Da, sunt contra plevei migratoare
Care se crede un dar minunat.
Grigore Vieru ("Sunt Naţionalist")
Istoricul german Jürgen Osterhammel, în a sa carte "Colonialism: A Theoretical Overview", dă următoarea definiţie pentru noţiunea de colonialism: "Colonialismul este o relaţie între o majoritatea indigenă (sau importată cu forţa) şi o minoritate de invadatori străini. Deciziile fundamentale care afectează viaţa populaţiei colonizate sunt luate şi implementate de către conducătorii coloniali, care urmăresc interese adesea definite în metropole îndepărtate. Respingând compromisurile culturale cu populaţia colonizată, colonizatorii sunt convinşi de propria superioritate şi de faptul că au un mandat predestinat de a guverna".
Spre deosebire de imperiile din Europa Occidentală, imperiile austriac, otoman şi rus nu au vrut sau nu au putut să se extindă peste oceane -- ele au mers pe calea ocupaţiei teritoriilor învecinate. Ţările române au avut ocazia să savureze din plin toate splendorile pe care ţi le dă calitate de "ţară în faţa tuturor răutăţilor", dar la acest început de secol, majoritatea provinciilor româneşti s-au scuturat de jugul colonizatorilor, cu excepţia Bucovinei şi Basarabiei de Sud, care se mai află în Ucraina.
Republica Moldova s-a izbăvit relativ uşor de colonialismul sovietic -- să nu uităm că noi ne-am declarat independenţa la 27 august, după ce Ucraina o făcuse la 24 august 1991, când nu mai aveam de ce ne teme aşa tare.
Şi iată că am început şi noi, cu paşi timizi, să ne construim o ţară, după ce am ratat o posibilă reunire cu România. Aspiraţiile politico-istorice ale materialului uman pe care urmează să-l folosim pentru acest scop sunt cât se poate de heterogene: de la unionism la românism pro-independenţă, de la moldovenism anti-românesc la imperialism rusesc. Aceste aspiraţii pot fi deduse cu uşurinţă din reprezentativitatea materializată în fracţiunile parlamentare, care au acces în ultimii doi în Parlamentul moldovean.
La 11 ianuarie, când scriu acest articol, societatea moldovenească fierbe de pe urma uciderii lui Vadim Pisari din satul Pârâta din Zona de Securitate de către un "pacificator" rus, despre care s-a aflat că luptase pe timpul războiului de pe Nistru de partea separatiştilor. Declaraţiile denigratoare la adresa victimei, formulate de ambasadorul rus Valeri Kuzmin -- "că chipurile era beat la volan" --sunt de înţeles, dar mai interesante mi se par atitudinile afişate de jurnalişti, scriitori şi politicieni (pro-)ruşi, invitaţi de Publika TV pentru a se da cu părerea. ESTE ACEEAŞI ATITUDINE CA CEA A LUI KUZMIN. Toţi încearcă să minimalizeze gravitatea faptei comise de "pacificator". Toţi încearcă să-i găsească explicaţii "pacificatorului" şi concomitent să-i găsească vină mortului.
Mai recent, nu ştiu ce companie de sondaje a măsurat sentimentul de fericire la diferite naţiuni, de unde a reieşit că moldovenii nu sunt tocmai fericiţi. Nimic nou, atât doar că invitaţii ruşi (alţii de data aceasta) ai Publika TV au lăsat în pană moderatoare prin zgârcenie de vorbe. Le era greu să comenteze starea de spirit a moldovenilor pentru că nu se simt moldoveni şi, deci, nici nu pot să-i critice sau să-i aclame sincer şi încă la TV.
Acum câţiva ani,i-am cumpărat cartea "Antropologhia ţivilizaţii" a lui Leonid A. Mosionjnik. Acesta a predat (sau mai predă) la Şcoala Antropologică a lui Tkaciuk. Bună cartea, autorul copiază cu măiestrie din alte surse, DAR, relatând despre mesopotamieni şi chiar celţi, Mosionjnik nu face vreo referire la daci sau geţi şi atunci mă întreb de ce a ignorat autorul (moldovean după ţara de reşedinţă) o civilizaţie care nu e cu nimic mai prejos decât cea celtică.Tare vreau să cred că nu e vorba de rea-voinţă la mijloc sau ceea ce Jürgen Osterhammel numeşte: "...Respingând compromisurile culturale cu populaţia colonizată, colonizatorii sunt convinşi de propria superioritate".
Fără să o declare oficial, statul moldav, ca orice republică liberală, nu este interesat de etnia cetăţeanului. Aşa este în Fanţa, SUA etc., aşa e şi normal să fie, aşa ne privesc şi străinii, DAR o colegă rusoaică aflând de la fiul său că la şcoală li se spune că "toţi suntem moldoveni", l-a întrebat (în ruseşte): "Ce fel de moldovean eşti tu?" Fără să mai adauge "din tată ucrainean şi mamă rusoaică". Şi aici am simţit că era vorba de acele "respingere a compromisului cultural şi de convingere de propria superioritate". Mama-rusoaică nu putea permite nici ipotetic "o degradare etnică" a copilului său.
Ideal ar fi ca societatea moldovenească -- pe care imperialiştii insistă în a o numi polietnică -- să renunţe la temele istorice şi lingvistice şi să găsească un compromis bazat pe adevăruri ştiinţifice. Suntem toţi moldoveni, fără să conteze dacă unul mănâncă mămăligă cu brânză, iar altul -- clătite şi pelmeni, dacă unul bea vin, iar celălalt vodcă, dacă la unii nunta se termină cu dezbrăcatul miresii, iar la alţii cu o mardeală generală.
Alolingvii par a fi de acord până aici, doar dacă am oficializa şi limba lor, ca să se simtă confortabil şi ei. Or, aici e şi rana deschisă de se vede osul. Noi, românofonii, nu putem accepta acest compromis pentru că avem mandat de la scriitorii clasici, de la marii noştri intelectuali, de la Eminescu şi Vieru. De notat că moldoveniştii nu se opun oficializării limbii ruse.
De ce nu vorbesc alolingvii româneşte? E simplu, pentru că psihologic se mai socot superiori şi ne privesc limba ca pe una inferioară limbii lor. Cu excepţia etnicilor ucraineni, majoritatea alolingvilor sunt veniţi aici de pe aiurea după Cel de-al Doilea Război Mondial. Găgăuzii şi bulgarii -- la hotarul secolelor 18 şi 19, după ocuparea Barabaiei de către Imperiul Ţarist.
Ca lingvist va declar: e imposibil să nu poţi învaţa o limbă timp de 20 de ani, în special dacă eşti în mediul vorbitorulor acestei limbi. Cu o singură condiţie: să-ţi placă această limbă, cultura şi civilizaţia purtătorilor. Or, acest lucru se pare că le este imposibil compatrioţilor noştri alolingvi. În sinea lor ei speră că moldovenii românofoni vor renunţa la aspiraţiilor lor de emancipare pro-occidentală şi se vor întoarce într-un sfârşit în "în spaţiul limbii ruse", aşa cum era pe vremea "bunelor imperii ţarist şi sovietic, când era clar cine e superiorul şi cine e de colonizat".
Dacă istoricii români vorbesc despre "minunea neamului românesc", că acesta s-a încumetat să surpavieţuiasacă timp de două mii de ani, fără a fi istoric, voi vorbi despre "minunea rezistenţei" neamului românesc în Basarabia. Câte nu ne-au făcut imperialiştii ruşi în ultimii 200 de ani. Ne-au deportat în Siberii intelectualii şi preoţii, dar am rezistat şi am regenerat. Rusia ne poate cuceri oricând teritoriul cu armele, niciodată însă spiritul, deşi, trebuie să recunoaştem, moldoveniştii sunt cel mai bun exemplu de reuşită a tentativei de mancurtizare declanaşată de colonizatori. Şi episcopii românofobi!..
Înreaga Americă Latină e locuită de hispanofoni cărora nici nu le trece prin gând se facă o singură ţară, deşi numai imaginaţi-va ce colos ar ieşi. Germania şi Austria locuiesc alături bine-mersi. Patru foste republici iugoslave (Serbia, Croaţia, Muntenegru şi Bosnia) vorbesc aceeaşi limbă şi departe de ele se află ideea de unire. Eu nu ştiu dacă transformarea Chişinăului nostru drag într-o urbe provincială -- cu ce altceva se poate solda o eventuală unire cu România? -- trebuie să stea în capul agendei. Dar ideea naturalizării minorităţilor etnice îmi sună mult mai stringent.
Iată că a început cel de-al doilea deceniu al secolului 21 şi nu prea avem cu ce ne lăuda, decât cu un opt ani de dictatură comunistă pe care am instalat-o în mod democratic. E şi un fel de a spune că am ratat un deceniu; l-am dormit aşa cum obişnuim să facem timp de 2 mii de ani. Celelalte ţări prizoniere ale gulagului sovietic de mult şi-au tras zidul NATO în juru-le.
Lui Moise i-au trebuit 40 de ani să creeze o naţiune de viteji războinici, la o sută de ani după constituirea SUA, congresul a votat pentru oficializarea limbii engleze cu o diferenţă de doar câteva voturi în defavoarea germanei. Pe termen mediu, în următorii 20 de ani, trebuie să scoatem această ţară din porecla "sărăntocul Europei". Nu există premisă să devenim o forţa militară de temut în Balcani, dar ne putem spori gradul de democraţie şi de prosperitate. Între timp, alolingvii trebuie să decidă dacă merg cu noi, sau îl mai aşteaptă pe Putin în loc de Mesia, "ca să-i pună pe moldoveni la punct".
