Decât Talmaci, mai bine ultranaţionalistul român Onoje

Ideea comuniştilor de a-l înainta pe Leonid Talmaci pentru funcţia de preşedinte mi s-a părut o găselniţă foarte bună la început. Toţi îi avem autograful lui Talmaci prin buzunare. DAR, ca orice pasărea măiastră şi Talmaci tot pre limba sa a pierit.

Marea repulsie a lui Talmaci de a sta de vorbă cu "câinii turbaţi" -- prezentată ieri de ProTV şi alte televiziuni -- l-a discreditat întru totul. Tocmai TREI tentative au trebuit să facă colegii de breaslă, trimişi să acopere comia medicală a potenţialilor candidaţi, pentru a zmulge 1,5 fraze din bătrânul guvernator. Talmaci poate insista la nesfârşit că nu a făcut parte vreodată din vreun partid politic, dar este comunist până în măduva oaselor, prin maniera sa de a trata jurnaliştii.

Am avut ocazii cu nemiluita să mă delectez, ca reporter, cu atitudinea ostilă, agresivă sau indiferentă a politicienilor nomenclaturişti, era cărora am vrea să cred că s-a încheiat concomitent cu dictatura lui Voronin. Or, Talmaci a demonstrat ieri ca este anume un astfel de nomenclaturist. Talmaci nu a observat că timpul de afară s-a schimbat şi în trusa de instrumente a unui politician moldav modern trebuie să existe neapărat şi unealta care îţi determină comportamentul în relaţiile cu jurnaliştii.

Ieri Talmaci a demonstrat că nu vrea, dar -- mai bine zis -- nu poate să se întreţină cu "câinii turbaţi", şi aceasta îl discalifică din start. Pentru că viitorul preşedinte nu prea va avea mult de lucru după ce va fi ales, dar discursurile politice şi declaraţiile de presă îi vor lua cea mai mare parte din timp. Talmaci vrea să salveze ţară, dar fără a discuta cu presa. Dle guvernator, sunteţi un anacronism.

După big bang-ul de medii care a avut loc în societatea moldovenească -- graţie şi robinetului la libera exprimare sigilat de Voronin timp de opt ani, ceea ce a adus la acumularea unei mase critice de energie mediatică necesară exploziei --, orice politician moldav realizează că are puţine şanse de supravieţuire, dacă nu are măcar intenţia de a citi Rhaetorica lui Aristotel. A şti să te ţii în faţa câinilor turbaţi petru un politician este un must, nu un moft, or, aceasta o ştiu chiar şi politicienii din pekereme, care dau în bară de demagogi.

Talmaci a picat acest examen chiar de la început, chiar când se verifica la integritatea psihică. După cum se ştie în Moldova medievală nu puteau fi aleşi domnitori cei cu defecte fizice, "cârnii" cum ar veni. Talmaci putea fi cârn la exterior, dar în interior nicidecum, aşa-i cutuma acum, după guvernământul comunist.

... Şi despre cel de-al doilea candidat voi spune două vorbe, pe scurt. Moldova are pentru prima data şansa să-şi pună în frunte un "rege-filosof", ca în Republica lui Platon. Politicienii actuali nu o vor face, că ştiu că nu-s atât de imbecili să renunţe la interesele personale şi de grup, în favoarea interesului naţional.