -- cu împărţiri frăţeşti de averi moştenite de la părinţii decedaţi, în faţa solomonilor.

Ia numai imaginaţi-vă: parlamentul adoptă legi cu duiumul, iar opoziţia comunistă propune şmechere îmbunătăţiri la acestea, astfel încât proiectele ticluite fără cusur de profesioniştii din guvern să iasă perfecte de sub teascul parlamentului. Aici mă opresc că am simţit privirea bănuitoare de plagiat a sfântului catolic Thomas More. Or, acela se pricepea mai bine la trebile de stat, mărturie servindu-i şi capul decupat de regele său, un tip mai libidinos aşa.

Lucrurile însă nu pot merge astfel din cauza că politicienii din parlament ar putea rămâne fără de lucru extenuant, or, după cum este bine ştiut, principalul job al politicianului este să-şi iubească Patria şi să slujească cetăţenii. La fel ca baştinaşii oraşelor arse cu sulf pe vremea lui Avraam, care au descoperit că există şi alte feluri de dragoste decât cea utilizată de profanii tradiţionalişti, deputaţii comunişti au descoperit că o bună metodă de a sluji naţiei este să părăseşti demonstrativ locul de lucru. Un prost de rând, pentru o aşa inovaţie, ar putea fi şutat dorsal afară, însă nimic nu i se poate face unui ales al poporului.

Personal nu am nici ţârdea-ndoială că Voronin îşi iubeşte Patria noastră şi pe noi împreună cu ea, atât doar că el şi-a demonstrat deja fanteziile în materie de amor, şi anume: eu vladâcă şi voi proşti, eu am dreptul să-mi iau pădure la Ţiganca pentru că dragostea mea este cu mult mai profundă decât a voastră, şi, din acelaşi motiv, 10 ha-uri pe strada Ciocârliei. O patrie ideală pentru comunişti este una condusă de carabină, cu ştabii pekereme încorporaţi în casta intangibililor.

Un cioban, să zicem din satul meu numai nu ştiu dacă au mai rămas stâni pe acolo, ar putea cugeta: ei de ce nu s-ar mai hodini şi comuniştii iştia oleacă după opt ani de iubire îndesată de patrie? Nu, nenea cioban, nu ar fi ei comunişti dacă ţi-ar fi părtaşi de idei. De unde baliverna că comuniştii nu ar dori alegeri anticipate? Crestomatic este că opoziţia doreşte permanent alegeri pentru că trage nădejde că ar putea pune mâna pe manivela puterii cu care se iubeşte ţara, dar şi, colateral, se rezolvă o mulţime de interese economice şi vanitoase. Precaut, Voronin ezită să-şi afişeze pofta de alegeri anticipate deoarece s-ar putea întâmpla ca această năzuinţă să devină slogan electoral al oponenţilor. Percepţia mea însă este că nimeni deja nu se mai îndoieşte (şi nu se teme) de iminenţa alegerilor parlamentare anticipate, cu excepţia celor două partide parlamentare cu cel mai mare număr de candidaţi supleanţi.

Unii lideri de onoare sau din umbră din unul din aceste partide lasă impreesia de fraieri, crezând că o să-l poată convinge pe Voronin să-l voteze pe Lupu. Pentru Voronin şi PCRM patria-i în pericol doar atunci când ei sunt la guvernare, fără ei la guvernare această ţară măcar să crape. Ce? Noi alegeri vor aduce aceleaşi rezultate? Da de unde ştii, mata? Şi dacă nu?

Eu cred că Diacov este sincer atunci când îi roagă pe comunişti să salveze patria, doar pentru PD aceasta presupune alegerea liderului lor în funcţia de preşedinte. Pentru comunişti aceasta mai înseamnă şi acordarea perucii de speaker vechiului lor amic M. Ghimpu. Ar fi păcat dacă în alegerile viitoare partidele necomuniste n-ar face un mare tam-tam despre faptul că comuniştii au vrut anticipatele. Poate merge.

Şi încă un argument pe care l-am citit nu ştiu pe ce blog, dar mi-a venit mai înainte anume mie: e vorba de noua jucărie a comuniştilor despre originea euroasiatică a moldovenilor şi necesitatea stringentă de a ne întoarce în Eurasia-mumă. Eu am citit articolul cela al lui Putin, care a luat locul Manifestului Comunist în biblioteca fostului dictator. După asta am căutat prin "ctrl+F" dacă Putin a pomenit o aşa ţară multaşteptată în uniunea vamală ca "Moldova" sau "Moldavia". Nu-u! Nici pomină! Ceea ce m-a convins încă o dată de veridicitatea spuselor unor oratori nituiţi care strigă că Moldova este trasă de mânecă în Evrazes. Dar nu contează. Ideea va merge bine la electoratul româno- şi eurofob, va stăvili elanul găgăuzului regional şi al altor stângaci, şi, poate, îl va îndupleca pe Putin să uite de un mototol de hârtie-kozak şi, ah! poate, Putin îi va acorda cuiva titlul neoficial, dar tare onorific şi tare jinduit, de "cel mai bun rus din Moldova".

Rusia, Kazahstanul şi, mai puţin, Belarusul, îşi pot permite dictaturi pentru că au "toată tăbliţa lui Mendeleev", ca să-l citez pe încrâncenat. Noi nu ne putem permite luxul unei dictaturi pentru că avem internet, suntem mai puţini la număr şi, esenţialul, am răspirat aerul de libertate de după dictatura comunistă. A, da, nu exlud că mulţi concetăţeni nu prea au nevoie de atâta libertate, dar sper că aceştia fie sunt puţini, fie sunt beţi. Avântul cu care PCRM ne cheamă, după el, în Evrazes, mi-aminteşte de chemarea lui Godea făcută liderilor partidelor parlamentare. Ca să rezolve probleme ţării.

Şi încă ceva: eventuala (Doamne fereşte!) intrare a Moldovei în uniunea vamală va fi văzută de Rusia ca un act de obedienţă, servilism, de închinare de bună-voie a ţării către ruşi şi, posibil, Rusia ar putea înghiţi reciproc mai mulţi muncitori emigranţi din Moldova, deşi deja majoritatea celor care au avut de dus au plecat. Orice aderare la orice uniune presupune un pic de renunţare la suveranitate; diferenţa e că în UE nu sunt dictaturi, iar în Evrazes -- doar dictaturi.

Dacă vreun parlamentar citeşte această scriitură, apoi îi spun că în această sesiune Legislativul trebuie să aibă următoarea agendă din două puncte: 1. Modificarea Constituţiei pentru a nu nimeri în impas după alegeri şi 2. Adoptarea legilor convenite cu UE, ca să nu roşească avocatul nostru în faţa europenilor, Vlad Filat. La stejarul din Hânceşti nu m-am prea referit aicea din două motive. Pe primul nu vi-l spun, iar al doilea este că eu nu prea înţeleg ce face Filat ca şi pe toată această perioadă, ca şi pe alocuri.

60 la 40 că CC îl restabileşte în funcţie pe Muruianu

În virtutea profesiei pe care o practic, am dese ocazii să scriu despre Curtea Constituţională. Fără să vreau am observat o anumită regularitate în luarea "deciziilor politice" de către CC, în special după plecarea de la putere a comuniştilor. În virtutea competenţelor sale, CC este politizată intens, deoarece "deciziile sale politice", oricare ar fi ele, sunt pe placul fie al comuniştilor, fie al AIE, ceea ce face ca întotdeauna partea perdantă să declare că CC ar ţine cu învingătorul.

Cum spuneam, practica mea arată că CC manevrează ca un timonier abil printre stâncile subacvatice al politicului moldovenesc. Atât de abil, încât dacă ia o decizie în favoarea AIE, următoarea cam le vine pe placul comuniştilor. Repet, nu e statistică ceea ce afirm, e pură observaţie. Din acest motiv, mă împinge gândul că, după ce CC l-a lăsat în cărţi pe Urechean, cam ar fi rândul să-l repună în funcţie pe Muruianu. Sper să nu mi se realizeze quasi-pariul.

Ce s-ar putea întâmpla dacă CC declară neconstitiţională decizia Parlamentului de a-l demite pe Ion Muruianu? Ne-am putea aştepta să avem cel puţin două opinii separate -- cele ale lui Puşcaş şi Tănase. Există însă o majoritate în CC compusă din Safaleru, Şterbeţ, Răilean şi preşedintele Pulbere pe care nu-i putem bănui că nu şi-au petrecut cele mai frumoase clipe din viaţă sub oblăduirea patriarhală a lui Voronin.

Habar n-am dacă Parlamemntul l-a destuit pe Muruianu legal, dar asta contează mai puţin. Ceea ce contează este că eventuala restabilire în funcţie a lui Muruianu va arăta limpede ce fel de CC avem: pro-PCRM sau pro-AIE.


ION MURUIANU CA MASCOTĂ

Când judecătorul Clima de la Curtea Supremă de Justiţie citea decizia de a strămuta cazul alegerii lui Dorin Chirtoacă la Bălţi îi tremurau mâinile. Selbstverstaendlich, asta nu ţi-i condamnare pentru viol, sau separarea averii între soţi, aceasta-i o decizie politică eminamente. Pentru că ce invocau comuniştii recuzând Curtea de Apel Chişinău? Bănuieli de presupusă imparţialitate a judecătorilor. Stai, dom'le poţi să recuzi un judecător- doi, dar nu o întreeagă Curte! Că, atunci, de ce mai avem justiţie în ţară, aşa cum este ea -- justiţia ca şi ţara, sau invers?

Nu putem demonstra că Muruianu i-ar fi dat indicaţii lui Clima în privinţa deciziei, dar nici nu putem să nu presupunem că nu a făcut-o. La rândul său şi Clima face parte din grupul de judecători care s-au simţit bine pe vremea celor opt ani comunişti şi a păcătuit şi el, ca judecătorul, cu cazuri pierdute la CEDO. Clima era pe vremea ceea preşedintele Consiuliului Superior al Magistraturii şi a fost înlocuit după preluarea puterii de către AIE.

Deciziile CSJ de a anula decizia CEC cu privire la perdeaua de la cabina de vot, de a stopa repetat renumărarea voturilor pentru Consiliul Municipal Chişinău pot fi legale, dar au fost luate şi anunţate hoţeşte, la ore târzii, lăsând prea puţin timp pentru a fi îndeplinite, şi coincizând neapărat cu poziţia comuniştilor. Aceasta coincidenţă nu mai lasă îndoială faţa de imparţialitatea CSJ, condusă de Muruianu. Ea le anihilează pe ambele: atât imparţialitatea, cât şi îndoiala.

Se prea poate că magistratul Muruianu este un om bun la inimă: ia acasă pisici vagabonde şi hrăneşte din palmă hulubii din faţa Catedralei, dar el este omul sistemului moştenit de la sovietici şi revigorat de regimul Voronin. Acest sistem împarte cetăţenii în două categorii distincte: noi, prostimea, şi ei, intangibilii aristocraţi ai nomenclaturii. Funcţionari ca Muruianu şi Clima sunt emblematici pentru trecutul din care noi, majoritatea, vrem să ieşim, pentru că nu avem ce regreta, şi ei sunt retrograzii care se opun reformelor. Statul pe care vrem să-l construim presupune altele principii şi valori: noi, cetăţenii, cu buletinele de vot în mână, iar ei, funcţionarii, cu proiecte de legi în lucru. Nu noi -- proştii lor, ci ei -- slugile noastre. Legea e una pentru toţi, fără excepţii, de exemplu, pentru feciorii "intangibilor" care violează, sau, mai des, nu plătesc impozite.

Personal, consider că fraza cu jurnalişti şi câini turbaţi a lui Muruianu a fost unicul enunţ de valoare făcut de omul trecutului comunist. Îl iau drept compliment, mai degrabă, dar şi ca frână de mână, atunci când ne lăsam realitatea să ne turbeze.

Privirile acum ni se îndreaptă spre capitala pururea comunistă a nordului. Eu prezic că Judecătoria de acolo va dispune reintrarea chişinăuienilor în tranşeele electorale, după care vor zbura capete de judecător de apel bălţean, dar se mai poate întâmpla şi cum zicea unchiul Rabelais: "Judecătrii sunt în stare să facă ceea ce însăşi natura nu se pricepe".

Mitropolitul Vladimir anunţă direcţia: UE dăunează valorilor morale din Rep. Moldova

Mitropolitul Vladimir al Moldovei apreciază că Uniunea Europeană dăunează tradiţiilor spirituale şi morale din Republica Moldova, informează Mediafax.


"Ne rugăm ca Biserica Ortodoxă să râmână pe primul loc printre confesiuni, dar foarte mult dăunează Uniunea Europeană", a declarat Mitropolitul Vladimir într-un interviu pentru Patriarhia Rusiei.

"Moldova este o ţară săracă, iar Uniunea Europeană, prin intermediul creditelor acordate, încearcă să-i impună legile europene, care sunt străine tradiţiilor noastre spirituale şi morale", susţine Mitropolitul Chişinăului şi al Întregii Moldove.

"Mitropolia a fost nevoită să opună rezistenţă constantă de-a lungul anilor acestui atac, prin proteste, iar administratia oraşului ne-a ieşit în întâmpinare. Totuşi, autorităţile statului încearcă să impună o decizie cu privire la admiterea paradelor homosexuale în Chişinău", a mai declarat Mitropolitul.

Adoptarea regimului de vize pentru moldoveni depinde în mare măsură de adoptarea legii privind nondiscriminarea minorităţilor sexuale. Mitropolitul Vladimir susţine că legea respectivă este bună, cu excepţia prevederii care nu permite discriminarea homosexualilor şi lesbienelor. "Acceptând legea, cetăţenii noştri vor putea vizita liberi Europa, dar ortodocşii nu pot rămâne indiferenţi faţă de această prevedere", a conchis Mitropolitul Vladimir.

Anterior, legea antidiscriminare a fost trimisă Parlamentului, dar, din cauza protestelor şi refuzului deputaţilor PCRM şi al unora din cadrul AIE, proiectul a fost remis Executivului spre modificare.

Şeful Misiunii UE în R.Moldova, Dirk Shuebel, a declarat că adoptarea legii antidiscriminare este una din condiţiile obligatorii pentru eliminarea regimului de vize cu UE.