Moldovenistul este omul românului în tabăra adversă

un fragment dintr-un dialog între Socrate şi un alolingv moldovean pre nume Choiros (traducere din greacă)

Socrate: -- Deci, afirmi precum că moldovenii ar fi un alt neam decât românii şi că n-ar avea nimic în comun cu ultimii şi te încearcă sentimente de furie atunci, când auzi pe vreun moldovean de aici din Basarabia că se declară român?

Choiros: -- Aşa este. Nu pot să suport românii. Ei întotdeauna i-au persecutat pe moldoveni, iar când armata română a ocupat Basarabia în 1917-1918, învăţătorii trimişi de Regatul burghezo-moşieresc Român să-i înveţe pe copiii de ţăran din Moldova carte, apoi îi băteau cu rigla peste palme. Iar jandarmii români băteau sătenii dacă îi prindeau că fură. Mai pe scurt, îi umileau cum nu se mai poate. Noroc că peste 20 de ani a venit Armata Roşie, a re-eliberat Basarabia, şi nimic rău nu le-a făcut moldovenilor decât a trimis la odihnă în Siberia vreo câteva sute de mii, ei şi a mai ucis vreo câteva sute de preoţi şi învăţători. Dar aceia meritau pentru că ştiau carte şi reprezentau elemente distructive pentru statul sovietic.

Socrate: --Şi totuşi, cu ce drept a ocupat Rusia ţaristă, apoi sovietică, această jumătate din Moldova lui Ştefan?

Choiros: -- Prima dată v-am eliberat de turci, iar a doua oară -- de români.

Socrate: -- A invitat cineva armate ruse aici?

Choiros: -- Nu prea ştiu. Cert este că nu era să vă lase sub jugul turcesc şi românesc.

Socrate: -- Pe ce te bazezi atunci când afirmi că moldovenii nu sunt români?

Choiros: -- Strămoşul nostru Ştefan cel Mare, marele nostru voievod, nu a fost român, dar moldovan.

Socrate: -- Dar ştii tu oare că Ştefan a fost ajutat să obţină tronul de către Vlad Ţepeş, care pe atunci era domnitorul Munteniei? Ştii tu oare că boierii moldoveni şi munteni aveau "imobile" (ca să folosesc un termen modern) în ambele ţări, ba chiar şi în Polonia şi Transilvania, iar căsătoriile între ei erau foarte frecvente?

Choiros: -- Aveţi o istorie prea neimportantă ca să pierd timpul s-o studiez. Eu cred că la şcoală copiii trebuie să studieze doar istoria Moldovei, că noi nu avem nimic comun cu România. Apropo, Moldova s-a constituit în 1359, pe când România în 1859. Deci, moldovenii sunt un popor mai vechi decât românii.

Socrate: -- Aş putea să te întreb cum s-a constituit România, dar mă tem că nu te-a prea interesat. În orice caz, vei fi de acord că în actuala Republică Moldova, există două soiuri de moldoveni: cei care se consideră moldoveni pur-sânge şi cei care, deşi nu resping ideea că sunt moldoveni, se descriu mai degrabă români.

Choiros: -- Cei care se consideră români sunt nişte trădători! Nu ţin la statul Republica Moldova, deţin cetăţenie românească şi vor unirea cu România. Lasă să se ducă în România, dacă li-i dragă aşa tare. Aici e Moldova şi limba este moldovenească, dar limba rusă tot trebuie oficializată, ca şi noi să ne simţim ca la noi acasă, în Tambov.

Socrate: -- Ce-ai zice să încercăm istoriceşte să descurcăm iţele apariţiei moldovenilor şi românilor?

Choiros: -- Pajalusta, dacă aşa tare vrei!

Socrate: -- Nu voi începe de la Adam şi Eva, dar de la Noe, merită. Se ştie că Noe avea trei fii: Ham, Sem şi Iafet. Se ştie, din Biblie, că fii lui Ham au început să locuiască în Africa şi Palestina, fii lui Sem -- în Arabia şi Mesopotamia, iar fii lui Iafet s-au stabilit mai la nord, în jurul Mării Negre, în Bulgaria, Turcia de astăzi, în stepele Ucrainei şi Rusiei de sud.

Choiros: -- Admit, mai ales că bagi şi Matuşka-Rusie în Biblie.

Socrate: -- Potrivit mai multor teorii despre etnogeneza indo-europenilor, aceştia au apărut iniţial în sudul Rusiei şi estul Ucrainei de astăzi, între Mările Neagră şi Caspică cu vreo 5 mii de ani în urmă după care s-au răspândit în India şi Iran sub numele de arieni vorbind sanskrita. O parte din triburile indo-europene au ajuns să locuiască Europa, hitiţii instalându-se în Asia Mijlocie, tracii în jurul Mării Negre, dacii, alias geţii, la nordul Dunării, etruscii şi latinii în Italia, triburile greceşti -- în Grecia de astăzi. Iată de ce multe cuvinte din modernele rusă, letonă, germană, greacă şi română au echivalente în persană, tadjikă şi hindi sau urdu.

Choiros: -- N-am ştiut, dar pare plauzibil.

Socrate: -- Împăratul roman Traian a cucerit Dacia, iar împăratul Aureliu a retras armatele romane din provincia Dacia Felix, plină de aur de altfel, aceste fapte cred că nu o să le negi.

Choiros: -- Nu, sunt istoriceşte documentate.

Socrate: -- Păi iată aşa a început să se formeze poporul român şi chiar dacă actuala Republică Moldova nu s-a aflat niciodată sub ocupaţie romană, moldovenii de aici au o limbă de origine latină şi acest fapt este incontestatbil. Nicio naţiune din cele ocupante ale acestui teritoriu nu a dorit atât de mult să zmulga slova latinească din gura pruncilor moldoveni ca ruşii, dar nu au putut. Pentru că, la fel ca celţii, noi aveam druizii noştri, numiţi barzi anonimi la început, apoi cronicari, apoi poeţi. Aceştia nu aveau ce face toată ziua şi cântau doine de jale, plângându-şi de milă poporul care i-a născut. La început, ei nu şi-au pus scopul să păstreze limba română pentru generaţiile viitoare. Însă, necunoscând o altă limbă în care să se roage şi să plângă, foloseau ce le-a rămas de la daci și romani. Acum înţelegi de ce ne iubim noi atât de mult limba? Pentru că am inventat-o, plângând. Nu poţi să nu ştii că orice creaţie omenească -- plăzmuită la emoţie şi cu jertfă -- durează.

Choiros: -- Mai degrabă că aşa este.

Socrate: -- Să vedem acum cum au apărut moldovenii. Noi avem o frumoasă legendă de întemeiere, potrivit căreia, un cneaz, cum îi ziceţi voi, din Transilvania, Dragoş, hăituind un bour, a ajuns prin munţii din nordul Moldovei şi a văzut că este un loc bun de întemeiere a unei ţări. Cu atât mai mult cu cât statutul de vasal al regelui ungur fireşte că nu-l satisfăcea. Unii istorici insistă că teritoriul Marii Moldove era deja locuit de populaţie românofonă, dar în orice caz nu putem să nu observăm că Dragoş a venit din Transilvania -- leagănul românismului. Nu putem să nu observăm că în Evul Mediu domnitorii şi boierii, şi prostimea, din ţările române nu foloseau altă limbă pentru a se înţelege decât daco-româna. Şi, iarăşi, nu putem să nu observăm, că actualii moldovenişti din Republica Moldova se înţeleg de minune cu populaţia din România actuală fără a recurge la ajutorul unei alte limbi.

Choiros: -- Din câte ştiu, aşa este.

Socrate: -- Păi cum atunci pot să zică moldoveniştii că nu există legătură între români şi moldoveni? Personal cunosc destui moldoveni, care nu puteau înghiţi adevărul istoric că sunt români, dar după ce ei, sau copiii lor, şi-au obţinut cetăţenie română pentru a călători şi a lucra în Europa, imediat au devenit români get-beget. Deşi există şi din acei care recunosc: "Nu-s român eu, am depus jurmântul doar pentru a pleca peste hotare".

Choiros: -- Eu cunosc chiar şi ruşi care şi-au luat cetăţenie românească doar pentru a aduce maşini din Germania, iar unii moldovenişti îşi trimit copiii la studii tot în România.

Socrate: -- Ar fi poate mai bine să vedem cine sunt moldoveniştii de la Chişinău pentru a încerca să înţelegem de ce au devenit aşa. Să începem cu Vasile Stati, istoricul-lexicograf, făcătorul de dicţionare moldo-române. Nu-i aşa că uncheşul a găsit o bună nişă de afaceri. Se ştie că cetăţenii români cumpără în veselie acele cărţi, ca monumente de cretinism. Cu atât mai mult cu cât ultima ediţie a fost tipărită de nimeni altcineva decât de editura Academiei de Ştiinţe a Moldovei. Directorul ei zicea că a fost nevoit s-o facă pentru a da salarii la angajaţi.

Personal nu cunosc vreun lingvist moldovenist. Chiar şi Stati şi Nazaria şi Stepaniuc sunt istorici. Or, despre componenta propagandistică a istoriei nici nu mai face să vorbim.

Cert este că sunt mulţi politicieni moldovenişti. Or, cu politicienii e mai uşor. Ei folosesc ideile pentru a manipula masele. Ceea ce au în comun atât politicienii, cât şi istoricii moldovenişti este mânuirea precară şi cunoaşterea proastă a limbii strămoşeşti.

Choiros: -- Aici nu pot să ştiu. Eu încă nu am nevoie să învăţ limba oficială a ţării în care trăiesc.

Socrate: -- De acord. Aşa suntem noi. Vă suflăm în borş şi vă netezim pe umăr oriunde vă prindem. Dar, este meteahna noastră. Să revenim însă la moldovenişti. Dacă aceşti indivizi nu au dorinţă să însuşească cât mai bine propria limba şi istorie, oare pot ei fi crezuţi. Poţi să ai încredere în cineva care îşi neglijează (sau chiar urăşte) limba şi istoria? Vouă moldoveniştii pot să vă placă pentru că vă şoptesc că sunt românofobi, dar eu vă previn că ei se pot transforma în românofili cât ai clipi din ochi. În dependenţă de interes financiar sau politic. DACĂ VREŢI SĂ VĂ LEGAŢI CU MANCURŢII NOŞTRI, VĂ PRIVEŞTE, NOI ÎNSĂ ÎI ŞTIM, ÎI EVITĂM ŞI-I AŞTEPTĂM.